Pentru a înțelege mai bine care este scopul căsătoriei, dar și care sunt regulile bisericești în ceea ce privește „Taina cununiei”, am stat de vorbă cu preotul Aurel Boțan, protopopul Protoieriei Focșani I. „Taina cununiei este una dintre cele șapte sfinte taine ale bisericii prin care mirii, bărbat și femeie în mod obligatoriu, primesc harul Lui Dumnezeu necesar pentru întemeierea unei familii și pentru nașterea de prunci. Prin urmare, scopul acestei taine este întemeierea unei familii, nașterea de prunci și ferirea de desfrânare‟, spune preotul Aurel Boțan.
Cu toate că biserica nu precizează clar ce diferență de vârstă este permisă între miri, preotul Aurel Boțan spune că „ar fi de preferat ca diferența de vârstă dintre miri să fie una acceptabilă. Important este ca mirii să se potrivească, pentru că o diferență mai mare de 15 ani, spre exemplu, ar aduce la divergențe și probleme în înțelegerea vieții‟. Un alt aspect important de care rebuie să ținem cont este gradul de rudenie. „Din punct de vedere bisericesc, verișorii de până la gradul al II-lea nu se pot căsători. Este bine ca atunci când există nelămuriri în acest sens, tinerii să se adreseze preotului, astfel încât acesta să le spună exact dacă se pot căsători sau nu. Am avut cazuri în care tinerii au venit la Protoierie și i-am lămurit cu privire la acest aspect‟, mai spune pr. Aurel Boțan.
Dacă în vremea bunicilor noștri, era rușinos ca o tânără să locuiască împreună cu un băiat înainte de căsătorie, societatea în care trăim acum este „permisivă‟ în acest sens. Biserica nu reglementează perioada de dinaintea căsătoriei, însă preoții recomandă ca taina cununiei să aibă loc după ce mirii s-au cunoscut și au înțeles angajamentul pe care urmează să și-l asume în fața Lui Dumnezeu. „Viața de familie presupune și obligații, dar și lucruri foarte frumoase pe care cei doi le vor face împreună‟, adaugă pr. Aurel Boțan. Dacă până la momentul nunții, cei doi miri au locuit împreună, preotul spune că ar fi indicat ca măcar în săptămâna premergătoare să trăiască separat și să meargă la spovedit astfel încât „preotul să-i cunoască cât de cât și, în momentul în care le pune cununiile, să știe exact pe cine are în față‟.
Când nu se oficiază cununii religioase și de ce
Găsirea unui date și a unui restaurant cât mai accesibil atât din punct de vedere al meniului, cât și al spațiului, fuga după fotograf, cameraman, aranjamente florale, invitații, rochia de mireasă, costumul mirelui, buchetul de flori sunt doar câteva dintre „grijile‟ care apasă pe umerii viitorilor miri. Însă, în goana aceasta, uneori, mirii uită aspectul cel mai important: cununia religioasă. „Raportându-ne la societatea actuală, noi, preoții, ne confruntăm cu o problemă. Atunci când mirii își fac pregătirea pentru nuntă, merg mai întâi la restaurant, caută o formație, un fotograf, lăsând la urmă biserica. Din punctul meu de vedere, primul pas pe care trebuie să-l facă mirii atunci când se hotărăsc să se căsătorească și să fixeze o anumită dată, e să se sfătuiască cu preotul de parohie, sau cu un alt preot pe care-l cunosc și care poate să le spună exact în ce dată pot să facă nunta sau nu‟, spune pr. Aurel Boțan.
Spre deosebire de taina botezului care se poate oficia oricând, în ceea ce privește taina cununiei, biserica a reglementat anumite perioade în care aceasta nu se poate oficia. „Așa cum spune pravila bisericească, taina cununiei nu se poate oficia în toate zilele de post, ne referim atât la zilele de miercuri și vineri din cursul anului, cât și la toate celelalte patru posturi mari pe care le avem: postul Paștelui, postul Crăciunului, postul Sfintei Mării, postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Totodată, nunți nu se pot face nici în celelalte trei zile de post, respectiv: Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august) și Ziua Crucii (14 septembrie) și nici în zilele de praznice împărătești și ajunul praznicelor împărătești‟, mai adaugă preotul.
În cazuri cu totul și cu totul excepționale, mirii pot primi dezlegare pentru cununie, în urma unei cerei de dispensă pe care o trimit, în cazul nostru, către Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. Solicitarea unei dispense nu se traduce însă și cu primirea unui răspuns afirmativ. „În mod cu totul excepțional, chiriarhul locului, Înaltpreasfnțitul Părinte Ciprian, poate să acorde o binecuvântare ca mirii să se căsătorească într-o dată în care, în mod normal, nu s-ar face. Însă, toate aceste lucruri trebuie discutate cu preotul pentru că sunt anumite date în care se poate da această dezlegare, în cazul în care există un motiv bine întemeiat pentru alegerea făcută, dar sunt și anumite date în care, sub nicio formă, nu se îngăduie taina cununiei. Alegerea făcută trebuie motivată temeinic‟, adaugă preotul. Nu puține au fost cazurile în care mirii au achitat avansul la un restaurant pentru o dată în care, de fapt, preotul nu putea oficia taina cununiei.
„Taina cununiei nu poate fi oficiată în afara bisericii‟
Ne-am obișnuit deja cu ideea că, în mare parte, cele mai multe nunți au loc vara și toamna. Așa se face că unii miri vor ca serviciul religios să aibă loc în exterior, poate pe plajă, într-un parc frumos amenajat sau într-o grădină excepțională. Ei bine, din punct de vedere religios, acest lucru nu este posibil. „Sfântul sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca această taină a cununiei să se facă exclusiv în biserici. Unii invocă unele cazuri din trecut în care, pe vremea comunismului, mulți oameni se căsătoreau acasă pentru că nu aveau voie să meargă la biserică. Acum nu ne interzice nimeni taina căsătoriei și atunci nu avem motive să facem această slujbă frumoasă în exeriorul bisericii. Înțeleg dorința de fast, de a fi la modul acela pe care-l vedem prin filme, însă în momentul în care vii la biserică și vrei să te cununi, trebuie să-ți asumi faptul că această cununie se face doar în biserică‟, explică pr. Aurel Boțan.
Preotul spune că a întâlnit cazuri, chiar recent, în care mirii l-au întrebat dacă poate oficia taina cununiei într-o grădină, iar răspunsul primit a fost „nu‟. „ Avem cazuri în care anumiți tineri au fost căsătoriți în curtea localului de preoți caterisiți, foști preoți. Dacă se adresează unor astfel de preoți trebuie să știe din start că taina nu are valabilitate. Preotul care nu mai este preot, nu are voie să săvârșească această taină, și atunci mirii se înșală pe ei înșiși în legătură cu taina pe care au făcut-o. Lista preoților caterisiți din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei se găsește pe site-ul arhiepiscopiei. Acolo, tinerii pot verifica dacă preotul cu care au discutat, sau preotul pe care-l recomandă administratorul localului, mai este sau nu preot‟, mai spune preotul.
Biserica îngăduie maximum trei căsătorii
„Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!‟, spune preotul în timpul tainei cununiei. Cu toate acestea, se întâmplă ca mirii să nu se mai înțeleagă la un moment dat și să ajungă la divorț. „Biserica îngăduie divorțul doar în cazuri excepționale, cum ar fi adulterul, atunci când unul dintre soți greșește. Nu avem o slujbă de divorț bisericesc, adică în urma divoțului pronunțat de tribunal, biserica să oficieze o slujbă prin care cei doi se despart și în fața Lui Dumnezeu. Noi nu putem despărți ceea ce a unit Dumnezeu, este îngăduită a doua și în mod excepțional a treia căsătorie, doar pentru a respecta scopul căsătoriei, spune Sfântul Apostol Pavel: «Mai bine să se căsătorească decât să ardă», și ne referim la căderea în desfrânare‟, spune pr. Aurel Boțan.
