32 de opere din literatura romana_alte opere din literatura romana_i_m_rascu

Page 1

32 'OPEREg[AlTEOPERE ; ■

DIN LITERATURA ROMÂNĂ !

Jrezumate ,

gp ANALIZE LITERARE

COMENTARII, DISCUŢII, APRECIERI)

T

\{n

... ¥

ţ

'•

!

I. M. RAŞCU

!

:

i

MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI;. * MPR1MERIA CENTRALĂ 1.-' BUCUREŞTI

•S

r

r\

4

&

3

s

ti

ii

i j-f -


. > ■■

i

'

.. *

I-

/

.1

r

-


( ;

1

(

f


'

s

I i

: ■

I

. -n

.p

fl .•

:

; ;

ii

I


m pr

iil'DD.CX A 3LCA :JBHÎ îf €

•I

Va

Vr*?

*•

7 : .

—* _* —

*- iJo C.’jCX'r '/c c\

!f

£73 «vC,.

oftiv cu'i v 1 ■ '

i vt f.\.< /: v <£ î

<•'. (••

f l ‘V

■ î ■.

C»,v, ,'î-VjvC . 1.

‘ v ‘ ' '•

I ft ~

il

•:. t Ui 1 (.■ -<•(

r * ţ, . £

ev

: ‘i-.-

•*

'

?'/•' .... J

•-• <\C\ i

j|) • ’*•

*■••'

L -

-

• ’• •- -

r/^j-py/5; 1/2*6.

O^vyt-W’^cv'ii’v . ... -1

t •.

r/40-1*2,,

, '- j

1/ îo

Iii

:•

11 i?

■2 — ••/" <"• r.'! r: >-> ■ t -iVVC~ —

•!

■:

'•

O «M W t - i

I // .3 o

S-Ct.. -

x/

w.n*jţ>i «A-y KfV/ IiV y*

t

i'/c : i-

,

z/st,

\A~

-•

1/ 6*

G - '

1

K !

..3

■.!

.1/ ?£

o,îtz 4-:, e-

V. V

,

--

r.-

-

î / #3.

f- ».

.

V

'

.' -V ■ «, rv cv <r>

A •-•

1 -r ■: "• X c» '• ’•

r

#vW . •

I / * 'o2r <* O ' ■ 5 r'.

"v ■>> '-*■ * - ■':

:

f

' -T-'Z

’/ *2.4. »/. • <• - î • *,

O v r 7V-.

1.'"Zi

,

{[/&■’-

•f ^ t?

>.

l

r"

r

i§)-

>

l--4r .î -i.v

«.j

.yi'- Jj

»v ■

H /‘U

^ • v . r* '

€/*i

.

/T _ ^ ' • • * .* •

v,r ,v /

sV

Z/e3.

■> V

- c . v3

v

\ %. c-.

"•.

t •. : •. c v • ■ —

■•- A \

^------------------------------------------------- i<—

•--

J

-2'.^ CA-c ; -V * • -

'I

o>v^

,*■

a

•.cy»'-

C<V‘^'s»',Aov^ V'tx^S'

, "A o Cri'

v

O-*.». A-v*...

' ,

J

X/eto v ’■ ' ■

L/vtrtCi-v

rr/'2o-'f43

/'Ou'-•} ~ l

F JÂQe*

* *• ' -> ‘vO'1 * 4 / . '

/ -•.

,

JV/

r>V

. \J J/o AJJţ/CC'. v.--

'A CV

fc . * V

ţ»

^

n < :

. 1

r 'w 7r/5&-6e,

~

ir

£/ 3F.

'-S' VJ-’V, --

5 S-.

î-zi/o-V iC /*'»•>

• —

o

4r_J?^ş

£/^9.

2/5b £/«r : 4 ,

tr» «j’t/V'. V. ■--

V-

^

^

_

G<? I>va' y'--» a* H' •"

»' .Vft Civ

C c

Zţv

^.ci <!•»>;,oi.y, y , --

; 5. A

O<0> v, "-4^-qoT-vfe-/(y-t-O f

..

»_

‘ 7a “C’i';.-r CT2-W i,C*>'"4.

