Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei a suferit martiriul împreună cu peste o mie de creștini, în anul 341, pentru mărturisirea lui Hristos pe care au făcut-o în fața invadatorilor persani. Ei sunt serbați în calendarul ortodox în data de 17 aprilie.Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei, face parte dintre creștinii care au suferit în timpul persecuțiilor declanșate de regele persan Șapor al 2-lea (309-378).
Contextul istoric
În primele veacuri din istoria Bisericii, creștinismul s-a întins prin Mesopotamia, spre est în Persia și spre sud-est în regiunea caldeiană, unde s-au înființat comunități creștine la Seleucia și Ctesifon, având episcopi, preoți și diaconi.
Din opoziție față de romani, care îi persecutau pe creștini, perșii îi tolerau. Mai târziu după Edictul de la Milan (313), creștinii au început să fie considerați de către perși spioni ai Imperiului Roman. La această poziție a autorităților, ce a dus la persecutarea creștinilor, s-a adăugat influența slujitorilor cultului mazdeean și evreii care trăiau în această zonă, încurajând declanșarea persecuțiilor.
Mai întâi au fost puse impozite mari și grele asupra creștinilor și au fost numiți vameși necruțători pentru a le aduna, obosind cu mari greutăți pe credincioși. După aceea, s-a trecut fără reținere la uciderea preoților și a slujitorilor Bisericii, la jefuirea averilor și chiar la distrugerea lăcașelor de cult.
Persecuția – Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, și a celor împreună cu el
Învățătorii credinței persane, care se închinau la soare, mai întâi, l-au vorbit de rău pe Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, Episcopul de Seleucia și Ctesifon, despre care au zis că este vrăjmaș al împăratului Persiei și prieten al împăratului din Constantinopol, pe care îl înștiințează de toate câte se întâmplă în Persia. Mai apoi, au fost învinuiți de trădare toți creștinii din acel ținut.
Icoana Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei 17 aprilieIcoana Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei 17 aprilie
Sfântul Sfințit Mucenic Simeon a fost prins și a fost adus înaintea împăratului, împreună cu doi preoți, Avdelae și Anania. Legat cu lanțuri de fier, Sfântul Simeon nu numai că nu s-a înfricoșat de mânia împăratului, dar nici nu i s-a închinat. Întrebat fiind pentru ce nu se închină împăratului căruia de atâtea alte ori i s-a închinat, Sfântul Simeon a răspuns că mai înainte nu a fost adus la împărat în acest fel, și se închina, dând vrednică cinste împărăției lui. Dar acum, de vreme ce este adus ca să se lepede de Hristos, nu poate să se închine vrăjmașului Dumnezeului său.
Iar împăratul îl îndemna să se închine soarelui și-i făgăduia pentru aceea multe daruri și cinste; iar de nu se va închina soarelui, apoi se lăuda că va pierde toată creștinătatea din împărăția lui. Însă sfântul a rămas viteaz, neplecat nici de îmbunări, nici de îngroziri, iar împăratul l-a trimis în temniță.
Împăratul mâniindu-se, a poruncit ca pe toți creștinii cei ce erau în temniță și în lanțuri (peste 100 la număr) să-i scoată la moarte, în ziua mântuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, să fie uciși toți cu sabia înaintea ochilor lui Simeon, iar la sfârșit și Simeon să fie ucis.
Toți fiind duși la moarte legați, mai marele vrăjitorilor cu mare glas zicea: „De voiește cineva din voi să fie viu și cu împăratul să se închine soarelui, acela îndată va fi lăsat liber!” Nici unul n-a grăit împotriva lui, dar nici nu a răspuns; pentru că nimeni dintre dânșii nu vroia să-și aleagă viața cea vremelnică, ci fiecare dorea cu osârdie a muri pentru Hristos, Dătătorul de viață.
