A- A+
Ochiul este organul care ne ajută să observăm mai multe despre ceea ce se află în jurul nostru decât prin intermediul oricărui alt simț. Ceea ce puțini oameni știu este faptul că oamenii nu văd cu ochii, ci prin intermediul acestora. Informația captată este furnizată prin intermediul nervului optic, se încrucișează în chiasma optică, trece prin tractele optice până la zona lobului occipital al scoarței creierului, unde se formează imaginea pe care noi o privim. Cu ajutorul ochilor, imaginea este tridimensională. Ochiul este prevăzut cu un sistem optic complex, care face posibilă transmiterea imaginii clare către nervul optic. Funcțiile ochiului sunt: sistemul optic (unde se formează imaginea), sistemul de primire a informației primite de creier și sistemul de asigurare a necesității vitale.
Ochiul se numără printre organele senzoriale esențiale și totodată, este cel mai complex. Ochiul are capacitatea de a sesiza și de a prelucra milioane de informații pe secundă. Te-ai întrebat vreodată cum funcționează ochiul? Cum se formează imaginile și care sunt părțile corpului nostru care participă la acest proces?
Cuprins
Componentele care intră în structura ochiului uman interacționează pentru a reda imaginile din jurul nostru. Care sunt aceste părți componente și cum funcționează ele?
Aceasta reprezintă învelișul umed și exterior al ochiului. Corneea este o membrană transparentă, lipsită de vase sangvine, dar cu putere mare de refracție. Umiditatea stratului se explică prin existența lichidului lacrimal de la exterior. Corneea este încorporată în partea albă a ochiului, numită scleră, alături de care formează tunica externă bulbi. Corneea are forma circulară, asemenea unui disc transparent prin care este posibilă pătrunderea luminii. Forma curbată joacă un rol important în captarea imaginilor clare. Corneea are rol protector al ochiului ținând la distanță praful, riscul rănirii, impuritățile etc.
Este învelișul impermeabil care protejează corneea, prevăzut cu putere mare de regenerare în cazul deteriorării.
Aceasta este partea cea mai robustă a corneei, care asigură structura elastică și rezistența acesteia.
Acest element separă stroma de endoteliu. Structura foarte rezistentă protejează membrana de rupturi și deteriorări în caz de leziune.
Endoteliul este responsabil pentru aspectul incolor al corneei și, în același timp, se ocupă de alimentarea acesteia. Dacă endoteliul este lezat, atunci în cornee începe să pătrundă lichid, fapt care provoacă pierderea transparenței.
Această parte componentă din anatomia ochiului este mai groasă și mai rezistentă decât corneea. Sclera acoperă ochiul în totalitate, exceptând partea din față (unde se încorporează corneea) și în spate unde există fibrele nervului optic.
Pupilele sunt reprezentate de punctele negre situate în mijlocul ochiului uman. Emoțiile resimțite de noi influențează dimensiunea pupilei. De exemplu, se poate observa dilatarea pupilei atunci când simțim frică sau bucurie intensă. Consumul de alcool determină micșorarea pupilelor. Irisul ajută pupilele să se adapteze la lumină și la intensitatea acesteia.
Irisul este componenta din structura ochiului uman care se prezintă sub forma unui inel colorat care înconjoară pupila. Rolul irisului este acela de a controla cantitatea de lumină care penetrează ochiul. De exemplu, când intensitatea luminii crește, atunci pupilele devin mici, permițând să pătrundă o mică parte din lumina din jur. În mediile întunecoase, se întâmplă exact invers: mușchiul circular se relaxează, iar pupila se dilată permițând penetrarea unei cantități mai mari de lumină pe întuneric.
De iris depinde culoarea ochilor. De asemenea, structura irisului este unică pentru fiecare individ. Culoarea irisului nu influențează vederea în niciun fel. De exemplu, persoanele cu ochi negri sau căprui nu văd lucrurile din jur într-o nuanță mai închisă și nici cele cu ochii deschiși la culoare nu percep lumea în nuanțe mai ‘’vii’’.
Structura globului ocular include prezența a două camere: una anterioară și alta posterioară. În realitate, acestea sunt golurile din segmentul anterior și care includ lichid apos. Lichidul apos este compus din substanțe nutritive esențiale pentru cristalin și cornee, elemente cărora le furnizează oxigen și le protejează de acțiunea agenților patogeni. De asemenea, un alt rol pe care îl are lichidul apos este acela de a participa la păstrarea formei ochiului.
Este cunoscut drept ‘’a doua lentilă naturală a ochiului’’, după cornee. Acest element focalizează lumina care penetrează pupila și formează imaginea pe retină. Cristalinul este elastic și se poate adapta prin intermediul mușchiului ciliar pentru a face posibilă focalizarea obiectelor la distanțe diferite. De exemplu, atunci când privim obiectele la o distanță mică, cristalinul se curbează pentru a reda imaginea clară. Dacă se focalizează pe obiecte aflate la distanță, atunci se aplatizează în același scop.