;

cA.--V o ci

•'1

-•-w —

i


oru 't\ e y c* i j ^ /n~ __

2T/^- *$**

i-' • ~

-t £-» L/ cJ—ts- ilvl-VlA^O ■ -**

i/wt-.'i&i'

Miri —^ci rvo: CC /iX' i" ~ •

Ovtw'ivC Jm., —

<&.«£.<• ir,^.e *JZ&- .ji!

>.<: ■; i’ţov» ^ ___

?/*?.? ~

f. - vV^-Ve-*

&./i'ssţ.

i',r>v<^i O©*’*-*’^*** >»->£-v f ■-'» *•* *i <r r. -r c , Gftiva^n,^

ounoftJw^

.G">,,

_

l/^C £/*&

3t- C^^âsj?</ 4ftrt«cr ţ, . k' £f% —

O\T*^nLt\- C-i*ĂXltţ.l£/Js\.t*. »». tuţ-'C A.

J/V« i7'&

cî-WK.I'UjJ Mt. , Ci\“ovVv riltwTÎr COVi j fj /ţ-.','

f

— C^^CVft

cTCtn.tiv r^-cvn_f.c^--0 A»%/ l'

<Cy\x/ v^o.i/o\t,Jci^ , . *

- 5. - -V^pwfie,, vo v -,- O ■«»<«.o^t e.t«v/->vTc,. _. *

^ C-.-g-

— //.

/VC/ <*.£■£'. -

r/j?j- *»>,,•

~ JC//VVU-C&. /I-O&â ''u r ţ/'. -

'■’. ^ pb- -MP

__ Co/vvit'iy l*< e.^ .

- ^/^*

<yrvvt-V <■*» ■0O’>ivtwH

v O O "4- i

J'|f ( , _

Z/?r

/W/ t-^ 0'V»-v-Cţ.rvvlV’/.—

— Ctt-c-v CKY\<?^~- -- V •vlclVf ■fv'VA'V o r /

'!/*? v/tec

vC . A >A VI

zfa3~kzt

} <>v _ Oât>/'-ti 6w, ca — "" v"^>

c^cî

-<vc •. - J^c\ ■--,•■ . •>> •

‘ *® .VnViv^

cUr.-v ■U A

— 'J''■■■• V'» :-c rj. <«v?V/«o£r, -— ?

- v^vviio,

-o Ccv^OotA

V^««>rv.CV %v\

v-. w*

.-•

X/<*ţ. £/k%. -•: v. -/ "-

ţ "3, — *?TeVr>-*% jSv-vt/i t'W/ f .©^Ct ^Wi/.

— '2Aa-C-<Vvrl,.-

>/«#*.

^ r'V' U <V’| "•

— >5a-n«/'-t' ^C^tywv'j v^v Sen

J'/^o

£%rr\S . —

--- C7i*V^A t/i ^C’vVv' ^ CWyw f»/ , "•

r/J*)?

—. '5^5 -C ţ-VV', —

Z/&ep.

*

t: *r^!\ C-tt- C-O V*

,

~

I

v. >t-v-0- cbţy '^XA/C o r» # _

v v4-v ^, _

(

-

-

''■■>7.-213

-.


\ A'-’i

î

Jj îMjc

32 OPERE DIN LITERATURA ROMÂNĂ ANALIZE LITERARE (REZUMATE, COMENTARII, DISCUŢII, APRECIERI)

\

ACTIVITATEA „SOCIETĂŢII PENTRU STUDIUL LITERATURII ROMÂNE44 A ELEVILOR DIN CLASELE VI ŞI VII ALE LICEULUI „GH. ŞINCAI44 DIN BUCUREŞTI

1932—1933

v

I

MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA CENTRALĂ BUCUREŞTI 19 3 3 |,

C. 17.119.16.065.


z

EIR.ogUL. R2*

K».1.15SJ.oâ RoJţCu., fo}«) i

i

I

\$\

i

«vi**8

^ PiM:~foCa

IfV

J'»^^ann5

V R A m ^ P A „Duîîiu Zamflreseu"

:

I J

i^0%

I.


