Mărţişorul anunţă venirea primăverii şi este sărbătorit în fiecare an, în prima săptămână din luna martie, prin oferirea florilor de primăvară și a mărţişoarelor, mici obiecte de podoabă, legate cu un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu.
Nu se cunoaşte exact când a apărut tradiţia mărţişorului, dar se estimează că ea este veche de mii de ani.
La origini, mărţişorul a fost conceput ca o amuletă legată cu un şnur împletit din două fire – unul alb, simbolizând divinitatea, sănătatea, puritatea sufletească şi împlinirea, şi unul roşu, ca simbol al dragostei pentru frumuseţile eterne ale vieţii: prietenia, fidelitatea şi onoarea.
În timp, românii au însoțit sărbătoarea Mărțișorului cu o serie de ritualuri care promit belşug, noroc şi prosperitate, până la finalul anului. Câte zone geografice, atâtea poveşti în jurul tradiţiei mărţişorului, o moştenire românească veche care îşi are originea în credinţele şi practicile agrare.
În multe zone din ţară, mărţişorul se poartă atât cât durează zilele Babelor (1-9 martie) sau până la Florii, în Dobrogea, mărțișorul este purtat până la venirea berzelor, în alte zone este purtat până la finalul lunii Martie. Atunci, mărţişorul se scoate şi se agaţă de crengile unui copac înflorit, obiceiul păstrându-se în zilele noastre, atât în rândul românilor de la sat, cât și a celor din mediul urban.
Tradiția spune că Mărțișorul, simbolul primăverii, pe care l-am primit în prima zi a lunii martie, trebuie redat naturii, ca să avem noroc tot timpul anului.
De mărţişor sunt legate două legende: una din acestea spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri, până iarna, când un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat astrul cerului şi oamenilor. În luptă el a fost însă rănit, iar sângele s-a scurs pe zăpadă, în acel loc crescând ghiocei, care au devenit astfel vestitorii primăverii.
autor fotografii: Alin Brotea
A doua legendă arată că Primăvara se plimba într-o poiană, când a observat un ghiocel răsărit, pe care a vrut să îl ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Iarna a devenit mânioasă şi a trimis un frig teribil peste ghiocel care a îngheţat, Primăvara a dorit să îi ţină de cald cu mâinile şi s-a rănit la un deget, iar sângele i-a curs peste ghiocel, readucându-l la viaţă. Potrivit legendei, astfel, Primăvara a învins Iarna.
Cel mai vechi mărţişor din România datează, se pare, din anul 1879 şi are forma unei inimi din argint, iar un altul, realizat în anul 1898, are forma unei rândunele aflate în zbor, ambele aflându-se în posesia unui colecţionar din Bucureşti. (sursa: radioromaniacultural.ro)
Poetul George Coșbuc scria despre mărțișor că „scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul, cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce, ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţire de suflet.”
