Solemnitatea sfântă Maria, Născătoare de Dumnezeu, este prima sărbătoare mariană apărută în Biserica occidentală. La origine sărbătoarea înlocuia obiceiul păgân strenae (daruri de sărbători), ale cărui rituri contrastau cu sfinţenia celebrărilor creştine. Natale Sanctae Mariae a început să fie celebrată la Roma în jurul secolului al VI-lea, probabil concomitent cu dedicarea uneia dintre primele biserici mariane din Roma: „Santa Maria Antiqua” din Forul roman, la sud de templul castorilor. Liturgia era corelată la cea a Crăciunului şi întâi ianuarie a fost numit in octava Domini: în amintire ritualului împlinit la opt zile după naşterea lui Isus, era citită evanghelia tăierii împrejur, care dădea şi ea nume sărbătorii ce inaugura anul nou. Recenta reformă a calendarului a stabilit la 1 ianuarie sărbătoarea maternităţii divine, care din anul 1931 era celebrată la 11 octombrie, în amintirea Conciliului din Efes (431), care proclamase în mod solemn un adevăr atât de drag poporului creştin: Maria este cu adevărat Mamă a lui Cristos, care este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Nestoriu îndrăznise să declare: „Dumnezeu are aşadar o mamă? Atunci să nu condamnăm mitologia greacă, în care este atribuită zeilor o mamă”; însă sfântul Ciril din Alexandria replicase: „Se va spune: Fecioară şi mamă a divinităţii? La care noi răspundem: Cuvântul viu, subzistent, a fost născut din aceeaşi substanţă cu Dumnezeu Tatăl, există din veşnicie… Dar în timp el s-a făcut trup, de aceea se poate spune că s-a născut din femeie”. Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a născut din Maria. Din această înaltă şi exclusivă prerogativă derivă în cazul Fecioarei toate titlurile de cinste pe care i le atribuim, chiar dacă putem face între sfinţenia personală a Mariei şi maternitatea sa divină o distincţie sugerată de Cristos însuşi: „O femeie din mulţime şi-a ridicat vocea şi a spus: «Fericit sânul care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!» Dar el a zis: «Mai degrabă, fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păstrează!»” ( Lc 11,27s). Astfel „Maria, fiica lui Adam, consimţind la cuvântul divin, a devenit Mama lui Isus şi, îmbrăţişând din toată inima, fără a fi împiedicată de vreun păcat, voinţa mântuitoare a lui Dumnezeu, s-a oferit total pe sine, ca slujitoare a Domnului, persoanei şi lucrării Fiului său, punându-se în slujba misterului Răscumpărării, în dependenţă de Cristos şi împreună cu El, prin harul Dumnezeului atotputernic” (Lumen gentium, 56).
(Text preluat via Ercis.ro din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)
