Mbela Nzuzi
Președinte
Organizația Femeilor Refugiate în România
Simona Amalia Fahmi este o româncă a carei viaţă s-a schimbat radical din momentul în care s-a întâlnit cu străini stabiliţi în România. A dorit dintotdeauna să intâlnească oameni noi, să facă lucruri ieşite din comun, să fie înconjurată de oameni valoroşi din punct de vedere uman şi spiritual.
Ești un cetăţean român care trăieşte mult alături de străini. Aşa ai fost dintotdeaună sau s-a întâmplat ceva în viaţa ta care te-a dus la o apropriere cu oamenii din anumite zone ale lumii?
Provin dintr-o familie foarte deschisă şi fără prejudecaţi în ceea ce priveşte anumite popoare. Dintotdeauna mi-a plăcut să citesc despre alte civilizaţii, să aflu despre tradiţiile altor popoare. Vă dau un exemplu: imi place foarte mult să gătesc iar atunci cand gătesc, felul meu de a găti nu se reprezintă în specificul românesc sau al vreun popor anume pentru că este o îmbinare a mai multor stiluri din experienţa de viaţa pe care am avut-o cu cetăţeni străini pe care i-am întâlnit de-a lungul anilor. Am „îndrăzneala” de a folosi ingrediente precum nucşoară, curry care sunt folosite mai rar la noi în România. Îmi fac sărmăluţe cu carne de oaie şi vită şi credeţi-mă, nu este adevărat că cele mai bune sărmăluţe sunt cele făcute cu carne de porc.
Să înţeleg că nu mănânci carne de porc?
Nu mai mănânc carne de porc. În religia mea, nu se consumă carnea de porc. Aş vrea să vă spun mai mult despre acest aspect care este foarte important pentru mine. Cu ce să încep?
Să începem cu începutul: cum a început aproprierea ta de cetăţeni străini?
Cum vă spuneam mai devreme, mi-a plăcut întotdeaună să fiu înconjurată de oameni de naţionalităţi şi culturi diferite. Am avut mulţi prieteni şi cunoştinte din diverse ţări, iar în anul 2004 am aflat despre o organizaţie care este condusă de cetăţeni străini din diverse ţări: Organizaţia Femeilor Refugiate din România. Am participat la acţiunile culturale şi educative organizate pentru refugiaţi şi alte categorii de migranţi. M-am putut întâlni cu femeile din diverse colţuri ale lumii cu care am făcut un schimb de informaţii şi de experienţă pe teme practice de interes pentru mine: gastronomia, tradiţii, istorie. Am participat la realizarea unor obiecte de decoraţiune şi accesorii specifice ţărilor din Orient-Mijlociu. A fost o experienţă inedită, iar ce urma să se intample este şi mai inedit.
Ne vei spune în sfârşit despre schimbarea radicală care s-a întâmplat în viaţa ta?
Da. Viaţa mea s-a schimbat radical pentru că eu mi-am dorit întotdeaună să fiu înconjurată de oameni din alte culturi şi ştiti zicala aceea “ai grija ce îţi doreşti căci s-ar putea să ţi se întâmple”? Mie chiar mi s-a întâmplat: nu mă întâlnesc doar ocazional cu acele persoane cu o istorie şi tradiţii bogate. Trăiesc zi de zi alături de ei. De fapt, în anul 2008, pe data de 5 August a avut loc cel mai important eveniment din viaţa mea: căsătoria cu Raad Fahmi, un tânăr irakian care, deşi a crescut mai mult în Romania decât in propria sa ţara, îşi păstrează cu sfinţenie valorile şi credinţa islamică.
Faptul că te-ai căsătorit cu un musulman este motivul pentru care ţi-ai schimbat religia?
Nu, apartenenţa mea la Islam nu se datorează faptului că m-am căsătorit cu un musulman. Deşi m-am născut si am crescut într-o familie crestină ortodoxă, nu simţeam religia ca un mod de viaţă. Cred cu tărie ca orice tânăr se loveşte în viaţă de “acel moment de cotitură” şi cel mai important este faptul că trebuie să ia o decizie care, de cele mai multe ori, este hotărâtoare atât pentru el cat şi pentru familia lui. De fapt aproprierea mea de Islam a început cu mulţi ani în urmă. Îmi aduc aminte că în urmă cu 13 ani, atunci când aveam 20 de ani, o persoană foarte dragă mie mi-a pus o carte în mână spunându-mi simplu: „ai să înţelegi lumea altfel”. După ce am parcurs paginile cuprinse între coperţile cărţii „Islam – Credinţă şi Învăţături”, nu numai că mi-am dobândit un alt mod de viaţa şi gândire, dar am şi îmbrătişat Islamul ca şi proprie religie.
De când ţi-ai schimbat religia, s-a schimbat ceva în ceea ce priveşte relatia ta cu prieteni, apropriaţi sau rude?
Nu. Cel putin nu în rău. Dimpotrivă, majoritatea celor din jurul meu mă privesc cu mai mult respect şi mai multă consideraţie pentru că nu toţi putem avea atâta tărie de caracter încât sa facă şi să recunoască fără reţineri o schimbare atât de radicală. Eu cred că majoritatea din ei apreciază faptul ca această schimbare de religie nu m-a schimbat ca persoană în rău. Sunt dimpotrivă o persoană care ţine şi se ingrijeşte de frumuseţea interioară, spiritual, fiind intotdeauna alături de cei care au nevoie de mine. Tratez toată lumea cu multă dragoste şi multă răbdare şi respect cu sfinţenie toate recomandările lăsate de Allah în Coran. În prezent eu şi soţul meu locuim în Bucureşti împreună cu părinţii mei. Deşi sunt creştini, în familia noastră sunt respectate valorile şi modul de viaţa specific musulman. În fiecare zi invăţ ceva nou despre Islam deoarece mă pregătesc să fiu o bună soţie dar şi o mamă care să îşi poată creşte copii în spiritul religiei islamice.
Mai ai vreo dorinţă care nu s-a îndeplinit?
Da. Aş dori mai întâi să vă felicit pentru iniţierea acestei reviste care reprezintă un spaţiu important de dialog intercultural între cetăţeni străini stabiliţi în România. Este de asemenea un element important în relaţia cu românii care au nevoie sa îi cunoască pe străinii de lângă ei. Să ştie cine sunt ei, cu ce valori vin ei în România şi să îi sprijine pentru o integrare usoară în România. În ceea ce priveşte cealaltă dorinţa de a-mea, as vrea să se înfiinţeze şi mi-as aduce contribuţie cu mult drag, un centru cultural în cadrul căruia să se dezvolte un atelier de creaţie care să cuprindă produse tradiţionale realizate de străini din diverse ţări. Vom putea astfel promova un aspect important care ţine de identitatea culturală a celor care trăiesc în România.