Ana Blandiana – o poetă a lăuntrului Dragi cititori, Ana Blandiana aniversează astăzi vârsta de 75 de ani. Pe 25 martie 1942, se năştea la Timişoara Otilia Valeria Coman, pe numele ei real, cea care ne-a oferit un lirism autentic din anii '60 până în prezent. Ana Blandiana s-a remarcat drept o scriitoare şi, totodată, o luptătoare pentru libertatea civică în România . Ana Blandiana oferă micilor cititori volume de versuri de o mare candoare şi gingășie intitulate: Întâmplări din grădina mea, Alte întâmplări din grădina mea, Întâmplări de pe strada mea, Cartea albă a lui Arpagic, Poeme fără arpagic pentru cititorul cel mai mic, Întoarcerea lui Arpagic etc. Într-un interviu acordat pentru ziarul Adevărul, autoarea povestește cum a ajuns să-şi semneze opera cu numele Ana Blandiana. „Pseudonimul mi l-am ales când aveam 17 ani. S-a născut în urma unui concurs între mai mulţi copii - toţi scriam versuri şi apoi ni le citeam. Am vrut să vedem cine-şi face cel mai grozav pseudonim. „Blandiana”, care era numele satului mamei, mi-a plăcut mereu cum sună, știam că este numele unui castru roman, iar „Ana” este rimă. Am câștigat concursul, desigur. Apoi am trimis toţi poeziile la revista Tribuna din Cluj. Eu am semnat chiar cu pseudonimul câștigător. Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începând din anul 1982, în prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Estonia, Suedia, Norvegia, Franţa, Spania, Macedonia, Vietnam, China şi multe alte ţări. Pentru a face cunoştinţă cu alte opere ale autoarei Vă aşteptăm la biblioteca „Transilvania” unde este vernisată expoziția de carte Ana Blandiana – o poetă a lăuntrului.
Opera poetică. În 2 vol. / Ana Blandiana. – Chișinău, Ed. Cartier, 2008. Vol. 1. – 225 p. Vol. 2. – 232 p. Volumul I cuprinde poeme din perioada 1964 (Persoana întâi plural) – 1981 (Ochiul de greier). Volumul II cuprinde poemele din perioada 1985 (Stea de pradă) – 2004 (Reflexul sensurilor). Conține indice alfabetic al poeziilor. Volumele, prezintă o culegere de poeme, dintre care: „Ochiul de greier” – în care poeta încearcă să nu se mai „mire” de singurătatea-i, ci s-o trăiască (liric, firește). Poeziile din ciclul, „Soarele de apoi” – exprimă aproape tranzitiv interogațiile și obsesiile poetei. Pentru a vorbi mai mult și mai elocvent despre sine, ea își glisează modernismul către postmodernism, cu textualizarea și autoreferenţialitatea de rigoare. Versurile exprimă o îndepărtare a poetei de „proza” vieții, un fel de survol pe deasupra ei, pentru a-i prinde notele esențiale.
Arhitectura valurilor : versuri / Ana Blandiana. – Bucureşti : Cartea Românească, 1990. – 93 p. Prezenta carte, este oglinda unei stări de spirit în care exasperarea şi umilinţa, mânia şi disperarea, ruşinea şi revolta se topeau în sentimentul iminenţei sfârşitului ca unică alternativă a atât de improbabilei salvări. Libertatea transformă aceste pagini, din manifeste multiplicate de mână sau citite printre rânduri, în documente ale memoriei colective şi, pur şi simplu, în poezii care nu-şi visează altă perenitate decât cea estetică.
Autoportret cu palimpsest / Ana Blandiana. – Bucureşti : Ed. Eminescu, 1986. – 191 p. Culegerea, cuprinde reflecții asupra operelor marilor autori, amintiri din perioada copilăriei – aflăm despre una dintre cele mai vii senzaţii din acea perioadă; sau despre momentul când a aflat că unul dintre foarte puţinele elemente anatomice care îl deosebesc pe om de restul lumii mamiferelor – este un mușchi, exclusiv uman – mușchiul râsului. Prozatoarea încheie acest volum, cu următoarele gânduri: „Scriu pentru că n-am descoperit nici o altă soluţie mai eficace, mai totală, nevoii mele de a exista, exasperării mele de-a mă convinge nu numai că sunt, dar şi că fiinţa mea are sens”.
Imitaţie de coşmar / Ana Blandiana. – Bucureşti : Ed. DU Style, 1995. – 429 p. În prezenta lucrare, se demonstrează consecvent ce înseamnă neputinţa, care reprezintă o reacţie la dispariţia eului, o individualitate într-o masă amorfă. Imobilizată împotriva voinţei ei de un bărbat uriaş, lipsit de suflet, autoarea se luptă în zadar pentru a primi ajutor, îndurare sau sprijin din partea oamenilor. Şi nimeni n-o eliberează din ghearele puterii. Oamenii de lângă ea se prefac că sunt surzi, îşi îndeasă mâinile în buzunare. Abia când bărbatul acela cu sufletul împietrit îi dă drumul, ea este salvată. O dată trezită însă din acest coşmar, ea nu mai poate să se simtă liberă cu adevărat.
Calitatea de martor / Ana Blandiana. – Ed. a 3-a. – Bucureşti ; Ch. : Litera International, 2004. – 480 p. Întâia şi ultima tabletă din ciclul de povestiri, „Calitate de martor”, se referă deopotrivă la condiţia poetului şi a scrisului. În povestirea, „A nu fi înfrânt”, se exprimă ideea că, condiţia poetului ar fi aceea a unui martor ideal, care participă la viaţă fără a fi implicat total şi a cărui „singură datorie, fantastică, existenţială”, este de a spune adevărul, pentru ca în funcţie de spusele lui „aproape sacre, să se judece, implacabil, procesul”. Calitatea de martor provine din aceea că sentinţa nu poate schimba viaţa însăşi a poetului.
Cartea albă a lui Arpagic / Ana Blandiana. – Bucureşti : Ed. DU Style, 1998. – 64 p. Prin intermediul acestei cărţi îl puteţi cunoaşte pe adevăratul Arpagic! Puteţi descoperi secrete din viaţa de zi cu zi: motanul, devenise foarte vestit „când iese la plimbare, toată strada emoţionată se îmbulzeşte să-l vadă”, dar atunci când nu-l vede nimeni, el sencumetă să fure; sau, este văzut într-o seară cum a trecut de partea inamicului.
Cea mai frumoasă dintre lumile posibile / Ana Blandiana. – Bucureşti : Cartea Românească, 1978. – 351 p. În această carte, prozatoarea împărtăşeşte impresii adunate în urma călătoriilor efectuate în diferite colţuri ale lumii. Autoarea, mărturiseşte că nu se poate îndrăgosti definitiv de un oraş înainte de a-i vedea pieţele şi halele, după care se întreabă: „Cum ar fi Parisul fără piaţa de păsări cântătoare de la Cite? Şi cum ar fi Barcelona fără piaţa de flori de pe Rambla?”. Prozatoarea, ne lasă să-i vedem trăirile sufleteşti atunci când ia parte la un concert închinat memoriei lui A.S. Puşkin, desfăşurat într-o fostă capelă mortuară de lângă mormântul poetului. În ultimele gânduri ale cărţii, putem descoperi la ce visează Ana Blandiana.
Cele patru anotimpuri / Ana Blandiana. – Bucureşti : Ed. Albatros, 1977. – 144 p. Cartea „Cele patru anotimpuri”, conţine proze fantastice, pentru fiecare anotimp câte una. Ne surprinde în povestiri, în afară de graţia scriiturii, înclinaţia vizionară. Mereu dăm peste un „episod de apocalips”, chiar dacă pretextul se dovedeşte a fi mai mult senzorial.
Cele patru anotimpuri. Proiecte de trecut / Ana Blandiana. – Bucureşti : Grupul editorial ART, 2011. – 322 p. Fantasticul nu e opus realului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a acestuia. La urma urmei, a-ți imagina, înseamnă a-ți aminti. Aceasta a fost concluzia de la care pornind am început să scriu proza, o proză pentru care important este să nareze nu întâmplări, ci obsesii; o proza a cărei autenticitate nu constă din priceperea de a copia realitatea, ci din încăpățânarea de a-i da un sens.
Centrul singurătății / Blandiana. – Chișinău : International, 2004. – 184 p.
Ana Prut
Volumul cuprinde o serie de poeme ca „Dans în ploaie”, „Elegie”, „Singurătatea”, „Acasă”. În aceste versuri, cititorul va descoperi sublimul esenței blandiene, farmecul cuvintelor minunate şi pline de înţeles.
Sertarul cu aplauze / Ana Blandiana. – Bucureşti : Ed. Tinerama, 1992. – 352 p. Romanul prezintă actualitatea, expirată, a „obsedantului deceniu” – a refuzat de la bun început compromisul obligatoriu al localizărilor în timp acceptate, optând pentru confruntarea directă cu universul concentraţionar al societăţii comuniste ca atare. El este o tulburătoare mărturie asupra câtorva destine paralele, urmând fiecare un traseu strict supravegheat; o mărturie încheiată cu strigătul de deznădejde al autoarei în faţa neputinţei de a schimba aceste destine sub apăsarea cărora au trăit atâţia dintre noi – de a pune capăt coşmarului în care am mai fi trăit şi azi cu toţii, fără cotitura istorică ce a făcut posibilă însăşi apariţia acestei cărti.
Geniul de a fi : eseuri / Ana Blandiana. – Chișinău : Litera, 1997. – 312 p. Povestitoarea acestor texte încarcă totul într-o aură mai aproape de poezie decât sar părea că se constituie în jurul poemelor sale propriu-zise, urmăreşte menţinerea unei fraze detaşate, precise, pure de emotivitate şi excese declarative.
Întâmplări de pe strada mea / Ana Blandiana. – Bucureşti : Ion Creangă, 1988. – 60 p. Volumul conţine un ciclu de poezii din care puteţi afla, că o stradă poate fi cu sentimente şi că pe ea mai pot locui şi vedete. Este o stradă, care pentru meritele ei, a fost decorată cu un stol de porumbei, iar când o maidaneză a îndrăznit o dată să-i smulgă o pană unuia mai stingher – a fost alungată din cartier!
La cules îngeri / Ana Blandiana. – Ch. : Litera, 1997. – 304 p. Cartea cuprinde mai multe cicluri de poezii, printre care: „Octombrie, Noiembrie, Decembrie”, în care poeta se hotărăşte, să vorbească în chip mai sistematic despre eros. Ana Blandiana, a cântat puţin dragostea, dar căutând mereu, a găsit expresia cea mai potrivită, de o mare gravitate şi de o suavă vibraţie (Dacă ne-am ucide unul pe altul). Sentimentul iubirii este văzut ca un rit nupţial, premergător contopirii cu natura, morţii înţelese ca un somn vegetal. În culegerea, „Somnul din somn”, ne sunt prezentate privelişti de toate zilele, care dobândesc prin transfigurarea artistică proprietăţi încântătorii, copacii, frunzele, păsările răspândesc irizări de tărâm fantastic. În imaginaţia poetei, viaţa este un vis: vis într-un alt vis, visat la rândul lui de către cineva care e visat de către un altul, şi el visat – şi tot astfel, la infinit. De aici şi titlul: „Somnul din somn”.
Poeme 1964-2004 / Ana Blandiana. – Ed. a 2-a. – Bucureşti : Humanitas, 2008. – 384 p. Antologia de poeme, cuprinde patru decenii de poezie, de la volumul de debut, „Persoana întâia plural” (1964), la „Refluxul sensurilor” (2004). Poezia sa, e alcătuită din elanuri frânte şi dintr-o perpetuă uimire în faţa miracolului existenţei; fiecare pagină a antologiei este astfel întâlnirea cu o sensibilitate pentru care tot ce există pe lume devine semn, metaforă a unui tremur interior al fiinţei care se cere eliberat, fie într-o şoaptă, fie într-un strigăt.
