Nu stiu daca m-ar fi convins o astfel de poza. Sau poate ca m-ar fi convins, insa nu incat sa ma si   duc sa donez sange din proprie initiativa. Cumva, nu ai nicioadata timp de asta, amani pentru saptamana viitoare, luna viitoare, s.a.m.d.

Insa, atunci cand cineva apropiat are nevoie de sange, uiti scuzele tampite de pana atunci, te mobilizezi si te duci. Asa am ajuns eu la Centrul de transfuzie sangvina . In schimbul cartii de identitate am primit un bon de ordine si un chestionar. Cat am completat chestionarul, o angajata  m-a verificat  in baza de date a bolnavilor de diverse-ce-nu-se-incadreaza-in-statutul-de-donator. Apoi, intr-un cabinet mi-au luat tensiunea, timp in care m-au rugat sa nu vorbesc. Stiam ca nu trebuie sa vorbesc tocmai ca sa nu influentez rezultatul, insa in timp ce tensiometrul mergea o d-na m-a intepat in deget ca sa imi verifice grupa sanguina. Nu imi e frica de ace, nu m-am speriat, insa am avut 94 de batai ale inimii.

–Va este frica ? … zic : nu . -Hmmm, va bate inima cam repede, continua ea.

Pai eu nu am voie sa vorbesc, dar ea are voie sa ma injunghie ?! Cat de insensibil sa fii ca sa nu te deranjeze ca te inteapa, te strange de deget si iti intinde sangele pe niste bucati de sticla?!

M-a cantarit, am semnat intr-un registru, nu stiu ce, ca nu am citit si dupa 20 de minute m-au chemat in sala. In aprox 10 minute mi-au scos 450 ml de sange plus doua eprubete pentru analize si cam asta a fost toata aventura. Mi-au dat un pahar de calciu efervescent si mi-au recomandat sa merg acasa sa ma odihnesc,  sa beau multe lichide, dar nu alcool.  Am primit in schimbul prestatiei mele 7 tichete de masa  si respect de sine. Pentru cine are nevoie, se mai acorda : reducere 50% la ceva legat de transportul in comun si o adeverinta pentru a fi scutit la lucru in ziua respectiva .

Recomand celor care doneaza sa ia sfatul cu odihnitul dupa, in serios. Eu nu am facut-o si era sa imi rup gatul pe niste scari alergand cand in sus cand in jos. Am fost toata ziua ametita rau si nici a doua zi nu imi revenisem complet.

Ceea ce tot amanam din lipsa de timp/etc/etc, a durat de fapt o ora si jumatate, cu tot cu drumul de la si catre serviciu.

Nu am povestit pentru a indemna la asa ceva,  fiecare face ce vrea (unii au frica de ace, pentru altii sangele e prea personal ca sa il doneze, altii – ca si mine -au aroganta sa creada ca sunt prea ocupati ).  Am povestit pentru cei ce sunt interesati sa doneze si nu stiu cum decurge toata treaba. Mai este important de stiut si ca este nevoie de o pauza de 90 de zile pana la o viitoare donare.

Pentru toti cei care au donat  FELICITARI !