Pentru locuitorii Beijingului, albastrul cerului este un lux inaccesibil. Într-o măsură mai mică, mari orașe europene trăiesc aceeași experienţă. Ce ar putea pune capăt poluării?

Beijingul a emis o alertă roșie de poluare, cea mai gravă avertizare privind calitatea aerului. Peste 700 de companii și-au oprit temporar producţia în fabricile din apropierea orașului, iar în oraș poliţia a restricţionat traficul auto, pentru a reduce nivelul extrem de ridicat de smog, care a determinat autorităţile să emită vineri o alerta valabilă, până astăzi, în mai multe orașe din nordul Chinei.

În urma codului roșu emis de Agenţia chineză pentru Mediu, școlile din capitala ţării au fost închise, iar edilii locali au luat măsuri specifice acestui tip de alarmă. Localnicii au fost sfătuiţi să își reducă la maximum timpul petrecut în aer liber, recomandându-li-se ca, dacă totuși se aventurează pe afară, să poarte măști de protecţie. La rândul lor, spitalele au pregătit medici care să răspundă în cazul unei explozii a urgenţelor provocare de poluare, după ce presa de stat a transmis că numărul copiilor care s-au prezentat la spital acuzând dificultăţi de respiraţie a crescut fulminant.

Pe lângă Beijing, alte 22 de orașe chineze au instituit cea mai gravă avertizarea privind poluarea aerului, vineri seara, în timp ce încă nouă localităţi au anunţat niveluri mari de poluare, cotându-le însă mai jos pe scara cromatică, la nivel de alertă portocalie, informează Reuters.

De vină pentru gradul incomparabil de poluare a Chinei este industria producătoare bazată pe cărbune și emisiile numeroaselor mașini vechi care circulă în ţară. Pe fondul unui climat meteorologic nefavorabil, noxele locale se cumulează cu emisiile provenite din ţările vecine și astfel provoacă episoade regulate de ceaţă densă și neagră, care acoperă nordul Chinei.

Smogul care sufocă Beijingul provine, în cea mai mare parte, de la fabricile pe bază de cărbune și de la cele producătoare de ciment, situate în provincii din sudul orașului. De aceea, vineri, autorităţile de mediu le-au cerut jucătorilor locali din industria producătoare grea să reducă producţia la nivelul minim – nivelul unu ca răspuns la alerta de poluare. Activiști de mediu precum cei de la Greenpeace au cerut, la rândul lor, autorităţilor să verifice respectarea directivelor autorităţilor, pentru a evita situaţiile în care unele companii continuă să funţcioneze în ritm normal, în ciuda avertizărilor, așa cum, spun reprezentanţii organizaţiei, s-a mai întâmplat în trecut.

Poluarea nu e strict „made in China”

China este icoana mondială a dezastrului ecologic pe care îl generează, în spaţiile urbane aglomerate, producţia insaţiabilă și lipsită de consideraţie faţă de mediu. Aceasta și pentru că statul este echivalentul unei fabrici mondiale. (Cel mai probabil, ecranul pe care citiţi acest material este „made in China”). Însă, deși Europa este cunoscută mai degrabă pentru măsurile sale antipoluare decât pentru alertele sale, totuși bătrânul continent are și el probleme foarte serioase cu aerul, iar orașe europene care nu deţin o industrie producătoare locală sunt pe lista neagră a localităţilor cu un potenţial poluant important și s-au aflat sub incidenţa alertelor de smog. Iată o listă a celor mai recente dintre acestea.

Stuttgart

În orașul considerat „capitala auto” a Germaniei, poluare aerului depășește frecvent nivelurile admise. Autorităţile au folosit doar apeluri „soft” la bunul simţ al publicului, însă activiștii de mediu acuză că aceste măsuri prea slabe în raport cu problema reală sunt un rezultat al lobby-ului industriei auto. La începutul acestui an, Stuttgart a experimentat prima alertă privind poluarea aerului din istoria sa, iar autorităţile au rugat cetăţenii să renunţe acolo unde este posibil la mașini, însă la câteva zile după această rugăminte nu se întrevedea nicio îmbunătăţire. În anul 2014, Stuttgartul a depășit limitele admise de poluare a aerului în nu mai puţin de 64 de zile. Și, cum vorbim de aer care, desigur, circulă, este posibil ca aceasta să fi ridicat probleme și vecinilor ţării. Tabloidele din Franţa s-au grăbit să blameze aerul german pentru poluarea cu care se confruntă metropolele sale.

