Dovlecel, informatii despre boli, daunatori si tratamente

Dovlecelul (Cucurbita pepo) este o planta erbacee care face parte din familia Cucurbitaceae. Este o planta populara, fiind cultivata pe scara larga pentru fructele sale comestibile. Tulpina se dezvolta sub forma de tufa erecta, viguroasa, cu ramificatii scurte, dar exista soiuri cu tulpini lungi, taratoare. Frunzele de dovlecel sunt mari, cu petiolul lung, iar florile sunt unisexuate, mari, de culoare galbena. Fructul este o melonida cilindrica. Dovlecelul este foarte pretentios fata de lumina, iar cultivarea pe terenuri umbrite determina scaderea productiei. Are cerinte ridicate fata de umiditate, dar rezista bine la seceta, datorita radacinii dezvoltate. Prefera soluri profunde, afanate, lipsite de buruieni, adapostite de curentii de aer.

Principalele boli ale dovlecelului

VIROZE

Mozaicul cucurbitaceelor (Cucumber mosaic virus)

Virusul are o mare raspandire, fiind intalnit la dovlecel, dovleac, tomate, vinete, ardei, precum si la alte specii de plante spontane. Se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de decolorare, ce dau un aspect mozaicat. Daca temperaturile sunt scazute, pe frunze apar necroze, incepand de la periferie spre centru. Plantele atacate produc fructe mici, deformate, cu pete mozaicate. Virusul este transmis prin intermediul afidelor, a speciilor de cuscuta (Cuscuta spp.) si prin seminte infectate.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• distrugerea buruienilor din cultura si din vecinatate;
• aplicarea insecticidelor pentru a tine sub control populatia de afide;
• folosirea de samanta sanatoasa;
• utilizarea soiurilor de dovlecel rezistente.

BACTERIOZE

Patarea unghiulara (Pseudomonas syringae pv. lachrymans)

Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor (cotiledoane, frunze, flori si fructe). Inca de la inceputul vegetatiei apar pete mici, umede, de culoare bruna si forma neregulata. Ulterior, aceste pete se brunifica, iar in dreptul lor tesutul se usuca si se desprinde. Pe fructe, atacul determina aparitia unor pete mici, circulare, cu aspect umed, iar zona centrala este albicioasa. In dreptul acestor pete (pe vreme umeda) apare exudatul bacterian. Aparitia bolii este favorizata de umiditate ridicata (peste 90%) si temperaturi intre 18 si 28 ºC. Boala se transmite prin samanta infectata sau prin vectori (vant, irigatii, ploi, uneltele agricole).

Masuri de prevenire si combatere:

• tratarea semintelor inainte de semanat;
• igiena culturala;
• evitarea irigarii prin aspersiune;
• tratamente chimice cu fungicide specifice.

Ofilirea bacteriana a cucurbitaceelor (Erwinia tracheiphila)

La dovlecel, frunzele se ofilesc sub forma unei umbrele. Ulterior, tesuturile mecanice ale tulpinii sunt distruse, iar planta se usuca in intregime, ca urmare a vaselor conducatoare obturate de catre bacterie. In urma sectionarii radacinilor si tulpinilor, din vasele liberiene se scurge un lichid bacterian, de culoare alb-cenusie. Bacteria rezista pe resturile vegetale doar cateva saptamani, dar este transmisa de catre gandacul dungat (Acalymma vittatum) si gandacul patat (Diabrotica undecimpunctata).

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• tratamente cu insecticide specifice, pentru controlul insectelor.

MICOZE

Fainarea cucurbitaceelor (Sphaerotheca fuliginea)

Este o boala omniprezenta in culturile de castraveti, pepeni, dovlecel si alte cucurbitacee, producand pagube insemnate. Boala se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mari, albe, care devin prafoase odata cu formarea fructificatiilor ciupercii. Frunzele puternic afectate se brunifica, se usuca si cad. Aparitia ciupercii este favorizata de temperaturi de peste 24 ºC si vreme uscata.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• cultivarea varietatilor tolerante;
• tratamente chimice cu fungicide specifice.

