Rozmarinul – tot ce trebuie să știi despre cultura de rozmarin

Rozmarinul – tot ce trebuie să știi despre cultura de rozmarin

Rozmarinul este o plantă perenă, care se întâlnește spontan în țările din regiunea mediteraneană. Este o plantă apreciată ca plantă ornamentală, dar se utilizează și ca plantă condimentară și medicinală.

Lăstarii anuali și frunzele sunt părțile care se utilizează la aromatizarea diferitelor preparate din carne, legume și la salate. Întrucât are un conținut ridicat de antioxidanți fenolici, acizi și numeroase uleiuri volatile esențiale, cu proprietăți antiinflamatorii, antialergice, antifungice și antiseptice, rozmarinul este apreciat ca plantă medicinală.

De asemenea, rozmarinul se utilizează și ca plantă decorativă, pentru a obține o amenajare în stil mediteranean a grădinii. În acest scop, se poate utiliza atât ca plantă solitară, cât și însoțită de alte specii de plante aromatice.

Întrucât are un conținut bogat de substanțe aromatice, rozmarinul se utilizează și în industria cosmetică și parfumerie.

Rozmarinul se poate cultiva cu succes în ghiveci și poate fi amplasat în locuri însorite de pe terasă.

Rozmarinul este un subarbust care poate ajunge la o înălțime de 150 cm. Are frunze lineare, persistente, prinse pe lăstari aspri. Florile sale mici, albastru deschis, atrag insectele. Rozmarinul este considerat a fi plantă meliferă.

Ce cerințe are rozmarinul față de climă și sol?

Fiind o plantă de origine mediteraneană, rozmarinul este pretențios față de lumină. Preferă locurile în care beneficiază de soare mai multe ore pe zi.

În ceea ce privește solul, rozmarinul le preferă pe cele argilo-nisipoase, fertile și bine drenate. Este sensibil la excesul de umiditate din sol, dar rezistă bine la secetă. Crește bine pe solurile cu pH de 6-7. În cazul în care drenajul solului necesită îmbunătățire, este recomandat să se adauge mraniță sau compost, precum și nisip la pregătirea terenului, pentru a îmbunătăți circulația aerului la nivelul solului.

Cum se plantează rozmarinul?

Rozmarinul se poate cumpăra de la magazine specializate sau se poate obține din butași puși la înrădăcinare sau din semințe de rozmarin. Poate fi plantat începând din primăvară, atunci când deja nu mai există riscul de apariție a unui îngheț, și se poate planta până în vară. Este recomandat să se utilizeze plantele la ghiveci, bine fortificate, care rezistă la transplantare în orice moment, cu condiția aclimatizării. Pentru ca plantele să beneficieze de suficient timp pentru a se înrădăcina și a se pregăti corespunzător pentru iernare, este recomandat ca plantarea să aibă loc în primăvară.

Dacă este plantat în ghiveci, rozmarinul se poate amplasa în locurile dorite. În schimb, dacă este plantat în grădină, este recomandat ca plantarea să fie realizată la o distanță de 50-70 cm între rânduri și 30-40 cm între plantele de pe rând.

Cum se îngrijește rozmarinul?

Cultura de rozmarin necesită îngrijiri minime, fiind  o specie destul de puțin pretențioasă. Plantele se udă când pământul este uscat la suprafață. Pentru a crește și a se dezvolta corespunzător, se poate aplica fertilizare radiculară în primăvară, iar vara se poate folosi un îngrășământ NPK echilibrat și se poate aplica o fertilizare foliară de-a lungul perioadei de vegetație. Pe perioada iernii nu se fertilizează, ci doar se udă la nevoie, atunci când sunt zilele mai călduroase. Este important, în schimb, ca plantele să fie curățate de buruieni.

Primăvara, este necesar să se elimine porțiunile uscate și să se scurteze lăstarii cu o treime din lungimea lor, astfel încât să se stimuleze formarea noilor lăstari și să se confere aspectul de tufă. Vara, după înflorire, se repetă lucrarea de tăiere. Scurtarea lăstarilor se efectuează și odată cu recoltarea.

Pentru a se menține umiditatea și a se proteja rădăcinile de temperaturile scăzute din timpul iernii, poate fi aplicat un strat de mulci din frunze sau scoarțe.

Bolile și dăunătorii rozmarinului

În cazul în care umiditatea este relativ ridicată și ventilația este necorespunzătoare, pot apărea boli fungice, cum sunt făinarea sau putregaiurile. Printre principalii dăunători ai rozmarinului se numără musculița albă, acarienii și afidele.

Recoltarea și depozitare rozmarinului

Lăstarii și frunzele se pot recolta în orice moment, cu condiția să nu se taie mai mult de o treime din lungimea lăstarului, astfel încât planta să se poată reface. Pentru utilizarea pe termen lung, frunzele și lăstarii pot fi uscați și depozitați în recipiente, în locuri răcoroase.

Concluzie

Rozmarinul se poate cultiva în grădină sau în ghiveci. Este o plantă mediteraneană, motiv pentru care preferă lumina și suportă mai bine seceta decât umiditatea ridicată. Este o plantă ușor de îngrijit, respectând câteva condiții simple.