Paris

Capitala Franţei se zbate sufocată de niveluri grele de smog. Într-atât încât primarul general a ameninţat că va interzice circulaţia autoturismelor alimentate cu motorină. Primarul Anne Hidalgo s-a alăturat astfel oficialilor din Madrid, Atena și Mexico care împărtășesc același plan legat de mașinile diesel. Anul 2025 a fost vehiculat ca termen limită pentru eliminarea din trafic a mașinilor diesel, fiind știut că motorina emite cantităţi mult mai mari de dioxid de nitrogen și particule poluante decât benzina. (Adică, deși este mai puţin nocivă pentru mediul înconjurător decât benzina, motorina este totuși mai nocivă pentru sănătatea omului.)

La începutul lunii decembrie, Parisul a emis o interdicţie de o zi privind circulaţia mașinilor cu număr de înmatriculare impar, pentru a diminua emisiile provenite de la traficul auto – principala sursă de poluare a orașului.

Londra

Capitala Marii Britanii a emis, de asemenea, luna aceasta o alertă de poluare, invitând locuitorii Londrei să își lase în mod voluntar mașinile acasă și să opteze, în schimb, pentru transportul în comun.

Londonezii au de suferit nu doar din cauza poluării locale, ci și din cauza celei aduse de curenţii de aer, peste Canalul Mânecii în special. De aceea, publicaţia The Evening Standard îi încuraja, scrie DW, pe britanici că vor scăpa de „aerul francez murdar” odată ce „aerul atlantic va ajunge” la ei. Problema Londrei este însă acutizată de lipsa momentană a vânturilor, care face ca poluarea să rămână mult timp deasupra orașului.

În urmă cu 64 de ani, „marele smog din Londra” – o perioadă de 4 zile neîntrerupte de intoxicare cu smog – a ucis circa 4.000 de oameni și a îmbolnăvit nu mai puţin de 100.000. Poluarea era atât de densă atunci încât, în unele locuri oamenii, nu își mai puteau vedea propriile picioare.

Cracovia

Polonia are reputaţia de a fi una dintre cele mai poluate ţări din Europa, iar Cracovia este catalogat drept orașul polonez cu cel mai poluat aer. În fiecare iarnă, orașul se acoperă cu o pâclă de fum provenit din casele polonezilor care încă folosesc cărbuni pentru a-și încălzi căminurile, în sobe tradiţionale. După un conflict legal îndelungat, orașul va implementa o interdicţie privind arderea de cărbuni pentru încălzirea caselor. Aceasta urmează să intre pe deplin în vigoare în septembrie 2019.

București

Un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, emis în 2014, făcea un clasament mondial al celor mai poluatoare 7 orașe din lume. Pe primul loc se afla Delhi (India), urmat de Dakar (Senegal), Beijing (China), Ciudad de Mexico (Mexic), Calcary (Canada), Roma (Italia) și Stuttgart (Germania). Londra și Parisul nu au intrat în top și la fel s-a întâmplat și cu Bucureștiul, deși nici capitala noastră nu stă prea bine în privinţa calităţii aerului. Ba chiar, în septembrie 2009, Bucureștiul a fost desemnat „cea mai poluată capitală a Europei” chiar de Agenţia naţională pentru Protecţia Mediului. Principala sursă a acestei probleme o constituie traficul auto. În fiecare zi, în capitală circulă aproape o jumătate de milion de maşini, înmatriculate în oraş sau aflate în tranzit. Apoi, rapoartele oficiale ale municipalităţii arată că, în ultimele două decenii, suprafaţa spaţiului verde a scăzut în Bucureşti la mai mult de jumătate din nivelul înregistrat în 1990.

