Iata-ma revenind la o serie ale carei episoade au aparut mai greu decat as fi vrut. M-am hotarat sa invii seria jocurilor de altadata, la rugamintea lui Gogu Kaizer. Rugamintea mi-a fost adresata in 2009, raspunsul vine in 2011.

Cu luni in urma incepusem sa joc Detroit , o bijuterie de joc aparuta acum vreo 15 ani. Desi nu e de acelasi calibru, Detroit imparte soarta multor altor jocuri care vor fi date uitarii de o generatie obsedata de shadere si multisampling. De cand s-a deschis sublimul Gog.com si mi-am putut juca amintirile 2D, am sesizat stupefiat ca grafica bidimensionala a imbatranit cu mult mai multa gratie si stil decat o face cea 3D. Jocurile independente din ultima vreme, multe la numar si destul de cumparate, arata mult mai bine decat jocuri 3D care erau ”la moda” cu numai 3-4 ani in urma.

Asta-i si unul dintre motivele pentru care vreau sa amintesc munca unor titani in ale jocurilor video, aceasta subapreciata forma de arta. Intoarcerea la origini din ultimii ani pare a fi cheia spre paradisul pierdut al jocurilor care chiar insemna ceva. In seria de fata intentionez sa amintesc si descriu pe cat posibil cateva studiouri de productie mari care au intrat in declin sau au sucombat, desi produsele lor au fost pietre de temelie ale industriei.

1.New World Computing (1984 – 2003)

Sunt putini gameri care sa nu fi avut contact cu macar o incarnare a celebrei serii Heroes. Impreuna cu distribuitorul 3DO , studiourile New World Computing ne-au adus celebra serie de CRPG-uri Might and Magic, alaturi de mai celebra ei declinare: Heroes of Might & Magic. De remarcat este faptul ca inainte de dizolvarea 3DO, de falimentul New World Computing si de vinderea drepturilor pentru seria Heroes, compania a avut timp sa mai scoata si alte jocuri precum Chaos Overlords, o bijuterie cu iz de cyberpunk sau stravechiul King’s Bounty. Practic, ridicarea si declinul New World Computing se leaga de un singur om si anume John Van Caneghem. Talentul sau de povestitor si imaginatia debordanta au ridicat firma, dar incapatanarea si conflictele cu oamenii de marketing au contribuit decisiv la insuccesul ultimelor produse. Jocul care i-a ingropat a fost Might & Magic IX, un esec dupa toate standardele, unul bazat pe atunci scumpul engine LithTech. Desi a fost inclus in Hall of Fame-ul jocurilor video pentru Heroes II si primul Might & Magic, Van Caneghem se ocupa acum de continuari dubioase in ograda EA Games si, in mod ciudat, participa constant la curse de masini.

Pietre de temelie :  Might and Magic I-VIII, Heroes of Might and Magic I-IV, King’s Bounty, Chaos Overlords.

2.Bullfrog  (1987 – 2004)

In general cand aud numele Bullfrog ma gandesc instinctiv la inceputurile mele ca gamer si sunt cuprins de un britanic sentiment de respect. Studioul de productie ”made in UK” a insemnat enorm pentru evolutia jocurilor video. De la revolutionarul Syndicate pana la creativul Dungeon Keeper, de la uitatul, dar incredibilul, Magic Carpet  la clasicul Theme Park si  la superba strategie Populous, Bullfrog s-a reinventat de fiecare data cu succes. Daca de Dungeon Keeper sigur ati auzit, ei bine Magic Carpet era un joc complet 3D, al carui engine suporta shadere primitive si permitea teraformarea. In 1994. Mai mult, game play-ul era atat de complex incat, pana prin 2001, nu a mai incercat nimeni nimic similar. Moartea creativa a studioului s-a produs odata cu plecarea lui Peter Molyneaux, unul din membrii fondatori, care a decis sa porneasca Lionhead Studios (responsabili pentru Black&White, Fable si The Movies) si cu plecarea altor programatori originali la Mucky Foot (responsabili pentru subtilul Startopia si subapreciatul Urban Chaos). Studioul a mai rezistat cativa ani buni din continuari si remake-uri, majoritatea impuse de EA, care i-au și adus la ruină. Un joc fascinant dar aproape necunoscut de la ei este Powermonger, o strategie complet 3D scoasa in 1993. Bullfrog aveau umor, creativitate si tupeul de a experimenta. Sa le spuna asta cineva si celor de la EA, poate iau o pauza de gandire intre Battlefield 8, Need for Speed 15 si Fifa 2032.

Pietre de temelie : Populous I-III, Syndicate, Magic Carpet, Theme Park & Theme Hospital, Dungeon Keeper

3.Looking Glass (1990-2000)

Decedate datorita distribuitorului Eidos (care ulterior a renascut din propria-i cenusa datorita Unreal), studiourile Looking Glass sunt cel mai des invocate in discutiile despre producatori defuncti de jocuri. Adevarul este ca faima Looking Glass nu a venit doar din jocuri, ci si din faptul ca in echipa componenta existau cativa designeri si programatori vedeta (sa nu uitam ca in 1996 interviurile cu programatori puteau ajunge in cotidiene de mare tiraj). Aici ar fi de amintit Paul Neurath, actualmente la Zynga Games (da, aia care inunda Facebookul cu jocuri). Pe langa seria Thief, Looking Glass se fac responsabili si pentru inegalabilul System Shock si pionierul Ultima Underworld. In caz ca va intrebati de ce am pus si Ultima Underworld pe lista…ei bine, asta a fost primul joc pentru PC unde ti se permitea sa te uiti in sus si in jos. In Doom, shooter iesit cu un an mai tarziu, lucrul asta inca nu era posibil.

Pietre de temelie : Thief 1&2, System Shock 1&2, Ultima Underworld 1&2 

4.Black Isle Studios (1996 – 2003)

Oamenii astia nu ar mai fi trebuit mentionati. Sunt deplansi constant pe zeci de forumuri de RPG-isti impatimiti. Daca nume precum Feargus Uruqhart , Tim Caine sau Chris Avellone nu va spun nimic, e timpul pentru o investitie intr-o carte de istorie.  Cand zici Black Isle, nu vorbesti numai despre regele Fallout, ci si de titluri precum Icewind Dale sau bijuteria uitata Planescape Torment (genul de joc pe care-l poti termina de 7-8 ori si sa ai in continuare surprize). Dupa colaborari la alte jocuri de nota zece precum Baldur’s Gate si dupa anularea unor importante proiecte, Black Isle Studios a fost dizolvat, membrii formand Obsidian Entertainment (Kotor 2, Neverwinter Nights 2, Fallout New Vegas) si Troika Games ( Arcanum, Bloodlines 2). Ultimul studio a dat doua titluri excelente, dar lansate pripit. Obsidian pare a fi acum pe val, scotand jocuri neterminate peste jocuri neterminate.  Vorba unui amic: lasa mai calitatea, lui Chris Avellone sa-i fie bine.

Pietre de temelie : Fallout 1&2, Icewind Dale 1&2, Planescape Torment.

In urmatoarele episoade al mini seriei ”Declinuri”, voi scrie despre Westwood, Origin, Microprose, Impressions, Ensemble Studios, Simtex, Sierra si multi altii.

Pentru cei nefamiliarizati cu seria de articole, ea isi are radacinile la inceputul anului 2007 si contine :Partea I (Preistoria, Evul Mediu, Revolutia) , JocuPartea II (Epoca de aur) , Partea III (Epoca popularizarii) ,Partea IV (Epoca Grafofiliei + Bijuterii uitate 1) , Jocurile de alta data – Sam & Max Special , Jocurile de altadata- John Romero Special.   Tot pe aceeasi tema, ar merita mentionat si articolul To game or not to game (nu este singurul articol despre jocuri neinclus in serie, dar il simt a fi in aceeasi zona).

P.S: Ca veni vorba despre cel care mi-a sugerat sa public totusi articolul, tot el ma va ajuta cu o traducere si adaptare in engleza pentru o publicare pe un alt blog. Sper ca nu v-am plictisit prea tare.