3

V

CÂTEVA LĂMURIRI

-t

&

Societatea pentru studiul literaturii române, a elevilor liceului „Gh. Şincai“ (clasele Vf şi VII), şi-a începui activitatea în ziua de 8 Octomvrie 1932 şi şi-a încheiat-o la 13 Mai a. c. Şedinţele (23 la număr) s’au ţinut săptămânal, în sala de festivităţi a Şcoalei, în fiecare sâmbătă după amiazi, dela orele 3 şi jumătate. Scopul acestei alcătuiri şcolăreşti — care nu e ceea ce s’a obişnuit a se numi o „societate de lectură1 ‘ — este precis şi îngrădit: pregătirea elevilor din ultimele două clase — pentru literatura română — în vederea exame­ nului de bacalaureat. Organizaţia Societăţii a fost, aşa dar, puţin compli­ cată: un conducător — subsemnatul — şi patru secretari, care scriau pe rând darea de seamă asupra şedinţelor.: elevii loneseu Petrişor şi Dobrogeanu Petre din clasa Vil, Calotă Const. şi Măreeseu Marin din clasa VI. După disertaţiarostită totdeauna de un elev, se'prezenta autocritica lucrării, iar în urmă, şcolarii expuneau observaţiile lor. Conducătorul So­ cietăţii rezuma aceste observaţii, iar vorbitorul principal îşi arăta îndrep­ tăţirile, răspunzând celor ce au formulai obiecţii. La sfârşit, profesorul ce prezida „desbaterile“ aducea completări, priviri generale şi scotea în evi­ dentă alte aspecte ale subiectului tratat. Ceea ce prezentăm aici, în paginile ce urmează, nu e decât rezumatul expunerilor şi al discuţiilor. Cum rezumatele acestea erau redactate de în­ şişi autorii respectivi, ele sufer uneori de nepotrivire în proporţii, unii elevi înţelegând să dea o mai mare extindere spuselor lor, alţii căutând să le reducă la o expresie sumară. De asemenea transitiile dela o idee la alta n’au putut, fi totdeauna bine reliefate, pentru acelaşi motiv. Din expune­ rile conducătorului Societăţii s’au lăsat, de ex., la o parte, din paginile ce urmează, toate elementele ce agrementau o analiză uneori aridă: mici digresii de actualitate, anecdote, glume, reţinându-se doar ideile intrinsece. Planul activităţii noastre nu trebue judecat numai- după cele cu­ prinse în acest volum, ci după o mai vastă desfăşurare, care a fost fi­ xată pentru un cadru de vreme mai larg; în anul actual nu prezentăm decât un fragment al acestei activităţi, cu spicuiri din aproape toate epocile literaturii româneşti. Deoareceîn programul de bacalaureat, se prevede studiul în întregime al unui- autor, ca şi douăzeci de opere clin alţii, după alegere, — ne-am oprit de astă dală asupra lui Alecsandri, pe care am încercat să-l analizăm în toate însemnatele aspecte ale talentului său. In afară de el, ne-au mai atras deocamdată atenţia- cinci- opere din' literatura modernăalte şase din cea mai apropo de noi şi două din cea veche. Privit în ansamblu, acest plan va prezenta la timp unitatea lui.