Iarna se numără particulele fine

Anotimpul rece este, de obicei, sezonul discuţiilor despre poluare fiindcă, odată cu scăderea temperaturilor și a vitezei vântului, particulele poluante rămân mai mult timp în aer, formând un strat dens de smog. De aceea, scria Time, „adesea, în zilele de iarnă, în New Delhi, dacă te uiţi pe aplicaţia meteo a telefonului tău, vei vedea starea vremii rezumată la un singur cuvânt: fum.”

Estimări recente spun că circa 7 milioane de oameni, de pe tot Globul, mor prematur din cauza poluării atmosferice. Din fericire, soluţii există. Însă, fiindcă nu sunt comode, mai ales pentru industrii, ele nu sunt adoptate într-un ritm suficient de rapid cât să elimine global problema.

„Există soluţii, inclusiv cu privire la sisteme de transport mai viabile, gestionarea deşeurilor solide, utilizarea unor sobe şi combustibili curaţi pentru utilizatori casnici, dar şi folosirea energiei regenerabile şi reducerea emisiilor inustriale”, spunea în septembrie dr. Maria Neira, director al Departamentului pentru Sănătate Publică din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, odată cu lansarea unui raport privind decesele procovate, la nivel mondial, de poluarea aerului cu particule fine. Raportul, care prezenta situaţia pe anul 2012 din 184 de ţări, preciza că România a înregistrat nu mai puţin de 14.497 de decese, adică 73 la 100.000 de locuitori, din pricina poluării. „O acţiune rapidă, cu scopul de a face faţă poluării atmosferice, este necesară și urgentă”, declara atunci dr. Neira.

Când se poate

Berlinul este un exemplu european pozitiv. Orașul și-a ecologizat flota de transport, dotându-și autobuzele, dar și autospecialele pentru gunoi cu filtre antipoluante. Autorităţile locale au interzis, de asemenea, autoturismele a căror vechime le predispune la un impact de mediu considerabil și au impus reguli foarte stricte pentru vehiculele care transportă marfă. Edilii au eficientizat transportul public, implementând „biletul de călătorie valabil două ore” pentru un preţ accesibil localnicilor (2,70 Eur). Rezultatul acestor măsuri s-a făcut simţit în doar 3 ani. În această perioadă, nivelul particulelor ultrafine (cele mai periculoase particule poluante emise) a scăzut cu 70%, potrivit lui Axel Friedrich, fostul șef de departament pentru Transport și Zgomot din cadrul Agenţiei Federale pentru Mediu, consilier guvernamental și al unor grupuri de advocay. „Calitatea aerului în zona unde locuiesc eu este asemănătoare celei a aerului de ţară”, a mai spus Friedrich. Însă activiștii de mediu încă fac presiuni ca standardele impuse pentru mașinile diesel care vor să circule pe străzile Berlinului să fie și mai stricte.

Ce îi lipsește lumii pentru o replică la scară globală a acţiunilor berlineze? În primul rând, numeroase ţări în dezvoltare închid ochii la pericolele anunţate, concentrându-se pe obţinerea unui profit economic rapid. Însă calcule mai chibzuite arată că, deși pe termen foarte scurt practicile de mediu neresponsabile par o soluţie economică, totuși, pe termen scurt (deci nici măcar mediu) pierderile economice se vor face resimţite fără întârziere. Cifre publicate în luna septembrie de Banca Mondială dezvăluie că anual economia globală pierde 225 de miliarde de dolari din cauza morţilor premature provocate de poluarea aerului. Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a făcut în schimb un calcul pe termen mediu, și a ajuns la uriașul cost de 18-25 de trilioane de dolari, cost asociat deceselor premature, până în 2060.

Gândirea economică a viitorului va trebui să integreze în planurile ei, fie locale, fie globale, costurile asociate acţiunilor de mediu. Pentru aceasta însă e nevoie nu doar de voinţa marilor actori economici, ci și de aceea a decidenţilor politici. Câtă vreme strategiile acestora nu vor curpinde mai multe măsuri de prevenire, vom continua să ne mirăm de gravitatea măsurilor de răspuns la dezastre ecologice care ar fi putut fi evitate dacă lăcomia ar fi fost mai mică și forţa de previzionare, mai mare.