Nu conteaza cine iese tot Base numeste procurori, subfiinanteaza sist.de justitie, promulga legi fanteziste, comanda arestari, da cu pumnul in masa la csm............va mai dura pana sa ne revenim.
d-ul Aron este cel care vorbea cu un judecator pe care l-a condamnat si ii spunea ca nu are incotro ca asa a primit ordin, pai ce independenta a justitiei sa apere domnia sa, daca el executa ordine cu condamnari si arestari!?

Corect rationament! Felicitari. Va ploua cu minusuri. Dar asta e adevarul!

Procurorul roman nu este un magistrat independent, intrucat el este subordonat ierarhic Procurorului General si, conform Constitutiei, isi desfasoara activitatea sub controlul Ministerului Justitiei.(a se vedea Vasilescu vs Rom, Pantea vs Rom,D.R.Popescu nr.1 vs Rom, Virel Burzo vs Rom) Procurorul roman nu este nici magistrat impartial, intrucat este parte in procesul penal, fiind adversarul inculpatului. Cu toate acestea, procurorul roman se considera egalul judecatorului, si nu egalul avocatului. Pentru a da procurorului independenta profesionala pe care, in prezent nu o are, pentru a pune de acord pozitia sa procesuala cu imperativele procesului penal si pentru a asigura aplicarea principiului egalitatii armelor in proces, procurorul roman trebuie repozitionat in sistemul judiciar roman drept avocat al acuzarii (avocat al statului sau avocat al interesului general in procesele civile).

Conform opiniei CEDO, procurorul roman nu este independent drept pentru care nu poate fi asimilat magistratului!!!!

In raport cu Executivul, procurorul isi exercita atributiile sub autoritatea ministrului justitiei si sub autoritatea Procurorului General al Romaniei care la randul sau este subordonat ministrului Justitiei; ambii sunt subordonati Primului Ministru! Procurorii primesc ordine de la ministru, dispozitii care sunt obligatorii si care sunt date fie prin intermediul procurorului general al Romaniei, fie in mod direct. Procurorii sunt controlati in intreaga lor activitate de ministrul justitiei, prin intermediul inspectorilor din cadrul parchetelor.
In raport cu partile procesului penal procurorii nu pot fi independenti pentru ca exista virtualitatea ca acel procuror care a luat masura arestarii preventive sau care a efectuat urmarirea penala sa procedeze la intocmirea rechizitorului si apoi sa se prezinte la judecata si sa depuna concluzii, exercitand actiunea penala.

Curtea cu Jurati este functionala in SUA, la noi tot romaneste ar fi. Daca ai curiozitatea, cauta pe net sa vezi cat de "impartiali" erau juratii nostri :(( La fel de corupti ca oricare roman ce detine puterea la un moment dat!

Citeste un exemplu aici:

“Un Proces la Curtea cu jurati

La inceputurile statului modern roman, curtile cu jurati devenisera o realitate. Fusesera impuse de catre radicalii-liberali drept cea mai democratica forma de justitie. Despre felul cum functionau ele detinem o dovada din luna septembrie a anului 1871.
Atunci are loc procesul in care sunt implicati cei ce participasera la esuata “Revolutie de la Ploiesti”, din dimineata zilei de 7 spre 8 august 1871. Toti fruntasii aripii radicale, cu I.C. Bratianu si E. Carada in frunte, sunt pusi sub acuzare (nu si C.A. Rosetti, care plecase la Paris indata dupa esuarea incercarii de lovitura de stat).
Felul cum sunt facute arestarile si comportamentul anchetatorilor sunt simptomatice pentru ceea ce avea sa urmeze. Arestatilor li se ofera in cateva randuri ocazia sa fuga de sub arest sau sa distruga documentele compromitatoare. Procesul nu se judeca la Ploiesti ori la Pitesti (in resedinta prahoveana avusese loc incercarea de revolutie a lui Candiano Popescu, iar din Arges, de la Florica, era Bratianu). Este teama de alte incercari de revolta. Astfel ca unii revolutionari, cu E. Carada in frunte, sunt dusi pe drumul Targovistei noaptea. Orasul ii asteapta cu lumanari si sfesnice aprinse la ferestre. Prefectul Rizu ii intampina ca pe niste oaspeti si se pune la dispozitia lor.
Alti arestati sunt dusi la Campulung. Povesteste Sabina Cantacuzino, fiica lui I.C. Bratianu:
“Se zvonise ca pe drum ii vor face scapati si ii vor impusca, deci, in dimineata pornirii, cand ii urcase(ra) in trasurile escortate de calarasi (mama tot cu tata), un sir de birji cu cetateni fruntasi ai orasului se luara dupa ei ca sa-i pazeasca. In Stalpeni, la jumatatea drumului, ii detera in primire campulungenilor, sositi intru intampinarea lor cu acelasi ceremonial”. Cand arestatii ajung in Campulung, staretul manastirii pune spatiile acesteia la dispozitia lor.
Pentru apararea inculpatilor se ofera sa pledeze 35 de avocati, cu Ion Campineanu, Anastase Stolojan, Nicolae Fleva si Al. Papiu-Ilarian in frunte. Presa, foarte libera, ataca violent guvernul, justitia si, fireste, pe rege. Arestatii sunt considerati victime ale abuzurilor autoritatilor si “patrioti eminenti”. Se dau stiri, evident inventate, despre torturile la care ar fi fost supusi noaptea in temnite (ei nici nu fusesera intemnitati, dupa cum spuneam).
La proces se aduc probe concludente de pregatire a unei lovituri de stat. Ordinele trimise de Candiano-Popescu sefilor garnizoanelor de la granita cu Austro-Ungaria si cu Rusia (ca semnate de I.C. Bratianu), prin care li se cerea acestora sa se indrepte cu unitatile lor catre Bucuresti, lasand granitele nepazite, sunt mai mult decat condamnabile.
Ministru de justitie era Alexandru Lahovari, o valoare politica in devenire, iar procuror general – fratele acestuia, Jean Lahovari, viitor lider conservator de frunte. Ei insa nu pot face nimic pentru a influenta deciziile juratilor, care sunt deja influentati de starea din tara, profranceza si anticarlista, si de pledoariile inflacarate ale avocatilor.
Este nostima intamplarea cu Jean Lahovari care se duce la Campulung, dar nu gaseste nici o gazda, toti cei la care apeleaza refuzand sa-l gazduiasca pe unul care urmarea condamnarea lui I.C. Bratianu. A fost nevoie sa faca apel chiar la I.C. Bratianu pentru a gasi o locuinta. La proces, Jean Lahovari tine un discurs violent, acuzandu-i pe inculpati de tradare a intereselor tarii. Apoi ii telegrafiaza fratelui sau ministru, la Bucuresti: “J’ai ete sublime. Condamnation certaine”. Numai ca, doua ore mai tarziu, toti acuzatii erau achitati si plecau acasa purtati de multime pe brate.
De drept, inculpatii in acest proces chiar erau vinovati. Insa procesul era unul politic si a fost judecat de opinia publica. ”

