In partea sudica a municipiului Cluj-Napoca turistii vor descoperi frumoasa Gradina Botanica “Alexandru Borza” a Universitatii Babes-Bolyai, un obiectiv turistic care nu trebuie omis daca va aflati in “inima” Ardealului.

Aceasta Gradina Botanica ia fiinta in anul 1920 datorita profesorului Alexandru Borza (caruia ii poarta si numele) si este intinsa pe o suprafata de aproximativ 14 hectare.

Se dezvolta atat ca si obiectiv turistic cat si ca si spatiu didactic si stiintific in cadrul Universitatii Babes-Bolyai, in acest fel importanta Gradinii Botanice este extrem de mare.

Incepand din anul 2010 aceasta a fost inclusa in “Lista monumentelor istorice” din judetul Cluj, impresionand turistii prin cele 10 000 de specii de plante aduse din toate colturile lumii. Datorita acestui numar semnificativ de specii de plante, Gradina Botanica a devenit una dintre cele mai prestigioase din intreaga lume.

Gradina Botanica din Cluj este structurata pe urmatoarele sectoare: medicinal (plantele recunoscute pentru proprietatile lor curative), ornamental (Gradina Mediteraneeana, Gradina Japoneza, Rosariumul), sistematic (speciile de plante sunt grupate pe familii dispuse dupa ordine si clase), fitogeografic (plantele sunt aranjate in functie de asociatiile lor naturale) si economic (plantele sunt cultivate pentru utilitate industriala sau economica: palmierul de ulei, cocotierul).

In ceea ce priveste flora si vegetatia de la noi din tara, aceasta este reprezentata de plantele din: Muntii Carpati, campiile si podisurile transilvanene, Banat, Oltenia, Moldova, dar si din dunele maritime ale Marii Negre.

Asadar numeroase specii rare de plante din intreaga lume, specii pe cale de disparitie sau deja disparute, vor putea fi admirate doar strabatand aleile Gradinii Botanice.

In complexul de sere vom intalni plante tropicale si ecuatoriale, dispuse astfel: sera cu palmieri (cocotier, palmier de ulei), sera cu plante acvatice (lotusul amazonian), sera cu vegetatie din Australia si mediteraneeana (ferigi, ficusi), sera cu orhidee si ferigi, sera cu plante suculente, dar si sera cu bromeliacee.

Organizata in stil japonez pe o insula dintr-un lac artificial, cu o poarta sacra, un pod curbat si unul de piatra si patru lanterne din piatra, Gradina Japoneza este una dintre atractiile principale ale acestei Gradini Botanice.

Nu trebuie insa ratata nici Gradina Romana sau Gradina lui Pliniu care contine vestigii arheologice din colonia romana Napoca (o statuie a zeitei agriculturii Ceres, doua sicrie romane), dar si plante cultivate care decorau in trecut gradinile romane.

Gradina Botanica din Cluj patroneaza urmatoarele institutii care au un important rol stiintific, cultural si didactic: Biblioteca de Botanica (la parterul Institutului Botanic), Muzeul Botanic (mai mult de 7 000 de exponate), dar si Herbarul Gradinii Botanice (peste 650 000 de esantioane de plante – cel mai mare din tara noastra).

Toti turistii care viziteaza Gradina Botanica trebuie sa respecte munca pe care numerosi cercetatori au depus-o in mai bine de 100 de ani de la infiintarea acesteia, munca care a facut posibila existenta acestor specii de plante din toate colturile lumii.

Doar asa se poate pastra nealterata vegetatia stramosilor nostrii, doar asa vom putea proteja o planeta care este din pacate prea afectata de factorii nocivi de poluare si de influenta nefasta a omului asupra mediului.

Programul de vizita al Gradinii Botanice este zilnic intre orele 08:00 si 19:00, serele pot fi vizitate intre orele 09:00 si 17:00, iar intrarea se face de pe strada Republicii de la numarul 42.

Universitatea Franz Josef din Cluj se infiinteaza in anul 1872, atunci catedra de botanica a acesteia primeste o gradina vasta care a fost organizata chiar in parcul pe care contele Miko Imre il daruieste Muzeului National Ardelean.

Aceasta gradina era formata din arbori si arbusti, iar intrarea in vastul parc era strajuita de o cladire care avea atat rolul de birou, cat si pe cel de Institut Botanic.

Profesorul A. Kanitz a fost primul director al acestei gradini, acesta din putinele fonduri pe care le avea la dispozitie reuseste sa formeze o scoala sistematica si de plante medicinale, dar si o sera pentru plantele tropicale.

Institutul de Chimie se construieste in anul 1882 chiar in centrul gradinii, casa contelui Miko se transforma in Muzeu de Zoologie, iar din anul 1897 cand director devine profesorul J. Istvanffi se darama cladirea Institutului Botanic.

Perioada de inflorire a Gradinii Botanice incepe din anul 1901 cand este ales director profesorul Aladar Richter, astfel se construieste in gradina externa o sera mai mare dar si noul Institut de Zoologie.

In acest fel terenul acesta nu mai putea fi folosit pentru a servi stiintelor botanice, deoarece erau deja cele doua institute (de chimie si de zoologie).

Acelasi director reuseste sa cumpere intre anii 1910-1912 un teren care era ideal pentru amenajarea Gradinii Botanice. Acesta era ondulat, accidentat, dispunea de cladiri (pentru personal si director), de gospodarie, dar si de o frumusete peisagistica deosebita.

