Cum se aprinde, de fapt, Sfânta Lumină de Paşte. Adevărul despre mitul în care lumea creștinătății crede neclintit

Lumina de Paște, în 2020, a devenit subiectul care a monopolizat toată atenția. Asta și pe fondul stării de urgență și a izolării ca să nu fie răspândit virusul. Ce e însă această lumină și de ce, în fiecare an, se discută atât de mult despre ea?

Decizia Ministerului Afacerilor Interne de-a avea un acord cu Biserica Ortodoxă Română pentru Paște a provocat indignare în rândul multor români. Conform acordului, contestat de Klaus Iohannis, președintele României, personalul MAI ar ajuta la distribuirea luminii și a pâinii udate cu vin. Asta a dus și la glume, dar și la o criză ciudată pentru România: e în regulă să fie relaxate măsurile de izolare pentru lumina de Paște? Și, dacă tot am ajuns aici, ce-i cu această lumină?

Lumina de Paște e poate cel mai încărcat moment cu semnificații pentru creștini, în special cei ortodocși. În Ierusalim, mulți susțin că, odată cu această lumină, trăiesc o minune: divinitatea le dăruieşte lumina sfântă în mormântul din Ierusalim.

De peste un mileniu aceasta este povestea spusă credincioșilor și crezută de aceștia.

Ritualul, pe scurt, e așa: Patriarhul Ortodox al Ierusalimului intră în Sfântul Mormânt, unde apare focul sfânt care aprinde vata întinsă pe lespede. Patriarhul adună vata cu mâna, o pune în două cupe de aur cu găuri, iese în Capela Îngerului, prima încăpere din Sfântul Mormânt. Iar aici sunt aprinse două buchete a câte 33 de lumânări. Înainte de acest moment, patriarhul e percheziționat să n-aibă chibrituri sau alt mijloc de-a aprinde.

Sigur, toate acestea se întâmplă în mod obișnuit de Paște. În 2020, situația e diferită. Totuși, BOR a insistat să aibă acest demers prin care românii să aibă acces la această lumină. Și să fie distribuită fără să vină la biserică. Cu ce s-ar alege oamenii ar fi o lumânare aprinsă de la un presupus foc sfânt. BOR chiar insistă să aducă, via avion, lumina de la Ierusalim.

„Minunea” cu lumina de Paște a prins avânt în ultimii 1.000 de ani

Tot ritualul de mai sus, și distribuirea unei presupuse lumini sfinte, a căpătat tot mai multă amploare în ultimul mileniu. Înainte de 1.106 au fost doar câteva mențiuni sporadice. Implicit, reprezentanții bisericii susțin că este o minune, un miracol al divinității pentru umanitate. Este însă o piatră de temelie pentru biserică și pentru că sărbătoarea de Paște e momentul zero al creștinătății.

Costel Corduneanu trăiește?! Detaliul care l-a dat de gol

Putin amenință din nou Occidentul. Ce nu va face niciodată Rusia, avertisment clar

Un moment important pentru lumina de Paște a fost în timpul cruciadelor. Când Ierusalim a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţii bisericii ortodoxe. Așa au descoperit că focul sfânt a refuzat să se mai arate. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul.

Îndoiala a apărut și în scrierile preoților, doar că nu cei din Ierusalism. Arhimandritul rus Porfirie, de exemplu, a scris despre focul sfânt care ar da lumina de Paște.

În secolul al XVII-lea, el a fost trimis la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă ca să pună bazele misiunii ruse. Din fericire, a ținut un jurnal și în el a scris așa: „Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi”, a notat Porfirie.

Lampa veche de peste o mie de ani care vine cu minunea

Lumina de Paște e o ocazie excelentă pentru toată lumea să profite. BOR profită pe plan local. Biserica ortodoxă, pe plan internațional, profită. Iar cei din Ierusalim au transformat credința în turism. Sunt însă și terți privați care profită. Au fost produse și difuzate zeci de documentare despre acest demers ortodox.

De exemplu, în 2001, publicația The Telegraph a încercat să afle și să spună povestea unui foc devenit în sine o credință. Britanicii au aflat astfel, de la un făclier armean pe nume Soukias Tchilingirian că evenimentul nu mai are decât o valoarea vag simbolică dată de vechie.

„Nu este un miracol. Preoţii greci aduc o lampă – una care a fost folosită în acest scop în ultimii 1.500 de ani – pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi”, a explicat acesta.

Știința ar putea explica fenomenul — cum poate apărea foc din nimic. Doar că furnizarea explicațiilor trebuie să vină pe un fond real. Iar lumina de Paște nu se susține pe așa ceva, ci pe credință și convenție. Creștinii vor să creadă, preoții nu vor să distrugă mitul, iar biserica per total profită. E un întreg mecanism în spate care generează și bani, și notorietate.

Ca să vezi cât de departe se duce biserica pentru a întări mitul focului sfânt de Paște, a rezumat preotul Eugen Tănăsescu situația. Sigur, cu cuvinte mari. „Se aprind lumânările celor mai vrednici, mai credincioşi, conform unei rânduielii lăsate din vechime. Sunt mici fulgere care aprind lumânările, nu sunt aprinse toate din biserică, doar a celor mai credincioşi. […] Este o lumină imaterială, la început nu arde, pentru că este lumina care ne simbolizează duhul”, a spus acesta pentru Adevărul.

Totuși, un istoric grec, pe numele său Michael Kalopoulos, a demonstrat că lumânările impregnate cu fosfor alb pot lua foc de la sine. Asta pentru că fosforul alb, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan.

În România lui 2020, MAI, o instituție a statului laic, a ajuns să gireze cu imaginea sa demersul BOR. Și așa suntem în acest punct în care un mit e propagat în societate și întreținut chiar și de către cei care n-ar trebui să susțină demersul. Asta deși statul susține, prin autoritățile sale, că informarea ar trebui să se facă din surse oficiale și oamenii să nu mai creadă povești de dezinformare.