Presedintele interimar al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatoarea Lidia Barbulescu – membru actual al CSM – este unul dintre magistratii care si-au depus candidatura pentru un nou mandat de sase ani pentru Consiliu. Lidia Barbulescu are o vechime in Magistratura de 32 de ani, din care 9 ani (din 2001) petrecuti la instanta suprema. A debutat prima oara ca judecator la Judecatoria Slatina, dupa care, incepand cu 1987, a fost judecator la Tribunalul Olt, ocupand din 1995, rand pe rand, functii de conducere ca presedinte de sectie, apoi vicepresedinte, iar intre 1998 – 2001 de presedinte al Tribunalului Olt. Din aprilie 2003 a devenit vicepresedinte al Inaltei Curti, pentru un mandat care a expirat in aprilie 2010. In paralel, din 2004 a fost ales membru al CSM, indeplinind in 2008 functia de presedinte al acestui for. Din 15 septembrie 2009 si pana in prezent, a fost delegat de catre CSM in functia de presedinte interimar al Inaltei Curti, interimat care va expira la 15 septembrie 2010. Important de mentionat ca in octombrie 2009, CSM a propus-o pe Lidia Barbulescu pentru numirea in functia de presedinte al Inaltei Curti, insa seful statului Traian Basescu, a refuzat sa emita decretul necesar numirii ei. Ca atare, CSM a facut in februarie 2010 o noua propunere pentru functia de sef al instantei supreme, in persoana judecatoarei Livia Stanciu, care nici ea, dupa sapte luni, nu a fost numita in functie de Traian Basescu, aflat intr-un conflict declarat cu varfurile puterii judecatoresti.

In actuala conjunctura in care se contesta oportunitatea ca unii dintre actualii membri ai CSM sa mai candideze, dvs. ati ales acest drum. Ce v-a determinat sa doriti continuarea activitatii de la CSM?

Ca judecator nu sunt interesat de oportunitati ori de dorintele unora sau ale altora, eu am avut in vedere numai legalitatea in sensul posibilitatii de a-mi depune candidatura. Consider ca CSM, in viitoarea formula din perioada 2011 – 2017, va trebui sa continue proiectele aflate in desfasurare pentru o continuitate logica, pentru intarirea capacitatii functionale a Consiliului si indeplinirea rolului constitutional de garant al independentei Justitiei. Am ca atuuri, faptul ca stiu foarte bine care au fost implinirile, dar si neimplinirile actualului Consiliu, care insa nu s-au datorat lipsei de vointa a membrilor Consiliului, ci refuzului de colaborare eficienta din partea altor institutii ale statului.

Care au fost in opinia dvs. actiunile altor institutii ale statului impotriva bunei functionari a Consiliului si implicit a sistemului judecatoresc?

As exemplifica in sensul intrebarii dvs. modificarile in mare parte neconstitutionale, care au fost aduse legilor Justitiei in anul 2005, unele dintre ele au fost de natura sa afecteze chiar statutul magistratului, dar si buna functionare a CSM, cu referire la translatarea atributiilor importante ale plenului CSM, catre sectiile Consiliului. Si as avea in vedere, de exemplu, propunerile de numire in functii de conducere la Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parchetul General. Multe dintre propunerile legislative de natura a imbunatati activitatea judiciara, raspunderea magistratilor, nu au fost insusite de Ministerul Justitiei, ca multe alte initiative ramase in sertarele aceluiasi minister.

De foarte multe ori, CSM a sesizat opiniei publice ca nu i se cere avizul pentru o serie de proiecte de lege care vizeaza activitatea sistemului judiciar. Cum s-a rasfrant asupra sistemului, aparitia unor legi asupra carora magistratii care lucreaza cu ele nu au putut spune nimic?

Modificarile lelgislative, facute mai ales in proceduri, cu precadere in cea penala, au fost de natura a incarca rolul unor instante, facand ca termenele de judecata sa nu mai fie rezonabile, fapt ce a impus noi modificari uneori in chiar ziua in care urmau sa intre in vigoare. Ma refer aici la ordonanta de urgenta din 2006 privind codul de procedura penala. Legea ANI initial adoptata si promulgata, este un alt exemplu de lege data fara avizul CSM, si daca va amintiti in 2008, cand s-a constatat neconstitutionalitatea legii CNSAS, intr-o discutie cu dvs. eu insumi m-am referit si la alte legi care vor fi constatate neconstitutionale. Si, desi nu am nominalizat legea ANI, s-a dovedit din pacate ca am avut dreptate.

Sunteti managerul instantei supreme, dar si membru al CSM. Se vorbeste de practica unitara de ani de zile. Ce obstacole au survenit in ultimii ani in implementarea practicii unitare si ce trebuie sa faca CSM sa impuna aceasta cerinta prezenta si in MCV?

