Salina Praid

Loc de joacă salina Praid

Intrarea in vechea mina

Salina Praid este o mină de sare gemă din România, situată în județul Harghita. Salina se află în bazinul munților Gurghiului, cuprinsă în Dealul Sării, formând triunghiul Praid - Ocna de Jos - Ocna de Sus.

Salina se află la o adâncime de 120 m de la suprafață. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanță de 1250 m până la poarta de intrare în baza de  agrement.

Salina Praid
Amplasare
Țară	România

Veche cameră de exploatare a sării

Date geologice

Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Turda, Ocna Mureș, Ocna Sibiului și Praid) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil și plastic de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). Corpul de sare de la Praid are în plan orizontal o formă ușor elipsoidală, cu diametrele de 1,2 si 1,4 km, iar pe baza sondelor de explorare (S ACEX 401/1949 și S 110/1973) se apreciază că are o adâncime de 2,6 - 2,8 km, fiind în acest fel cel mai mare corp diapirogen de sare gemă din țară.

Istoric

Primele exploatări de sare sunt atestate de pe vremea romanilor, dar mina din Praid este atestată documentar de la 1200, iar exploatarea intensivă se face din 1700. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri.

Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Praetoria Augusta de la Inlăceni a apărat exploatările de sare de la Praid.

În anul 1980, în salină s-a deschis o bază de tratament.

În urma extragerii sării, s-au format goluri subterane de mari dimensiuni, unde s-a individualizat un microclimat de salină, cu temperaturi relativ constante, între 14-16 C, umiditate scazută 66-70% și presiune atmosferică mai mare decât la suprafață, în medie de 735-738 mmHg. Aerul este puternic ionizat, deosebit de eficient in tratarea afectiunilor respiratorii. Baza de tratament, aflată la "orizontul 50", la o adâncime de 120 m, are o lățime de 20 m, o înălțime de 14 m și o lungime de mai multe sute de metri. Pe distanța de 1250 m de la intrarea în salină până baza de tratament, transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei. Salina este amenajată cu spații de recreere, locuri de joacă pentru copii, restaurant, toalete, capelă pentru rugăciune, internet-cafe și un muzeu care prezintă metodele de extragere a sării din cele mai vechi timpuri până azi.

În salina Praid se efectuează un tratament subteran speleo- și climatoterapeutic, ca metodă simplă și eficientă de ameliorare a stării bolnavilor suferinzi de boli ale căilor respiratorii, de menținere și refacere a echilibrului sufletesc și tonusului sistemului nervos vegetativ.

În anul 2009, salina Praid a fost cea mai vizitată salină din România, cu peste 200.000 de turiști anual, fiind urmată apoi de Slănic Prahova, cu peste 150.000 de turiști și de Salina Târgu Ocna și Salina Cacica.

Lucrări de exploatare minieră a sării geme

Exploatarea subterană a sării geme de la Praid a început în anul 1762, când, în partea de sud-vest a Dealului Sării, s-a deschis mina Iosif (József). Mina a avut o formă de clopot (ogivală). Sarea extrasă manual era pusă în piei de bivoli și trasă la suprafață cu ajutorul unui crivac cu cai.

Exploatări de suprafață (cariere) sunt amintite în anul 1765, acestea funcționând o vreme în paralel cu extracția subterană.

Despre un minerit sistematic la Praid se poate vorbi numai cu începere din anul 1787, dată la care sarea din Praid devine proprietate de stat austriacă.

Din ocna-clopot Iosif s-au deschis apoi două camere laterale, numite minele Carol (Károly) și Ferdinand, cu formă de clopot. Adâncimea totală, inclusiv puțul de extracție, a fost de 66 m.

In anul 1864, lângă mina Iosif, s-a deschis mina Paralelă (Párhuzamos), cu profil trapezoidal, care și în prezent constituie una din cele mai mari cavități subterane din țară. Biserica Sfântul Mihail din Cluj ar încăpea fără probleme în această cameră.

Despre ocnele de sare active sau inactive de la Salina Praid a relatat în detaliu František Pošepný în anul 1867.

În anul 1896 la Praid era deschisă o singură ocnă de sare.

Ideea deschiderii unei mine de rezervă a apărut în anul 1898, an în care au început lucrările la galeria de cercetare Elisabeta (Erzsébet), în partea nord-estică a Dealului Sării. Din galeria Elisabeta s-au trasat mai multe galerii laterale, cercetându-se partea superioară a zăcământului. La 200 m de la intrarea în galerie, s-a executat o cameră transversală de exploatare, denumită mina Elisabeta (Erzsébet).

Între anii 1947-1949 s-a deschis mina Gh. Doja (Dózsa György), denumită după conducătorul răscoalei tărănești din 1514.

După crivacul cu cai, transportul sării din mină la suprafață s-a făcut prin puțul Gh. Doja și pe calea ferată îngustă, iar după anii 70 ai secolului al XX-lea, cu autobasculante de 16 tone.

În anul 1978, la 40 m adâncime sub nivelul minelor vechi, a fost deschisă o altă mină, pusă în exploatare în anul 1980. Camerele minei au lățimi de 20 m, înălțimi de 12 m și lungimi de mai multe sute de metri. Cel mai adânc orizont se află la 320 m (socotit de la nivelul suprafeței).