Procurorul este asimilat conf.Constitutiei notiunii de MAGISTRAT este egalul judecatorului, desi cum spuneam mai sus mi se pare incorect.De ce?ptr.ca nicaieri in statele civilizate unde tindem sa ajungem si noi nu i se aloca astfel de puteri extraordinare si va las sa cititi urm.(ca sa nu ma mai injure lumea pe mine):
"Thank you, America!
Am sesizat limitele sistemului impus de hoardele sovietice şi de aceea le sunt îndatorat omologilor americani
de Marian Nazat 2/07/2010
Trecuseră doar trei ani de când mă stabilisem în Bucureşti şi tot atâţia de vacarm post-totalitar, în limbajul necosmetizat. Venisem din provincie, ispitit de-o carieră judiciară aţâţătoare, irealizabilă altundeva. Iar ca s-o împlinesc, munceam cu o râvnă de salahor în robă, împărţindu-mă între birou şi stradă. Capitala devenise în scurt timp doar mozaicul crimelor la care uceniceam zi şi noapte. O astfel de întâmplare sordidă, strânsă cu migală într-un dosar de omucidere, avea să mă împingă pe-o listă norocoasă. Lista câtorva magistraţi aleşi să traverseze Ocea­nul pentru un schimb de experienţă întins pe cinci săptămâni. Nu îndrăz­nisem să sper vreodată că voi ajunge în America, era prea mult. Abia reu­şi­sem să părăsesc Turnu Măgurele, aşa că mai departe nu mă hazardam cu năzuinţele. Şi nici nu era momentul să bruschez soarta, aş fi stârnit mâ­nia zeilor protectori. Vestea a pi­cat prin ianuarie, cam pe la Bo­bo­tează, iar noi urma să plecăm prin iunie, deci o juma' de an de aşteptare. Chinuitoare, lungă şi istovitoare. Deodată, o lume nouă se deschidea în faţa mea şi-mi dădeam seama că-mi lipseşte exerciţiul străinătăţii. Başca neta­lentul la limbile de import. Fiindcă nicicând nu-mi închipuisem că voi ieşi din ţarcul natal, că voi zbura cu avionul, că voi pipăi bancnota cu chipul legendarului George, că voi reprezenta România... ame­ţeam numai gândindu-mă. Cele şase luni s-au târât ghimpos, de parcă cineva ţinea dinadins ceasul pe loc. Uneori, mi se năzărea că o mână duşmănoasă îmi ştergea numele de pe tabelul cu pricina, ori că altcineva mă întorcea din aeroport şi visul se năruia dintr-odată. Încordarea pre­face, nu rareori, realitatea în năluciri, şi eu îi căzusem pradă. Tinereţea e în­totdeauna grăbită şi nerăbdătoare, fertilă în plăsmuiri halucinante.
Urcat în aeronavă, deasupra propriei cobeli, am mulţumit cerului pentru şansa oferită pe neanunţate. Pe­riplul prin Washington, New York, Por­tland, Denver şi San Antonio îmi pare acum o poveste neverosimilă. Oa­­menii cunoscuţi acolo, de-o ama­bi­litate şi generozitate exemplare, ne-au primit fără ifose, cu delicateţe şi în­ţelegere. Proveneam, totuşi, tocmai din tabăra inamică, de unde porniseră în eter imaginile Ceauşeştilor împuşcaţi în numele... legii. Era firesc să fim iscodiţi ca nişte canibali în­târ­ziaţi ai istoriei, care îşi propuse­se­ră să propovăduiască egalitarismul pe Pământ şi să îngroape capi­talis­mul. Deoarece în ochii lor conti­nuam să ilustrăm pericolul conta­minării comuniste, uneltele Satanei. Sus­piciu­nea era însă reciprocă, ceea ce ne aşeza pe poziţii aproape ireconci­liabile. Rădăcinile ideologice, pe care nu le conştientizasem niciodată, s-au răzvrătit, speriate că le-aş putea re­teza veşnic. Şi, ca să fiu sincer pe de-a-ntregul, nu-mi era deloc uşor să des­luşesc rânduielile nord-ame­ricane, îndeosebi rânduielile juridice. De pildă, apelul la comunitate, prin ju­raţi, ori posibilitatea de a nu face de­cla­raţii sau prezumţia de nevinovăţie. For­malismul exagerat al procedurilor judiciare mă irita, deşi caracterul sa­crosanct al dreptului fusese pritocit de romani, nicidecum de yankei. Dar în­clinaţia mea către contestare mă îm­boldea să critic, să pun sub semnul în­doielii orice, să neg cu vehemenţă regulile anglo-saxone. M-am simţit dezarmat în faţa relaxării cu care ac­to­rii procesului penal îşi jucau ro­lu­rile. Nici vorbă de încrâncenarea, de pa­tima noastră deseori sălbatică! Verdictele judiciare nu miroseau a sânge şi răfuială, dimpotrivă. Sălile de judecată erau curate şi civilizate, aidoma farmaciilor de la noi, iar auditoriul părea selectat după îndelungi şedinţe de casting. Judecătorii condu­ceau cu se­nină discreţie şi sobrietate aris­tocra­tică duelurile dintre avocaţi şi pro­­curori, care, culmea, în pauzele de masă, nu se sfiau să prânzească îm­­­preună. Societatea nu-i condamnă aprioric pentru asemenea întâlniri, cum se petrece aici, pe tărâmul vi­no­vă­ţiilor latente. Confruntarea "la ba­ră" nu presupune duşmănie şi tensiu­ne, adevărul judiciar e posibil şi într-o adversitate elegantă şi cordială. Dar această atmosferă depinde esen­ţial de judecător, de capacitatea sa de a fi imparţial şi în­ţelept, de a nu se lăsa mani******t ca simplă anexă a acu­ză­rii. Că vrem ori nu, el este perso­najul central în procesul penal, ar­bi­trul in­fai­libil, şi neprice­perea, ori par­ti­­za­na­tul său, se răs­frânge asupra ho­tă­­râ­rii pro­nunţate. Atunci însă nu cu­ge­tam astfel, recunosc, mă încăpă­ţâ­nam să susţin, cu argumentele vârstei şi ale educaţiei, superioritatea siste­mu­lui inchizitorial în care crescusem. Pro­vincialismul meu, în mentalităţi şi atitudini, nu se da deloc bă­tut. Se răz­boia cu îndărătnicie, ca nu cumva im­perialismul american să-l bi­ruie, să strice ditamai complexele dos­pite în "garnizoana" multilateral dezvol­tată. În deceniile scurse, am sesizat înaintea altora ca mine limitele sistemului impus de hoardele sovietice şi de aceea le sunt îndatorat omo­lo­gi­lor americani. Fără ajutorul lor n-aş fi fost în stare să realizez că ju­de­cătorul, şi nu procurorul, este stâlpul fun­damental al unei justiţii echitabile. Al unei justiţii independente şi ferite de comenzile politice, menită să asi­gure şi să păstreze echilibrul social. Or, pentru decisivele clarificări, thank you, America!"
IATA CUM ar trebui SA PRIVIM LUCRURILE:

1. Judecătorii
Judecătorii sunt persoanele care se pronunţă asupra cauzei. Aceştia îşi exercită puterea independent.
Judecătorii sunt funcţionari de stat. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Autorităţile de stat, organizaţiile publice şi politice, precum şi alte persoane fizice şi juridice au datoria de a respecta şi de a păstra independenţa instanţelor şi imunitatea judecătorilor. Nimeni nu are dreptul să solicite declaraţii sau explicaţii din partea unui judecător cu privire la analiza unei anumite cauze sau să intervină în administrarea justiţiei, indiferent de motivele sau pretextele acestor solicitări. Un judecător beneficiază de imunitate în timpul îndeplinirii atribuţiilor care îi revin pentru administrarea actului de justiţie. Funcţia de judecător este incompatibilă cu afilierea la un partid politic sau la orice altă organizaţie politică.

2. Procurorii
Procurorii sunt implicaţi cu precădere în cauze penale, dar pot acţiona şi în numele societăţii în anumite cauze civile, implicând adopţia, de exemplu, sau filiaţia.
Procurorii sunt funcţionari din cadrul sistemului juridic care participă la analizarea cauzelor în instanţă şi îndeplinesc alte atribuţii stabilite prin lege. Parchetul include următorii funcţionari: procuror general, procuror şef, procuror şef adjunct şi alţi procurori care îşi desfăşoară activitatea la toate nivelurile în cadrul Parchetului. Unui procuror i se acordă un grad în funcţie de cerinţele postului, de cunoştinţele profesionale, de calificări şi de experienţa de muncă.

Procurorii adoptă decizii în anumite cauze în mod independent şi exclusiv pe baza convingerilor acestora şi a legislaţiei, ţinând seama de egalitatea persoanelor în faţa legii şi a instanţelor, de prezumţia de nevinovăţie, de adevăr şi de legitimitate. Procurorii îşi desfăşoară activitatea independent de influenţa altor funcţionari şi instituţii administrative de stat şi se supun numai legii.

3.Avocaţii

Un avocat este un specialist juridic independent care oferă asistenţă juridică prin apărarea şi reprezentarea intereselor legitime ale persoanelor în instanţă şi în timpul investigaţiilor premergătoare procesului, precum şi prin oferirea de consultanţă juridică, pregătirea documentelor juridice şi îndeplinirea altor servicii juridice.
În capacitatea lor profesională, avocaţii sunt independenţi şi se supun numai legii. Profesia de avocat autorizat este o profesie liberală. Avocaţii acţionează în mod direct şi personal, iar activitatea lor profesională este de natură intelectuală, nefiind motivată de profit. Avocaţii sunt independenţi din punct de vedere financiar în executarea profesiei lor. Avocaţii consiliază persoanele implicate în litigii şi îi reprezintă în justiţie.
In tarile civilizate avocatii (lawyer, barrister, solicitor) au aceleasi drepturi in desf.procesului cu procurorii(prosecutor, police-prosecutor, attorney)

Si ca sa nu fiu inteles ca as avea vreun interes, fac si un autodenunt:
nu locuiesc in Rom.si am fost procuror in cadrul sectiei ancheta a procuraturii RSSM, in subordinea si supravegherea procuraturii URSS conf.Legii cu privire la Procuratura U.R.S.S., adoptată la 30 noiembrie 1979.