Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei şi Sfântul mucenic Isihie singliticul (s.v. 2 martie / s.n. 15 martie)

Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei şi Sfântul
mucenic Isihie singliticul
(s.v. 2 martie / s.n. 15 martie)
Materiale despre Sfinții Teodot, episcopul Chiriniei şi Isihie singliticul:
https://archive.org/details/@steaemy?query=mucenic+Teodot
https://www.academia.edu/search?q=stea%20emy%20mucenic%20Teodot
https://www.slideshare.net/steaemy1/search_my_uploads?type=&new=&q=Teodot
***

În insula Ciprului este o cetate ce se numeşte Cirene. Într-acea cetate a fost episcop
Sfântul sfinţitul mucenic Teodot, fiind de neam din Galatia, născut din părinţi creş-
tini şi crescut în învăţătura cărţii. El, din tinereţe deprinzându-se cu înţelepciune şi
fapte bune, a mers în insula Ciprului, unde învăţa pe elini să lase rătăcirea şi înşelă-
ciunea idolească, şi să creadă în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Sabin, ighemonul
insulei Cipru, a ordonat arestarea episcopului şi aducerea sa la judecată. Mulţi din-
tre martorii suferinţelor martirului au fost atât de impresionaţi de răbdarea cu care
acesta îndura chinurile şi de inspiraţia divină a cuvintelor sale, încât au crezut ei
înşişi în Hristos. Auzind acestea, Sabin a ordonat să oprească tortura şi să-l arunce
pe sfânt în închisoare. În timpul Sfântului Constantin cel mare, creştinilor li s-a
permis să-şi manifeste credinţa şi printre cei eliberaţi din închisori s-a aflat şi Sfân-
tul Teodot. Acesta s-a întors în Cirena şi după doi ani în scaunul episcopiei, a
adormit întru Domnul în pace prin anul 326.
***
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul mucenic Isihie singliticul, care era întâiul slujitor
al palatului împărătesc și senator pe vremea împăratului Maximilian Galeriu (305-
311). Stârnindu-se prigoană împotriva creştinilor, a fost prins şi Isihie şi, fiind
dezbrăcat de hainele sale de mare preţ pe care le purta, a fost îmbrăcat cu o haină
de păr, fără mâneci, şi a fost pus să toarcă lână împreună cu femeile, spre necinstea
şi ruşinea sa. Şi făcându-se acestea, chemându-l pe el împăratul, îl întreba dacă nu
se ruşinează. Sfântul Isihie a spus că cinstea din lumea aceasta este vremelnică,
dar cinstea lui Hristos este veşnică şi nesfârşită. Pentru aceasta a fost înecat în râul
Oronte, lângă Antiohia, primind astfel cununa muceniciei.
Index
În această lună (martie), ziua a doua - Pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic
Teodot episcopul Cirenei şi Sfântul mucenic Isihie (Minei)................................4
Canon de rugăciune către Sfântul sfinţit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei.20
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Isihie............................................28
Imnografie.....................................................................................................36
Vieţile Sfinţilor - Pătimirea Sfântului sfinţit mucenic Teodot, episcopul Cirenei
......................................................................................................................38
Viaţa Sfântului sfinţit mucenic Teodot, episcopul Cirenei ...............................45
Viața Sfântului mucenic Isihie ........................................................................47
Sinaxar din 2 martie.......................................................................................48
Sinaxar - Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei - 2 martie...........52

Pr. Ştefan Sfarghie - Sinaxar - Sfântul Sfinţit mucenic Teodot, episcopul
Chiriniei; Sfântul mucenic Isihie......................................................................54
Iulian Dumitraşcu - Calendar Ortodox - Sfântul sfințit mucenic Teodot,
episcopul Chiriniei; Sfântul mucenic Isihie ......................................................56
Proloagele din 2 martie..................................................................................58
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida din 2 martie................64
Pomenirea Sfântului sfinţit mucenic Teodot, episcopul Kyreniei din insula
Cipru ...........................................................................................................64
Pomenirea Sfântului mucenic Troad............................................................65
Pomenirea celor patru sute şi patruzeci de mucenici ...................................65
Pomenirea Sfântului cuvios Agaton.............................................................65
Pomenirea Sfintei muceniţe Eutalia ............................................................66
Cântare de laudă la Sfântul Agathon ..........................................................67
Cugetare.....................................................................................................68
Luare aminte...............................................................................................68
Predică despre Tatăl şi despre Fiul ..............................................................68
Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Cirenei, Cipru (2 martie) .................70
ro.orthodoxwiki - Teodot de Cirene................................................................75
Icoane............................................................................................................77

În această lună (martie), ziua a doua - Pomenirea Sfântului sfinţitului
mucenic Teodot episcopul Cirenei şi Sfântul mucenic Isihie (Minei)
La Vecernie
La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6.
Stihirile Sfântului Teodot, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Arhiereu prea sfinţit, temelie Bisericii şi stâlp neclintit te-ai arătat, prea lăudate cel
prea adevărat între făcătorii de minuni, de Dumnezeu dăruit şi luminător prea lumi-
nos şi sfinţit ai fost şi rai care ai dobândit în mijloc lemnul vieții, pe Iisus Dătătorul
de viață, sfințite mucenice Teodote.
Cu vine de bou bătându-te şi pe lemn întinzându-te, şi cu amar strujindu-te, vred-
nicule de minune, şi în temniţă închizându-te şi cu piroane pironindu-ți-se picioa-
rele tale şi fiind pus pe pat ars, te-ai arătat neclintit, lăudând pe cel ce te întărea pe
tine întru toate, sfinţite mucenice Teodote.
Cu vinele nevoințelor tale ai sugrumat pe vrăjmaşul şi puterea acestuia ai biruit şi
prea luminat îmbărbătându-te, locuieşti întru Împărăţia cea de sus purtând cunună,

şi învrednicindu-te luminii şi frumuseții dănţuitorilor, şi te rogi ca să se mântuiască
cei ce te cinstesc pe tine, lauda mucenicilor Teodote.
Alte stihiri ale lui Isihie, glas şi Podobie aceleaşi:
Şi întru viață prea slăvit şi între mucenici prea mare cunoscându-te pătimitorule
Isihie, împreună cu Puterile cele cereşti, stai cu slavă înaintea Împăratului tuturor
prea fericite. Pentru aceasta cu credință lăudăm luptele tale cele vitejeşti şi săvâr-
şim pomenirea ta slăvind pe Făcătorul de bine.
Prin credință făcându-te ostaş Împăratului puterilor, pătimitorule Isihie dogma cea
fără de Dumnezeu a împăraţilor celor fărădelege ai stricat, slăvite, şi ai ales ca să
mori pentru dragostea cea dumnezeiască. Drept aceea toată cinstita Biserică prăz-
nuieşte întru tot prăznuită şi cea plină de bucurie pomenirea ta.
În repejunile râurilor ai fost aruncat Isihie, şi întru acelea înecând pe balaurul cel
războinic prea fericite. Acum te-ai suit la ceruri vrând ca să iei cununile. Şi stai
înaintea săvârşirii doririlor, purtătorule de chinuri, locuitorule împreună cu îngerii,
întărirea bunei credinţe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. (a
Născătoarei)
Ceea ce ai încăput în pântecele tău, pe Dumnezeu cel neîncăput, care S-a făcut om
pentru iubirea de oameni şi a luat din tine frământătura noastră şi arătat o a în-
dumnezeit. Nu mă trece cu vederea Preacurată, pe cel ce sunt scârbit acum. Ci
degrab mă miluieşte şi de tot felul de vrăjmăşie şi vătămare a vicleanului mă izbă-
veşte.
A Crucii, a Născătoarei
Dacă te-a văzut pironit pe cruce Doamne, mieluşeaua şi Maica Ta se spăimânta şi
striga: Ce privire este aceasta Fiule prea iubite? Cu acestea Ți-a răsplătit Ție popo-
rul cel neplecat şi fărădelege, care a primit minunile Tale cele multe, ci slavă ne-
grăitei pogorârii Tale Stăpâne.
Troparul, glas 4: Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lu-
crare ai aflat de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru acea-
sta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfin-

ţite mucenice Teodote, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noa-
stre.
Altul al Sfântului Isihie asemenea: Mucenicul Tău, Doamne, Isihie, întru nevoinţa
sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având pute-
rea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri.
Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Născătoarei)
La Utrenie
Canoane, două.
Canonul Sfântului Teodot
Cântarea 1-a, glas 4
Irmos: Adâncul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel de de-
mult, cu mâinile lui Moise în chipul crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Mişcările tale mucenice cele către Dumnezeu ai îndreptat, ale căruia păzind porun-
cile cele cinstite, te-ai făcut ierarh şi cu sângele muceniciei arătat ai strălucit.
Dumnezeieşte şi cu bună credinţă petrecând, prin nevoințele înfrânării omorând
mişcările trupului, ai câştigat viața, podoaba ierarhilor şi împlinirea mucenicilor.
Duhul Sfânt sălăşluindu-se în inima ta cea prea înţeleaptă, din scutece te-ai arătat
pe tine drept împreună pătimitor şi blând şi dumnezeiesc ierarh mucenice Teodote.
A Născătoarei
Firea omenească cu înşelăciune a fost robită întâi; iar tu născând pe Hristos, a do-
bândit slobozire, cu mare înţelepciune lăudându-te pe tine.
Alt canon, al Sfântului Isihie
facere a lui Iosif
Cântarea 1-a, glas 4

Irmos: Cânt ţie Doamne Dumnezeule…
Cu dumnezeieştile străluciri ale Mântuitorului fiind strălucit pătimitorule, pe cei ce
cu credinţă săvârşesc sfântă pătimirea ta, umple-i de Lumină dumnezeiască.
Cu totul dându-te Mântuitorului, vitejeşte ai suferit moartea cea pentru Dânsul, Isi-
hie prea fericite şi ai câştigat dumnezeiasca viață.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Îngrădit fiind cu legile Stăpânului, momelile cele viclene ale celor fărădelege le-ai
lepădat, prea fericite Isihie, vitejeşte pătimind.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Fecioară ai rămas după naştere ca şi mai înainte de naştere, născând cu adevărat pe
Ziditorul. Pe care roagă-L prea curată, să se mântuiască cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a
Irmos: Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând: Tu eşti puterea mea
Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Cu lacrimile şi cu oftările şi cu curgerile sângiurilor tale ai stins cărbunii cei aprinşi
ai înşelăciunii, sfinţite mucenice Teodote.
Viața ta cea curată arătându-te pe tine sfinţit şi dumnezeiesc luminător, te-a făcut şi
adevărat mărturisitor patimilor lui Hristos.
Stând în mijlocul divanului şi rănindu-te cu răni cumplite, nu te-ai lepădat de nu-
mele lui Hristos, mucenice Teodote.
A Născătoarei
Tămăduieşte cugetul meu cel slăbit de năvălirile şarpelui celui viclean şi robit de
păcate, Preacurată.

Cântarea a 3-a
Irmos: Arcul celor puternici…
Având cugetul sus către Dumnezeu purtătorule de chinuri, puterea gonacilor cea
aducătoare de pierzare o ai biruit, pătimind prea cu răbdare.
Numai frumuseţea cea dorită a lui Hristos iubind, de frumusețile lumii ai fugit; şi
pătimind ai primit cununa dreptăţii prea fericite Isihie.
Pe o Dumnezeire cunoscând, nestatornicia mulțimii dumnezeilor ai urât purtătorule
de chinuri, şi cu mucenicia te-ai strălucit, vrednicule de minune Isihie.
Stăpânind până la tine, moartea a încetat, că ai născut Izvorul nemuririi, pe Hristos
singur prea bunul Dumnezeul nostru, Preasfântă Fecioară.
Irmosul: Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere;
pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
Sedealna, glas 3:
Podobie: De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta Gavriil mirân-
du-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ţie? Sau
cum te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi
s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har.
Pătimitor nebiruit te-ai făcut Atotțiitorului, fericite Isihie, nepărtinind trupului în
vremea goanelor. Pentru aceasta omorându-te în râurile apelor, într-însele ai înecat
pe balaurul cel luptător. Drept aceea cu veselie prăznuim dumnezeiască pomenirea
ta mucenice.
Născătoarei)

Neînțeleasă şi necuprinsă este cea cu adevărat înfricoşată taină, care s-a lucrat întru
tine, că pe Cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut cu trup din prea curate sân-
giurile tale Stăpână de Dumnezeu dăruită, pe care, ca pe Fiul tău, roagă-L tot-
deauna prea curată ca să se mântuiască sufletele noastre.
A crucii, a Născătoarei
Preacurata mieluşeaua şi Maica Ta, cea neispitită de nuntă Hristoase, văzându-Te
mort spânzurat pe lemn, ca o Maică plângând grăia: Ce ți-a răsplătit ție poporul cel
fărădelege şi nemulțumitor al iudeilor, care cu multe şi mari darurile Tale, Fiul
meu s-au desfătat ? Laud dumnezeiască pogorârea Ta.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii a stătut
întru a sa rânduială precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Sfărâmându-ți-se trupul tău cu răni, te-ai făcut cuget cu adevărat prea tare şi ai stri-
gat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Aprinzându-te de dragostea Stăpânului, durerile cele prea cumplite ale rănilor ai
suferit şi însuți tu ai fost ca și cum ar fi pătimit altul, prea mare între mucenici Teo-
dote.
Muncile ce se apropie de trupul tău ai suferit, căci prin cuget curat ai văzut răs-
plătirea cea viitoare, care îți uşura durerile tale de Dumnezeu înţelepte părinte.
A Născătoarei
Palat prea luminos al Stăpânului, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, arată-ne lo-
caşuri Sfântului Duh, pe noi cei ce întru lăcaşul tău cel sfânt aducem Domnului
laudă.
Cântarea a 4-a
Irmos: Pentru dragostea chipului…

Cu vitejia minții te-ai pus împotriva muncitorului celui păgân, prea fericite, care îți
poruncea să jertfeşti idolilor, Isihie slăvite.
Ca o jertfă prea curată te-ai adus Celui ce S-a jertfit pentru tine, pentru îndurările
milostivirii, prea mare Isihie, frumusețea mucenicilor.
Întărire ție şi putere ți S-a arătat Stăpânul în vremea patimilor, pururea fericite.
Pentru aceasta nu te-ai înfricoşat de moartea cea vremelnică.
Odrăslind Fecioară, Strugurul cel fără stricăciune, care pică tuturor mustul nemu-
ririi, te-ai arătat cu totul prea curată şi Maică şi fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci
dintru întunericul necunoştinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Suindu-te pe lemn înţelepte Teodote cu tărie ai răbdat ruperile trupului tău, toți mi-
nunându-se.
Fiind spânzurat, ai răbdat strujirile trupului, având pe Stăpânul cel ce cu credinţă te
întărea pe tine, Teodote.
Cu udăturile sângiurilor vopsindu-ți haina ta cea sfinţită, prea luminoasă o ai arătat,
fericite Teodote.
A Născătoarei
Zămislit-ai pe Dumnezeu, cel ce S-a făcut Om, o Stăpână! Pentru aceasta nea-
murile neamurilor neîncetat te fericesc pe tine.
Cântarea a 5-a

Irmos: Lumina Ta, Doamne…
Luminându-se mintea ta de lumina cea nematerialnică, a risipit înşelăciunea rătă-
cirii mulţimii dumnezeilor, Isihie fericite.
Cu înțelegeri strălucite şi cu suiri bune îndumnezeindu-te prea fericite, de nesta-
tornicia nedumnezeirii ai scăpat, purtătorule de chinuri.
Părăsind necunoștința cea cu multă amestecare, te-ai liniştit şi în locul ostenelilor şi
al durerilor ai luat dumnezeiasca bucurie, purtătorule de chinuri.
Tu singură Preacurată ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cel ceresc pe pământ, pe
care Îl laudă toată făptura ca pe Făcătorul şi Domnul.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sân-
gele dracilor curățindu-se cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Fiind închis în temniţă ca un tâlhar Teodote, ai fost păzitor poruncilor dumnezeieşti
ale Stăpânului celui ce a luminat dumnezeiască prăznuirea ta.
Stătut-ai înaintea divanului celor nedrepţi, şi judecându-te ai judecat pe oamenii
cei fărădelege, care socoteau mai mult nedreptate, decât dreptate, de Dumnezeu în-
ţelepte.
Valurile muncilor celor iuţi ai sfărâmat ca o piatră, înălțându-te cu suirea inimii
tale către piatra cea din marginea unghiului Hristos Dumnezeu, prea fericite Teo-
dote.
A Născătoarei
Sălăşluindu-se în pântecele tău Hristos Dumnezeul nostru, goneşte păcatul cel ce s-
a sălăşluit întru oameni, şi prin iubirea Sa de oameni, îi face ai Săi.

Cântarea a 6-a
Irmos: Strigat-au mai înainte…
Înălțând dragostea inimii tale către Dumnezeu, întru repejunile râurilor ai fost
aruncat Isihie, şi întru acelea ai aflat sfârşitul cel fericit mucenice.
Pârâul desfătării după vrednicie te-a primit pe tine Isihie, cela ce ai primit sfârşitul
cel fericit, întru repejunile râului, în care ai înecat mulţimea dracilor.
Cu tăria şi cu puterea Duhului ai călcat mulțimea vrăjmaşilor celor nevăzuți, şi în-
cununându-te cu biruințele, te-ai numărat împreună cu cetele îngerilor.
Locuind Domnul în sfânt pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, lăcaşuri vese-
litoare ale Treimii săvârşeşte pe cei ce cu credinţa adevărului pe tine acum te feri-
cesc.
Irmosul: Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul
Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă izbăveşte, Iisuse Împărate al puterilor.
Condac, glas 3: Credința cea rea a mării ai ruşinat, şi înşelăciunea nedumnezeirii
celei idoleşti cu credinţa dreptei credinţe ai rănit, şi făcându-te ca o ardere de tot
dumnezeiască, prin lucrarea minunilor, stropeşti marginile prea sfinţite Teodote.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dăruiască nouă mare milă.
Sinaxar
Întru această lună în 2 zile. Pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Teodot,
episcopul Kiriniei Ciprului.
Stih: Teodote de rănile chinuirii umplându-te,
Prin care şi Hristos cu pace este primindu-te.
Întru a doua zi în limanurile cereşti a intrat,

Teodot cel prea lăudat.
Acesta au fost în vremile împăratului Licinie şi a lui Savin ighemonului Ciprului.
Iar pentru mărturisirea lui Hristos stând înaintea ighemonului, fu bătut cu vine de
bou, după aceea îl spânzurară şi-i strujiră trupul şi-l întinseră pe un pat de fier ars,
şi cu darul lui Hristos s-a ferit prea slăvit fără de nici o stricăciune. Deci pentru
aceasta îi bătură şi piroane în picioare şi-l silea să alerge. Apoi băgându-se în tem-
niţă. Şi după aceea potolindu-se goana, din porunca şi dogma lui Constantin împă-
rat se scoase din temniţă la nouăsprezece zile ale lui ianuarie, în care zi se serbează
pomenirea sa. Şi trecând doi ani se pristăvi către Domnul în două zile ale lui mar-
tie, pentru aceea iarăşi se serbează.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Isihie, singliticului.
Stih: Pe Isihie în râurile apelor l-au băgat,
Prin care de râul focului a scăpat.
Acesta a fost pe vremea împăratului Maximian, cel întâi al palatului fiind. Deci po-
runcind împăratul Maximian ca toţi creştinii ce se găsesc în ostășie de nu se vor le-
păda de Hristos să li se ia brâiele şi să petreacă fără cinste. Pentru aceasta mulţi
creştini au ales mai bine să vieţuiască fără de cinste, decât prin cinste să-şi piardă
sufletele. Dintre care unul era şi Sfântul Isihie, de care înştiinţându-se împăratul a
poruncit să se dezbrace de hainele ce era îmbrăcat, fiind acelea de mult preţ, şi să
se îmbrace cu o haină de păr proastă şi fără mâneci şi să petreacă împreună cu
femeile spre necinstea şi ruşinea sa.
Iar aceasta făcându-se, chemându-l pe el împăratul îl întrebă, dacă nu se ruşinează,
fiind pogorât din cinstea magiștrilor la necinstita aceea petrecere; iar el zicând că
cinstea cea de faţă este vremelnică, iar cinstea lui Hristos este veşnică şi nesfârşită,
a poruncit împăratul să i se lege de gât o piatră de moară, şi să fie aruncat în mij-
locul râului Antiohiei, numit Oront. Întru care şi-a primit fericitul sfârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Koint, făcătorul de minuni.
Stih: Numirea ai luat din fapte.
Facere de minuni Kointe fericite.
Acesta s-a născut în Frigia, şi acolo s-a învăţat blagocestia. Deci ducându-se la ce-
tatea Neolida împărţea milostenie la cei lipsiţi. Iar pe vremile împăratului Adrian,
ighemonul Rufin sfătuindu-l pe el ca să jertfească idolilor şi fiind ţinut de drac şi

prin rugăciunea sfântului vindecându-se, a lăsat pe sfântul, răsplătindu-i facerea de
bine cu daruri.
Şi iarăşi prinzându-l pe el cei ce se aflau în capiștea idolilor, fiindcă prin rugă-
ciunea sfântului s-a făcut cutremur, a căzut la pământ, şi capiştea şi idolii dintr-
însa, scăpând ei afară au lăsat pe sfântul.
Deci după cutremurul acela, trecând încă patruzeci de zile, prinzând pe sfântul,
Klearh boierul locului care era desidemon şi râvnitor spre închinăciunea idolească,
a poruncit să se zdrobească fluierele picioarelor sfântului, care îndată cu puterea lui
Hristos s-au făcut întregi şi sănătoase.
Iar după aceasta au trecut zece ani de la zdrobirea fluierelor, în care vreme încon-
jura el, vindecând toată boala şi toată neputinţa şi ajutând pe săraci s-a mutat către
Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor mucenici Nestor şi Trivimie prin sabie s-au
săvârşit.
Stih: Cel ce a rănit grumazul lui Nestor prin sabie,
De asemenea rană a dat şi lui Trivimie.
Aceştia erau din latura Kiverioţilor, din cetatea Pergiei; iar pe vremea lui Deciu ce-
lui rău credincios, fiind daţi ei de închinătorii de idoli la stăpânitorul laturii şi pro-
povăduind pe Hristos au fost dezbrăcați şi bătuţi cu vine de bou uscate. Apoi fiind
spânzuraţi li s-au strujit trupurile până la măruntaie. Şi rămânând ei neclintiţi în
credinţă li s-au tăiat capetele de sabie.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului apostol Parmena, unul din cei şapte dia-
coni.
Stih: Te ţine pe tine mormântul însă numai trupul fiind,
Că sufletul tău Parmena cu îngerii este petrecând.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Troadie şi cei împreună cu dân-
sul ce au mărturisit pe vremea lui Deciu, împărat.
Stih: Troadie a murii de sabie nu îndelunga,
Căci îndelungând nu te vei încununa.

