Fericitul Iuliu Hossu, 135 de ani de la naştere - © Biserica Greco-Catolică din România

Distribuie cu:

După cuvântul PS Florentin Crihălmeanu, episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla, au urmat trei conferinţe atrăgătoare prin interpretarea inedită a paginilor din memoriile lui Iuliu Hossu, prin abordarea din unghiuri noi a vieţii de jertfă a cardinalului. Prof. Ovidiu Ghitta, decanul Facultăţii de Istorie din Cluj, a analizat cu talent exegetic o zi din viaţa viitorului martir, fructificând şi date inedite din arhive, trasând un portret de mare profunzime ierarhului. Nici prof. Ruxandra Cesereanu nu a lăsat neanalizate paginile pomenitului document de credinţă, remarcând „Calea crucii” parcursă de episcopul Iuliu Hossu, arestat, încarcerat, mutat sub pază de la o mănăstire la alta, după detenţia la Sighet. A fost bine primită şi intervenţia ing. Gelu Hossu, preşedintele „Asociaţiei Cardinal Iuliu Hossu” cu o descifrare exactă, minuţioasă a vieţii martirului din neamul căruia se trage. Despre satul originii martirului român devenit primul nostru ierarh unit care a primit titlul de cardinal (adevărat, in pectore, aceasta din voinţa sa) despre rudele lui apropiate, despre biserica nouă din localitatea Milaş a vorbit nepotul cardinalului, ing. Iuliu Hossu. De efect a fost şi prestaţia apreciată unanim a corului „Angeli”, coordonat de prof. Angela David. „Imnul episcopilor martiri” compus de Carmen Oprean, cel intonat la Blaj, în faţa papei Francisc, a mulţimii ierarhilor, a preoţilor, a miilor de pelerini, a răsunat din nou, cu gravitatea lui armonioasă.

A prins contur memorabil după aceste conferinţe, moderate cu tact de părintele Daniel Avram, conferinţe de un nivel intelectual apreciabil, portretul celui evocat, al unitului care-şi făcuse studii teologice la Roma, devenise apoi cel mai tânăr episcop unit, după ce se aflase, ca preot-capelan, în vâltorile furtunosului an 1917. Erau, atunci, vremuri încă tulburi, când zorii unirii tuturor românilor abia se ghiceau, printre nori sumbri ai războiului abia încheiat. Un excepţional document, interviul luat de părintele unit Mircea Toderici (refugiat în SUA) cardinalului, aflat atunci sub supraveghere la mănăstirea Căldăruşani, aduce o seamă de clarificări, în acest sens, multă culoare a epocilor, pre şi postbelică, dar mai ales statura de martir a unui creştin exemplar al secolului al XX-lea, secolul utopiilor politice sângeroase. Audiţia interviului, oferit de Societatea Română de Radiodifuziune, prin grija doamnelor Carmen Ionescu şi Silvia Iliescu, interviu cu o valoare spirituală majoră, ca să nu spun testamentară peste veacuri, a stârnit – am simţit – entuziasmul participanţilor, surori ale congregaţiilor din zona transilvană, preoţi, seminarişti, laici. În ce mă priveşte, vreau să remarc modul uimitor cum se împacă la cardinalul Iuliu Hossu, universalul cu localul, Roma studiilor împlinite cu o medalie de aur cu vizitele sale canonice prin satele ardeleneşti, limbajul elevat, latina eclezială în care se exprimă, uneori, cu mustoasele sale regionalismele. Şcoala Blajului, cea care şi-l revendică pe cardinalul martir, deţine, cred, de trei secole, secretul acestei complementarităţi, pe care Europa de azi o caută, între naţional-global. De asemenea, a doua mea observaţie de ascultător este modul firesc în care omul cu har Iuliu Hossu îşi afirmă credinţa, este sfânt parcă în mod natural. Deşi, evident, are parte de un dar supra-natural, prin densitatea lui şi printr-o ireproşabilă coerenţă interioară şi exterioară… În al treilea rând, dar nu mai puţin important, mi se pare legătura de nedesfăcut, pe care o afirmă convingător, dintre jertfă (a Bisericii Unite, a sa) şi înviere. Biserica se edifică „pe temelie de înălţare, pe martirii pe care i-a învrednicit” ne spune el, definitoriu, în interviu. „Eu cred în nemurirea dreptăţii” mai afirmă cardinalul închis, dreptate care-i aparţine Domnului, se înţelege. Efortul depus de Gelu Hossu şi de Viorica Sabo, din cadrul Episcopiei Unite de Cluj-Gherla, pentru subtitrarea interviului se cuvine neapărat amintit şi preţuit.

Foarte convingător a fost comentariul prof. Ovidiu Ghitta, după audierea interviului. Ideea istoricului – riscul conştient pe care şi-l asumă episcopul Iuliu Hossu, promovând ideea politică a Unirii, când lucrurile abia se închegau – s-a văzut confirmată de ineditul interviu. Fericitul Hossu spunea, de altfel, într-o scrisoare, găsită de prof. Ovidiu Ghitta în arhiva Episcopiei Unite de Cluj-Gherla, scrisoare adresată unui ierarh mai prudent, Demetru Radu, că asistăm nu „la o evoluţie, ci la o revoluţie”. El, tânărul episcop unit Iuliu Hossu, a avut curajul să interpreteze actul istoric al Unirii, ca lucrare a providenţei, o şansă de sus acordată românilor din Transilvania, „înfăptuire a dreptăţii lui Dumnezeu”, cum rostise în faţa mulţimii la Adunarea de la Alba Iulia. Cu umor amar şi dezamăgire tristă, cardinalul răsfoieşte, comentând, volumul închinat semicentenarului Unirii, 1968, eveniment pe care refuză să-l gireze atâta timp cât Biserica Greco-Catolică este interzisă de statul comunist. „Eu cred în aureola tuturor reabilitărilor”, spera creştinul într-o revenire la firescul reaşezării adevărului în viaţa religioasă. Nu a fost ascultat. Fotografia sa, constată uimit, este modificată, cadrul se restrânge pe alte figuri, totul e manevrat nepermis de un cunoscut istoric clujean, acesta nu lipsit de merite profesionale înainte de 1971, dar cu angajamente ideologice după, sau poate supus unor presiuni partinice.

Liturghia din capela „Sfântul Iosif” din biserica din Piaţa Cipariu, în prima zi, Liturghia arhierească din catedrala „Schimbarea la Faţă” din duminica „Prezentării Pruncului la Templu” şi a „vieţii consacrate”, urmată de mărturia unui tânăr franciscan, trimis în dieceza noastră, apoi depunerea de flori şi lumânări la statuia cardinalului, din faţa catedralei au ridicat trăirea solemnă la o dorită altitudine spirituală.

Recondiţionarea dialogului, unde unele cuvinte nu erau clare, dar mai ales subtitrarea interviului, aflat pe un film vechi, arhivat, a necesitat o muncă de apreciat.

* * *

Material apărut în ediția tipărită a revistei Mesagerul Sfântului Anton (XXVII, nr. 159, martie-aprilie 2020). Revista se găsește și on-line la adresa: www.mesagerulsfantulanton.com

Distribuie cu: