Locul din România interzis turiștilor: De ce este această cetate cel mai periculos monument UNESCO

Această cetate face parte din patrimoniul UNESCO, dar este interzisă turiștilor. Iată care este motivul, de ce este periculoasă.

Este vorba despre cetatea dacică Băniţa care, deşi se află de peste două decenii în patrimoniul mondial UNESCO, rămâne complet inaccesibilă turiştilor. Locul este considerat prea riscant pentru a fi propus ca obiectiv turistic.

Cetatea geto-dacică Bănița

De ce nu poate fi vizitată de turiști această cetate dacică

Mai exact, cetatea dacică de la Bănița este una dintre cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO din România. Cetatea se află în Bănița, Hunedoara și dateaza din timpul lui Burebista. A fost refăcuta sub regele Decebal și distrusă în 106, în timpul războaielor daco-romane.

Cetatea dacică de la Băniţa a fost clădită pe o stâncă masivă într-un peisaj montan înfăţişat călătorilor care intră în Valea Jiului, pe Drumul Naţional 66, dinspre Ţara Haţegului. Însă cu cât se turiştii se apropie de versantul abrupt pe care dacii şi-au ridicat fortăreaţa, cu atât locul devine mai neprimitor.

Vezi și Cetatea dacică mai veche decât Sarmizegetusa care reînvie. E o comoară ascunsă, prea puţini au auzit de Tilişca

Nu a fost amenajat niciun traseu de vizitare a sitului arheologic, poteca abruptă spre cetate nu este marcată corespunzător, astfel că turiștii se pot rătăci ușor și se pot pune în pericol din cauza pantei abrupte, iar cei care au de gând să viziteze așezarea însoțiți de copii sau de animale de companie sunt nevoiți să își ia gândul de la o astfel de expediție. Ca referință, în urmă cu un secol și jumătate, vechiul drum prin cheile de la poalele cetății a fost transformat în terasament al căii ferate a cărbunelui, Simeria – Petroșani, astfel că turiștii s-ar putea trezi prinși între trenurile care traversează locul strâmt, mărginit de stânci.

În satul Bănița din județul Hunedoara se află cetatea geto-dacică Bănița

Istoria cetății dacice Bănița

Cetatea Bănița, aflată în administrarea Consiliului Județean Hunedoara, alături de alte cetăți care au fost introduse în circuitul turistic sau sunt vizate de investiții, nu este avută în plan pentru investiții în vederea introducerii în circuitul turistic.

Test pentru matematicieni experţi. Ce număr urmează, de fapt? Îţi dai seama

Cum se va schimba harta României, de fapt. Marcel Ciolacu explică de ce este nevoie de această modificare

Fortificațiile cuprind construcții cu scop militar: ziduri de incintă, turnuri, platforme de luptă, val de apărare. Sarcina cetății era de a bloca accesul spre Sarmizegetusa Regia, dinspre sud. În incinta cetății a fost construit un turn de veghe, care înlesnea o observație satisfăcătoare a zonei. Au fost descoperite două ziduri, în stil murus dacicus, de mari dimensiuni.

Drumul cel mai scurt spre cetate este prin spatele cabanei Peștera Bolii. În cetate se poate intra doar prin partea de nord-vest după un drum nemarcat greu de găsit de cei care nu cunosc locul. Pe dealul Bolii exista și un sanctuar rectangular, zonă sacră. Cetatea dacică a fost cercetată arheologic în 1960-1961.

Vezi și Cetatea dacică misterioasa, comoară a Romaniei apuse, umbrită de Castelul Corvinilor. Cum a ajuns să facă istorie și pare să dispară în eternitate

Tehnica de construcţie este cea cunoscută sub numele de murus dacicus. În extremitatea nord-estică a zidului amintit era dispusă intrarea în cetate: o poartă monumentală cu trepte de calcar încadrate de balustrade din andezit. Dincolo de această poartă se află platoul superior al cetăţii, de fapt trei terase în trepte, ce se succed pe direcţia est-vest”, informează arheologii, pe site-ul cetăţi-dacice.ro.

„În interiorul ei se afla o clădire tot dreptunghiulară, din lemn, cu temelia din blocuri de calcar. Spre marginile de vest şi sud ale terasei au fost săpate în stâncă două canale menite să dreneze apa din precipitaţii. Înainte de a ajunge pe ultima terasă, un alt zid închidea din trei părţi o suprafaţă nivelată a stâncii, aproape de mijlocul căreia s-au păstrat patru gropi circulare unde se fixau, probabil, stâlpii de susţinere ai unui turn de veghe din lemn. Cea de-a treia terasă – de fapt acropola – cu o poziţie dominantă (904 m altitudine) este înconjurată de un zid puternic de incintă, de formă trapezoidală, construit în tehnica specifică. În mijlocul ei se ridica un turn din lemn şi lut amestecat cu paie”, indică aceeși sursă.