i

I

Cât despre operele analizate în şedinţe, ele nu sunt totdeauna redate — în paginile acestei lucrări — după absolut aceleaşi procedee, care ar fi atras după ele o prezentare prea puţin variată a întregului. Uneori\ am prezentat rezumate mai amănunţite ale operelor, dar altădată ne-am mărginit la indicaţii, la sugerări, lăsând- şi cetitorului grija de .a cornpicta elemente ce. nu se cereau, cu orice preţ, oferite pe de-a’ntregul. De asemenea, uneori am dat citaţii mai desvoltate, iar alteori am rezumat« conţinutul lor, renunţând la reproducerea textului. Căci scopul nostru nu a fost ca, prin această publicaţie, să dăm ceea ce atâtea altele„ de o bucată de vreme. s’au silit să pue la îndemâna candidaţilor la baca­ laureat: rezumate cât mai practice, care — cred unii — scutesc de lectura operei respective, îndrumări de interes direct şi prezentări „mură- în gura(e, de elemente „ad-lioc“, în legătură cu operele indicate în programă. Intenţia noastră e, fără îndoială., de a fi cât mai uliii şcolarilor, dar aceasta nu am vrut s’o facem, scutind,u-i şi de proprii sforţări rodnice. Folosul viu şi întreg al paginilor ce urmează va atârna şi de ce­ tirea, mai întâi, în întregime a operelor analizate şi, chiar a altor lucrări, despre scrierile care ne preocupă. In completările noastre, nu■ am vrut nici să repetăm întreg materialul discutat în ore de clase, nici să prezentăm din nou toate elementele ce se pot găsi în manuale sau în studii cunoscute — deoarece, în acest caz, Societatea noastră nu şi-ar /> avut un rost bine conturat şi de o necesitate accentuată. Contribuţiile profesorului conducător, în şedinţele acestea, au avut, aşa dar, scopul de a întregi unele cunoştinţe, de a oferi aspecte, nediscutate totdeauna pe larg, ale chestiunii tratate, de a da unele sugestii deschizătoare de orizonturi, iar nu de a repeta toate elementele pe care elevii, ajutaţi de notele luate în clasă sau de consultarea lucrărilor de specialii a le, au putinţa să7 le cunoască destul de bine. De pildă, în studiul influenţelor franceze asupra lui Alecsandri, n’am găsit nimerit să reproducem preţioasele in­ dicaţii ale D-lui Ch. Drouhet, din cartea, consultată dc toţi elevii ce au, desvoltat subiecte asupra unei- a,tari chestiuni, după cum n’am găsii opor­ tun să, reproducem, pe rând, părerile extrem de judicioase ale D-lui Ov. Densusianu, din clasica sa lucrare: Literatura română modernă, o carte de căpătâi a şcolarilor sârguincioşi şi iubitori ai scrierilor de valoare ale nea­ mului. In modestele completări ce am adăugit discuţiilor, am atins de sigur chestiuni magistral tratate până acum de alţii, şi uneori ne-am, folosit'-— indicând aceasta, fără îndoială — de păreri autorizate. Dar, ne-am silit să utilizăm şi propria noastră experienţă, expunând şi rezultatele unor cer­ cetări personale asupra textelor analizate. Ne-am ferit de o erudiţie uscată, cii „trimiteri“ numeroase şi cu un greoi „aparat ştiinţific<e, dar n’am re­ nunţat la prezentarea unor apropieri instructive între unele scrieri, ale noastre şi modelele lor franceze — iar la studiul operei lui Alecsandri, am căutat să completăm, prin contribuţii nouă, capitolul legăturilor sale cu Franţa şi mai ales am urmării să accentuăm ecoul pe care opera sa l-a avut în literatura franceză, unde numele poetului nostru, era mai cunoscut si mai apreciat decât, se ştie la noi, în general. _ . In aceste contribuţii ne-am silit, îu deosebi, să, atragem atenţia şcola-

! '

i

f

;

i

t

£;


