Un pod natural aflat chiar în centrul comunei Ponoarele, pe drumul care leagă Băile Herculane de Baia de Aramă, este numit Podul lui Dumnezeu. Cu o lungime de 30 de metri, o lăţime de 13 metri, o înălţime de 22 de metri şi o grosime de 9 metri, este unul dintre cele trei poduri naturale din lume, alături de Landscape Arch aflat în parcul naţional Arches din statul Utah, S.U.A. şi Pont d’Arc din regiunea Ardèche, în sudul Franţei, al doilea ca mărime din Europa şi singurul pe care se poate circula, reprezentând o interesantă atracţie turistică în partea de sud-vest a României.
Legendele podului
Podul, o uriaşă arcadă de piatră care traversează Valea Pragului, este o rămăşiţă de roci calcaroase a Peşterii Podului, care a apărut după ce s-a surpat tavanul peşterii. Există mai multe legende legate de podul natural de la Ponoarele. O legendă locală spune că lui Dumnezeu i s-a făcut milă de oamenii care nu puteau trece valea şi, la rugămintea localnicilor, a lovit tavanul peşterii, care s-a prăbuşit, făcând apoi podul, pentru a putea fi folosit de oameni. Necuratul, care locuia în întunericul peşterii şi le făcea multe necazuri sătenilor, a reuşit însă să scape strecurându-se printr-o altă ieşire şi nu s-a oprit până la lacul Zătonul Mare, unde, supărat că a fost pus pe fugă, s-a agăţat cu ghearele de stâncile de pe Dealul Peşterii, începând să le zgârie şi formând nişte şanţuri de calcar, astăzi lapiezurile numite câmpurile Afrodita şi Cleopatra. În cele din urmă, diavolul s-a aşezat pe o piatră care se numeşte Stânca Dracului iar legenda spune că şi acum, din cauza lui, lacul mai înghite din când în când oameni. După o altă legendă, Sfântul Nicodim căuta o cascadă care i se arătase în vis, dorind să construiască acolo o mănăstire. S-a oprit la Ponoarele dar localnicii s-au împotrivit, de teamă că îşi vor pierde o parte din pământuri. Nicodim a fost alungat de sătenii care l-au învinuit că ar fi furat, după ce i-au pus în traistă o găină tăiată. Dorind să-l ajute, Dumnezeu a construit podul arcuindu-şi mâna iar Nicodim a reuşit să fugă, ruşinat, dar a lăsat în urma sa un blestem, ca apa de la Ponoarele să intre în pământ şi să nu poată trăi nici o vieţuitoare în ea. Apa este, într-adevăr, înghiţită de Peştera Ponoarele, aflată nu departe de pod, sub dealul care îi poartă numele şi iese la suprafaţă doar în timpul ploilor năvalnice. Peştera are o lungime de 734 de metri şi prin galeriile subterane se face legătura cu lacurile Zătonul Mare, cel mai mare lac carstic din ţară, şi Zătonul Mic, despre care se spune că nu are fund, deoarece încă nimeni nu a reuşit să îl atingă. Şi astăzi, la ieşirea din Baia de Aramă, se află un loc numit Valea Găinii, unde – spune legenda – ar fi fost prins Nicodim de săteni când l-au învinovăţit de hoţie. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Nicodim a plecat mai departe şi a construit mănăstirea de la Tismana, sfinţită în 1378. Pentru a ridica blestemul Sfântului Nicodim, la Ponoarele s-a pus piatra de temelie a unei biserici exact la 600 de ani de la moartea acestuia, în 1406, şi localnicii povestesc că în acel moment, pe cer a apărut un curcubeu, care a fost socotit un semn de la Dumnezeu. Se mai spune că cei care trec podul sunt ocrotiţi de Dumnezeu, căci, deşi s-au întîmplat mai multe accidente în zonă, maşini şi biciclişti au căzut în gol dar nimeni nu a fost grav rănit. Mai există o legendă care spune că podul ar fi fost construit de Hercule sau de eroul de basm Iovan Iorgovan, care, în folclorul românesc, era asemănat cu eroul din mitologia greacă. Urmărind hidra, a lovit cu paloşul o stâncă şi aceasta s-a prăbuşit, formându-se astfel podul de la Ponoarele. Eroul mitic ar fi reuşit să taie unul din capetele hidrei dar monstrul cu multe capete a reuşit să fugă prin munte sperând să ajungă prima la izvoarele termale pe care romanii le numiseră apele sacre ale lui Hercule, care-i puteau reda puterile, şi a lăsat în urma ei cheile de pe Valea Cernei.
Minuni ale naturii
Dacă istoricul Nicolae Densusianu crede că podul a fost săpat în stîncă de mâna omului, pentru a permite scurgerea apelor, alţi specialişti susţin că atât podul cât şi peşterile au apărut în urma unor fenomene de origine carstică, provocate de apa care a erodat calcarul. Podul poate fi admirat în toată splendoarea sa din Crovul Peşterii, de unde se vede întreaga vale. Alcătuit din blocuri de calcar suprapuse, erodate de trecerea timpului, podul, privit dinspre Valea Turcului, are forma unui arc uriaş şi din acelaşi loc se vede foarte clar şi conturul Dealului Peşterii. Peştera de la pod, în care trăiesc câteva sute de lilieci, se întinde pe o suprafaţă foarte mare iar câmpul cu pietre aflat deasupra ei adăposteşte cele mai mari lapiezuri din România. Datorită influenţelor climei mediteraneene, la Ponoarele se află şi cea mai mare pădure de liliac din ţară, o rezervaţie botanică unicat, care se întinde pe 20 de hectare şi unde are loc în fiecare an, la începutul lunii mai, Sărbătoarea Liliacului. Aici trăiesc şi alte specii de plante specifice climei submediteraneene, rare în restul ţării, cum ar fi vişinul turcesc, garniţa, mojdreanul sau cărpiniţa.
Tot aici se află şi Peştera Bulba, ale cărei galerii se întind aproape sub întreaga comună, pe o distanţă de peste 1.560 de metri lungime.
Îngheţul din timpul iernii şi apoi dezgheţul macină structura podului, fenomenul fiind amplificat şi de circulaţia autovehiculelor, aşa încât mulţi specialişti trag un semnal de alarmă şi spun că, în viitorul nu prea îndepărtat, există riscul ca podul să se prăbuşească.
Surse foto – infotravelromania.ro, ampress.ro, romaniamegalitica.blogspot.ro, turistderomania.ro, dincolodeharti.blogspot.ro, bimturism.ro, ghiduri-turistice.info, bucurestifm.ro