Tot în această zi, Sfânta fecioară Eutalia, prin sabie s-a săvârşit.
Stih: Pe Fiul, maicii Fecioară cocoană ai iubit,
Pentru care cocoană fecioară frumoasă tăiere ai suferit.
Tot în această zi, Sfinţii mucenici Andronic şi Atanasia de sabie s-au săvârşit.
Stih: Cu Atanasia cea vestită împreună murind,
Andronic cel vestit, credem că sunt vieţuind.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe mai vâr-
tos decât cu văpaia focului fiind aprinşi au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica
slavei Tale, Doamne.
Aprinzându-te de dragostea Dumnezeiescului Duh, punându-te pe pat foarte ars, ai
rămas nears, strigând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Fiind tu însuți ca cum ar fi pătimit altul, cu tot cugetul ai alergat către Dumnezeu
fericite şi tăierile şi arderile n-ai băgat în seamă nesimțind, prin purtarea de grijă a
lui Hristos.
Cu înţelepciunea cuvintelor pe cei ce au fost plini de necuvântare, în mijlocul diva-
nului i-ai ruşinat, arătându-i ca pe nişte neputincioşi ai relei credinţe şi ca pe cei ce
au primit capiştile dracilor mai mult decât pe Ziditorul.
A Născătoarei
Cu Cetele cele de sus Maica lui Dumnezeu strigăm ție: Bucură-te, cerul cel însu-
fleţit şi palatul cel prea slăvit şi scaun de foc, pe care Hristos cu trupul S-a odihnit.
Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii lui Avraam oarecând…
Vitejeşte împleticindu-te cu vrăjmaşul ai smerit puterea aceluia prea fericite Isihie,
strigând: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
Vitejia şi isprăvile tale şi credinţa cea adevărată de la marginile pământului până la
margine se vestesc, mucenice Isihie cugetătorule de Dumnezeu.
Cu vinele cele prea tari ale luptelor tale mucenice ai spânzurat pe vrăjmaşul şi
moarte prea slăvită întru înecăciunea apelor ai primit Isihie.
Născând Viaţa, pe noi cei omorâţi de păcat, pe toţi ne-ai înviat: Pentru aceasta stri-
găm ţie Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea prea proslăvită.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a în-
cuiat şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se. Tinerii cei iubitori de
buna credinţă strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Împotrivindu-te vrăjmaşului prin chinurile tale mucenice Teodote, ai fost pironit
în picioare cu piroane şi ai mers spre cărarea care duce către Împărăţia Cerului,
prea lăudate, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Propovăduind pe Dumnezeu cel ce a venit pe pământ şi prin dumnezeieşti patimi
a sfărâmat patima cea de tot pierzătoare, ai suferit patima cea dumnezeiască şi feri-
cită cu trupul Teodote cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu picăturile sângiurilor şi prin curgerea învăţăturilor celor sfinţite, prin dar ai adă-
pat inimile credincioşilor celor buni prea înţelepte, şi ai aşezat ca să odrăslească
înţelepciunile cele dumnezeieşti Lucrătorului de pământ, căruia strigăm: Binecu-
vântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
A Născătoarei

De toată spurcăciunea ai curăţit firea omenească Fecioară, născând ploaia cea ce-
rească, pe Cel ce S-a făcut om şi pe noi cei ce eram învechiţi ne-ai înnoit Prea-
curată, pe cei ce strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 8-a
Irmos: Toate lucrurile lui Dumnezeu…
Năvălit-ai cu vitejie către lupte, pe Hristos având împreună sprijinitor slăvite, și
biruind desăvârşit ai primit cununa nestricăciunii şi vieţuieşti în veci.
Cu luptele cele sfinţite ai oprit curgerile nedumnezeirii înţelepte Isihie, şi aruncat
în râu, întru acela ai primit sfârşitul, lăudând pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Ca unul ce ai împărăţit, cu bună slăvire asupra înşelăciunii, petrecerile cele împă-
răteşti şi vrednicia cea mare le-ai părăsit slăvite şi te-ai lipit de Împăratul tuturor.
Prea sfinţitul prooroc te numeşte pe tine uşă neumblată Preacurată, prin care a tre-
cut Ziditorul, precum însuşi ştie, lăsându-te iarăşi încuiată precum şi mai înainte
de naştere.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi prea înăl-
ţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Toate lucrurile lui Dumnezeu şi toată zidirea binecuvântaţi pe Domnul; cei cuvioşi
şi noroadele cele smerite cu inima lăudaţi şi-L prea înălţaţi pe El întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului din tine
muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta
veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Sicriul cel dumnezeiesc al moaştelor prea sfinţitului păstor, tot felul de tămăduiri
izvorăşte şi potoleşte patimile, şi dezleagă durerile cele de peste an, cu darul cel
dumnezeiesc al Mântuitorului.
Ca un sfinţit mucenic având puterea a lega şi a dezlega, dezleagă lanţurile răută-
ţilor mele şi stropeşte sufletul meu cel ce arde de focul păcatului, rugând pe Cel
mult îndurător.
Astăzi prăznuieşte cu credinţă Biserica pomenirea ta cea prea sfinţită şi mutarea
către Iubitorul de oameni. Şi bucurându-se îţi împleteşte ţie diademele cele dumne-
zeieşti ale laudelor.
Câştigându-te pe tine ca pe o stea de zi strălucitoare, cu razele cele luminoase ale
dumnezeieştilor doriri, şi cu luminile cele curate ale minunilor tale ne luminăm, de
Dumnezeu grăitorule, Teodote.
A Născătoarei
Născut-ai nouă Fecioară pe Lumina ceea ce negrăit a strălucit din Tatăl mai-nainte
de lumină, risipind întunericul necunoştinţei şi pe cei ce dormeau sub umbra păca-
tului i-a luminat.
Cântarea a 9-a
Irmos: Eva adică prin boala…
Cu chipul sufletului şi al trupului frumos te-ai cunoscut Isihie; că tu vrednicia şi
bogăţia şi slava cea vremelnică le-ai părăsit şi singur lui Hristos ai urmat, îm-
preunându-te cu mulţimile mucenicilor.
Zdrobit-ai pe idolii pierzării înţelepte Isihie şi ai iubit mai ales a muri prea cu sil-
nicie, ca să dobândeşti viaţa cea viitoare, împreună cu toţi cei ce bine au pătimit.
Pentru aceasta pe tine cu credinţă te fericim.

Sositu-ne-a nouă astăzi pomenirea ta Isihie de Dumnezeu fericite, luminând ini-
mile tuturor celor ce cu credinţă laudă într-însa ostenelile şi luptele tale cele vite-
jeşti şi nevoinţele trudelor.
Din tine, Preacurată a răsărit nouă lumina, singur Domnul tuturor și a luminat ini-
mile tuturor cu dumnezeieşti cunoştinţe şi întunericul necunoştinţei l-a micşorat.
Pentru aceasta toţi pe tine te fericim.
Irmosul: Eva adică prin boala neascultării blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară
de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece lumii blagoslovenia ai
înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
Şi cealaltă slujbă, a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
Sursa:
https://sites.google.com/site/ortodox007/mineiele-bisericii-ortodoxe/mineiul-pe-
martie#h.hh557n6vey7w

Canon de rugăciune către Sfântul sfinţit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei
Canon de rugăciune la Sfântul sfinţit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei -2 mar-
tie - slujitor Dani:
https://www.youtube.com/watch?v=oocL5SzkxWs
***
Troparul Sfântului sfinţit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei, glasul al 4-lea: Şi
părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dum-
nezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevă-
rului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, sfinţite mucenice Teodot,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de
demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte sfinţite mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Năzuinţele tale, mucenice, le-ai îndreptat către Dumnezeu ale cărui porunci păzin-
du-le te-ai făcut ierarh şi cu sângele muceniciei, cu adevărat ai strălucit.

Dumnezeieşte şi cu bună cuviinţă petrecând, prin nevoinţele înfrânării ai omorât
pornirile trupului şi ai dobândit viaţă, cel ce eşti podoaba ierarhilor şi desăvârşirea
mucenicilor.
Duhul Sfânt sălăşluindu-Se în inima ta cea înţeleaptă, din pruncie te-ai arătat drept,
plin de milă şi blând, dumnezeiescule ierarh, sfinţite mucenice Teodot.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Firea omenească, prin înşelăciune, a fost robită mai întâi. Dar, născând tu pe Hri-
stos, a dobândit liberare, cu multă înţelepciune lăudându-te pe tine, Născătoare de
Dumnezeu.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi
Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.
Cu lacrimile, cu suspinele şi cu curgerea sângelui tău ai stins cărbunii cei aprinşi ai
înşelăciunii, sfinţite mucenice Teodot.
Viaţa ta cea curată arătându-te pe tine sfinţit şi dumnezeiesc luminător, te-a făcut şi
mărturisitor adevărat al patimilor lui Hristos.
Stând înaintea locului de judecată şi rănit fiind cu răni cumplite, nu te-ai lepădat de
numele lui Hristos, Sfinte mucenice Teodot.

Tămăduieşte sufletul meu cel slăbit de năvălirile şarpelui celui viclean şi robit de
păcate, Preacurată.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în-
tru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne!
Sfărâmându-ţi-se trupul de lovituri, cugetul ţi-a rămas cu adevărat prea tare şi ai
strigat: Slavă puterii Tale, Doamne!
Aprinzându-te de dragostea Stăpânului, ai suferit cu răbdare durerile cele cumplite
ale rănilor, ca şi cum nu tu, ci altul ar fi pătimit, sfinţite mucenice Teodot, cel mare
între mucenici.
Chinurile ce se apropiau de trupul tău nu te-au înfricoşat; căci prin cuget curat ai
văzut răsplătirile cele viitoare, care ţi-au uşurat durerile tale, de Dumnezeu înţe-
lepţite părinte.
Palat prea luminos al Stăpânului, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, arată-ne şi
pe noi locaşuri ale Sfântului Duh, când aducem laudă Domnului, în locaşul tău cel
sfânt.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci din
întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Ridicat fiind pe lemn, înţelepte Teodot, cu tărie ai răbdat sfâşierile trupului tău, în
timp ce toţi se minunau.

Fiind spânzurat, ai răbdat strujirile trupului, având de partea ta pe Stăpânul, care cu
credinţă în El te întărea pe tine, Sfinte Teodot.
Cu vărsarea sângelui vopsindu-ţi haina ta cea sfinţită, prea luminoasă ai arătat-o,
fericite Teodot.
Zămislit-ai pe Dumnezeu, cel ce s-a făcut Om, Stăpână! Pentru aceasta, neamuri şi
neamuri te fericesc pe tine.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea cură-
ţită de sângele demonilor, cu sângele cel curs din coasta Ta.
Închis în temniţă ca un tâlhar fiind, Sfinte Teodot, ai păzit poruncile cele dumne-
zeieşti ale Stăpânului, celui ce a luminat dumnezeiască pomenirea ta.
Ai stat înaintea judecăţii celor nedrepţi şi fiind judecat, ai judecat tu însuţi pe cei
fărădelege, care socoteau mai mult nedreptatea decât dreptatea, de Dumnezeu înţe-
lepţite.
Valurile chinurilor celor ce se abăteau asupra ta s-au sfărâmat ca de o piatră, înăl-
ţându-te tu, cu suirea inimii tale, către Piatra cea din capul unghiului, Hristos Dum-
nezeu, fericite Teodot.

Sălăşluindu-Se în pântecele tău Hristos, Dumnezeul nostru, a alungat păcatul care
se sălăşluise între oameni şi prin iubirea Sa de oameni, i-a făcut pe aceştia ai Săi.
Condac, glasul al 3-lea: Credinţa cea rea a mării ai ruşinat şi înşelăciunea închi-
nării la idoli cu puterea dreptei credinţe ai rănit-o şi făcându-te ca o ardere de tot
dumnezeiască, prin lucrarea minunilor tale ai ajuns cunoscut până la marginile lu-
mii, prea sfinţite mucenice Teodot. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruia-
scă nouă mare milă.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, de dorul dreptei credinţe mai
mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica
slavei Tale, Doamne!
De dragostea Dumnezeiescului Duh fiind aprins şi pe pat înroşit în foc fiind pus, ai
rămas nears, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne!
Ca şi cum altul ar fi pătimit, iar nu tu, cu tot cugetul tău ai alergat către Dumnezeu,
fericite şi tăierile şi arderile nu le-ai luat în seamă, nesimţindu-le, prin purtarea de
grijă a lui Hristos.
Cu înţelepciunea cuvintelor tale pe cei ce erau lipsiţi de înţelegere, la judecata ta i-
ai ruşinat, arătându-i ca pe nişte neputincioşi plini de rea credinţă, că ţineau mai
mult la altarele idolilor decât la Ziditorul.
Împreună cu Cetele cele de sus, Maica lui Dumnezeu, strigăm ţie: bucură-te, cer
însufleţit şi palat prea slăvit şi scaun de foc, pe care Hristos cu Trupul S-a odihnit.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a în-
chis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubi-

tori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Do-
mnul!
Împotrivindu-te vrăjmaşului, prin chinurile tale, Sfinte sfinţite mucenice Teodot,
piroane ţi s-au bătut în picioare şi ai mers pe cărarea care duce către Împărăţia Ce-
rurilor, prea lăudate, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Propovăduind pe Dumnezeu, cel ce a venit pe pământ şi prin dumnezeieştile Patimi
a nimicit patima cea de tot pierzătoare, ai suferit patima cea dumnezeiască şi feri-
cită cu trupul, Sfinte Teodot, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Cu picăturile sângelui tău şi cu apele învăţăturilor celor sfinţite ai adăpat cu har ini-
mile credincioşilor celor buni, prea sfinţite şi ai făcut ca să odrăslească în ele Înţe-
leciunea cea dumnezeiască a Ziditorului, căruia strigăm: Binecuvântaţi, toate lucru-
rile Domnului, pe Domnul!
De toată spurcăciunea ai curăţit firea omenească, Fecioară, născând ploaia cea
cerească, pe Cel ce s-a făcut Om pentru noi şi pe noi, cei ce eram învechiţi, ne-ai
înnoit, Preacurată, pe cei care strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine,
muntele cel netăiat, S-a tăiat Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta,
veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Racla cea dumnezeiască a moaştelor prea sfinţitului păstor izvorăşte tot felul de tă-
măduiri şi potoleşte patimile şi dezleagă durerile cele din toată vremea, cu darul cel
dumnezeiesc al Mântuitorului.
Ca un sfinţit mucenic având puterea de a lega şi de a dezlega, dezleagă lanţurile
răutăţilor mele şi răcoreşte sufletul meu, cel ce arde de focul păcatului, rugând pe
Cel Milostiv pentru mine.
Astăzi Biserica prăznuieşte cu credinţă pomenirea ta cea prea sfinţită şi mutarea ta
către Iubitorul de oameni; şi bucurându-se, îţi împleteşte ţie cununi dumnezeieşti
de laude.
Câştigându-te pe tine ca pe o stea plină de lumină strălucitoare, cu Razele cele
luminoase ale dumnezeieştilor doriri şi cu luminile cele curate ale minunilor tale ne
luminăm, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte mucenice Teodot.
Născut-ai nouă, Fecioară, Lumina care a strălucit în chip de negrăit din Tatăl mai
înainte de lumină, risipind întunericul necunoştinţei; şi pe cei ce dormeau în umbra
păcatului i-a luminat.
Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea:
Neînţeleasă şi nepricepută este, Stăpână, de Dumnezeu dăruită, taina cea cu ade-
vărat înfricoşătoare, care s-a săvârşit întru tine! Că, pe Cel Necuprins zămislindu-
L, L-ai născut cu Trup din prea curatul tău sânge; pe care, ca pe Fiul tău roagă-L
totdeauna, prea curată să mântuiască sufletele noastre.

Sedelna Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea:
Preacurata Mieluşea şi Maica Ta cea neispitită de nuntă, Hristoase, văzându-te
mort, spânzurat pe Cruce, cu durere de mamă jelindu-se, striga: ce Ţi-a răsplătit
Ţie adunarea cea fărădelege şi nemulţumitoare, care de multe şi mari daruri s-a bu-
curat de la Tine, Fiul meu? Laud smerenia Ta cea dumnezeiască!

Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Isihie
Canon de rugăciune la Sfântul mucenic Isihie - 2 martie - slujitor Dani:
https://www.youtube.com/watch?v=FTfmwUttC-M
***
Troparul Sfântului mucenic Isihie, glasul al 4-lea: Mucenicul Tău, Doamne, Isi-
hie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul no-
stru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor nepu-
tincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase
Dumnezeule.
facere a lui Iosif
Cântarea 1, glasul al 4-lea
Irmos: Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia
Egiptului şi ai acoperit carele şi puterea lui Faraon.
Stih: Sfinte mucenice Isihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dumnezeieştile străluciri ale Mântuitorului fiind luminat, pătimitorule, umple
de Lumină dumnezeiască pe cei ce prăznuiesc pătimirea ta cea sfântă.

Cu totul dăruindu-te Mântuitorului, ai suferit cu răbdare moartea cea pentru Dân-
sul, Sfinte Isihie prea fericite şi ai dobândit viaţa cea dumnezeiască.
Îngrădit fiind cu legile Stăpânului, ai îndepărtat de la tine momelile cele viclene ale
nelegiuiţilor, Sfinte Isihie prea fericite, pătimind cu multă răbdare.
Fecioară ai rămas după naştere, ca şi mai înainte de naştere, născând cu adevărat pe
Ziditorul. Pe Acesta roagă-L, Preacurată, să fie izbăviţi cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a
Irmos: Arcul celor puternici…
Având cugetul tău sus, la Dumnezeu, purtătorule de biruinţă, ai înfrânt puterea cea
aducătoare de pierzare a prigonitorilor tăi, luptându-te cu multă răbdare.
Numai frumuseţea cea dorită a lui Hristos ai iubit-o şi ai fugit de frumuseţile lumii;
şi luptându-te, ai primit cununa dreptăţii, fericite.
O singură Dumnezeire cunoscând, ai defăimat nestatornicia închinării la idoli, pur-
tătorule de biruinţă şi te-ai arătat strălucitor prin mucenicie, vrednicule de laudă.
Moartea până la tine a stăpânit, căci ai născut Izvorul nemuririi, Preasfântă, pe Hri-
stos, Însuşi Dumnezeul nostru cel prea bun.
Irmosul: Arcul celor puternici a slăbit, iar cei neputincioşi s-au încins cu putere.
Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Cântarea a 4-a
Irmos: Din dragoste pentru chipul Tău, Milostive, pe Cruce Te-ai Răstignit şi nea-
murile s-au mântuit. Că Tu eşti Puterea şi Lauda mea, Iubitorule de oameni.
Cu vitejia cugetului ai stat împotriva tiranului, prea fericite, care îţi poruncea să
jertfeşti idolilor, mărite mucenice Isihie.
Ca o jertfă prea curată te-ai adus Celui ce din îndurările milostivirii Sale, s-a jertfit
pentru tine, mare mucenice Isihie, podoaba mucenicilor.
Sprijin şi întărire s-a arătat ţie Stăpânul, în timpul pătimirilor tale, pururea fericite.
Pentru aceasta nu te-ai înfricoşat de moartea cea vremelnică.
Fecioară, odrăslind Strugurele cel fără stricăciune, care picură tuturor mustul ne-
muririi, te-ai arătat, prea curată şi Maică şi Fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumină ai venit în lume, Lumina cea sfântă, care întorci din
întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Mintea ta, luminată cu Lumina cea nematerialnică, a risipit înşelăciunea rătăcirii
idoleşti a mulţimii, Sfinte Isihie, fericite.
Cu înţelegeri pline de lumină şi cu bune înălţări îndumnezeindu-te, prea fericite, ai
scăpat de nestatornicia închinării la idoli, purtătorule de biruinţă.

Părăsind necunoştinţa cea plină de tulburare, te-ai liniştit şi ai primit, purtătorule de
biruinţă, în locul ostenelilor şi durerilor tale, dumnezeiasca veselie.
Tu singură ai născut pe pământ, Preacurată, pe Dumnezeu Cuvântul cel Ceresc, pe
care Îl laudă toată făptura, ca pe Făcătorul şi Domnul.
Cântarea a 6-a
Irmos: Strigat-a, mai înainte…
Înălţând dragostea inimii tale către Dumnezeu, ai fost aruncat în apele râurilor,
Sfinte Isihie, găsindu-ţi în ele sfârşitul tău cel fericit, mucenice.
Apa desfătării după vrednicie te-a primit pe tine, Sfinte mucenice Isihie, cel ce ai
primit sfârşitul fericit în apele râurilor, în care ai înecat mulţimea demonilor.
Cu tăria şi cu puterea Duhului ai călcat în picioare, prea fericite, mulţimea nemă-
surată a vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi încununat fiind de biruinţă, te-ai numărat lao-
laltă cu Cetele îngerilor.
În pântecele tău cel sfânt locuind Domnul, Născătoare de Dumnezeu, locaşuri pline
de desfătare ale Treimii face pe cei ce cu credinţa adevărului te fericesc acum pe
tine.
Irmosul: Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Iona, în
chit rugându-se: din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al Puterilor.
Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia focului în picioare au căl-
cat-o, strigând în cântări: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Vitejeşte luptându-te cu vrăjmaşul, ai umilit tăria aceluia, prea fericite Isihie, stri-
gând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
De la o margine până la alta a pământului, mucenice, vitejia, faptele şi credinţa ta
hotărâtă se vestesc, mucenice Isihie, cugetătorule de Dumnezeu.
Cu legăturile cele prea tari ale luptei tale, mucenice, ai spânzurat pe vrăjmaşul şi
moarte prea mărită ai primit, Sfinte Isihie, înecat fiind în apă.
Pe noi toţi, cei omorâţi de păcat, născând Viaţa, ne-ai înviat. Pentru aceasta, îţi
strigăm ţie: Maică a lui Dumnezeu, Fecioară, pururea mărită.
Cântarea a 8-a
Irmos: Toate lucrurile lui Dumnezeu…
Gata pentru lupte cu vitejie te-ai arătat, având pe Hristos sprijinitor, mărite şi bi-
ruind în chip desăvârşit, ai primit cununa nestricăciunii şi vieţuieşti în veci.
Cu luptele tale cele sfinţite ai oprit valurile credinţelor celor deşarte, înţelepte; şi
aruncat fiind în Rai, ai primit acolo sfârşitul, lăudând pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca unul ce ai împărăţit cu strălucire asupra rătăcirii, ai părăsit, mărite, petrecerile
cele împărăteşti şi slujba ta cea înaltă şi te-ai lipit de Împăratul tuturor.
Prea sfinţitul prooroc te numeşte pe tine uşă neumblată, Preacurată, prin care a tre-
cut Ziditorul, precum Singur ştie şi pe care iarăşi a lăsat-o închisă, ca şi mai înainte
de naştere.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea
înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Toate lucrurile lui Dumnezeu şi toată făptura binecuvântaţi pe Domnul. Cei cuvioşi
şi popoarele cele smerite cu inima, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pe Dânsul întru toţi
vecii!
Cântarea a 9-a
Irmos: Eva, adică, prin boala neascultării…
Frumos la suflet şi la trup ai fost cunoscut, Sfinte mucenice Isihie; că ai părăsit
slujba ta şi averea şi mărirea cea trecătoare şi numai lui Hristos ai urmat, alăturân-
du-te mulţimilor de mucenici.
Zdrobit-ai idolii pierzării, înţelepte Isihie şi ai murit de moarte silnică, ca să do-
bândeşti viaţa cea viitoare, laolaltă cu toţi cei ce au pătimit. Pentru aceasta cu cre-
dinţă te fericim.
Sositu-ne-a nouă, astăzi, pomenirea ta, Sfinte mucenice Isihie, de Dumnezeu feri-
cite, luminând inimile tuturor celor ce cu credinţă laudă acum ostenelile, luptele ta-
le cele vitejeşti şi nevoinţele ostenelilor tale.