In raportul de tara din acest an se subliniaza pasii facuti anterior de Inalta Curte privind unificarea practicii judiciare si se aprecieaza de asemenea implicarea instantei supreme in elaborarea proiectului de lege privind unificarea practicii judiciare. Rolul important in aceasta directie ramane tot in sarcina Inaltei Curti de Casatie si Justitie, conform Constitutiei, dar cred ca si CSM va avea un rol important in continuarea sarcinilor pe care si le-a asumat in aceasta directie, dar mai ales in avizarea actelor normative cu care va fi sesizat. Spun acest lucru pentru ca e de notorietate ca practica judiciara neunitara este generata de legislatia abundenta, nu de putine ori incoerenta, precum si din redactarea unor texte de lege care permit interpretari diferite.

Cand credeti ca Romania va avea o predictibilitate a hotararilor judecatoresti si va disparea acest arbitrariu al interpretarilor?

Cand legislatia va fi una stabila, cand Inalta Curte va avea de judecat numai recursuri in casatie si respectiv in problemele de drept, cand volumul de activitate nu il va mai sufoca pe judecator, astfel incat sa aiba timpul necesar de judecata, de studiu, astfel incat actul de justitie sa poata fi unul de calitate. Important in acest sens, in ce priveste CSM, este sa fie cat mai curand eficientizat site-ul Jurindex, in sensul ca acesta sa devina accesibil tuturor, astfel incat o problema de drept solutionata pe raza unei curti de apel sa fie la fel solutionata si pe raza alteia.

Sa presupunem ca acest deziderat va deveni o realitate. Fara o sanctionare a magistratului care nu va respecta o practica unitara, credeti ca acest proces va fi posibil? Cum vedeti problema din punctul de vedere a unui membru al CSM?

O vad nu doar din punctul de vedere al unui membru al CSM, dar mai ales din punctul de vedere a unui judecator de cariera. Consider ca orice lipsa de responsabilitate trebuie sanctionata, ca judecatorul nu poate fi in niciun caz deasupra legii, ca el este chemat si independent sa aplice legea, dar nu dupa bunul plac, ci in litera si spiritul ei.

Sanctiunea pentru nerespectarea practicii unitare trebuie sa fie un atribut al Inspectiei CSM, sau e nevoie de o lege speciala?

Nu cred ca Inspectia Judiciara poate primi ca atribut sanctionarea magistratilor. Cred ca in ideea indeplinirii rolului constitutional de garant al independentei Justitiei, membrii CSM sunt cei care trebuie sa aplice sanctiuni asa cum este si in prezent. Pentru nerespectarea practicii judiciare au fost promovate actiuni disciplinare si in ultimii ani, dar s-a dovedit ca aceste actiuni disciplinare nu si-au atins scopul. Cred ca in aceasta directie trebuie sa se creeze un cadrul legislativ pentru care voi milita, asa cum militez pentru o legislatie coerenta. Nu poti pretinde si sanctiona un judecator pentru practica neunitara atata vreme cat legislatia nu este predictibila. Cadrul legislativ viitor va trebui sa aiba in vedere ca o eventuala hotarare definitiva sau irevocabila pentru care un magistrat a fost sanctionat disciplinar sa poata fi revizuita, astfel incat partile din acea cauza sa nu fie prejudiciata.

Actuala procedura de numire a sefilor la instanta suprema a nascut vii controverse. In proiectul dvs. vorbiti despre o reformare a procedurii. In ce sens?

Dispozitiile din Legea 303/2004, modificata, privitoare la numirile la Inalta Curte sunt neconstitutionale, deoarece potrivit art. 125, alin. 2 din Constitutia Romaniei, propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor sunt de competenta CSM. Aceasta dispozitie constitutionala a avut in vedere rolul de garant al independentei Justitiei pe care il are CSM si neimplicarea politica in cariera judecatorului. De aceea, consider ca presedintele si vicepresedintele Inaltei Curti trebuie numiti de CSM la propunerea Colegiului de Conducere al Inaltei Curti si nu de catre presedintele Romaniei, la propunerea CSM cum este in prezent. In ce priveste functiile de presedinti de sectii, consider ca propunerea trebuie facuta de presedintele Inaltei Curti cu consultarea judecatorilor sectiei, iar numirea sa fie facuta de CSM.

Este de notorietate ca v-ati opus actualei puteri si ea v-a sanctionat. Ne referim la faptul ca desi CSM v-a propus anul trecut pentru presedintia Inaltei Curti, Traian Basescu v-a refuzat numirea. La fel s-a intamplat si a doua oara, cand CSM a propus-o pe judecatoarea Livia Stanciu, si iata, ca nici ea nu a fost numita de seful statului de mai bine de sapte luni. In ce masura aceste decizii politice afecteaza in prezent bunul mers al instantei supreme?

