Foarte multe femei aleg varianta nașterii prin cezariană. Unele dintre ele chiar dinainte de a fi însărcinate. De-a lungul timpului, părerile pro sau contra nașterii naturale au devenit atât de complexe și de bazate pe diverse motivații, mai mult sau mai puțin documentate din punct de vedere medical, încât pare să se fi risipit suspansul de dinaintea aducerii pe lume a unei noi vieți. Civilizația zilelor noastre se remarcă prin încercarea de a programa și anticipa totul, astfel încât tot mai multe femei au devenit adeptele nașterii prin cezariană. Care sunt însă motivele care le determină să aleagă o intervenție chirurgicală în locul nașterii naturale și ce ar trebui să știe viitoarele mame înainte de a decide prin ce modalitate să nască? Pentru răspunsurile la aceste întrebări am ales să vorbim cu un specialist, care foarte mulți ani a fost medicul șef al Secței de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Pantelimon” Focșani. Doctorul Ion Săndulescu ne-a primit cu căldură și ne-a vorbit sincer despre câteva aspecte din spatele cortinei medicale.
De la el am aflat că există mai multe cauze care duc la adoptarea în masă a nașterii prin cezariană. „Bănuiesc că ar fi trei cauze: lipsa de educație medicală-sanitară a populației, frica de reclamație a medicului și în al treilea rând e o modă. Există comoditate din ambele părți, pentru că la o operație de cezariană ambii parteneri se chinuie în jur de o oră, o oră și ceva, în funcție de cât durează operația, pe când la prima naștere naturală poate să dureze și 10-12 ore, cu un travaliu de 6-8 ore și atunci pacienta zice de ce să mă doară dacă pot să aleg, iar medicul zice, domnule, dacă ea vrea musai de ce să mă expun eu la riscuri, dacă se întâmplă ceva cu copilul? Am văzut recent o statistică, din 2011 până în 2016 au fost vreo 600 de reclamații la Colegiul Medicilor, pe nivel de țară, pe probleme de malpraxis, specialitatea chirurgie, dintre care vreo 70 și ceva în obstetrică legat de mama copilului. Deci ar fi cam 1 din 10… și atunci lumea se întreabă, domnule, pentru ce să ne mai riscăm noi să ne reclame, să vină poliția, parchetul, Colegiul, să ne dea în ziar, să ne dea la televizor? Situațiile de genul ăsta duc la decizia medicilor de a accepta cezariana, iar pacienta se gândește în primul rând să n-o doară.
Cezariană la cerere sub acoperirea unui diagnostic medical
Teoretic nu există cezariană la cerere, există doar cezariana pe motiv medical, adică atunci când îi faci o cezariană unei paciente trebuie să ai un motiv, că dacă, Doamne ferește, se întâmplă un necaz, este o intervenție chirurgicală care are mult mai multe riscuri dcât o naștere naturală, pot apărea infecții, hemoragii, embolii, în afara de faptul cel mai grav că poate să moară intraoperator de la o alergie la unul dintre medicamentele anestezice care se folosec, o embolie în momentul în care scoți copilul sau placenta, pacientei poate să-i intre aer prin patul vascular deschis în spatele placentei și asta poate duce la moarte, dar nu se gândește pacienta, degeaba îi explici… ea nu vrea decât să scape de durere. Dacă se întâmplă o astfel de problemă și nu ai un motiv medical pentru care ai operat-o, te paște pușcăria. Medicul este singura persoană în măsură să decidă tipul de naștere potrivit pentru pacientă și copil, numai că la noi de când cu democrația din 1990 pacientul are drepturi și obligații mai puține. În Focșani, garantat, toți medicii ginecologi sunt foarte onești în a expune riscurile pacientei și totuși avem cezariene nonstop.