Lumină ne-a răsărit nouă din tine, Preacurată, Cel ce singur este Domnul tuturor şi
a luminat inimile tuturor.
Irmosul: Eva, adică, prin boala neascultării blestem înăuntru a adus, iar tu, Fe-
cioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla sarcinii tale, ai înflorit în lume Bine-
cuvântarea; pentru aceasta, toţi te mărim.
Sedelna, glasul al 3-lea:
Pătimitor nebiruit al Atotţiitorului ai fost, fericite mucenice Isihie, necruţându-ţi
trupul în vremea prigoanelor. Pentru aceasta, fiind omorât în apele râurilor, întru
acestea ai înecat pe balaurul cel vrăjmaş. Drept aceea, cu veselie prăznuim sfântă
pomenirea ta, mucenice.
Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea:
Neînţeleasă şi nepricepută este, Stăpână, de Dumnezeu dăruită, taina cea cu ade-
vărat înfricoşătoare, care s-a săvârşit întru tine! Că, pe Cel Necuprins zămislindu-
L, L-ai născut cu Trup din prea curatul tău sânge; pe care ca pe Fiul tău, roagă-L
totdeauna, prea curată să mântuiască sufletele noastre.
Sedelna Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea:

Preacurata Mieluşea şi Maica Ta cea neispitită de nuntă, Hristoase, văzându-te
mort, spânzurat pe Cruce, cu durere de mamă jelindu-se, striga: ce Ţi-a răsplătit
Ţie adunarea cea fărădelege şi nemulţumitoare, care de multe şi mari daruri s-a bu-
curat de la Tine, Fiul meu? Laud smerenia Ta cea dumnezeiască!

Imnografie
Condacul Sfântului sfinţit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei: Credinţa cea rea a
mării ai ruşinat şi înşelăciunea închinării la idoli cu puterea dreptei credinţe ai ră-
nit-o şi făcându-te ca o ardere de tot dumnezeiască, prin lucrarea minunilor tale ai
ajuns cunoscut până la marginile lumii, prea sfinţite mucenice Teodot. Roagă-te
lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Troparul Sfântului sfinţit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei: Şi părtaş obice-
iurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insu-
flate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept
învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, sfinţite mucenice Teodot, roagă-te
lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
(Video) Troparul Sfântului sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei - Interpret:
Otilia Simeria:
https://doxologia.ro/tropare/video-sfantul-sfintit-mucenic-teodot-episcopul-chiriniei-tropar
Troparul Sfântului mucenic Isihie: Mucenicul Tău, Doamne, Isihie, întru nevoinţa
sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având pute-
rea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri.
Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

(Video) Troparul Sfântului mucenic Isihie - Interpret: Otilia Simeria:
https://doxologia.ro/tropare/video-sfantul-mucenic-isihie-tropar

Vieţile Sfinţilor - Pătimirea Sfântului sfinţit mucenic Teodot, episcopul
Cirenei
Cuvant Ortodox - Sfântul sfinţit mucenic Teodot, episcopul Cirenei - 2 martie:
https://www.youtube.com/watch?v=OUzVoE1AGLg
***
În insula Ciprului este o cetate ce se numeşte Cirene. Într-acea cetate a fost epis-
cop Sfântul sfinţitul mucenic Teodot, fiind de neam din Galatia, născut din pă-
rinţi creştini şi crescut în învăţătura cărţii. El, din tinereţe deprinzându-se cu
înţelepciune şi fapte bune, a mers în insula Ciprului, unde învăţa pe elini să lase
rătăcirea şi înşelăciunea idolească, şi să creadă în Hristos, adevăratul Dumne-
zeu. Apoi pe mulţi întorcându-i, prin propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, de
la necurăţia păgânească, i-a povăţuit la calea mântuirii. Pentru aceea a fost ales
episcop în cetatea Cirenei a Ciprului.
Atunci era prigonire mare înpotriva creştinilor, împărăţind păgânul Liciniu (308-
324), iar în Cipru era ighemon Savin. Dorind sfântul să fie muncit pentru Hristos,
se certa cu îndrăzneală cu elinii, mustrând rătăcirea lor şi propovăduind pe Hristos,
adevăratul Dumnezeu.

Auzind despre aceea, ighemonul Savin a poruncit să-l prindă spre mucenicie.
Înştiinţându-se arhiereul lui Dumnezeu de porunca ighemonului, n-a aşteptat să vi-
nă după dânsul. Ci îndată sculându-se, s-a dus singur la ighemon şi, stând înaintea
lui, i-a zis: "Iată cel pe care îl cauţi, eu sunt! Nu m-am ascuns de tine, nici nu
sunt adus cu sila, ci de voia mea am venit. Căci adevărul, pe care nu se cade a-l
ascunde, trebuie a-l arăta, adică pe Hristos, Dumnezeul meu, să-L propovă-
duiesc; iar necurăţia şi neputinţa păgânătăţii voastre s-o vădesc. Dar nu este tre-
buinţă de multă arătare a neputinţei voastre, căci singură aceea vă arată a fi ne-
putincioşi, căci sunteţi mai fricoşi decât broaştele, de vreme ce pentru un creştin
s-a tulburat toată cetatea şi oastea păgânilor. Pentru că se tem diavolii de un om
care este rob al lui Hristos şi se sârguiesc ca nu cumva, scăpând din mâinile voa-
stre ale muncitorilor, să ridice asupra lor mai mare război şi să biruiască nepu-
tinţa lor, biruind prin cuvinte pe cei ce le slujesc lor, având nădejdea cea deşartă
spre dânşii".
Ighemonul, nesuferind o mustrare ca aceasta, a poruncit îndată să bată fără de milă
pe sfântul cu vine crude.
Şi, fiind bătut multă vreme, grăia cuvântul lui David: Pe spatele meu au lucrat pă-
cătoşii, îndelungat-au fărădelegea lor.
Încetând slugile a-l bate pe mucenic, a zis către dânsul ighemonul: "Vezi ce ţi-a fo-
losit ţie multa grăire şi îndrăzneala ta?"
Răspuns-a sfântul: "De ai fi avut ochii tăi cei sufleteşti luminaţi, ţi-aş fi arătat ce
mi-a folosit bărbăţia mea, pe care tu o numeşti îndrăzneală; ci de vreme ce eşti
orb, pentru aceea nu poţi să-mi vezi bunătăţile ce-mi stau înainte; măcar dintr-
aceasta să înţelegi, cum că eu căutând cu sufletească privire la cereştile răs-
plătiri, cele gătite mucenicilor lui Hristos, sunt nemişcat în rănile cele luate de
mine şi nu simt mucenicia; căci sufleteasca veselie cea întru Dumnezeul meu,
biruieşte toate durerile trupeşti".
Savin ighemonul a zis: "Te mândreşti, Teodote, ca să înşeli pe cei ce te aud, dar pe
mine nu poţi să mă înşeli cu cuvintele tale. Căci până într-atâta voi munci trupul
tău, până ce vei mărturisi stăpânirea zeilor noştri".
A grăit sfântul: "Precum voieşti, ispiteşte-mă cu muncile; adună-ţi toată puter-
nica ta meşteşugire spre trupul meu şi te înştiinţează de puterea ostaşului lui
Hristos şi vei vedea cine va fi mai tare: cei ce mă muncesc pe mine, ori eu care
port în mine pe Hristos?"

Ighemonul a zis: "Au nu ştii, cum că din poruncile împărăteşti am stăpânire asupra
trupului tău, ca să-l sfărâm cu rănile şi să-ţi pierd tăria ta până în sfârşit?"
A răspuns sfântul: "Unuia Dumnezeu, Acestuia Îi slujesc, care m-a făcut mult
mai presus decât împăraţii şi mult mai puternic decât boierii. Pentru aceea acum
ca şi cu un rob grăiesc cu tine şi decât orice rob mult mai necinstit te socotesc pe
tine şi nu ţin seamă de toate muncile, cu ajutorul Dumnezeului meu, care ne-a
învăţat să socotim toată dragostea lumească ca pe nişte paie, pleavă şi gunoi.
Deci, să nu socoteşti că mă vei înfricoşa cu mândria şi cu groaznicele tale în-
groziri. Te lauzi cum că ai putere peste trupul meu. Dar o stăpânire ca aceea au
şi tâlharii care trăiesc în pustietăţi. Căci, când prind pe cineva în cale, îl mun-
cesc precum voiesc. Şi tu acum te socoteşti a fi puternic, nădăjduind în sabia ta
cea fărădelege. Pentru că stăpânirea cea legiuită schimbând-o în tiranie, pe
desfrânaţi şi pe ucigaşii de oameni îi ierţi, iar munca cea vrednică a lor o aduci
asupra bărbaţilor celor nevinovaţi şi dreptcredincioşi".
Atunci, mâniindu-se ighemonul foarte tare, a poruncit să-l spânzure pe mucenic pe
lemnul cel de muncă şi cu unelte ascuţite să-i strujească coastele lui.
Iar pătimitorul lui Hristos, fiind strujit şi răbdând dureri, se ruga lui Dumnezeu,
grăind: "Doamne, Iisuse Hristoase, Făcătorul a toată făptura cea văzută şi
nevăzută, Cel ce ai prădat moartea, Cel ce ai stricat iadul, Cel ce pe Cruce ai
omorât începătoriile şi puterile întunericului, care ai vădit pe domnul veacului
acestuia şi ai dăruit de sus putere Sfinţilor Tăi apostoli şi fără de ispită i-ai păzit
pe dânşii; Cel ce ai dat oarecând tânărului David biruinţă asupra uriaşului
Goliat şi ai schimbat văpaia în cuptorul Babilonului, ca să nu vatăme trupurile
sfinţilor Tăi tineri, răcorindu-i cu rouă; Tu şi pe mine mă întăreşte în muncile
acestea, căci ştii neputinţa omenească. Slabă este tăria noastră, şi se ofileşte ca o
floare în puţină vreme. Pentru slava numelui Tău, Doamne, dă putere neputinţei
mele şi risipeşte puterea celor ce se scoală asupra turmei Tale celei sfinte, ca să
înţeleagă tot pământul că Tu eşti Dumnezeu prea înalt, care dai tărie şi putere
celor ce nădăjduiesc spre Tine".
Astfel rugându-se sfântul, suliţele ascuţite atâta îi strujiseră trupul, încât i se ve-
deau oasele goale. După aceea a poruncit ighemonul ca, luându-l de pe lemnul cel
de muncă, să-l ducă în temniţă.
Deci sfântul, fiind dus spre temniţă, striga prin toată cetatea, grăind: "Cei ce mă
vedeţi într-acest chip pătimind, să înţelegeţi că nu fără de nădejde pătimesc; căci
pentru durerile muceniceşti am răsplătire de la Hristos Dumnezeu, spre care eu