Acest element este de importanță vitală pentru anatomia globului ocular. Corpul ciliar secretă umoarea apoasă și adăpostește mușchiul ciliar. Prin adaptarea cristalinului, acesta face posibilă captarea imaginilor de la distanță și la apropiere.
Acesta se află în spațiul aflat între cristalin și retină. Corpul vitros este cunoscut drept cea mai mare parte a ochiului și după cum arată și numele, reprezintă însuși corpul lui. Corpul ochiului este transparent și este format în proporție de 98% din apă și de 2% din colagen și hialuronat de sodiu.
Retina captează stimulii de lumină și culoare pentru a-i direcționa la creier prin intermediul nervului optic. Cum se întâmplă acest proces mai exact? Retina folosește propriile celule senzoriale pentru a transforma lumina care penetrează ochii în impulsuri nervoase care pătrund până la creier. Celulele receptoare includ așa numitele conuri de percepție a culorilor și bastonașe pentru percepția luminii și a întunericului. Celulele se află în cea mai mare parte în zona centrală a retinei sau în maculă.
Această componentă oculară se află între scleră și retină și în spațiile dintre corpul ciliar și iris. Coroida are rolul de a furniza nutrienți celulelor receptoare de la retină, precum și de a păstra temperatura constantă a acesteia. Coroida participă la procesul de acomodare a vederii de la distanță la apropiere și invers.
Nervul optic face posibil procesul de transferare a informațiilor de la retină spre creier. Nervul optic este compus dintr-un milion de axoni sau fibre nervoase și grosimea măsoară aproximativ 1.5 cm.
Pata galbenă măsoară mai puțin de 2 mm, dar rolul său în sistemul optic este esențial. Fovea se află în mijlocul retinei, adică acolo unde se înregistrează cele mai intense celule senzitive, fapt care permite vederea clară și colorată pe timpul zilei. Atunci când ne concentrăm asupra unui obiect, imaginea acestuia se rotește instant, pentru a fi reflectată pe fovee.
Organele care înconjoară ochii sunt elemente esențiale în asigurarea vederii și anume: pleoapele, genele, canalele lacrimale și sprâncenele.
Organul are forma similară unei migdale și se află pe partea exterioară a globilor oculari. Secreția glandelor lacrimale conține săruri, enzime și proteine și are rolul de a proteja și umezi corneea în scopul îndepărtării corpurilor străine din ochi.
Pleoapele sunt de două tipuri: superioare și inferioare. Pleoapele sunt alcătuite din tegument, țesut lax, tars, mușchiul ridicător al pleoapei, conjuctivă palpebrală. În grosimea pleoapelor există mușchiul orbicular al pleoapei, care ajută la închiderea pleoapei. Componente cheie din structura ochiului uman, pleoapele lubrifiază ochii de fiecare dată când clipesc. Acțiunea de clipire reprezintă un reflex natural care protejează ochii de pericole exterioare, vânt, corpuri străine etc. De regulă, oamenii clipesc între 8 și 12 ori pe minut. Lichidul lacrimal se extinde pe toată suprafața ochiului, fapt care generează lubrifierea constantă a corneei și eliminarea riscului de a se usca.
Genele au un dublu rol: estetic și practic. Genele constituie o barieră protectoare care ține la distanță de ochi praful, impuritățile sau corpurile străine. Genele produc mișcări reflexive de închidere atunci când firele componente intră în contact cu o particulă de praf, de exemplu.
Sprâncenele, element important din anatomia ochiului uman, deviază traiectoria picăturilor de umezeală de pe frunte, protejând astfel ochii.
Curiozități interesante despre structura ochiului uman
culoare, iar explicația constă în nivelul prea mic de melanină, substanță care colorează irisul. Dacă melanina lipsește, irisul are o nuanță ușor rozalie. O cantitate mare de melanină, generează irisul albastru. Cu cât este mai mare cantitatea de pigment, cu atât mai închisă va fi culoarea ochilor. Persoanele cu ochi albaștri au capacitatea mai mare de a vedea în întuneric, față de restul oamenilor.
Ochiul uman este unul dintre cele mai interesante organe. Deși are un diametru de 2.5 cm, fiind cea mai mică structură anatomică asociate simțurilor umane, ochiul transmite creierului cel mai mare flux de informații, în doar câteva milisecunde.
Sursa foto: pixabay.com.
Dr. Andreea Ciubotaru este o personalitate in chirurgia oftalmologica romaneasca. Este specializata in operatii de cataracta, operatii de strabism si operatii oftalmologice in zona pleoapelor (ptoza, salazion, excizie tumori oculare, etc.). Este singurul medic chirurg oftalmolog din Romania care opereaza in regim privat cataracta congenitala folosind tehnica BIL, ce scade semnificativ riscul cataractei secundare in urma operatiei de cataracta congenitala.