ţ

T

riior asupra unei părţi clin operele literare — cam neglijate in învăţă­ mântul nostru secundar: anume asupra artei scriitorilor, a formei operei lor, a stilului, a limb ei şi mai ales a frumuseţilor unor versuri sau imagini, adesea necunoscute majorităţii cetitorilor şi care prezintă, cu toate acestea, efecte muzicale sau chiar de gândire, superioare acelora mereu repetate şi banalizate de o admiraţie generală »,necritică“. Prin sublinierea acestui aspect al operelor literare, se educă — ne place a crede — gustul estetic al şcolarilor, prea îngrădit, de multe ori, la analiza fondului unei lucrări. — rezumată, pe vremuri, în acea stereotipă formulă: „ce-a vrut poetul să spună aici((. E poate mai interesant adesea să ştim cum spune „poetul1 ‘, decât ce spune, deoarece un scriitor desvoltă deseori simple locuri comune şi se ridică deasupra altora, care şi ei le-au exprimat, numai prin expresia inspirată şi personală. Regretăm că D-l Ovid Densusmnu nu şi-a tipărit încă minunatul său curs despre Evoluţia estetică a limbei române, ţinut — în ultimii ani — la Facultatea' de Litere din Bucureşti. Elevii noştri ar avea preţioase lucruri de învăţat din acele constatări, luminoase asupra instrumentului magic ce dă vieaţă, înaripare sentimentelor şi gândirilor unui scriitor. In cea ce ne priveşte, într’o carieră care numără deja nu puţini am de activitate închinată fjcoalei, am căutat mereu să accentuăm acest ele­ ment, să insistăm asupra părţei artistice, chiar modestepe care scriitorii noştri din trecut o aduc prin producerile lor şi am putut băga de seamă nu odată, că asemenea preocupări, în legătură cu unele opere considerate ca greoaie sau puţin accesibile, au puiuţ trezi interesul şcolarilor, care an privit apoi cu alţi ochi produceri’tz. literaturii noastre, când au reieşit să le clescoper0\aspecte ce se cer căutate cu atenţie şi mai ales cu dra­ goste. Dacă nu todeauna, în acest an, s’auputut constata, la elevii ce au expus lucrări sau au prezentat observaţii, rezultate vădit mulţumitoare, aceasta nu trebue să mire prea mult. In situaţia de ucenici ai muncii în­ chinată literal urii, elevii încearcă, pentru ca mereu să înveţe (şi cine — la orice vârstă şi în orice stadiu al cunoştinţelor — poate spune că nu mai. are atâtea lucruri folositoare de învăţat?) fie din îndrumările ce li se dau. fie din propriile cercetări şi mai cu seamă clin propriile greşeli. Experienţa o vor căpăta încercând mereu, dar încercând cu râvnă şi cu dragoste de muncă roditoare. Bunăvoinţa n’a lipsit multora din ei şi dacă începutul e totdeauna anevoie, cu atât mai preţioase au fost încercările ce s9au distins prin serioasă aplicare şi prin studiu făcut cu pricepere. Prea multe indicaţii, în afară de îndrumările din orele de clasă, nu li s’au dat elevilor — intenţionat şi cu titlu de experienţă pentru acest an — dorind să-i lăsăm a lucra pe cât se poate singuri, a căuta scrieri în legătura cu subiectul dat şi a se călăuzi, după propriile puteril, mai ales în ceea ce priveşte planul expunerilor. .Unii din elevi renunţau la răspunsurile ce ar fi avut de dat observa­ ţiilor formulate, de camarazii lor, iar alţii — la autocritică, un capitol în adevăr cam dificil pentru experienţe modeste. In unele din observaţiile făcute de elevi asupra lucrărilor expuse, nu s’au formulat numai critici, ci s’au adus şi completări, rezultate ale lecturilor proprii, deoarece şcolarii ce


- 6 — asistau la şedinţe erau invitaţi să cetească, în prealabil, operele ce se analizan. S’au lăsat la o parte din rezumate semnalarea unor greşeli prea de amănunt şi de interes prea îngrădit, ca şi exprimarea unor intenţii şcolă­ reşti — din fericire puţine — accentuat polemice („cet ăge est sans pitieie), precum şi — în două-trei rânduri — unele păreri vădit şi funda­ mental eronate. Exprimăm, încheind, mulţumiri călduroase D-lui director al Liceului, Gli. Nedioglu, pentru largul concurs mai mult decât binevoitor» pe care a înţeles să ni-l dea în tot timpul activităţii noastre la această Societate, în­ fiinţată din iniţiativa D-sale. Aceleaşi mulţumiri aducem şi Comitetului şcolar al liceului nostru, care—în urma propunerii D-lui Director—a admis în unanimitate să suporte cheltuelile tipăririi prezentului Buletin. Am dori mult ca aceste pagini să întâmpine, în lumea publicului şco­ lăresc din tară, ca şi printre alţi cetitori, primirea călduroasă pe care an avut-o pretutindeni cele patru Anuare ale Societăţii „Gr. Alexandrescu‘c, a elevilor din Focşani, şi pe care le-am dat la iveală acum vreo zece ani, în calitate ele conducător al acelei alcătuiri şcolăreşti. Dar mai ales am dori­ ca lucrurile cuprinse în cartea de faţă — cu un program de activitate mai îngrădit, dar pornit din aceleaşi concepţii şi din aceleaşi sentimente — să poată folosi larg şcolărimii noastre, desvoltându-i, cât de puţin măcar, gustul pentru cercetări personale, pentru muncă îmbelşugată. Dacă e să aşteptăm vreo răsplată a strădaniei noastre, este oare vreuna care să împrumute sufletului energie mai curată şi gânduri mai înaripate, de stăruinţă biruitoare?

