Vulcanii Noroiosi de la Pâclele Mari și Pâclele Mici reprezintă una dintre cele mai interesante rezervatii mixte (geologică și botanică) din România.
Arealul a fost protejat încă din anul 1924. Alunecarile de teren, despăduririle, ploile torențiale și scurgerile de noroi dau întregii rezervații un aspect destul de bizar, aproape selenar.
Pe lânga vulcanii noroiosi, care constituie principala atracție a rezervației, trebuie să mai amintim și prezența unor plante rare.
Termenul de “vulcan noroios“ este specific in literatura de specialitate. Definește o erupție lentă sau bruscă de noroi însoțită de emanații de gaze și uneori chiar de petrol.
Vulcanii noroiosi au fost remarcați pentru prima dată la noi în țară în zona localității Berca de către francezul H. Cognard în anul 1867 cu ocazia unor prospecțiuni petrolifere.
În lume, aproape un sfert din multitudinea vulcanilor noroioși sunt relaționați cu lanțul Alpino – Carpato – Himalaian. Ii gasim in Italia, Romania, zona Mării Negre, Azerbaijan și Pakistan.
Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari si Pâclele Mici sunt situati în Depresiunea Berca (județul Buzău), în cadrul Subcarpaților de Curbură. Reprezintă una din cele mai interesante rezervatii naturale din Europa.
Suprafața zonei protejate este de 60ha alcătuind situl de importanță comunitară Natura 2000 – ROSCI0272.
Vulcanii noroioși pot fi clasificați în trei mari categorii:
- vulcani noroioși datorați erupției de gaze naturale
- datorați emanației gazelor vulcanice
- vulcani noroioși de origine seismică
Vulcanii noroiosi din Subcarpații Buzăului sunt formați datorită erupțiilor de gaze din pamânt. Acestea sunt generate de un zăcămând petrolifer situat la câteva sute de metri adâncime.
Gazul eliberat de magma neagră de țiței răzbate la suprafață prin falii și prin crăpături antrenând spre suprafață cantități variabile de nămol și apă.
La suprafață vulcanii prezintă cratere de până la 6 m înalțime. Au erupții permanente sau intermitente. Intensitatea lor este dependentă de cantitatea apei meteorice care se infiltrează în sol. În jurul vulcanilor noroioși se formează, în perioadele secetoase, suprafețe cu eflorescențe de săruri sub formă de crustă, complet lipsite de vegetație.
Vulcanii Noroioşi au fost numiți de către localnici „pâcle” sau „fierbători”.
În zona Berca – Arbanași se găsesc 3 areale cu vulcani noroioși la Pâclele Mari, Pâclele Mici și Pâclele de la Beciu.
Accesul se realizeaza pe DN 10 (Buzău – Brașov) pâna la km 18. Continuăm pe DJ Satuc – Berca- Joseni- Policiori pâna la km 8 și pe DC Policiori – Pâcle pâna la km 5. Încă 3km la stânga pentru Pâclele Mici si 1 km înainte pentru Pâclele Mari.
Costuri de vizitare Vulcanii noroiosi
- Rezervația Pâclele Mari: elevi – 1 leu, studenți – 2lei, adulți – 4lei
- Rezervația Pâclele Mici: elevi – 1 leu, studenți – 2lei, adulți – 4lei
Program vizitare Vulcanii noroiosi: 08:00 – 21:00
Posibilități de cazare în zonă: în apropierea rezervației Pâclele mari se găsește o pensiune. În zonă există foarte multe terenuri virane unde cu acordul proprietarilor puteți pune cortul.
Parcarea la rezervația Pâclele Mari se face în apropierea intrării în incinta rezervației. Nu se achită taxă de parcare.
Atenție când vă îndreptați spre parcarea Rezervației Vulcanilor noroioși de la Pâclele Mici. Înainte de a ajunge la poteca principala de acces veți da de o parcare cu plată. Dacă continuați să mergeți încă 1 km cu mașina pe drumul asfaltat veți ajunge la parcarea rezervației unde nu este necesar să achitați vreo taxă.
În timpul vizitei la Vulcanii noroiosi va trebui să respectați câteva reguli de conduită:
- nu aveți voie să atingeți conurile și lava cu mâinile sau picioarele
- nu aveți voie în incinta rezervației cu animale de companie
- este interzis să fumați sau să consumați alimente în timpul vizitei
La rezervația Pâcle Mari, vulcanii sunt situati la altitudinea de 322 m, pe un platou de formă circulară.
Acest platou a fost format de produsele de eruptie a numeroșilor vulcani activi sau fosili cu conuri si dimensiuni variabile. Conurile active nu depasesc 3m înaltime în timp ce cele fosile pot ajunge pâna la 8m.
Pe suprafata noroiului fluid plutește spuma de hidrocarburi care se formează în timpul ieșirii gazelor din interiorul scoarței. Analizele chimice ale apelor din noroiul vulcanilor de la Berca arată că acestea provin din precipitații și nu din ape de zăcământ.
Forma conurilor, înaltimea și extinderea lor pe versanți depinde de vâscozitatea noroiului și de forma terenului.
Mișcările seismice pot crește activitatea vulcanilor, lucru demonstrat și la cutremurul din anul 1977.
Platoul Pâclele Mari se afla la câtiva kilometri, spre nord-est. Numele este legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali, care se situează în centrul platoului. Și acest platou este considerat rezervație naturală protejată și se întinde pe circa 20ha.
Diferența generală între cele două rezervații este că:
- Pâclele Mici au multe conuri „vulcanice” de până la 0,3m – 4,0 m înălțime, cu pante puternic înclinate. Acestea au cratere vizibile care emană, relativ permanent, noroi moale sau foarte moale încât poate curge atât pe distanțe reduse cât și în șuvoaie. Uneori iese bolborosind chiar apă simplă. Sunt oarecum „activi și proaspeți”.
- La Pâclele Mari găsim vulcani mult mai puțini, dar sunt mult mai extinsi ca suprafață și au panta mică. Materialul „eruptiv” este mai grosier și erup mai rar. Vulcanii par „uscați” și latenți;
La rezervația Pâclele Mici, vulcanii noroioși sunt situați la altitudinea de 341m. Din cercetarile efectuate s-a ajuns la concluzia că vatra vulcanilor se gasește la adâncimea de peste 3000m.
Conurile fosile lipsesc. Lipsa vegetației de pe platouri, formele foarte variate create atât de noroiul fluid care curge cât si de procesele de eroziune, lasa impresia unor terenuri sterpe, selenare.
Platoul Pâclele Mici constituie o rezervatie naturala ce se întinde pe circa 10 ha. Obiectul protectiei este peisajul impus de relief și două specii de plante halofile. Nitraria Schöberi– „Gardurarita” si Obione Verrucifera sunt organisme care se desfasoara într-un mediu sarat. Plantele protejate se găsesc la limita vestică a arealului lor de vegetare. Gârdurarița este o plantă originară din Asia, fiind prezenta în România doar în această zona.
Se mai întâlnesc o serie de asociații vegetale caracteristice zonelor de silvostepa: colilia, pirul stepic, iarba de sadina, soschiul, ruscuta de primavara.
Pentru mai multe informații turistice din județul Buzău și împrejurimi puteți să vă opriți la info-pointul din localitatea Berca.
 din România.){kind=link}