nădăjduiesc. Că dacă un împărat pământesc vremelnic cinsteşte pe ostaşii săi,
cei ce pentru dânsul cu bărbăţie şi cu vitejie se oştesc şi îşi varsă sângele lor şi le
dă vrednice daruri, iar celor ce mor la război, le pomeneşte numele cu zugrăveli,
cu cât mai mult veşnicul Împărat dăruieşte cinste nevoitorilor Săi şi în viaţa cea
de acum şi la Înviere, când îi va arăta părtaşi ai Împărăţiei Sale. Stau mărturie
cinstitele moaşte ale sfinţilor mucenici care mai înainte s-au nevoit, şi care se
cinstesc cu cucernicie de toţi credincioşii mai mult decât toate cele de pe pământ,
lucruri cinstite şi bogăţii. Iar prin cinstirea lor se închipuieşte cinstea şi slava
care în cer li se dă de la Dumnezeu şi de la îngerii Lui sufletelor mucenicilor".
Acestea şi mai multe grăindu-le sfântul, mergea după dânsul tot poporul până la
temniţă, în care a petrecut sfântul cinci zile; după aceea a fost adus iarăşi la între-
bare înaintea ighemonului.
Şi a zis ighemonul către mucenic: "Eu socotesc că nu-ţi este de trebuinţă mai multă
pedeapsă, să te înţelepţeşti; destul îţi este munca cea dintâi, cred că te vei apropia
acum spre cinstea zeilor noştri, amintindu-ţi de pătimirile cele dintâi; iar dacă vei
petrece încă în nesupunere, apoi mă vei sili ca să aduc asupra ta şi mai grele munci.
Drept aceea, ascultă-mă, şi te izbăveşte însuţi de muncile ce vor să-ţi vină".
Sfântul Teodot a zis: "Nu cunoşti, de trei ori ticăloase, că chiar de s-ar fi strivit
trupul meu de munci şi coastele mele ar fi sângerat de răni, totuşi cu vitejie sunt
gata şi acum a suferi de la tine toate cele ce se vor aduce asupra mea, până ce
voi sfârşi nevoinţa alergării mele, ca să primesc cununa dreptăţii care îmi este
pusă înainte de Domnul meu, Iisus Hristos".
A zis ighemonul: "Nu pomeni aici pe Cel răstignit, căci defaimi locul acesta de ju-
decată".
Răspuns-a Sfântul Teodot: "Nebunule şi plinule de toată necurăţia, tu, pome-
nind pe acei necuraţi zei ai tăi, oare nu socoteşti că defaimi locul acesta? Iar eu,
deoarece pomenesc pe Cel întru tot curat, ca Stăpân al meu, pe Iisus Hristos, Îm-
păratul şi Domnul, tu cu greutate Îl asculţi şi huleşti, ca şi cum s-ar fi prihănit
locul tău cel de judecată prin pomenirea numelui lui Hristos. Iată, se chinuieşte
cugetul tău, numai la numirea prea curat numelui Său. Dar şi diavolii care se
cinstesc de voi aceasta o pătimeau, nesuferind muncile ce li se făceau prin vede-
rea lui Hristos şi strigau: Ce este nouă şi Ţie, Iisuse Nazarinene? Ce ai venit mai
înainte de vreme să ne munceşti pe noi? Nu este lucru de mirare, că nici tu nu
suferi a auzi numele lui Hristos, deoarece eşti rudă a diavolilor de la strămoşii
tăi, slujindu-le acelora şi urmându-le".

Savin ighemonul a zis: "Eu am socotit că tu vei fi mai blând după muncile cele
dintâi şi că mă vei asculta pe mine, cel ce te chem pe tine spre mântuire; dar tu mai
rău te-ai făcut. Ci, deoarece rămâi neschimbat certându-te cu noi şi amăgindu-ţi
inima ta, ca şi cum ai răbda pentru Hristos, iată o muncă nouă voi aduce asupra ta
şi te voi birui şi-ţi voi arăta că nimic nu-ţi sporeşte nădejdea ta spre Hristos. Că nu-
ţi va ajuta ţie înşelătorul Acela, spre care, nădăjduind, te semeţeşti la munci".
Iar sfântul mucenic a zis: "De aş fi răbdat aceasta pentru un om, apoi mai tică-
los aş fi fost decât voi, cei fără de Dumnezeu şi nici o nădejde bună nu aş fi avut
de viaţa ce va să fie. Dar până în sfârşit nu aş fi suferit atât de mare muncă,
dacă nu aş fi privit spre cereasca Împărăţie, în care mai multă plată voi primi de
la Hristos, adevăratul Dumnezeu. Deci, pentru ce oare să nu rabd mai mari
munci, cu ajutorul lui Hristos pentru veşnicele bunătăţi cele făgăduite? Vezi în
mine ajutorul lui Hristos şi te încredinţează, cum că nădăjduiesc spre El. Pentru
că, acoperindu-mă cu dumnezeiasca Lui mână, nu mă tem de muncile tale şi
nimic nu pătimesc cu greutate. Şi, deşi trupul de ţarină pătimeşte, gândul cel
întărit în Dumnezeu rămâne neschimbat".
Atunci ighemonul Savin a poruncit ca să se aducă un pat de fier şi să-l întindă
peste el pe sfântul şi să se aprindă sub dânsul foc şi să pună dedesubt vreascuri şi
paie.
Iar după ce pătimitorul a răbdat şi această muncă, s-a minunat ighemonul şi a zis:
"De unde se află la voi creştinii atâta nemilostivire? Pe cine puteţi a milui, voi cei
ce singuri nu voiţi a vă milui pe voi? Sau către cine veţi fi înduraţi, neîndurându-vă
de voi înşivă?"
Sfântul Teodot a zis: "Obiceiul iubirii de oameni nu-l ştii şi pentru milă grăieşti?
Atunci îţi voi mulţumi ţie, când mă vei schimba pe mine din vremelnica viaţă şi
mă vei elibera la cereasca Împărăţie. Dar voieşti a mă înălţa pe mine, căci, mai
mult muncindu-mă, şi mai multă răsplătire îmi mijloceşti. Deci, dacă îţi este milă
de mine, eliberează-mă prin felurite munci din această vremelnică viaţă. Adau-
gă-mi şi mai mari munci, ca acolo să mi se adauge cununa dreptăţii. Munceşte-
mă până la moarte, ca desăvârşit nevoitor să mă duc la Puitorul meu de ne-
voinţă, Hristos, ca toate Sfintele îngereşti cete să mă primească, bucurându-se şi
veselindu-se".
Ighemonul a zis: "Eu te voi face desăvârşit nevoitor, căci voi afla alte munci mai
cumplite contra ta".

Iar mucenicul lui Hristos a zis: "De ai fi ştiut bunătatea Dumnezeului meu, spre
care nădăjduiesc, cum că, pentru muncile acestea de puţină vreme, mă voi în-
vrednici Vieţii celei veşnice, tu însuţi ai fi voit să pătimeşti pentru El, precum
pătimesc şi eu. Dar, de vreme ce au împietrit inimile voastre diavolii, cei ce se
cinstesc de voi, şi nimic, după viaţa aceasta, nu nădăjduiţi, de aceea aţi căzut în
înşelăciunea lumii acesteia, mai înainte cinstind cele vremelnice şi trecătoare,
mai mult decât cele veşnice".
Acestea auzindu-le, ighemonul s-a înspăimântat şi a zis: "Îmi spuneau unii de tine,
cum că eşti simplu, dar eu te văd a fi priceput mare".
Iar Sfântul Teodot a răspuns: "Hristos grăind prin mine, care ritori pot să-mi
stea împotrivă? Deci să ştii cum că bine ai auzit de la cei ce ţi-au spus despre mi-
ne că sunt nepriceput. Adevărat au zis. Însă darul Hristosului meu nevoindu-se
împreună cu mine, precum mă învaţă a grăi, aşa şi muncile mă învaţă a răbda,
uşurîndu-mi durerile în rănile ce le primesc".
Ighemonul a zis: "Nu te voi cruţa, Teodote".
Răspuns-a sfântul: "Fă ce voieşti, că sunt gata la aceasta".
Atunci ighemonul Savin a poruncit să-i bată piroane în picioarele lui şi să fie pri-
gonit de ostaşi.
Bătându-i piroane în picioare, el, ridicându-şi mâinile sale la cer, grăia: "Mulţu-
mesc Ţie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, că pe mine nevrednicul m-ai învred-
nicit a fi părtaş patimilor Tale! De unde mi s-a adăugat mie, lepădatului, atât
dar, căci iată acum la cer m-am suit? Mulţumesc Ţie, Mântuitorul meu, că m-ai
izbăvit de cei ce-mi prigonesc sufletul. Slăvească-se numele Tău, Stăpâne Hri-
stoase, în trupul meu, că Tu îmi eşti viaţă, Fiule al lui Dumnezeu, şi a muri pen-
tru Tine, dobânda îmi este. Încredinţez Ţie pe cei ce pătimesc pentru numele
Tău; fii lor ajutător. Potoleşte viforul acesta şi risipeşte pe cei ce se scoală asu-
pra Bisericii Tale celei sfinte, ca în pace să Te laude pe Tine poporul Tău, în ve-
ci".
După aceea a grăit către creştinii cei ce îi stăteau de faţă: "A mea nevoinţă,
fraţilor, acum se sfârşeşte şi cununa îmi este aproape. Iată plata dreptăţii mele
pe care mi-o va dărui mie Iisus Hristos. El S-a răstignit pentru mine, iar eu tru-
pul mi l-am dat la răni pentru Dânsul! El a murit pentru mine, ca să mă izbă-
vească din stricăciune, iar eu mor pentru Dânsul, ca să mă învrednicesc Împă-

răţiei Lui! O, cât este de mare darul lui Hristos! că pentru pătimirea cea de puţin
timp pentru El, veşnice şi negrăite bunătăţi răsplăteşte, mai mult decât măsura
cea vrednică. Nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, pe lângă slava ce are
să se arate întru noi".
Şi aşa, cu piroanele în picioare, alerga sfântul, fiind izgonit de ostaşi pe drum.
Mulţi din poporul elinesc, văzând o răbdare ca a lui şi cuvintele cele ca mierea cur-
gătoare ascultându-le, au crezut în Hristos şi îşi băteau joc de necuraţii idoli, iar pe
tiran îl ocărau şi numele lui Hristos îl prea măreau.
Aflând de aceasta ighemonul Savin, a poruncit ca iarăşi să-l arunce pe Sfântul Teo-
dot în temniţă; căci zicea el: "Să nu se înşele poporul cu fermecătoarele lui învă-
ţături". Deci, se sfătuia cu sfetnicii săi, cu ce moarte să piardă pe mucenic.
Trecând multe zile, au început a i se înmulţi rănile şi toţi bine credincioşii creştini
venind cu mahrame curate, i le ştergeau.
După aceasta marele Constantin, biruind pe Maxenţiu cu puterea Crucii (312) şi
dăruind libertate tuturor creştinilor (313), a venit poruncă de la dânsul să înceteze
prigonirea şi cei ţinuţi în legături pentru Hristos să fie liberi.
Auzind de aceasta Sfântul Teodot s-a mâhnit foarte tare căci dorea să moară în
munci pentru Hristos. Deci, fiind eliberat, s-a dus la cetatea sa, Cirene, şi, petre-
când după pătimire doi ani pe scaunul său, a adormit întru Domnul.
Şi a luat îndoită cunună, a arhieriei şi a muceniciei, din mâna Domnului nostru
Iisus Hristos, care încununează pe nevoitorii Săi cu slavă veşnică. Căruia şi noi de
ne-am învrednici, cu rugăciunile Sfântului sfinţitului mucenic Teodot şi cu darul
lui Hristos, căruia se cuvine slavă, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci.
Amin.

