Busuioc Genovese (1,5 g), seminte planta aromatica busuioc verde frunze mari, aromate, Agrosem

Busuiocul este una dintre cele mai apreciate plante în bucătăria mediteraneană și cea asiatică. Variatele soiuri de busuioc au arome diferite, datorită faptului că planta conține un număr variabil de uleiuri esențiale combinate în diferite proporţii pentru diferite soiuri.

• Busuiocul mediteranean sau busuiocul dulce are o aromă puternică de cuișoare, datorită substanței chimice eugenol prezentă în frunzele sale. Acest soi de busuioc are tulpina și frunzele verzi, iar florile sunt de culoare albă. Acest sortiment de busuioc este una dintre cele mai apreciate plante aromatice, alegerea ideală pentru pesto, sosuri și supe de roșii, măsline, capere. Acest tip de busuioc este mai puțin folosit pentru carne.
• Busuiocul dulce Thailandez are are o aromă fină, distinctă de anason și cuisoare, nelipsit în bucătăria din Thailanda, Vietnam și Persia. Deoarece aroma se pierde la gătit, acesta se presară peste preparatele culinare imediat înainte de servire. Busuiocul Thailandez este folosit la prepararea deserturilor și ceaiurilor. Acesta are tulpina și florile de culoare violet, iar frunzele sunt verzi.
• Busuiocul sfânt Thailandez – are un gust iute și piperat, fiind folosit adesea în preparatele stir-fry, deoarece are nevoie de temperaturi ridicate ca să își dezvolte aroma.
• Busuiocul lămâie are un puternic miros de lămâie și o aromă foarte diferită de cea a celorlalte varietăți, deoarece conține o substanță chimică numită citral. Acesta este folosit la scară largă în Indonezia, unde este numit kemangi și este servit crud, împreună cu varză crudă, fasole verde și castraveti, ca acompaniament pentru pește prăjit sau rață. Florile sale, desfacute, sunt un condiment apreciat pentru salate și deserturi. Planta are frunze mici de culoare verde închis și flori albe.
• Copacul de busuioc este cunoscut în regiunile tropicale din Africa și Asia și are o aromă puternică de cuișoare, însă mai picantă. Acesta este folosit la aproape orice fel de mâncare, cu sau fără carne, dar cea mai răspândita utilizare este în mancărurile din carne gătita cu vin roșu.
• Busuiocul roșu-purpuriu (violet) are un gust mai aspru, mai amărui decât busuiocul mediteranean și este foarte bun în ceaiul rece. Acesta poate înlocui cu succes busuiocul verde în sosuri, salate, paste, pesto, uleiuri, oțeturi, băuturi, etc. Acesta este preferat la prepararea bucatelor festive sau atunci când se pregătesc uleiuri și oțeturi aromate. Tulpinile, frunzele și florile sunt de culoare violet închis.
• Busuiocul sfânt indian cunoscut de secole, este o plantă sacră în religia hindusă și un ingredient de primă importanță în medicina Ayurveda. Acesta este crescut în ghivece în majoritatea caselor indiene de religie hindusă. Frunzele sale sunt folosite la venerarea zeităților și oferite ca ofrande.
• Busuiocul Crăciunului oferă o aromă fructată salatelor și băuturilor. Planta are frunze lucioase verzi și flori violet.
• Busuiocul albastru african se distinge prin frunzele sale cu nervuri roșii. Acesta are un gust ușor camforat, potrivit pentru preparatele asiatice.

Factori ecologici limitativi pentru cultura de busuioc

Temperatura

Plantele de busuioc sunt pretențioase față de căldură. Semințele au nevoie de temperaturi de 22 grade Celsius pentru germinare.

Lumina

La fel ca temperatura, busuiocul are pretenții mari față de lumină. Acesta preferă mediile însorite.

Umiditatea

Planta de busuioc preferă solurile revene, fără exces de umiditate.

Solul

Cerintele busuiocului față de sol sunt moderate, acesta vegeteaza bine pe soluri mijlocii, bine drenate, reavene, afânate. Busuiocul crește pe soluri lutoase, aluviale, luto-nisipoase, nisipoase. Busuiocul necesită un sol cu un pH între 6-7.

Plantare și îngrijire

Busuiocul este o specie anuală, ce poate fi inclusă în asolamentul de câmp sau de seră.

Cele mai indicate plante premergatoare sunt cerealele, borceagul pentru fân, leguminoasele pentru boabe și prășitoarele, care lasă terenul curat de buruieni. Busuiocul poate reveni pe același loc după minimum 4 ani.

Cultura de busuioc realizată în câmp necesită sistem de irigare prin picurare. Aceste culturi pot fi înființate prin semințe sau plantat de răsaduri. Semănatul poate fi realizat manual sau mecanic.

Răsadurile de busuioc se produc în februarie, cu 70 de zile înainte de plantarea în câmp, în răsadnițe calde, în ghiveci.

Distanța de plantare în rasadnițe este de 20 cm, iar distanța între plante pe rând de 15 cm. La 7 zile de la plantare se face completarea golurilor. În cazul în care busuiocul se seamănă direct în câmp sau grădină, semințele se seamănă la o adâncime de 0,7 cm la 10-15 cm pe rând și 20 cm între râduri la sfârșitul lunii mai.

Pentru combaterea buruienilor și afânarea solului se realizează prașile manuale și plivit.

