Care sunt cele mai întinse lacuri de acumulare din România

Aceste ochiuri de apă asigură alimentarea cu apă a localităților şi a sistemelor de irigații şi reglează, în același timp, debitele pentru evitarea inundațiilor. În același timp, ele dau un aspect aparte fiecărui peisaj și reprezintă un potenţial turistic deosebit de important.

Cele mai multe dintre aceste lacuri se află în administrarea Apelor Române, care verifică starea lor, iar cele care asigură buna funcţionare a hidrocentralelor sunt în subordinea Hidrolectrica, lider în producția de energie electrică și, totodată, principal furnizor de servicii tehnologice necesare în Sistemul Energetic Național din România.

Dacă te-ai întrebat vreodată care sunt cele mai întinse lacuri de acumulare din țara noastră vei afla răspunsul citind acest articol.

Care sunt cele mai întinse lacuri de acumulare din România?

Majoritatea lacurilor de acumulare din România au fost amenajate în perioada regimului comunist, dar sunt de mare ajutor și în prezent. Iată care sunt cele mai mari:

Bicaz (Izvorul Muntelui)

Recomandări

Politicienii români cu activitate discretă în Parlamentul European. Nu s-au omorât cu munca, dar au încasat lunar peste 7.000 de euro

Situat între Moldova și Transilvania, lacul de acumulare Bicaz se află pe cursul mijlociu al râului Bistriţa din Carpații Orientali, la 4 km în amonte față de orașul Bicaz.

Acesta s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic de 210 MW, între anii 1950 și 1960, inclusiv cu aportul muncii forțate prestate de deținuții politici ai vremii.

Se întinde pe mai mult de 32,6 km², fiind cel mai mare lac de acumulare amenajat pe râurile interioare din țara noastră cu un volum maxim de apă de peste 1,25 milioane m³ de apă.

Suprafața lacului variază în funcție de regimul de exploatare, cota maximă situându-se la 516 m altitudine, iar cea minimă la 434 m altitudine. Perimetrul lacului este în medie de circa 71 km, iar lungimea de 40 km.

Pentru amenajarea lui au fost strămutate 20 de așezări din zonă, unde trăiau aproape 20.000 de oameni. Satele Răpciune, Cârnu, Reţeş din judeţul Neamţ au dispărut în totalitate cu tot cu cimitirele lor.

În alte sate – Hangu şi Fârţagi – localnicii au fost sfătuiți de preoţi să-și dezgroape morţii şi să-i mute în cimitirele situate pe dealuri. Pentru asta, ei au urcat pe un aşa-numit „drum al morţilor”.

Vidraru

Recomandări

Rusia pregătește acte de sabotaj „cu un potenţial ridicat de daune” în toată Europa, avertizează agențiile de informații

Barajul de la Vidraru a fost construit în 1965 pe râul Argeş şi este unul dintre cele mai mari complexe hidroenergetice din țară.

Principalul scop îl reprezintă producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor, însă lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi.

Când a fost inaugurat se situa pe locul 8 în Europa și locul 20 în lume. Este situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu și adună apele râurilor Capra, Buda și ale câtorva afluenți direcți, și anume Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea, cu un debit total de circa 5,5 m³/s.

Lacul Vidraru are o suprafață totală de 893 ha, în timp ce lungimea este de 10,3 km, lățimea maximă este de 2,2 km în zona Valea Lupului-Călugărița, iar circumferința are 28 km.

Adâncimea maximă este de 155 m lângă barajul înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 m, Vidraru fiind, astfel, cel mai adânclac de acumulare din România. Volumul de apă este de 465 milioane m², iar nivelul normal de retenție se află la 830 m deasupra nivelului mării.

Citește și: Cele mai frumoase lacuri din România 

Porţile de Fier I și II

Recomandări

Traumele Nogăi, tânăra răpită de care s-a îndrăgostit un terorist Hamas: „Toți vor fi eliberați, dar tu vei rămâne aici cu mine și vei avea copiii mei”

Lucrările de construcție ale marii hidrocentrale de la Porțile de Fier I s-au întins pe durata unui deceniu, până în 1972. Sistemul hidroenergetic este una dintre cele mai mari construcții de profil din Europa și cea mai mare de pe Dunăre.

Lacul său de acumulare are un volum de peste 2.200 milioane m² și se întinde de la baraj până la confluența cu râul Tisa. Ochiul de apă cuprinde în principal zona Defileului Dunării, care este cuprins între orașele Baziaș și Orșova, pe o lungime de peste 100 km.

O dată cu creşterea nivelului Dunării au fost inundate pe partea românească 3.560 hectare, fiind inundate, parțial sau total, zece localităţi: Orşova, Ada-Kaleh, Eşelniţa, Dubova, Vârciorova, Tufări, Jupalnic, Ogradena, Tişoviţa, Plavişeviţa.

Între timp, insula Ada Kaleh, care a fost locuită de o populaţie majoritară turcă, a dispărut sub apele fluviului, iar cei circa 600 de locuitori ai săi au emigrat în Turcia şi în ţinuturile Dobrogei.

Lacul de acumulare Porțile de Fier II este situat în arealul comunei Gogoșu și a fost construit tot în colaborare cu ex-Iugoslavia.

Pe lângă valoarea lor economică, aceste lacuri constituie și puncte de atracție turistică, prin frumusețea peisajului de pe malurile lor.

Cinciş

Inaugurat la începutul anilor 60, lacul de acumulare Cinciş este situat la 15 km de Hunedoara și asigură necesarul de apă al oraşului şi a combinatului de aici.

Deoarece județul Hunedoara nu are ieșire la mare, lacul Cinciș este supranumit Marea hunedorenilor. Este de unul dintre cele mai mari lacuri din Transilvania, având o suprafață de circa 867 ha și o adâncime de 48 m.

Pentru a putea fi construit lacul de acumulare, valea în care se aflau vechile aşezări Cinciş-Cerna, Valea Ploştii, Baia lui Crai, Moara Ungurului şi Ciuleni a fost inundată. Casele au fost demolate, în timp ce unele biserici, parţial inundate, au rămas în picioare.

În jurul acestei construcții au fost născocite legende înfiorătoare, care vorbesc despre faptul că lacul ar fi bântuit de morţii din cimitirele înghiţite de apă, iar cadavrele acestora nu au mai ieşit niciodată la suprafaţă. Se spune că animalele nu mai beau apă din lac din cauza blestemelor aruncate asupra lui.

Stânca-Costeşti

Lacul Stânca-Costești este un lac de acumulare situat pe cursul râului Prut, care a fost construit în anii 70 la granița dintre România și Republica Moldova, odată cu construcția centralei hidroelectrice cu același nume.

În 1975, amenajarea hidrografică a dus la strămutarea a șapte sate din judeţul Botoşani și 11 de pe teritoriul fostei URSS, unde trăiau în total peste 1.600 de familii. Patru dintre așezări au fost înghiţite de apa lacului de acumulare, iar altele au fost inundate parţial.

Dat în folosință pe 1 august 1978, barajul formează lacul de acumulare care are o suprafață de 59 km², fiind cel mai mare lac de pe teritoriul Republicii Moldova.

De la începutul anilor 2000, lacul Stânca-Costești, care este unul dintre cele mai întinse din România, a fost declarat rezervaţie naturală.

Urmărește-ne pe Google News