Mana cucurbitaceelor (Pseudoperonospora cubensis)

Este cea mai importanta boala a cucurbitaceelor, producand pagube insemnate atat in culturile din camp, cat si in cele din spatiile protejate. Boala se manifesta prin aparitia pe partea superioara a frunzelor a unor pete de culoare galben-verzui, care ulterior devin galbene si in final tesutul se brunifica. Pe partea inferioara a frunzelor, in dreptul petelor, apare un puf de culoare violet-cenusiu, alcatuit din fructificatiile ciupercii. In urma atacului, frunzele se usuca si cad, iar fructele raman mici. Aparitia infectiei este favorizata de prezenta picaturilor de apa pe frunze si temperaturi intre 10 si 30 ºC.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• evitarea irigarii prin aspersiune;
• cultivarea soiurilor de dovlecel rezistente;
• strangerea si arderea resturilor vegetale ramase dupa recoltare;
• tratamente cu fungicide specifice.

Ofilirea fuzariana (Fusarium oxysporum)

Fuzarioza este o boala vasculara, primul semn fiind reprezentat de ingalbenirea frunzelor si ofilirea acestora, dupa care boala progreseaza treptat catre varful plantei. In sectiunea tulpinii se observa brunificarea vaselor conducatoare. Temperaturile intre 28 si 32 ºC, pH-ul solului usor acid, umiditatea solului ridicata si nivelul scazut de potasiu sunt factori care favorizeaza aparitia acestei boli.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• dezinfectia substratului din rasadinta si tratarea semintelor inainte de semanat;
• fertilizare rationala;
• tratamente chimice in perioada de vegetatie cu fungicide specifice.

Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)

Atacul se manifesta in sere, solarii, iar in anii cu precipitatii abundente se manifesta si in camp. Simptomul cel mai frecvent este ofilirea brusca a tesuturilor suculente (tulpini, fructe). Pe fructe, atacul se manifesta prin aparitia unor pete adancite, umede, de culoare bruna, de forme si marimi neregulate. Atacul este favorizat de umiditate ridicata (peste 95% mai multe zile la rand), lipsa aerisirii, nebulozitate persistenta, fertilizarea si udarea excesiva.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• fertilizare rationala;
• tratamente cu fungicide specifice.

Antracnoza cucurbitaceelor (Colletotrichum lagenarium)

Boala se manifesta pe toate organele aeriene, in conditii de umiditate atmosferica si temperaturi de aproximativ 25 ℃. Pe frunze si pe tulpini apar pete galbui, care apoi se brunifica, tesuturile afectate se cufunda, iar pe fructe apar pete mari, circulare, de culoare bruna. Cu timpul, petele se acopera cu un mucegai roz, iar pe aceste leziuni se pot instala alti agenti patogeni.

Masuri de prevenire si combatere:

• utilizarea semintelor de dovlecel sanatoase si certificate;
• adunarea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare;
• tratamente cu fungicide specifice.

Caderea si putrezirea plantulelor (Pythium spp.)

Este una dintre cele mai importante boli ale rasadurilor si se manifesta din stadiul de germinare si rasarire, pana la stadiul de 2-3 frunze adevarate. In caz de atac, tesuturile tulpinitelor de la nivelul solului se innegresc, devin apoase si se descompun. Aparitia bolii este favorizata de temperaturi intre 18 si 30 ºC si umiditate peste 90%.

Masuri de prevenire si combatere:

• eliminarea plantelor afectate din cultura;
• dezinfectia substratului;
• evitarea udarii in exces si aerisirea regulata a rasadnitelor;
• tratamente cu fungicide specifice.

Cladosporioza cucurbitaceelor (Cladosporium cucumerinum)

Boala isi poate face prezenta inca de la aparitia cotiledoanelor. Atacul se observa sub forma unor pete colturoase, verzui, ce devin apoi cenusii, marginite de un inel galben. Tesuturile atacate se brunifica, se usuca si se desprind de pe planta. Pe fructe apar pete cenusii, ce se cufunda. Aparitia bolii este favorizata de umiditatea relativa ridicata si temperaturi de 18-25 ^oC.