Biserica îngăduie maximum trei căsătorii, iar în cazul celei de-a doua sau a treia căsătorie, slujba din biserică este puțin diferită față de cea de la taina cununiei. „Preotul care săvârșește cununia trebuie să știe dacă unul sau ambii miri au mai fost căsătoriți pentu că biserica îngăduie căsătoria a doua și, în mod excepțional, și căsătoria a treia, dar sub nicio formă căsătoria a patra. În cazul în care unul dintre miri ar fi la a patra căsătorie, ea nu mai poate fi îngăduită de biserică și el nu mai poate fi cununat chiar dacă celălat mire n-a mai fost căsătorit. În cazul în care unul dintre miri a mai fost căsătorit o dată, iar celălalt nu, slujba este taina cununiei. Dacă ambii miri au mai fost căsătoriți, se face slujba de la căsătoria a doua sau cea de la căsătoria a treia care cuprinde, în mare parte, aceleași rugăciuni, dar nu mai este ridicată la rangul de taină‟, explică pr. Aurel Boțan. Înainte de slujba religioasă, cei doi miri trebuie să fie, în mod obligatoriu, căsătoriți civil, astfel încât să-i poată prezenta preotului un certificat de căsătorie emis de una dintre primăriile din România.
Nașii, rochia de mireasă și verighetele
Nașii sunt părinții spirituali ai mirilor. Alegerea lor ar trebui să țină cont de următoarele aspecte: „să fie căsătoriți și cununați în ritul ortodox, de preferabil să fie mai în vârstă decât mirii, să aibă o experiență de viață și să poată să le ofere mirilor sfaturile de care vor avea nevoie pe parcursul vieții. Ei vor fi a treia pereche de părinți. Trebuie aleși din punct de vedere sufletesc. Nu e importantă nici averea, nici darul pe care-l vor da și nici câtă lume vor aduce la petrecerea de nuntă‟, spune pr. Aurel Boțan. Biserica nu le interzice mirilor să-și aleagă nași mai tineri.
Alegerea verighetelor este un alt moment unic pentru miri. Preotul Aurel Boțan spune că verigheta este „un inel care nu are nici început, nici sfârșit, și așa cum un cerc merge la infinit, și căsătoria trebuie să meargă pe același principiu. Dragostea nu are nici început, nici sfârșit‟.
Mireasa este cea care „fură ochii‟ tuturor, așa că machiajul, coafura și, în mod special, rochia, trebuie să fie impecabile. Albul imaculat al rochiei de mireasă se traduce prin puritatea tinerei care devine femeie. În trecut, mirii se căsătoreau purtând ținute populare, ceea ce-l „evidenția‟ și pe mire, nu doar pe mireasă. Și în prezent, în funcție de regiune sau de alegerea fiecăruia, mirii încă mai obișnuiesc să îmbrace portul popular specific căsătoriei, lucru pe care preotul Aurel Boțan îl găsește „îmbucurător pentru noi și frumos. Vedem că nu se pierde tradiția‟.
Slujba de la biserică nu diferă dacă mireasa este însăcinată și dacă cei doi miri hotărăsc ca botezul copilului/copiilor să aibă loc în aceeași zi cu taina cununiei. Acest lucru este permis de biserică. „Au fost și solicitări de nuntă și botez în aceeași zi și i-am sfătuit ca prima dată să oficieze taina căsătoriei ca să știe că la botezul copilului erau căsătoriți chiar dacă a fost o diferență de o oră, spre exemplu. Pot fi și astfel de cazuri, însă nu-i îndemnăm pe credincioși să ajungă în acest moment. E bine ca lucrurile să meargă într-o ordine firească, mai întâi să se căsătorească și apoi să facă copii‟, mai spune pr. Aurel Boțan.
