La început s-a numit Haemanthus multiflorum. Apoi, specialiştii i-au spus Scadoxus multiflorum, aceasta fiind noua lui identitate botanică. Ca lucrurile să fie şi mai complicate pentru admiratorii lui, din punct de vedere sistematic există trei subspecii printre care şi subspecia katherinae, aşa că s-ar putea să-l găsiţi şi cu această denumire la comercianţi, în loc de multiflorum. Subspeciile diferă între ele prin dimensiuniile tulpinii florale sau ale inflorescenţei, de multe ori imperceptibile pentru ochii noştrii, deoarece sunt de ordinul milimetrilor. Dincolo de disputele privind numele lui, care provoacă confuzie, poate că e bine de ştiut că face parte din aceeaşi familie ca şi Amaryllis (Hippeastrum), crinul de cameră atât de îndrăgit şi răspândit, iar îngrijirea lui se aseamănă în mare măsura cu a acestuia. Numele lui este de origine greacă, ‘haemo’- sânge şi ‘anthos’- floare. Petele roşii de pe bulbii albicioşi ai plantelor din genul Haemanthus sunt ‘vinovate’ pentru denumirea plantei.
Etichetă: ingrijire plante de apartament
Udarea plantelor în timpul vacanţei de vară
E vremea vacanţei pentru cei mai mulţi dintre noi… Nu şi pentru plantele noastre care vor suferi singure acasă. Vor suporta fără probleme absenţa noastră pentru două, trei, patru zile, dar pentru o periodă mai îndelungată se pune problema udării. În cazul în care nu aveţi pe nimeni care să vă ajute şi să se ocupe de plante în lipsa dumneavoastră, trebuie să găsiţi soluţii pentru a le asigura condiţii optime până la revenirea din vacanţă. Mai jos, am selecţionat câteva metode empirice. Sper să vă fie de ajutor: (mai mult…)
Pachira. Cine e Pachira?
Arborele cu bani, arborele norocos, feng shui şi talismane norocoase… Sunt primele lucruri care ne vin în minte la auzul numelui copăcelului care promite celor care îl îngrijesc, noroc financiar şi prosperitate în afaceri. Spaţiul online abundă de informaţii despre legende mai vechi sau mai noi, despre simbolistica pe care cultura asiatică i-a atribuit-o plantei aducătoare de noroc şi pe care şi noi am importat-o o dată cu arta feng shui-ului.
Adevărata poveste a Pachirei (Pachira aquatica) este ceva mai recentă decât ne-am imaginat şi a început pe alte meleaguri decât cele asiatice. Mexic, 1964 a fost scena întâlnirii dintre Pachira şi câţiva ingineri agronomi taiwanezi, aflaţi într-o călătorie în regiunile muntoase mexicane, unde planta creşte în mod spontan. Aceştia s-au reîntors în Taiwan cu câteva seminţe în buzunar şi cu gândul de a exploata la nivel industrial potenţialul plantei ca pom fructifer. Au plantat-o în regiunile muntoase ale insulei, dar producţia de fructe nu a fost cea aşteptată, proiectul fiind abandonat în cele din urmă. În schimb, plantele s-au aclimatizat rapid şi s-au înmulţit, găsindu-şi locul în flora spontana locală. După acest moment începe legenda arborelui care aduce banii în casă. Da, se pare că a adus bani, mulţi bani, celor două personaje care au popularizat-o ca şi plantă la ghiveci. Primul, un fermier sărac conform legendei (mai mult…)
Aechmea, Guzmania, Vriesea, Tillandsia…Nu le aruncaţi după ce se trec florile !
Aechmea, Guzmania, Vriesea, Tillandsia sunt câteva dintre cele mai des întâlnite bromelii, aşa cum sunt cunoscute plantele aparţinând familiei Bromeliaceae. Primite în dar, dovadă de dragoste sau de prietenie, sau achiziţionate spontan datorită frumuseţii lor exotice, arhitecturii complexe a inflorescenţelor şi culorilor extravagante, decorează casele noastre mai mult de jumătate de an. Nu le aruncaţi după ce se trec florile. Este adevărat, sunt plante care înfloresc o singură dată şi apoi mor, dar locul lor este luat de lăstarii laterali care apar la baza plantei mamă. Vom învăţa cum să stimulăm înflorirea plantelor noi în condiţiile din casele noastre.