As preciza mai intai ca nu am privit deloc din punct de vedere personal aceasta procedura referitoare la numirile in functii de conducere la instanta suprema. Am privit-o numai din punct de vedere constitutional, acest lucru fiind afirmat de mine dar si de ceilalti colegi din Consiliu, inca de la modificarea in 2005 a Legii 303/2004. Ca in orice alta institutie, unde provizoratul nu este de dorit, nici la Inalta Curte el nu aduce beneficii, ci dimpotriva afecteaza relatiile inter-institutionale. Si ma refer de exemplu la vocea cu care un presedinte numit al Inaltei Curti si nu unul delegat, se poate impune oricareia dintre celelalte puteri in stat cu care interactioneaza. Personal nu am avut nicio retinere in a lua deciziile impuse de functie, dar acest lucru s-a datorat numai experientei manageriale mele indelungate, cat si sustinerii corpului de judecatori de la Inalta Curte. Daca nu ar exista acest interimat, cred ca si perceptia institutiei in afara ar fi una mai buna, in sensul ca s-ar crea imaginea unei institutii puternice si independente. Ceea ce in fapt Inalta Curte este.

V-ati luptat de ani de zile pentru preluarea bugetului puterii judecatoresti, de la Ministerul Justitiei, la Inalta Curte. La fel si in cazul taxelor judiciare de timbru, mutate de politic la primarii. Ce formula magica va trebui sa adopte CSM, ca banii Justitiei sa fie folositi in interesul sistemului si sa nu ajunga la mana politicienilor?

Din 2004, cand am reprezentat Inalta Curte in Parlament, am reusit sa introducem dispozitia legala prin care bugetul instantelor sa fie preluat de Inalta Curte. Tot in acea perioada am reusit sa aducem taxele de timbru in bugetul instantelor. Din pacate, la momentul adoptarii Legii 317, in septembrie 2004, Inalta Curte nu avea infrastructura necesara, iar bugetul deja fusese elaborat, incat s-a impus proprogarea pentru ianuarie 2005. Prorogarile au continuat pentru acelasi motiv, dar Inalta Curte, in fiecare an, si-a reafirmat dorinta de preluare a bugetului. Mai mult, a actionat in acest sens, initiind prin intermediul unor parlamentari modificari la art. 36 in ideea crearii unui cadru legal, care nu exista. Din nefericire, demersul nostru a fost blocat politic. Cat priveste taxele de timbru, asa cum s-a intamplat in 2002, si in 2006 au fost preluate printr-o ordonanta de urgenta pe care nu am avut cum s-o atacam. Inalta Curte isi are sediul in Sectorul 2 al Capitalei, iar taxele judiciare de timbru privind litigiile aflate pe rolul instantei supreme se platesc la Adiministratia Financiara Sector 2, fara a aduce vreun beneficiu instantei supreme sau justitiabilului venit de la Satu-Mare ori alt colt al tarii. Acest venit nu profita nici cetateanului, nici sistemului judiciar in ansamblu. Ca membru al Consiliului voi avea o permanenta colaborare cu viitoarea conducere a Inaltei Curti pentru a aduce bugetul instantelor la instanta suprema, pentru crearea cadrului legal in acest sens, dar si a infrastructurii necesare. Si anul acesta, dar si in viitor, bugetul Inaltei Curti trebuie sa fie dimensionat pentru asigurarea logisticii necesare administrarii bugetului instantelor.

In cursa pentru CSM aveti doi contracandidati - judecatori Mircea Aron si Gabriela Barsan. Au cei doi vreo sansa in fata dvs?

In 2004, cand am candidat prima data la CSM, am avut alti zece contracandidati, trei dintre ei fiind si presedinti de sectii. Am obtinut atunci cel mai mare numar de voturi dovada a aprecierii pe care colegii mi-au aratat-o. Am toate motivele sa cred ca toate eforturile mele de pana acum, ca membru al CSM, dar si de conducator al instantei supreme, sunt de natura sa-mi confere cel putin aceleasi sanse din 2004, daca nu mai mult.

Ce mesaj de final le transmiteti judecatorilor supremi, care va pot da votul pentru un nou mandat la CSM?

Cand isi vor exprima votul sa se gandeasca foarte bine in ce masura candidatul pe care il vor alege va reprezenta interesele lor si ale institutiei. In ce ma priveste, ii asigur de toata disponibilitatea mea la un efort sustinut pentru promovarea intereselor instantei supreme, ale corpului de judecatori si ale intregului personal. Doresc sa fie convinsi ca sunt singurii mei sustinatori, singurii care conteaza si pe care ma bazez.

Puteti citi aici proiectul de candidat la CSM al judecatoarei Lidia Barbulescu.