Viaţa Sfântului sfinţit mucenic Teodot, episcopul Cirenei
Sfântul mucenic Teodot, născut în Galatia - Asia mică, era episcopul Cirenei din
Cipru. În timpul unei persecuţii a creştinilor din timpul păgânului împărat Liciniu
(311-324), Sfântul Teodot îl mărturisea pe Hristos fără oprelişti, cerându-le păgâ-
nilor să lase deoparte idolii şi să se închine la adevăratul Dumnezeu. Sabin, ighe-
monul insulei Cipru, a ordonat arestarea episcopului şi aducerea sa la judecată.
Auzind de porunca ighemonului, episcopul n-a mai aşteptat după soldaţi ci s-a dus
singur la ighemon, spunându-i: "Eu, cel pe care-l cauţi, sunt aici. Am venit să-l
propovăduiesc pe Domnul Dumnezeul meu".
Ighemonul a hotărât să fie bătut fără milă, să-l suspende de un copac şi să-i scrije-
lească trupul cu obiecte ascuţite, după care l-a aruncat în închisoare.
După cinci zile, Sfântul Teodot a fost dus în faţa ighemonului care, a presupus că
după atâtea chinuri, sfântul a renunţat la credinţa lui ca să nu mai sufere mai mult.
Cu toate acestea, Sfântul Teodot nu a încetat să-L proslăvească pe Hristos.
La început, l-au pus pe un grătar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au bătut
cuie în tălpi şi l-au pus să meargă.
Mulţi dintre martorii suferinţelor martirului au fost atât de impresionaţi de răbdarea
cu care acesta îndura chinurile şi de inspiraţia divină a cuvintelor sale, încât au
crezut ei înşişi în Hristos.

Auzind acestea, Sabin a ordonat să oprească tortura şi să-l arunce pe sfânt în închi-
soare.
În timpul Sfântului Constantin cel mare, creştinilor li s-a permis să-şi manifeste
credinţa şi printre cei eliberaţi din închisori s-a aflat şi Sfântul Teodot.
Acesta s-a întors în Cirena şi după doi ani în scaunul episcopiei, a adormit întru
Domnul în pace prin anul 326.

Viața Sfântului mucenic Isihie
Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximilian, fiind întâiul slujitor al palatului
împărătesc și făcând totodată parte și din senat. După porunca împăratului ca toți
creștinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcați de
uniformă și să petreacă viață de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veșmintele cele de
mult preț cu care era îmbrăcat, a fost îmbrăcat mai departe cu o haină proastă de lâ-
nă fără de mâneci și a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile.
După aceasta, împăratul chemându-l la sine l-a întrebat dacă nu se rușinează că a
fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de viețuire cu totul necinstit, de
vreme ce el, ca împărat, nu poate să așeze pe creștini în vredniciile și la puterea pe
care Isihie o avea mai înainte.
Dar Sfântul Isihie spunând că cinstea din veacul acesta este trecătoare și că numai
cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veșnică și nesfârșită,
împăratul a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în râul
care se cheamă Oronte și în care sfântul și-a găsit sfârșitul său fericit.

Sinaxar din 2 martie
În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Teodot,
episcopul Cirenei, din insula Cipru.
Sfântul mucenic Teodot, născut în Galaţia - Asia mică, era episcopul Cirenei din
Cipru. În timpul unei persecuţii a creştinilor din timpul păgânului împărat Liciniu
(311-324), Sfântul Teodot îl mărturisea pe Hristos fără oprelişti, cerându-le pă-
gânilor să lase deoparte idolii şi să se închine la adevăratul Dumnezeu.
Sabin, ighemonul insulei Cipru, a ordonat arestarea episcopului şi aducerea sa la
judecată.
Auzind de porunca ighemonului, episcopul n-a mai aşteptat după soldaţi ci s-a dus
singur la ighemon, spunându-i: "Eu, cel pe care-l cauţi, sunt aici. Am venit să-l
propovăduiesc pe Domnul Dumnezeul meu. "
Ighemonul a hotărât să fie bătut fără milă, să-l suspende de un copac şi să-i scrije-
lească trupul cu obiecte ascuţite, după care l-a aruncat în închisoare.
După cinci zile, Sfântul Teodot a fost dus în faţa ighemonului care a presupus că
după atâtea chinuri, sfântul a renunţat la credinţa lui ca să nu mai sufere mai mult.
Cu toate acestea, Sfântul Teodot nu a încetat să-L proslăvească pe Hristos.
La început, l-au pus pe un grătar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au bătut
cuie în tălpi şi l-au pus să meargă.
Mulţi dintre martorii suferinţelor martirului au fost atât de impresionaţi de răbdarea
cu care acesta îndura chinurile şi de inspiraţia divină a cuvintelor sale, încât au
crezut ei înşişi în Hristos.
Auzind acestea, Sabin a ordonat să oprească tortura şi să-l arunce pe sfânt în închi-
soare.

În timpul Sfântului Constantin cel mare (prăznuit în 21 mai), creştinilor li s-a per-
mis să-şi manifeste credinţa şi printre cei eliberaţi din închisori s-a aflat şi Sfântul
Teodot.
Acesta s-a întors în Cirene şi după doi ani în scaunul episcopiei, a adormit întru
Domnul în pace prin anul 326.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Isihie Sincliticul.
Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximilian, fiind întâiul slujitor al palatului
împărătesc şi făcând totodată parte şi din senat. După porunca împăratului ca toţi
creştinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcaţi de
uniformă şi să petreacă viaţă de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veşmintele cele de
mult preţ cu care era îmbrăcat, a fost îmbrăcat mai departe cu o haină proastă de
lână fără de mâneci şi a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile.
După aceasta, împăratul chemându-l la sine l-a întrebat dacă nu se ruşinează că a
fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de vieţuire cu totul necinstit, de
vreme ce el, ca împărat, nu poate să aşeze pe creştini în vredniciile şi la puterea pe
care Isihie o avea mai înainte.
Dar Sfântul Isihie spunând că cinstea din veacul acesta este trecătoare şi că numai
cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veşnică şi nesfârşită,
împăratul a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în râul
care se cheamă Oronte şi în care sfântul şi-a găsit sfârşitul său fericit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Cvint, făcătorul de minuni.
Acest sfânt s-a născut în Frigia şi a învăţat acolo dreapta credinţă. Ducându-se apoi
în satul Neolida, împărţea milostenii celor lipsiţi.
Dar în vremea împăratului Aurelian, ighemonul Rufin îl îndemna să jertfească ido-
lilor, sub ameninţarea cu moartea. Cum însă Sfântul Cvint cu rugăciunea lui a vin-
decat pe ighemon de demonul de care era cuprins, acesta l-a lăsat în pace.
Şi iarăşi fiind prins de cei ce se aflau la templul idolilor, deoarece întâmplându-se
la un cutremur, templul şi toate statuile care se găseau în el au căzut la pământ, cei
ce-l ţineau prins pe sfânt au fugit şi l-au lăsat slobod.

La patruzeci de zile de la cutremur venind în fruntea locului aceluia conducător
Clearh şi acesta fiind om superstiţios şi plin de teamă faţă de religia idolilor, a po-
runcit ca Sfântul Cvint să fie din nou prins şi să i se zdrobească fluierele picioa-
relor. Dar acestea îndată, cu puterea lui Hristos, s-au făcut din nou sănătoase.
Iar după zece ani, de la zdrobirea picioarelor lui, timp în care mergând din loc în
loc vindeca toată boala şi toată slăbiciunea şi ajuta pe săraci, s-a mutat la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Nestor şi a Sfântului mucenic
Tribimiu.
Aceşti sfinţi erau de fel din cetatea chiverioţilor din Pergam. În vremea împărăţiei
lui Decius cel nelegiuit, fiind aduşi de închinătorii de idoli înaintea conducătorilor
cetăţii şi mărturisind pe Hristos au fost chinuiţi în multe chipuri; dar pentru că au
rămas neînduplecaţi în credinţa lor, li s-au tăiat capetele cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului apostol Parmena, unul din cei şapte dia-
coni.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Troadiu şi a celor împreună cu
dânsul, care au pătimit mucenicia pe vremea împăratului Decius.
Sfântul mucenic Troadiu a suferit pentru Hristos în Pontus Neocezareea, sub împă-
ratul Decius (249-251), îndurând torturi oribile.
Sfântul Grigorie al Neocezareei (prăznuit în 17 noiembrie) i-a proorocit acestuia
mucenicia şi i-a văzut suferinţele printr-o viziune. De asemenea, el i-a văzut su-
fletul cum ieşea din trup, odihnindu-se în bucuria cea cerească.
Tot în această zi pomenirea Sfintei fecioare Eutalia, care de sabie s-a săvârşit.
Sfânta Eutalia a trăit în Sicilia şi avea mamã pe o femeie greacă după neam, care
era bolnavă de curgere de sânge şi care îşi găsise în cele din urmã vindecarea în
urma rugăciunilor Sfinţilor mucenici Alfiu, Filadelf şi Ciprin. Pentru aceasta,
crezând în Hristos, s-a botezat împreună cu Eutalia, fiica ei.
Un alt fiu al ei, cu numele Sermilian, auzind aceasta, a prins-o şi a voit să o strângă
de gât, dar scoasă fiind din mâinile lui de către o slujitoare a ei, a fugit.

Sora lui, Eutalia, defăimând cu cuvinte aspre fapta cea cu totul urâtă pe care o în-
cercase asupra mamei lor, acesta a întrebat-o: nu cumva şi tu eşti creştină? Da, i-a
răspuns sfânta.
Iar nelegiuitul acela, dezbrăcând-o, a biciuit-o cumplit şi a dat-o unuia dintre servi-
tori, ca să o batjocorească. Rugându-se însă sfânta, servitorul a orbit.
Văzând aceasta Sermilian i-a tăiat capul cu sabia.
Tot în această zi pomenirea Sfinţilor mucenici Andronic şi Atanasia, care de sa-
bie s-au săvârşit.
Tot în această zi pomenirea Sfântului părintelui nostru Nicolae, preotul din
Plana (Grecia).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sinaxar - Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei - 2 martie
„Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
(…) pentru că nu sunteți din lume, (…) de aceea lumea vă urăște. (…) Dacă M-au
prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; (…) Iar toate acestea le vor face vouă
din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.”
Sunt locuri în lume unde nu este ușor să fii creștin. Sunt locuri în lume unde creș-
tinii sunt omorâți dacă nu renunță la Hristos. A fost dintotdeauna așa. Cuvintele
profetice ale Mântuitorului s-au împlinit în viața multora dintre creștini.
Biserica a păstrat vie amintirea celor care s-au învrednicit de cinstea mărturisirii lui
Hristos. Astfel, Biserica pomenește astăzi pe un sfânt episcop mărturisitor numit
Teodot. Acesta slujea Bisericii din Cirenia, cetate din insula Cipru. A trăit în tim-
pul împăratului Liciniu, la începutul celui de-al patrulea secol.