Separaţi-le de planta-mamă atunci când au aproximativ două treimi din înălţimea acesteia. Nu au nevoie de ghivece mari, doar cât să le asiguraţi stabilitatea (mai mult largi decât adânci, (mai mult…)
Brugmansia, trompeta îngerilor
Brugmansia, mai cunoscută poate sub numele de „Trompeta îngerilor”, este un arbust superb cu frunze mari, ovale sau ascuţite, cu nervuri perfect evidenţiate, care din primăvară şi pănă în toamnă se acoperă de flori-trompetă, pendente şi intens parfumate, roz, albe, galbene sau portocalii, de 15-20 cm lungime. Originară din America de Sud, în zilele noastre varietăţile ei cu flori simple sau duble, unicolore sau bicolore, sunt cultivate la ghiveci ca plante ornamentale în lumea întreagă. La noi, creşte intens pe perioada verii şi necesită un repaus iarna, benefic pentru sănătatea şi longevitatea plantei.
Preferă locurile luminoase, chiar însorite, dar tolerează şi o uşoară umbrire. Se udă abundent în perioada de creştere (mai mult…)
Medinilla magnifica, vedeta plantelor de interior
Medinilla magnifica. Uluitoare, spectaculoasă, magnifică aşa cum spune şi numele. Este mândria oricărui pasionat de flori, vedeta tuturor colecţiilor de plante tropicale. Florile cu petale cărnoase, ceroase, de culoare roz-pal sunt grupate în ciorchini pendenţi de 40 – 50 cm lungime şi sunt însoţite de bractee mari (frunze modificate), de culoare alb – roz, dar cu nervaţiuni mai închise. Frunzele sunt mari, 20-30 cm lungime, ovale, puţin aspre, de un verde închis, strălucitor şi cu nervuri evidente. În Filipine, locul ei de origine, creşte sub forma unui arbust viguros, ramificat, care în căutarea luminii a părăsit solul şi s-a agăţat de trunchiurile sau ramurile arborilor. Nu este o plantă parazită, rădăcinile ei doar se fixează pe scoarţa copacilor sau în scorburi. Are drept sursă de apă ploaia şi vaporii de apă din atmosferă şi profită de resturile vegetale ce se descompun în jurul ei pentru a-şi procura elementele nutritive.
În casele noastre înfloreşte spre sfârşitul primăverii şi pe parcursul verii. Fiind o plantă tropicală are nevoie de căldură, umiditate atmosferică ridicată şi un loc „uşor” umbrit (necesită totuşi 4 – 5 ore de soare, zilnic). Se udă moderat din primăvară până în toamnă şi (mai mult…)
Planta cameleon, Lantana camara
Cu o lungă înflorire estivală, Lantana camara şi-a câştigat numele de „plantă cameleon” datorită florilor sale albe, roşii, galbene sau portocalii. Nuanţele lor variază în funcţie de vârsta florilor, aceeaşi inflorescenţă având o multitudine de culori. Cu timpul, au fost selecţionate varietăţi cu nuanţe de violet, galben şi alb – Feston Rose, roşii cu centrul galben – Brasier, roşu zmeură – Cochenille, albe – Avalanche sau cu flori galbene – Mine d’Or. Indiferent de culoarea florilor, planta poate atinge până la 1 m diametru în ghiveci, formând o coroană rotunjită, cu frunze ovale, dinţate, fin ridate şi aspre la pipăit. Înfloreşte din mai până în septembrie. Amplasată pe terasă ori balcon, florile ei vor atrage nu doar privirea trecătorilor, ci şi fluturii şi albinele. (mai mult…)
Justicia, Jacobinia, coroană regală. Mai multe denumiri, aceeaşi floare sofisticată
Justicia carnea (sau Jacobinia carnea) este un arbust, puţin ramificat, cu frunze mari, persistente, gofrate, de un verde închis, strălucitor. Vara, la vârful tulpinilor tinere apar spice stufoase formate din flori tubulare, roz, cu aspect ciufulit. Forma neobişnuită a florilor şi locul de origine (nordul Braziliei) i-au adus plantei denumirile de „coroană regală” sau „pană de Brazilia”, în timp ce numele ştiinţific l-a primit în onoarea unui grădinar renumit din secolul XVIII, James Justice. Chiar dacă florile ei nu durează foarte mult, rămâne o prezenţă exotică în casele noastre.
În interior, pe balcon ori terasă, oferiţi-i un loc bine luminat, dar ferit de razele soarelui pe perioada verii. Se udă astfel încât substratul din ghiveci să fie în permanenţă reavăn (mai ales în timpul înfloririi) şi se pulverizează frecvent cu apă pe frunze, dimineaţa sau seara. Se fertilizează din aprilie până în septembrie. Ne dăruieşte primele flori (mai mult…)
Dipladenia, planta agăţătoare plină de flori
Dipladenia este planta agăţătoare cu flori sub formă de trompete larg evazate, roz, roşii, galbene sau albe, care apar vara, în mici buchete la extremitatea tulpinilor. Cunoscută şi sub denumirea de Mandevilla sau iasomie braziliană (originară fiind din regiunile tropicale ale Americii de Sud), decorează ferestrele şi balcoanele noastre tot sezonul estival.