Numărul de cezariene înainte de 1990 era între 5 și 8 % din totalul de nașteri, dar a ajuns acum în spitalele de stat la 35%, în timp ce în cele private a ajuns la 75-80% și asta nu este doar în România. Mai ales de când există spitalele private nu mai contează, nu se mai ține cont, dacă ai plătit îți face ce vrei tu. La stat deocamdată nu este varianta asta și se discută acum despre statuarea terminologiei de cezariană la cerere, pentru că ea nu există în forma asta, practicându-se doar sub acoperirea unui diagnostic medical. Din ce în ce mai multe tinere apelează și ele la nașterea pe cezariană, pentru că aici există și o problemă de estetică și ține și de educația familială, multe mame spunându-le fiicelor -nu vreau să te chinui ca mine… pentru că nu știu ce înseamnă următoarele 24-48 de ore postoperatorii, care-s crunte. Eu am făcut la cazurile mele o statistică, dintre cele pe care le-am operat că au insistat ele și le-am întrebat a doua zi: nu-i așa că-ți pare rău? Și foarte multe mi-au spus: da, dacă vă ascultam…
Problema asistentelor
Eu am un principiu, pe care îl au toți colegii din Focșani cei care sunt acum și-i cunosc. Le propun fetelor, chiar și cele care zic din start că nu vor să simtă durere, să încerce, poate ceea ce au crezut ele despre nașterea naturală nu este chiar așa în realitate, poate travaliul merge repede și-n două ore ai scăpat, iar dacă zici că nu mai suporți sau apare o suferință a fătului, găsim un motiv și te operăm, dar hai să încercăm pe calea naturală! Dacă nu ai pregătirea psihică dinainte, să ți se spună că vor exista niște valori înalte de durere, într-adevăr nu te vei simți pregătită să naști natural. Aici este o lipsă, și nu numai la noi la Focșani, legat de personalul medical care supraveghează travaliul, pentru că sunt numai femei, nu sunt asistenți bărbați, și vorbesc prin prisma experienței lor de naștere naturală, pentru că mai toate au născut pe cale naturală și au tendința de a spune-hai că poți, eu cum am suportat, ce țipi așa? Și atunci când ai dureri nu-ți pică bine să ți se vorbească așa.
Dacă pacientele ar simți un pic de blândețe ar suporta altfel și nu ar mai zice că nu se poate naște natural. Teoretic ar fi bine să poți fi însoțită de cineva din familie, să existe rezerve pentru pacientă și aparținător pe perioada travaliului, dar spitalele noastre încă nu prevăd astfel de condiții. Firește se creează la un moment dat și așa zisul efect de turmă, când stând laolaltă mai multe gravide și dacă țipă una încep și celelalte, pentru că e un factor perturbator, nu mai poți avea controlul absolut al propriilor senzații. Nașterea nu mai e considerată un fenomen care trebuie să fie natural plus că e la modă să se creeze panică în rândul pacientelor pe motiv că s-a întâmplat un caz nefericit nu știu când și oamenii ajung să-și pună întrebarea dacă să mai meargă la cutare spital, fără să gândească realist și să conștientizeze motivele reale pentru care s-a ajuns la vreun deces. O gândire de genul acesta este stresantă și pentru pacient, dar și pentru medic. Criteriul principal pentru cezarienele cu motive medicale reale este ca bebelușul să treacă de 38 de săptămâni și să se poată descurca să respire, odată ce a fost scos, altfel el nu are timp să se adapteze. Eu și toți medicii recomandăm nașterea naturală pentru că în cele 8-10 ore de travaliu el are timp să se adapteze. În mod corect cezariana se recomandă atunci când există riscuri pentru mamă, anomalii de structură osoasă ale bazinului mamei, dacă are fractură de bazin, dacă are bazin de șchiopătare, la persoanele cu boli psihice, dar la toate trebuie o recomandare de la medicul specialist pe profilul care impune operația de cezariană, nu medicul ginecolog decide.
La 12 ani, trei copii prin cezariană
Ar trebui umblat mai mult la educația mamei, să nu se sperie de durere, să știe că bebelușul nu va păți nimic, dacă este sănătos. Acum nici să cădem în cealaltă extremă și să optăm pentru ceea ce se numește revenirea la natură, cum ar fi nașterile acasă cu soțul și alte povești! Eu am o pacientă de la Slobozia Bradului, are 12 ani și este deja la al treilea copil născut prin cezariană. Teoretic poți să faci atâtea cezariene câte ai curaj, dar am avut cazuri de paciente care după o naștere prin cezariană au vrut să nască natural, situații în care eu nu mi-am dat acordul pentru că organismul nu era suficient refăcut și au născut acasă, pe proprie răspundere”. Ion Săndulescu, specialist Obstetrică-Ginecologie, fost medic șef al secției de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Pantelimon” Focșani.
