PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. (Sursa: DEX '98 )
PROSTĂNÁC adj., s. v. prost. (Sursa: Sinonime )
Prostănac ≠ ager, deștept, înțelept, isteț (Sursa: Antonime )
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; f. sg. prostănácă, pl. prostănáce (Sursa: Ortografic )
PROSTĂNÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care vădește lipsă de caracter și de inteligență; bleg. /prostan + suf. ~ac (Sursa: NODEX )
prostănac adjectiv | masculin | feminin |
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | prostănac | prostănacul | prostănacă | prostănaca |
plural | prostănaci | prostănacii | prostănace | prostănacele |
genitiv-dativ | singular | prostănac | prostănacului | prostănace | prostănacei |
plural | prostănaci | prostănacilor | prostănace | prostănacelor |
vocativ | singular | — | — |
plural | — | — |