În anul 1991 au început lucrările de deschidere a unui sector minier nou (sectorul Telegdy), dat în exploatare în anul 1994. Acest sector a fost denumit după Telegdy Károly, fost director al Salinei Praid. Metoda de exploatare în mina Telegdy este cu camere mici și pilieri pătrați (“metoda canadiană”) având lătimi de 16 m, înalțimi de 8 m și pilieri pătrați (14 m x 14 m). Planșeul de siguranță dintre orizonturi este de 8 m grosime.

Crivacul de la Praid

La Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida din București se află cea mai veche instalație folosită într-o salină din România. Este vorba de crivacul de la salina Praid, dotat cu un tambur uriaș, pe care se înfășura un cablu (odgon); se fixau la cele două capete ale acestuia doi vagoneți: unul cobora gol în salină, în timp ce altul se ridica plin. Tamburul se rotea cu ajutorul a 4 perechi de cai înhămați, ce îl învârteau. Caii erau mânați de 4 căruțași care își aveau locașul în scaune atașate de câte un braț al tamburului. Acest obiect a funcționat la salina Praid între anii 1762–1950.

Tehnica de deschidere în trecut a ocnelor de sare

Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în jos pereții se căptușeau cu piele de bivol, care împiedeca contactul direct al apei cu pereții de sare. Apa care picura totuși în mină era captată și scoasă la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint.

Turism și speleoterapie

Tratamentul de speleoterapie si climatoterapie cuprinde practic inhalarea aerului din mina, fiind foarte util in cazul bolilor cailor respiratorii (boli astmatice, bronsitice si alergice). Durata tratamentului este de 18 zile. Acest tratament subteran se desfasoara la orizontul "50", aflat la o adancime de 120m de la suprafata. Pe timpul petrecut in subteran se recomanda si gimnastica condusa de un cadru specializat, plimbari si dozarea efortului fizic. Categoria de varsta intre care oamenii se pot trata este intre 2-60 ani, acestia fiind supravegheati permanent de catre un personal medical. Dupa statisticile medicului de specialitate din comuna se poate observa ca in cazul acelora care revin la tratament de 3-4 ori si reactioneaza pozitiv, scade numarul si intensitatea crizelor astmmatice si creste capacitatea de rezistenta a organismului. Renumită pentru efectele curative pe care aerul din salină le are asupra organismului, mina arată ca un mic oraș situat la 120 metri adâncime, în inima muntelui. Nu toți vin însă la Praid pentru tratament, ci mulți sunt atrași de frumusețea unei mine care are și destinație turistică de peste 35 de ani. Frumusețea și ineditul atrag grupuri de turiști din toată Europa. În fiecare dimineață zona de la intrarea în mină se animă brusc. Bolnavi sosiți la tratament, dar și turiști se înghesuiesc în autobuzele ce coboară un kilometru și jumătate în inima pământului. După călătoria cu autobuzul, accesul se face pe jos, 250 de trepte abrupte fiind o probă de rezistență mai ales pentru cei mai în vârstă. Odată ajunși în salină, cu toții uită de efort și se integrează ca într-o uriașă planșă de puzzle în incinta amenajată. Dotate cu sute de mese și canapele din lemn, bufet, multe locuri de joacă pentru copii, o mică biserică din lemn, mese de biliard și chiar un internet-cafe, sălile din subteran primesc în vârf de sezon până la 3.000 de vizitatori pe zi. Turiști, dar și bolnavi vin să-și trateze mai ales afecțiuni ale căilor respiratorii de genul bolilor asmatice, bronșitice și alergice. De asemenea, salina Praid este si locatia cu primul parc de aventură din Europa (Club Aventura), situat intr-o salina. Tot Club Aventura este primul parc de aventură din România, ce îmbină traseele cu elemente între stâlpi de până la 15 metri înălțime și traseele pe stâncă de sare.

Temperatura în salină

Temperatura salinei este în medie de 15-16 °C.

Galerie de imagini

• 
  Planul unei ocne vechi de sare din Transilvania și Maramureș (după Johann Fichtel, 1780)
• 
  Secțiune schematică printr-o ocnă veche de sare din Transilvania și Maramureș (după Johann Fichtel, 1780)
• 
  Zona puțului vechi de extracție de la Praid (desen din sec.XIX)
• 
  Zona puțului vechi de extracție de la Praid (imagine de la începutul sec.XX)
• 
  Mijloc de transport al sării in salinele din trecutul istoric
• 
  Lucrări de abataj manual într-o veche salină din trecut
• 
  Capela subterană din mina nouă de la Praid

Bibliografie

• de Beitrag zur Mineralgeschichte von Siebenbürgen. II.Teil. Geschichte des Steinsalzes und der Salzgruben im Grossfürstenthum Siebenbürgen, Johann Ehrenreich von Fichtel, Nürnberg, Verlag der Raspischen Buchhandlung, 1780.
• www.salinapraid.ro

Vezi și

• Salrom
• Saline din România
• Ocna
• Salina Slănic
• Salină

Legături externe

Materiale media legate de Salina Praid la Wikimedia Commons

• www.salinapraid.ro - Site web oficial
• www.club-aventura.ro - Site web Club Aventura
• Salina Praid - Documentar Video
• Salina Praid - Istoric, galerie foto, localizare Arhivat în 31 ianuarie 2014, la Wayback Machine.
• de Studien aus dem Salinargebiete Siebenbürgens (descrierea Salinei Praid în anul 1867)
• Salina Praid, orașul din inima muntelui de sare, 16 octombrie 2007, Petronel Tudor, Evenimentul zilei
• Solnita Europei - Salina Praid^{[nefuncțională]}, 14 septembrie 2005, Cristina Andreea Catana, Jurnalul Național