Poezii / Ana Blandiana. – Bucureşti : Ed. Minerva, 1989. – 238 p. Volumul conţine câteva cicluri de poezii, printre care: „A treia taină” – în care Ana Blandiana ar redescoperi inocenţa lucrurilor. În acest album cu acuarele dăm peste tot de o uimire, de o umilinţă în faţa materiei, de o contemplare îngândurată a proceselor vitale. Iată spaima de decizie (Nealegerea), sentimentul, apoi de complicitate şi suferinţă de a fi solidar cu Universul. Cele zece poeme inedite din „Cincizeci de poeme”, sunt dominate de figuraţia sacră (Dumnezeu, Fiul) şi de simbolurile sfârşitului. Somnul, vântul nefiinţei, liniştea prevestitoare a toamnei, lacrimile ce cad din cer, noaptea ce cade peste calendare, „moartea în lumină” şi sufletele goale care trag să moară în iarbă... sunt imaginile cele mai pregnante ale acestei elegii metafizice.
Proiecte de trecut / Ana Blandiana. – Bucureşti : Cartea Românească, 1982. – 263 p. Volumul de nuvele, cuprinde unsprezece povestiri. La începutul anilor’50, ai secolului XX, într-o perioadă de mare suspiciune şi spaimă, un grup de nuntaşi e ridicat direct de la masă şi dus într-un loc din Bărăgan în plină câmpie, unde, fără să aibă asupra lor decât cele câteva lucruri adunate în grabă, oamenii rămân timp de 11 ani, întemeinduşi practic, o nouă existenţă. După 11 ani, tot aşa subit cum fuseseră ridicaţi, nuntaşii sunt readuşi în satul lor şi reintegraţi existenţei normale. Numai că timpul cursese aici altfel, şi viaţa mediocră pe care ei o descoperă le deşteaptă mereu nostalgia oecumeniei în care trăiseră mai bine de un deceniu. În lipsă de prezent şi de viitor, se ajunge, inevitabil, la construcţia, compensatorie, a unor „Proiecte de trecut”.
Întoarcerea lui Arpagic / Ana Blandiana ; il. : Livia Coloji. – Bucureşti : Humanitas, 2008. – 88 p. Volumul de versuri este un bestseller pentru cei mici. Vestitul motan Arpagic s-a întors! O lume în care piersicile au hotărât sa fie violete, prunele portocalii şi furnicile poete, o grădină în care toate îşi fac de cap, de la planta cea mai mică şi până la numeroasa familie pisicească, o stradă în care lupta pentru putere între maidanezi şi maidaneze riscă să creeze anarhie... peste care stăpân este, bineînţeles, motanul Arpagic.
Sertarul cu aplauze / Ana Blandiana. – Chișinău-Bucureşti : Litera. David, 1998. – 312 p. Sertarul cu aplauze este o lucrare cu adevărat de sertar, scrisă fără gândul şi speranţa publicării între anii 1983-1989 (ultimul capitol apare în 1991) şi reprezintă încercarea autoarei de a depăşi definiţia genurilor uzitate până atunci, cât şi primejdiile cenzurii interioare. Ediţia întâi a fost publicată la editura Tinerimea în anul 1992, iar în 1993 a apărut la Slaide Verlag din Gottingen versiunea germană cu titlul „Die Applaumaschine” apoi republicată în 1998 în colecţia de buzunar a editurii Fischer.
Întâmplări cu Arpagic / Ana Blandiana. – Chișinău ; Bucureşti : Litera. David, 1998. – 312 p. La început, poeziile Anei Blandiana erau scrise la singular, nu la persoana întâia plural. Şi nici după aceea, deşi, la fel ca toţi oamenii, avea şi ea un călcâi vulnerabil. Scria câte cincizeci de poeme sau câte vreţi. În vreme de toamnă-iarnă, cam prin octombrie, noiembrie, decembrie, ea scria tot poezii. Ne povestea cum arată somnul din somn, văzut prin ochiul de greier.