Lucrări de îngrijire

În prima parte a perioadei de vegetație, plantele de busuioc se dezvoltă foarte încet și au nevoie de îngrijire atentă.

Lucrările de îngrijire constau în prașile mecanice pe intervalele dintre rânduri (de 2-3 ori) și prașile manuale între plante pe rând. Prima prașilă mecanică se execută la adâncimea de 6-8 cm, iar cea de-a doua și a treia la adâncimea de 10-12 cm.

Pentru menținerea unei umidități în sol de 70% în timpul perioadei de vegetație, se fac 5-6 udări cu o cantitate de 400-450 m³ apă la ha.

La 40 de zile de la plantat se realizează tăierea vârfurilor pentru prevenirea apariției florilor. Apariția florilor de busuioc diminuează aroma plantei.
Însă, dacă această operațiune nu a fost efectuată la timp și inflorescențele au început să apară, se recomandă suprimarea inflorescenței împreună cu perechea de frunze de sub aceasta, pentru stimularea dezvoltării masei foliare și menținerea formei frunzelor.

La culturile obtinute prin semănat direct în câmp, când plantele au 6-8 cm înalțime, se face răritul, care coincide cu prima prașilă manuală. În perioada de vegetație se fac două fertilizări suplimentare: prima fertilizare se aplică la trei săptămâni după plantare, iar a doua la două săptămâni după prima, administrându-se 100 kg/ha super-fosfat.

Frunzele de busuioc se recoltează în luna iunie, când plantele sunt bine dezvoltate sau în funcție de necesități. Frunzele se pot păstra uscate sau congelate.

Cultivarea busuiocului în ghiveci

Pentru cultivarea busuiocului în ghivece, ai nevoie de câteva semințe, de un ghiveci cu diametrul de 15-30 cm, care să aibă un orificiu în partea de jos, pentru a-i permite apei să se scurgă și de un sol potrivit, bine drenat.

Primul pas constă în umplerea ghiveciului cu pământ în proporție de trei pătrimi. Apoi se udă solul, dar nu în exces. În continuare se presară câteva semințe pe suprafața solului, lăsând 3-5 cm distanță între ele și se acoperă cu un strat de pământ de 6-7 mm. Pentru asigurarea umidității necesare se recomandă utilizarea unui dispozitiv de stropire.

După o săptămână, semințele încep să germineze, cu condiția ca solul să fie menținut în permanență umed și temperatura să fie constantă, la o valoare de aproximativ 25-26 de grade Celsius.

Pe lângă udările care se fac atunci când solul este uscat aproape în totalitate, este indicat ca o dată la 2-3 săptămâni, să se afâneze solul prin greblarea lui cu un obiect cu vârf ascuțit. Astfel, rădăcinile se vor bucura de mai mulți nutrienți, iar busuiocul se va dezvolta mai rapid.

Fertilizarea

Busuiocul nu necesită o fertilizare puternică, însă dacă se dorește ca acesta să se dezvolte într-un mod cât mai optim, ar fi bine să se țină cont de faptul ca solul are nevoie de îngrășământ.

Pentru plantele destinate consumului în stare proaspătă este indicat să nu se folosească fertilizatoarele sintetice ci cele organice, coji de ou, frunze uscate și mărunțite, gunoi de grajd, etc. Acestea se presară la suprafața solului, după care se aplică o udare ușoară.

Ingrijirea busuiocului iarna

Busuiocul este o plantă medicinală ce poate fi crescută în spații deschise sau închise. Acesta este o plantă sănatoasă, extrem de aromată, ce previne numeroase boli.

Iarna este o perioadă importantă în dezvoltarea plantelor. Busuiocul este o plantă ce poate fi crescută și în spații închise, de exemplu în bucătărie, lângă o fereastă bine luminată. Acesta are nevoie de 5 ore de soare direct pe parcursul unei zile. Planta de busuioc trebuie udată în mod regulat o dată la 3-5 zile, în funcție de calitatea solului.

La venirea iernii primele lucruri ce trebuie făcute sunt:

• Transportarea plantelor în spații protejate. Busuiocul se dezvoltă foarte bine la temperaturi de peste 25 de grade C.
• Curățarea plantelor de ramuri uscate sau vătămate. În acest fel, se va realiza ramificarea și regenerarea plantei, ca și aerisirea acesteia, bolile și dăunătorii vor fi diminuați considerabil.
• Se spală bine planta înainte de a o introduce în orice mediu protejat. Astfel se elimină orice insecte existente pe plantă. Ca o extra protecție se poate utiliza spray împotriva insectelor.
• Busuiocul se amplasează într-un loc bine luminat, cald, asemănător cu cel din zona de origine. Lângă o fereastră nu este poate alegerea potrivită, planta beneficiază de lumină dar ferestrele nu sunt bine izolate, iar noaptea temperatura se poate reduce considerabil.
• Daca este udat prea mult, busuiocul în cele din urmă va muri. Nici excesul de nutrienți nu este de preferat, va produce un dezechilibru greu de restabilit.
• Planta de busuioc se poziționează într-o zonă aerisită. Bineînteles aerul din casă nu se va compara cu cel de afară, dar o bună circulație a aerului în cameră va ține la distanță diferite infecții fungice.
• Frunzele de busuioc se verifică în mod regulat, deoarece condițiile din interior pot predispune planta la infecții fungice. Se înlătură frunzele afectate înainte ca infecția să se răspândească pe întreaga plantă.