Mărturisirea – Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, și a celor împreună cu el
Iar Sfântul episcop îi întărea pe dânșii, ca să nu se teamă de moarte, spunându-le multe din dumnezeieștile cuvinte ale Scripturii și mângâindu-i cu nădejdea vieții celei veșnice întru Împărăția Cerului. Și așa i-au tăiat pe toți. La sfârșit și Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, păstorul turmei celei cuvântătoare, trimițându-și turma sa înaintea lui Hristos, Începătorul păstorilor, și-a plecat capul său sub sabie și a trecut la Domnul, în Vinerea Mare a anului 341.
Mărturisirea credinței a mii de creștini
Martiriul Sfântului Sfințit Mucenic Simeon, și a celor împreună cu el a întors la credință pe cei rătăciți și i-a îndârjit pe cei slabi. Atunci când a fost aruncat în temniță, l-a văzut Husdazat famenul, care era foarte bătrân, crescuse pe împăratul Șapor din copilăria lui și era cinstit, având cel mai dintâi loc în casa împărătească.
Acela șezând lângă palatul împărătesc și văzând pe Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, trimis în temniță, îndată s-a sculat de la locul său și s-a închinat până jos arhiereului lui Dumnezeu. Iar Sfântul Simeon și-a întors fața de la el și cu mânie ridicându-și glasul, l-a ocărât ca pe un călcător de lege, de vreme ce mai înainte a fost creștin, iar după aceea se închinase soarelui, de frica împăratului.
Iar Husdazat zdrobit cu inima, a început a plânge și a se tângui și, dezbrăcându-și hainele cele de mare preț, s-a îmbrăcat într-o haină neagră și proastă și șezând lângă ușile palatului plângea, zicând în sine: „Vai mie ticălosul, cum mă voi arăta Dumnezeului meu, de care m-am lepădat! Iată Simeon și-a întors fața de la mine, pentru călcarea legii mele! Cum va căuta spre mine Ziditorul meu?”
Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei 17 aprilie – b
Aceasta zicând, se mângâia greu. Și, înștiințându-se despre aceasta împăratul Șapor, îndată a chemat la sine pe Husdazat și, văzându-l plângând, l-a întrebat: „Care este pricina unui necaz ca acesta, și ce ți s-a întâmplat, că atât de mare îți este mâhnirea?”
Iar Husdazat i-a mărturisit adevărul: „Și am cinstit zidirea mai mult decât pe Făcătorul. Însă am făcut-o cu fățărnicie, nu cu adevărată inimă, făcând după plăcerea ta, și m-am făcut pentru amândouă pricinile vrednic de pedeapsa morții. Pentru că m-am lepădat de Hristos Dumnezeul meu și pentru că m-am făcut necredincios ție, la bătrânețile mele. Însă mă jur pe Dumnezeu, Ziditorul cerului și al pământului, că de acum nu voi mai face un păcat ca acesta; nu voi mânia mai mult pe Domnul meu și Dumnezeu Iisus Hristos, Împăratul cel fără de moarte, pentru împăratul cel muritor. Nu-mi voi pleca de acum genunchii mei soarelui, zidirii lui Dumnezeu, ci de acum mai bine mă voi închina la singur Ziditorul în veci”.
După multe și felurite sfătuiri, împăratul văzând pe Husdazat neplecat spre voia lui, l-a osândit la tăiere cu sabia. Deci, Husdazat s-a întors la credința și a mărturisit pe Hristos în ultimele clipe ale vieții sale, primind moarte martirică.
Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, și cei împreună cu el, aflând despre un sfârșit ca acesta al lui Husdazat, șezând în temniță cu preoții și cu ceilalți creștini, s-au umplut cu toții de negrăită bucurie și preamăreau pe Dumnezeu că l-a întors pe Husdazat de la rătăcire și cu cunună mucenicească l-a încununat.
Istoricii Sozomon și Nichifor povestesc în cărțile lor că au fost uciși în acea vreme mulțime de creștini în ziua Patimilor lui Hristos și la praznicul Paștilor. Pentru că atunci când a ieșit porunca păgânului împărat Șapor, ca toți creștinii din pământul lui să se piardă, atunci credincioșii bărbați și femei, bătrâni și tineri, singuri ieșind cu sârguință din casă, se dădeau pe dânșii cu osârdie la moarte și mureau cu bucurie pentru Domnul lor.
Sursa: pravila.ro