Insa nici acest director nu reuseste sa amenajeze Gradina Botanica, deoarece iese la pensie si nici urmasul acestuia St. Gyorffy, deoarece nu avea fondurile necesare. Tot ce se reuseste este cultivarea fructelor si a zarzavatelor in timpul Primului Razboi Mondial (si adapostirea refugiatilor maghiari – anul 1916).

Dupa Marea Unire incepe procesul de nationalizare a Universitatii clujene, astfel in primavara anului 1919 comisia formata din cei 14 specialisti ardeleni incepe sa preia controlul inventarului mobil si imobil.

Printre membrii acestei comisii delegatul pentru profilul biologic era Alexandru Borza. Acesta incepand cu anul 1920 elaboreaza planul de organizare a gradinii Universitatii alaturi de Kornel Gurtler, iar in toamna aceluiasi an incep lucrarile sub conducerea lui Onisifor Ghibu.

Se cumpara doua parcele invecinate pentru a intra in posesia paraului Tiganilor, se construiesc trei podulete rustice si un pod mai mare.

In continuare se construieste o retea de apeducte care folosea apa dintr-un castel de apa propriu, care la randul lui era alimentat de apa din rezervorul de beton in care se varsa paraul Tiganilor.

Apoi se desfunda mai bine de 35 000 de metrii patrati de teren pentru sectia sistematica, acestia urmeaza sa fie plantati si insamantati cu iarba. Unele drumuri, carari si poteci sunt pavate si pietruite, altele sunt doar acoperite cu nisip.

Se construiesc: 6 rasadnite din beton, 12 din lemn, 2 florarii de zid si lemn, dar si o casa de iernare de dimensiuni mari pentru plantele mediteraneene (care era prevazuta cu incalzire centrala si apa calda).

De la vechea gradina se aduce sera mica de fier, sopronul mare de rechizite si atelierul de tamplarie.

Se ridica un sopron-grajd pentru vehicule, se reface grajdul cailor, se construiesc noi cladiri administrative (casutele portarilor de la intrarile principale), se repara unele locuinte ale personalului si se imprejmuiesc cu sarma si scandura mai mult de 400 de metri din Gradina.

Deoarece planul acestei Gradini Botanice a fost realizat si executat de un botanist si nu de un arhitect, astfel se poate observa ca aceasta nu a fost gandita pentru a fi un parc public artistic.

Din acest motiv principalul aspect urmarit a fost acela de a asigura plantelor conditiile optime pentru dezvoltare, crescand astfel importanta stiintifica a acestei institutii.

Instalatiile hidraulice ale gradinii sunt finalizate in toamna anului 1923, acestea prevedeau: barajul paraului Tiganilor, bazinul de colectare a apei, casa de pompe (motor pe benzina), castelul de apa cu rezervor si scara de acces care ofera o priveliste panoramica, dar si reteaua de distributie cu 25 de hidranti.

Tot in acel an se amenajeaza grupele sistematice, se construiesc stancarii pentru plantele mediteraneene, se organizeaza grupele ornamentale ale plantelor, se paveaza drumul principal al Gradinii, iar planul acesteia se afiseaza la cele doua intrari principale.

Plantele exotice se planteaza in doua bazine mari din beton si in 34 de bazinase patrate, aflate in apropierea instalatiilor hidraulice (si in legatura cu acestea).

In anii 1923 si 1924 se amenajeaza grupele biologice, ecologice si genetice care cuprindeau mai multe sectii (geneza speciilor, apararea impotriva secetei, conservarea speciei, etc.).

Apoi incep lucrarile pentru asezarea grupelor est-asiatice si in mod special pentru amenajarea Gradinii Japoneze (chiar pe insula din lacul artificial). Aceasta gradina a fost realizata in stilul specific Tarii Soarelui Rasare, astfel pe insula au fost cultivate plante specifice florei Orientului Indepartat.

Podul curbat a fost ornamentat in stil traditional japonez, poarta sacra (mon) avea rolul sa permita incursiunea in acest univers, iar in jurul insulei au fost pozitionate patru lanterne facute din piatra.

Se construieste drumul prin paduricea de bradet, se paveaza mai multe carari, apoi se aduc palmierii si plantele mari din vechea Gradina.

In data de 25 iunie 1925 directorul Gradinii Botanice decide sa o faca publica din acest motiv invita reprezentantii ziarelor locale si nationale. Acestia urmeaza sa scrie in editiile urmatoare despre farmecul si frumusetea acesteia.

Senatul Universitatii aloca in anii 1929-1930 suma necesara pentru a se construi un complex de sere si pentru a se imprejmui Gradina spre strada Louis Pasteur.

Serele se dau spre folosinta in anul 1960, apoi intre anii 1963-1964 se asfalteaza cele mai importante alei, se consolideaza lacul din Gradina Japoneza si se inlocuieste vechiul gard din lemn cu unul din beton.

Lucrarile de refacere a fundului lacului din zona Gradinii Japoneze incep dupa anul 1986, insa din lipsa de fonduri acestea nu au fost finalizate nici in prezent, lacul fiind desecat.

Incepand cu anul 1997 se repara complexul de sere, se asfalteaza noi alei, celor vechi li se schimba pavajul din asfalt si se modernizeaza iluminatul public.