Creşte intens din primăvară până în toamnă şi înfloreşte pe parcursul verii. Iubeşte căldura, îi place lumina, dar nu suportă soarele direct. În casă, amplasaţi-o la fereastră sau cât mai aproape de o fereastră. Pe un balcon sau terasă, protejaţi-o de soarele arzător de la amiază. Se evită excesul de umezeală din sol, dar are nevoie de umezeală în aer, mai ales la formarea bobocilor şi înflorire. (mai mult…)
Passiflora, floarea pasiunii
Passiflora este planta urcătoare cu flori splendide care nu ţin decât o zi, dar înfloresc succesiv toată vara. Perenă, originară din regiunile tropicale, se dezvoltă foarte bine şi în ghivece, în casele noastre. Sunt peste 400 de specii şi varietăţi, cu flori albe, galbene, albastre, violete sau roşii, dar cea mai cunoscută ca plantă de apartament este Passiflora caerulea, cu flori albe şi corola de filamente albăstruie.
Creşte rapid din primăvară până în toamnă, dar pentru a înflori are nevoie de multă lumină, pe tot parcursul anului. În casă, amplasaţi-o la fereastră sau cât mai aproape de o fereastră orientată spre sud. La fel, pe un balcon sau terasă, oferiţi-i locul cel mai însorit. Iubeşte soarele. Vara, nu lăsaţi pământul din ghiveci să se usuce între două udări. Se fertilizează din aprilie până în septembrie, dar nu exageraţi, altfel va creşte mult dar nu va înflori. Are nevoie de un suport care să-i susţină tulpinile şi lăstarii. Răsuciţi-o pe o structură metalică sau oferiţi-i un grilaj, un spalier, o scară de care să se prindă cu ajutorul cârceilor. Dacă este foarte cald şi uscat, se poate pulveriza cu apă (atenţie, nu în timpul zilei – soarele va arde frunzele). Din octombrie, răriţi udările şi pregătiţi-o de repausul din timpul iernii (de preferat într-un spaţiu răcoros şi luminos, minim 5-10°C, udată rar, atât cât să nu se usuce în totalitate pământul).
Substratul poate fi orice amestec fertil care să dreneze apa uşor. Se transplantează în mod obişnuit la 2-3 ani sau de câte ori e nevoie, primăvara, înainte de a intra în vegetaţie. Tot în primăvară se scurtează toate ramurile laterale la 5-6 cm. Florile apar pe lăstarii noi ce vor creşte după tăiere. Dacă este cazul, plantele mature suportă şi scurtarea tulpinilor lemnificate (în primăvara sau în noiembrie). După tăierea din primăvară, dacă nu o transplantaţi, se înlocuieşte doar pământul de la suprafaţa ghiveciului cu altul proaspăt. În ghiveci, planta creşte până la 2-3 m înălţime.
Se înmulţeşte primăvara/vara, prin butaşi din tulpini (fragmente de tulpină) uşor lemnificate. Înrădăcineaza repede la căldură şi umiditate ridicată. Din luna mai şi până în august, obţineţi plante noi şi prin marcotare: aşezaţi un ghiveci cu pământ lângă planta mamă în care îngropaţi o tulpină a acesteia pe o porţiune de 5-10 cm. Aveţi şi varianta seminţelor care se găsesc în comerţ. Semănaţi-le în ghivece, de preferat la sfârşitul iernii, în februarie, astfel încât plăntuţele nou apărute să beneficieze de zilele frumoase care vor urma în primavară-vară.
Este sensibilă la atacul păianjenilor roşii, păduchilor de frunze sau musculiţelor albe. Tratamentul cu pesticide se repetă până la dispariţia completă a dăunătorilor.
sursa imagini http://floradania.dk/
Ştiaţi că primii misionari spanioli din America de Sud au botezat-o Floarea Patimilor lui Hristos? Călugării au atribuit simbolurile crucificării fiecărui element din alcătuirea florii : învelişul floral exterior – apostolii, corola fină de culoare albăstruie – coroana cu spini, cele 5 stamine – cele 5 răni, iar cele 3 stiluri ale pistilului – cele 3 cuie cu care a fost fixat pe cruce Mântuitorul.
plante cu BLOG 