Spovedania unui „prostănac"

Partidului Social Democrat i s-au atribuit, de-a lungul timpului, numeroase adjective în concordanţă cu scandalurile în care liderii formaţiunii politice au fost implicaţi, în special în timpul guvernării Năstase. „Epitete" precum corupt, comunist sau evazionist s-au lipit ca nişte etichete blestemate pe frunţile social-democraţilor şi, oricât s-au străduit, nu s-au putut descotorosi de ele. E drept, fanii nostalgici ai stângii româneşti de altădat văd, în continuare, în PSD un salvator al Neamului, un partid care ar putea scoate ţara din groapa în care ne înfundă Boc. Chiar şi aşa, scormonind în toate aprecierile făcute la adresa liderilor social-democraţi, citind chiar şi articolele celor care îi proslăvesc, nu am găsit nici măcar o dată atributul „sincer". Paradoxal, aceasta este tenta confesiunii „lacrimogene" a lui Mircea Geoană, confesiune ruptă parcă din tragediile antice. La un an de la alegerile prezidenţiale din 2009, dator cu un răspuns pentru patrie, Mircea Geoană apare cu o mărturie sinceră, iar declaraţia este lăsată la judecata mulţimii însetate de Adevăr. Că tot vorbeam de abţibildurile care nu vor să se mai dezlipească de frunţile politicienilor români, şi Mircea Geoană ştie că nu se mai poate dezice de ţopăielile penibile din noaptea alegerilor şi nici de vizita acasă la SOV cel „malefic" şi „turbulent". Ce-şi spune Geoană? Am găsit leacul fermecat: autoironia. Ia să glumesc puţin pe tema săriturile din Kiseleff, care, recunosc, nu au fost chiar la locul lor, şi gata! Brusc, am devenit simpatic, mult mai popular decât... Ponta! Odată rezolvată problema asta... cum să închidem şi discuţia privind spa-ul lui Vîntu? Şi atunci lui Geoană i-a apărut o imagine în minte! Nişte copii mai obraznici şi mai puţin studioşi decât el reuşeau să ia note mari în şcoala generală pentru că aveau „pile" şi făceau rost de subiectele de la teză înainte de examenul final! Ei bine, asta i s-a întâmplat, de multe ori, şi elevului Mircică şi, pentru a se asigura că nu va mai fi defavorizat încă o dată... la dezbaterea televizată dinaintea votului pentru preşedinte, bărbatul Mircea Geoană a tras aer adânc în piept şi s-a dus acasă la Vântu, pentru a se asigura că va lua parte la o competiţie echitabilă! Las la o parte nota puerilă a explicaţiei... dacă n-a ţinut cu relaxarea, n-a mers nici cu flacăra violet şi nici cu fraudarea alegerilor, cine ar mai înghiţi găluşca, şi aşa tardivă, aruncată de cel supranumit „prostănacul"? Sigur, spovedania lui Geoană are cu totul şi cu totul altă ţintă. Departe de a-l interesa ceea ce cred cei 5 milioane de români care l-au votat în 2009. Pe fostul candidat social-democrat îl interesează influenţa pe care o are în partid. Şi, bineînţeles, îl dor încă loviturile încasate de la „micuţul Titulescu", pe care îl amendează pentru că e „mincinos" şi „nedemn de şefia" unei formaţiuni politice precum PSD. În replică, „prostănacul" îşi dovedeşte încă o dată condiţia umilă de om politic, făcut KO de mai tânărul Ponta încă din prima repriză: „Îi promit lui Geoană că, dacă nu mai spune minciuni despre mine, nu mai spun adevărul despre el".