Coșbuc, George. Balade și idile / George Coșbuc. – Chișinău. : Prut Internațional, 2003. – 184 p.

Cartea cuprinde poezii nu numai extrem de diferite sub aspect tematic, ci și extrem de inegale artistic. Sclipitoare, spirituale, sunt simple anecdote, prima cu tâlc – o vorbă de duh bună pentru partea veselă a vreunui calendar. O altă categorie este aceea a bucăților ce nu depășesc nivelul unei relatări excelent versificate de momente istorice, a narațiunilor apocrife despre Hristos, a legendelor. Câteva bucăți conțin scene de sărbătoare de un idilism plin de grație în patriarhalitatea lui.

Coșbuc, George. Balade și idile : Fire de tort / George Coșbuc; pref. : Dumitru Micu. – București: Cartea Veche Publishing, 2010. – 443 p.

Cea mai întinsă parte a operei lui Coșbuc e cea consacrată eroticii rurale. Supusă acestor determinări care decid cursul vieții sub toate aspectele, iubirea descifrată de poet în sufletele tinerilor ce populează lumea Baladelor și idilelor, a Firelor de tort se distinge printr-o intensitate și prospețime particulare. Coșbuc revelează erosul țărănesc în toate fazele sale. Prima este faza înmuguririi tainice a sentimentului. 

Coșbuc, George. Cele mai frumoase pagini. Ediția a III-a  / George Coșbuc. – București : Editura Coresi, 2006. – 170 p.

Bate vântul, frunza cade

Vestejită de pe ram,

Nourii se-ntind pe ceruri,

Ploaia -ncet lovește – n geam.

( Zile de toamnă)

Coșbuc, George.  Fire de tort / George Coșbuc.- București : Corint, 2006. – p. 94 p.

Coșbuc s-a ivit în firmamentul național ca un bolid peste scăpările lui Vasile Alecsandri și flăcările lui Eminescu. Literatura română s-ar fi putut opri aici, dar destinele noastre literare au refuzat să rămâie încremenite în aceste două bariere. Între marii poeți de felurite limbi trebuie definitiv așezată poezia lui Coșbuc. Marile valori nu se repetă, nici nu stagnează. Se înlănțuiesc și se înlănțui la nesfârșit : ardeleanul George Coșbuc e o verigă de aur.

Coșbuc, George.  Opera poetică  / George Coșbuc.- Chișinău. : Cartier, 2006. – p. 352  p.

Înainte de orice, George Coșbuc rămâne un genial mânuitor de limbă românească. Citindu-i opera ne uimește nu invenția sau vastitatea sferei lexicale, ci extraordinara capacitate de a mula expresia uzuală românească, limba vorbită, pe cele mai diverse tipare prozodice. La nici un alt scriitor limba noastră nu are o grație mai firească, o fluență mai limpidă, o cadență mai conformă cu tâlcurile înseși ale frazei.

Coșbuc, George.  Poezii / Geoerge Coșbuc. – București : Editura Cartex 2000, 2005. – 207 p.

Pare ă ar fi trecut vieți de om de când în soliditatea eternă a stilului clasic, dând cu muncă fiecărui cuvânt locul și valoarea lui, George Coșbuc își scria legendele. Din epopee fericite arată să vie aceste mărețe și liniștite scene de epopee. Regreți că n-ai găsit atunci când astfel era cântecul poetului, cast și pios ață de idealul frumuseții eterne.