Masuri de prevenire si combatere:

• igiena culturala;
• dezinfectia substratului din rasadnita;
• fertilizare rationala;
• cultivarea soiurilor de dovlecel rezistente;
• tratamente chimice cu fungicide specifice.

Alternarioza (Alternaria cucumerina)

Este o boala intalnita frecvent la plantele din familia Cucurbitaceae (castraveti, dovlecel, pepeni etc.). Pe frunzele afectate apar pete mici de decolorare, care se pot uni, iar pe suprafata acestora apar zone concentrice, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Ciuperca rezista pe resturile vegetale de la suprafata solului si pe cucurbitaceele spontane.

Masuri de prevenire si combatere:

• rotatia corecta a culturilor;
• strangerea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare;
• combaterea buruienilor;
• tratarea semintelor inainte de semanat.
• tratamente cu fungicide specifice.

 Principalii daunatori ai dovlecelului

Viermii sarma (Agriotes spp.)

Reprezinta stadiul larvar al insectelor din genul Agriotes. Adultii au un regim de hrana mixt, insa daunele produse de acestia sunt nesemnificative. Larvele ataca sistemul radicular si tulpina plantelor, determinand uscarea acestora.

Masuri de prevenire si combatere:

• dezinfectia solului inainte de plantare;
• aplicarea tratamentelor la sol cu insecticide specifice, odata cu plantarea.

Paianjenul (acarianul) rosu (Tetranychus urticae)

Prezinta 6-10 generatii pe an si ierneaza in stadiu de adult, mai ales ca femela (masculii fiind in general mai rari), sub scoarta exfoliata a pomilor, pe sub frunzele cazute, pe buruieni uscate sau in stratul superficial al solului. Frunzele atacate se usuca si cad, daunatorul provocand pagube insemnate. Ca urmare a atacului, se constata o oprire a cresterii lastarilor si o coacere prematura a fructelor.

Masuri de combatere:

• efectuarea tratamentelor cu insecto-acaricide.

Afidele

Sunt specii polifage, ce migreaza de la o planta la alta sau de la o specie la alta. Acestea cresc pe flora sponta, iar apoi de deplaseaza pe speciile cultivate. Se prezinta sub forma de colonie pe partea inferioara a frunzelor, pe flori sau inflorescente si pe lastarii tineri. Plantele atacate stagneaza, se ingalbenesc si devin sensibile la atacul ciupercilor. Hranirea afidelor cu sucul celular al plantelor este urmata de acoperirea frunzelor cu excrementele dulci ale acestora, formand asa-numita “roua de miere”, ce permite instalarea ciupercilor saprofite si formarea fumaginei.

Masuri de combatere:

• utilizarea capcanelor atractante;
• tratamente cu insecticide specifice.

Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum)

Daunatorul se dezvolta in conditii de sera tot timpul anului, iar in camp numai in perioada de vara. In sera poate dezvolta 3-6 generatii, atunci cand conditiile sunt favorabile. Adultii si larvele colonizeaza frunzele, deseori si lastarii. In urma atacului, frunzele se ingalbenesc, se usuca si cad.

Masuri de combatere:

• distrugerea resturilor vegetale, dupa desfiintarea culturii;
• dezinsectia serelor si solariilor inainte de infiintarea unei noi culturi;
• utilizarea capcanelor atractante;
• tratamente cu insecticide specifice.

Tripsii

Sunt daunatori de mici dimensiuni, greu vizibili cu ochiul liber, ce ataca un numar foarte mare de plante de cultura. Aceastia colonizeaza varfurile de crestere, florile, frunzele, determinand avortarea florilor si piticirea plantelor. Tripsii sunt si vectori de transmitere a virusurilor.

Masuri de combatere:

• utilizarea capcanelor atractante;
• tratamente cu insecticide specifice.