E imposibil să nu fi auzit și voi, măcar o dată, vreun prieten sau cunoștință vorbind despre Grădina Botanică de la Jibou și frumusețea impresionantă a acesteia. Sincer, nu mai puteam de curiozitate să o văd cu proprii mei ochi și de multă vreme tot încercam să plănuiesc un day trip având-o ca destinație. Uite că, într-un final, am reușit. I-am trecut pragul săptămâna trecută, iar mai jos am scris câteva impresii despre această atracție turistică care atrage mii de vizitatori în fiecare an.
Înainte de toate, câteva date generale: Grădina Botanică a fost fondată în anul 1968 de către profesorul Vasile Fati, în cadrul liceului din localitate. În anul 1970 a devenit unitate independentă, rămânând fidelă misiunii pentru care a fost creată, aceea de a fi bază didactică pentru învățământul biologic și instituție de educație pentru publicul vizitator. Aceasta se întinde pe spațiul parcului de agrement al castelului medieval ce a fost reședința familiei Wesselényi.
Din Cluj până acolo sunt 60 km, adică aproximativ o oră și jumătate cu mașina. Am mers pe varianta Baciu – Sânpaul – Zimbor – Poarta Sălajului, un drum bun, fără provocări. Am parcat în ceea ce părea a fi centrul orașului și am pornit la pas spre grădină. Sunt indicatoare care vă vor ghida, stați fără grijă în acest sens. Prețul unui bilet întreg este de 10 lei, iar unul redus (elev / student / pensionar) costă 5 lei. Era zi lucrătoare, ora 11:00 și un soare dogoritor. Cu toate acestea, nu eram singuri, iar câțiva oameni, puțini ce-i drept, se odihneau pe băncile de la umbră. În rest, am avut întreaga grădină doar pentru noi. Vă recomandăm o vizită ori dimineața mai devreme (se deschide la 8, ori după-masa).
În primă fază, ochii mi-au căzut asupra celor două sere. Le văzusem în multe poze și, așa cum aveam să descopăr, toate fotografiile îmi crease false așteptări cu privire la dimensiunea lor. Sunt mari, dar să spunem că nu le fel de impunătoare pe cât sunt prezentate în feed-ul de Instagram. Ceea ce mi-a atras și captat atenția, însă, a fost castelul Wesselényi, aflat practic în același spațiu cu grădina. Dacă vrem să fim mai preciși, Grădina Botanică se întinde pe suprafața parcului de agrement al castelului medieval ce a fost reședința familiei Wesselényi. E o încântare arhitecturală, iar flora din juru-i doar îl face mai impresionant, mai autentic. M-am învârtit în jurul lui cât am putut, încărcându-mă parcă cu energie pentru a străbate la pas între perimetrul în căutarea unor colțuri noi care să-mi producă aceeași bucurie.
Grădina, în vârstă de 52 de ani, este organizată pe sectoare, fiecare sector grupând plantele dintr-un anumit punct de vedere: un complex de sere colecţionare, de microproducţie şi cercetare, un sector ornamental, un complex de acvarii, un parc zoo (care nu funcționa în ziua în care am mers noi, deci probabil nu funcționează în general), şi o modernă și frumoasă grădină japoneză. Dacă sunteți pasionat de plante și tot ce semnifică acestea, locul e raiul pe pământ, puteți petrece ore în șir aici fără să vă dați seama de trecerea timpului, aflați constant în căutarea următoarei poteci, următorului sector pe care să-l analizați. Veți găsi aici peste 5.000 de specii de plante provenite din variate zone geografice ale lumii. Dar nu toți suntem #fandemic al plantelor, iar mulți vedem grădinile botanice mai mult ca un loc de plimbare și relaxare. Și cea de față este potrivită pentru asta, dar neapărat să vă alegeți ore de vizită în care soarele nu arde foarte tare. Mult din spațiu este în câmp deschis, fără copaci, fără niciun fel de umbră. Nu există foarte multe bănci sau locuri verzi unde să vă trageți sufletul în caz de nevoie, vă plimbați, vă plimbați iar și cam asta e. E interesant de privit totul din punctul cel mai înalt al grădinii, chiar lângă locul unde ar fi trebuit să fie animăluțele. Veți avea o privire de ansamblu asupra grădinii, a naturii întregi.
Personal, mi-a plăcut mai mult în sere, însă acest lucru se datorează, în principal, faptului că am găsit zona de acvarii și am analizat minute bune fiecare pește în parte, zici că nu mai văzusem niciodată așa ceva. Rămăsesem ușor dezamăgită din cauză că parcul zoo era pustiu, la păsări nicio mișcare, de asemenea, și m-am bucurat să văd micuții înotători. E foarte ușor să ratați această secțiune a grădinii botanice, dar ca idee, dacă vedeți broaștele țestoase, ieșiți pe ușa de lângă bazinul lor, faceți stânga și acvariile sunt acolo. Sunt și semnalizate, dar sper că țestoasele nu-și schimbă locul și vă vor ajuta și indicațiile mele prețioase de mai sus.
Despre plante nu are rost să vă spun prea multe, poate doar că, mai mult ca sigur, găsiți aici cam tot ce ați vrea să admirați. Aș reveni la Grădina Botanică Jibou, dar pe timp de primăvară sau toamnă, pentru a-i vedea și o altă față. Vara aceasta mi-a părut goală, ușor tristă chiar, și aș merge până la a spune neîngrijită, chiar dacă unii mi-ar putea sări în cap cu argumentul că se păstrează natura intactă. Complet de acord, dar iarba se mai cosește, apele se mai curăță etc.
Ce mi-a plăcut mult aici e faptul că poți pleca cu mâinile pline. Mai exact, în cazul în care ai văzut câteva flori care ți-au furat inima, poți să le cumperi sau să le comanzi când ajungi acasă de aici. De la plante exotice precum arborele de cafea, palmierul și măslinul până la cimbru, busuioc și pătrunjel e doar un singur pas. Grădina Botanică din Jibou promovează natura și o respectă, iar acest lucru se reflectă în produsele care se pot achiziționa.
Una peste alta, vă recomand o vizită, cu siguranță este o grădină botanică ce merită bifată. Doar să aveți grijă cât de sus vă setați așteptările. Mai bine să fiți surprinși, nu?