În acea perioadă creștinismul nu era o religie acceptată de către puterea imperială
romană. Unul dintre motive era faptul că refuzau să participe la evenimentele pu-
blice în care se aduceau jertfe zeilor și împăratului. În consecință, mulți dintre
împărații romani au dezlănțuit prigoniri aspre ale creștinilor. Refuzul era esențial
pentru creștini. Închinare se cuvenea doar singurului Dumnezeu adevărat. Restul
era idolatrie.
În timpul lui Licinius, cu mandat imperial, guvernatorul Sabin l-a prins și în-
temnițat pe episcopul Teodot. A încercat îndelung să-i frângă voința prin torturi și
amenințări cu moartea. Teodot a îndurat răbdător chinurile având în minte cuvin-
tele Mântuitorului și a fost întărit de Dumnezeu.
Cu rânduială de sus, în acele timpuri are loc o convertire la Hristos care avea să
schimbe fața imperiului. Împăratul Constantin, în urma unei vederi minunate a
semnului Sfintei Cruci, s-a convertit la creștinism. Acesta a emis un Edict prin care
a declarat creștinismul permis sau acceptat în imperiu.
Acel moment a însemnat eliberarea unei mulțimi de creștini întemnițați, mărtu-
risitori care vor sfinți imperiul. Între cei eliberați se numără și Sfântul Teodot care
a putut să se întoarcă la slujirea episcopală în eparhia sa.
Suferințele și rănile dobândite în timpul încarcerării și-au lăsat urme în trupul sfân-
tului episcop, care nu a mai trăit decât doi ani de la întoarcerea sa.
A adormit în Domnul așteptând bucuros întâlnirea cu Mântuitorul Hristos, cel că-
ruia Teodot i-a rămas fidel în suferințe.
Sursa:
https://www.trinitas.tv/sfantul-sfintit-mucenic-teodot-episcopul-chiriniei-2-martie/

Pr. Ştefan Sfarghie - Sinaxar - Sfântul Sfinţit mucenic Teodot, episcopul
Chiriniei; Sfântul mucenic Isihie
Sfântul Teodot (†315) s-a născut în Galatia din Asia Mică. El propovăduia cu mul-
tă însufleţire cuvântul Domnului şi aducea pe mulţi la credinţă, fiind ales pentru
aceasta episcop în cetatea Chirinia, Cipru.
În acea vreme era prigoană împotriva creştinilor, iar cruntul dregător al Ciprului,
Savin, l-a prins pe Sfântul Teodot şi l-a îndemnat să se lepede de Hristos. Dar sfân-
tul a mărturisit temeinicia credinţei creştinilor şi pentru aceasta a fost bătut şi întins
pe lemn, apoi trupul i-a fost strujit cu gheare de fier. Nevrând să îi cinstească pe
idoli, a fost întins pe un pat de fier încins, apoi i s-au bătut cuie în tălpi. Dar el pe
toate le răbda şi, fiind ţinut în temniţă, a rămas acolo până în vremea împăratului
Constantin cel mare care în anul 313 a dat poruncă să înceteze persecuţiile
împotriva creştinilor.
Fiind eliberat, Sfântul Teodot s-a întors la episcopia sa păstorind încă doi ani. Şi s-
a mutat la Domnul purtând îndoita cunună: de mărturisitor şi de arhiereu al lui Hri-
stos.
***
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul mucenic Isihie, care era senator pe vremea lui
Galeriu (305-311). Stârnindu-se prigoană împotriva creştinilor, a fost prins şi Isihie
şi, fiind dezbrăcat de hainele sale de mare preţ pe care le purta, a fost îmbrăcat cu o
haină de păr, fără mâneci, şi a fost pus să toarcă lână împreună cu femeile, spre ne-

cinstea şi ruşinea sa. Şi făcându-se acestea, chemându-l pe el împăratul, îl întreba
dacă nu se ruşinează.
Sfântul Isihie a spus că cinstea din lumea aceasta este vremelnică, dar cinstea lui
Hristos este veşnică şi nesfârşită. Pentru aceasta a fost înecat în râul Oronte, lângă
Antiohia, primind astfel cununa muceniciei.

Iulian Dumitraşcu - Calendar Ortodox - Sfântul sfințit mucenic Teodot,
episcopul Chiriniei; Sfântul mucenic Isihie
Sfântul Teodot, mucenicul care nu a fost ucis
Crescut și educat în frică de Dumnezeu, tânărul Teodot (✞ 326) a mers să propo-
văduiască dreapta credință elinilor din Cipru, în pofida persecuțiilor pe care le du-
cea împăratul Liciniu asupra creștinilor.
A ajuns episcop în cetatea Chirinia (azi districtul Kyrenia, în Cipru) și pentru cura-
jul de a înfrunta credința vechilor elini, a fost prins și torturat, dar a scăpat cu viață
în contextul Edictului de libertate religioasă al Sfântului Constantin cel mare (312).
Sinaxarele spun că el a primit cu tristețe vestea că nu va muri pentru Hristos. Iată
ce le zicea celor care îl torturau: „De ai fi știut bunătatea Dumnezeului meu, spre
care nădăjduiesc, cum că, pentru muncile acestea de puțină vreme, mă voi învred-
nici Vieții celei veșnice, tu însuți ai fi voit să pătimești pentru El, precum pătimesc
și eu”.
În momentul în care au încetat persecuțiile împotriva creștinilor, Teodot s-a întors
la episcopia lui din Chirinia. A mai păstorit încă doi ani și s-a mutat cu pace la
Domnul.
Tropar, glasul 4: Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lu-
crare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru

aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge,
sfinţite mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele
noastre.
Sfântul mucenic Isihie
A fost prefect al palatului împăratului Maximian (285-305), deci unul din marii ge-
nerali ai împărăției.
Când împăratul Maximian a poruncit ca toți ostașii să jertfească zeilor, Isihie a re-
fuzat să facă acest lucru și în consecință a fost îmbrăcat într-o haină de păr groasă
și fără mâneci.
În urma mărturisirii credinței în Mântuitorul Iisus Hristos, Isihie a fost înecat în
apele râului Oronte.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Isihie, întru nevoinţa sa, cununa nestri-
căciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chi-
nuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugă-
ciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Proloagele din 2 martie
Luna martie în 2 zile: pomenirea Sfântului sfințitului mucenic Teodot, episcopul
din Cirena Ciprului (†320).
Acesta s-a născut creștin în Galatia din Asia Mică și a trăit în vremea păgânului
împărat Licinius (307-324).
Deprinzând din tinerețe înțelepciunea și faptele bune creștinești, Sfântul Teodot
propovăduia cu multă însuflețire cuvântul Domnului și aducea pe mulți la credință.
A mers până și în insula Ciprului, unde pentru marea lui evlavie și pentru râvna cu
care propovăduia credința, a fost ales episcop în Cirena Ciprului.
Și era atunci vreme de prigoană împotriva creștinilor și stăpân în Cipru era cruntul
dregător Savin, iar Sfântul episcop Teodot mustra cu îndrăzneală, pe închinătorii la
idoli, propovăduind că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Și dorea sufletul său să
mărturisească, pătimind pentru Hristos.
Deci, prins fiind și adus în fața dregătorului, acesta îl îndemna să lepede credința în
Hristos și să se întoarcă la cinstirea idolilor. Dar Sfântul Teodot a mărturisit
temeinicia credinței creștinilor și deșertăciunea închinării la idoli. Și a fost bătut și
întins pe lemn, i s-a strujit trupul gol cu ghiare de fier, de curgea sângele șiroaie
din el.
Iar, la îndemnul dregătorului, răspundea: "De-ar fi să-mi zdrobești toate oasele, nu
voi înceta să mărturisesc că, numai credința în Hristos duce pe oameni la mân-
tuire."
Deci, a fost întins pe un pat de fier înroșit în foc și bătându-i cuie în tălpi, l-au silit
să alerge, dar sfântul a rămas neclintit în credința sa.

Și, fiind ținut în temniță a rămas acolo până când, venind marele Constantin la îm-
părăție, acesta a dat poruncă să înceteze prigonirea creștinilor.
Deci, fiind eliberat, sfântul s-a întors la episcopia sa, păstorind cu și mai aprinsă
grijă și vrednicie, pe credincioșii săi, timp de încă doi ani de zile.
Și așa s-a mutat la cer, în ziua de 2 martie, Sfântul Teodot, purtând îndoită cunună
de mucenic și de arhiereu al lui Hristos.
Dumnezeului nostru slavă!
Întru această zi, pomenirea Sfântului mucenic Isihie, omul împărătesc (†303-
305).
Acesta a trăit pe vremea împăratului Maximilian (308-313), fiind cel dintâi din
oamenii palatului.
Deci, poruncind împăratul, ca, tuturor creștinilor, care se găseau în oaste, să li se ia
centurile, de nu se vor lepăda de Hristos, și, așa, să petreacă fără de cinste, mulți
creștini au ales să viețuiască fără de cinste, decât prin cinstea de la oameni, să-și
piardă sufletele. Unul din aceștia era și Sfântul Isihie.
De aceasta înștiințându-se, împăratul a poruncit să fie dezbrăcat de hainele de mare
preț ce le purta și să îmbrace o haină de păr, proastă și fără de mâneci, și să petrea-
că cu rândaşii, spre necinstea și rușinea sa. Și, făcându-se aceasta, chemându-l pe
el, împăratul îl întreba dacă nu se rușinează, fiind pogorât din cinstea magistraților,
la acea necinstită petrecere.
Iar el, zicând că cinstea cea de față este vremelnică, iar cinstea lui Hristos este veș-
nică și nesfârșită, împăratul a poruncit să i se lege de gât o piatră de moară și să fie
aruncat în mijlocul râului Oronte, din Antiohia. Și așa și-a sfârșit viața.
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ava Agaton.
Se povestește pentru ava Agaton că se silea să facă toate poruncile. Când trecea
apa cu o corabie, el, cel dintâi, apuca lopata.
Și când mergeau la dânsul frații, îndată după rugăciune, el cu mâna lui punea masa,
că era plin de dragostea lui Dumnezeu.

Avea și păzire mare în toate și zicea: "Fără de mare păzire, nu pășește omul la nici
o faptă bună."
Iar când a fost să se săvârșească, a rămas trei zile având ochii deschiși și nemiş-
cându-se.
Și l-au clătinat frații, zicând: "Ava Agaton, unde ești?"
Și le-a zis lor: "Înaintea Judecății stau."
Și i-au zis lui: "Dar și tu te temi, părinte?"
El le-a răspuns: "M-am silit, cu adevărat, după a mea putere, să păzesc poruncile
lui Dumnezeu, dar om sunt, de unde pot să știu, dacă a plăcut lucrul meu lui
Dumnezeu?"
I-au zis lui frații: "Dar nu nădăjduiești în lucrul tău, care este după Dumnezeu?"
A zis bătrânul: "Nu nădăjduiesc, de nu voi întâmpina pe Dumnezeu, că alta este ju-
decata lui Dumnezeu și alta a oamenilor."
Iar, când voiau să-l mai întrebe alt cuvânt, le-a zis lor: "Vă rog mult, nu mai grăiți
acum cu mine, că n-am vreme."
Și îndată s-a săvârșit cu bucurie. Că-l vedeau mișcându-se precum se sfiește cine-
va, când este primit cu cinste de prietenii săi cei iubiți.
Întru această zi, cuvânt al Sfântului Atanasie, ca să nu osândim pe cei ce gre-
șesc.
Să ne aducem aminte fraților, de Domnul, care zice: "Nu judecați, ca să nu fiți ju-
decați !" Și iarăși, de apostolul, care ne învață pe noi, zicând: "Cel ce pare că stă, să
se păzească, să nu cadă." Și iarăși: "Păzește-te pe tine, ca nu cumva să fii ispitit și
tu." Că mulți la arătare au greșit, dar în taină s-au pocăit și iertare au dobândit și pe
Sfântul Duh L-au primit.
Deci, cei ce ni se par nouă că sunt păcătoși, la Dumnezeu, sunt drepți, pentru că
păcatele lor le vedem, iar pocăința lor n-o vedem.
Că și Filimon acela, măscăriciul din Egipt, numai un lucru mare de pocăință a făcut
și a ajuns la măsura Sfântului Macarie, pustnicul.

Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei şi Sfântul mucenic Isihie singliticul (s.v. 2 martie / s.n. 15 martie)

Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei şi Sfântul mucenic Isihie singliticul (s.v. 2 martie / s.n. 15 martie)

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei şi Sfântul mucenic Isihie singliticul (s.v. 2 martie / s.n. 15 martie)

Similar to Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei şi Sfântul mucenic Isihie singliticul (s.v. 2 martie / s.n. 15 martie) (20)

More from Stea emy

More from Stea emy (20)

Sfântul sfințit mucenic Teodot, episcopul Chiriniei şi Sfântul mucenic Isihie singliticul (s.v. 2 martie / s.n. 15 martie)