Căsătoriile mixte
În cazul în care cei doi miri au religii diferite, Biserica Ortodoxă Română îngăduie căsătoria mixtă doar în cazul în care, „cu binecuvântarea ierarhului, se poate acorda această excepție ca un creștin de cult romano-catolic să se poată căsători cu cineva ortodox cu angajamentul ca pruncii care vor rezulta în urma căsătoriei să fie botezați ortodocși‟. Tot preotul Aurel Boțan spune că, în cazul celorlalte religii și culte, partenerul care nu este ortodox, trebuie să treacă la ortodoxie pentru a putea fi cununat, și, pentru fiecare cult în parte, există o rânduială specifică de trecere la ortodoxie. Cei care vor să treacă la ortodoxie, trebuie să discute cu un preot cu cel puțin câteva luni înainte de nuntă, pentru a afla care sunt procedurile.
„Isaiei, dănțuiește‟
Preotul Aurel Boțan ne-a explicat și ce semnifică acele coroane care se așează pe creștelele mirilor, dar și care este scopul dansului de trei ori împrejurul mesei din timpul slujbei religioase. „Coroanele sunt acel semn văzut al încununării mirilor, al ridicării la rangul de împărat și împărăteasă. În trecut, slujba aceasta de cununie se făcea în cadrul Sfintei Liturghii. Mirii participau mai întâi la Liturghie și apoi se oficia această taină în văzul tuturor celorlalți. Era un moment festiv și solemn. După ce s-a atins coroana de fruntea mirelui, apoi a miresei de trei ori, se așează pe creștetul mirelui, apoi, respectând această rânduială, se așează pe creștetul miresei. Coroanele arată comuniunea lor și faptul că-și asumă această împărăție lumească reprezentată de taina căsătoriei, precum și împărăția cea veșnică‟, spune preotul.
În timpul slujbei religioase, masa cununiei se înconjoară de trei ori, într-un soi de „horă‟. În primul cerc se cântă „Isaiei, dănțuiește‟, în următorul „Sfinților Mucenici‟, iar în ultimul „Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule‟. Preotul Aurel Boțan spune că nu sunt tradiții diferite în ceea ce privește taina cununiei, de la o regiune la alta, și nici nu ar trebui să fie, pentru că slujba ar trebui să fie identică. La opt zile după căsătorie, rânduiala prevede ca tinerii căsătoriți să vină la biserică alături de nași cu lumânările de la cununie și, după Sfânta Liturghie, „li se va citi rugăciunea de la opt zile după căsătorie‟. Cu toate că biserica nu a reglementat în mod clar acest aspect, este bine ca cei doi miri să-și aleagă un sfânt care să le ocrotească familia.
Te Deum la 25, 50 și 75 de ani de la căsătorie
Pentru a încununa anii petrecuți în familie, cei doi soți au posibilitatea ca la 25, 50 și 75 de ani de la căsătorie, să ceară preotului o slujbă de mulțumire la împlinirea acestor „cifre rotunde‟. „Vorbim despre o rânduială de mulțumire, o slujbă de Te Deum pe care preotul o oficiază cu ocazia împlinirii a 25, 50, respectiv 75 de ani de căsătorie. Putem spune că se poate săvârși oricând, și după primul an de căsătorie, și după anul al doilea. S-a obșinuit ca ele să se facă la aceste împliniri rotunde de ani și se mai pot adăuga verighetele de argint, de aur și de platină în cazurile cele mai fericite. Este o rânduială scurtă, nu are nimic comun cu slujba cununiei propriu-zise, ci este o rugăciune de mulțumire pe care mirii pot să o aducă înaintea Lui Dumnezeu. Sunt însoțiți de nașii lor, sau își aleg alte persoane. În zona Vrancei avem o singură pereche de nași‟, mai spune pr. Aurel Boțan.
Taina cununiei nu poate fi oficiată în mănăstiri, același lucru fiind valabil și în cazul tainei botezului pentru că „viața de mănăstire nu are legătură cu viața de familie și atunci, ele se pot săvârși doar în bisericile de parohie. Fiecare poate merge unde vrea, însă ar fi de preferat să meargă în sânul comunității de care aparțin, unde îi cunoaște preotul foarte bine, și care, probabil i-a și botezat când erau copii‟, mai adaugă preotul. În timpul căsătoriei, soții trebuie să se respecte, să se iubească și să se ajute unul pe celălalt.