1

v

I. M. RAŞCU Profesor de literatură română Fost membru al Şcoalei române în Franţa

Bucureşti, 17 mai 1933

\


?

V

CONSTITUIREA SOCIETĂŢII

>

H

:A

D-l profesor Gh. Nedioglu, directorul Liceului, deschizând şedinţa, arată gândul, sub al cărui imbold ia fiinţă „Societatea din cursul superior al liceului Gh. Şine ai, pentru studiul literaturii noastre**. Ea are, în primul rând, scopul bine definit de a pregăti pe elevii din ultimele clase ale liceului, pentru examenul de bacalaureat, a cărui pro­ gramă analitică cere candidaţilor cunoaşterea, din propria lor lectură, a douăzeci de opere din literatura română. Societatea noastră ar fi, astfel, un auxiliar preţios al cursului, care. trebuind să introducă pe elevi în în­ treaga noastră literatură, este silit să se mărginească la analiza de frag­ mente, menite să trezească interesul elevilor pentru cetirea pe de-a’ntregul a operelor de seamă. Rezultatele acestei lecturi particulare vor fi comu­ nicate, discutate şi puse la punct în şedinţele Societăţii, iar din conlucrarea aceasta vor profita toţi elevii. Ei se vor deprinde să cetească atent şi să pă­ trundă cuprinsul operelor, să şi-l însuşească şi să-l expună exact, să-l in­ terpreteze şi să-i descopere nuanţele de cugetare ori de simţire. Dar, atingând acest scop imediat, lucrările Societăţii vor înfăptui o operă mai însemnată şi cu consecinţe mai îndepărtate. Elevii deprinşi să nu răinâe numai la urmărirea acţiunii, ei să adâncească lucrările cetite şi să pătrundă în lumea lor de frumuseţi, vor căpăta şi-şi vor desvolta gustul, în vederea operelor nouă, care apar în literatura noastră sau în cele străine. In altă ordine de idei, D-l Director spune că, fiind prea ocupat cu lu­ crările Direcţiunii, a rugat pe D-l profesor I. M. Raşcu să ia conducerea Societăţii şi-i mulţumeşte călduros pentru osteneala ce şi-a luat de a călăuzi sforţările elevilor. Activitatea pe care D-l Raşcu a desfăşurat-o, timp de patru ani, ca îndrumător al Societăţii literare „Gr. Alexandrescu* *, a ele­ vilor din cursul superior al liceului „Unirea** din Focşani, este o garanţie nu numai pentru conştiinţa şi zelul, dar şi pentru priceperea cu care va conduce Societatea elevilor liceului nostru. Urând membrilor Societăţii spor şi izbândă, D-l Gh. Xedioglu le reco­ mandă să nu piardă niciodată din vedere partea personală, pe care trebue să se silească să o pună în lucrările lor. Cetiţi, zice D-sa, şi recetiţi cu aten­ ţie opera pe care o analizaţi, urmăriţi de aproape adevărul, prindeţi-1 şi rostiţi-1 răspicat şi cât.mai repede, pentrucă, după frumoasa observaţie a unui mare filosof, mâhe poate să-£ rostească altcineva şi atunci, pri-


mindu-1 de-a-gata, vă va părea rău că nu l-aţi rostit voi mai întâi, când l-aţi observat. D-l profesor I. M. Raşcu mulţumeşte D-lui Director al Liceului — că­ ruia îi revine iniţiativa înfiinţării acestei alcătuiri .şcolăreşti — pentru în­ crederea ce i-a arătat, oferindu-i conducerea modestei organizaţii de elevi, ce-şi începe astăzi activitatea. Din pairte-i va aduce. în munca ce va desfă­ şura aici, tot entuziasmul—nu acel entuziasm clocotitor şi svăpăiat, care de sigur a inspirat lui Ion Creangă ironica-i constatare: „Românului îi c greu până se apucă de un lucru, că de lăsat se lasă de grabă'‘ — ei entuziasmul calm şi reţinut, care—însă—ştie să fie statornic. Cere elevilor, de asemeni, râvnă în îndeplinirea datoriei. Vorbitorul îşi aminteşte că atunci când s’a despărţit, cu vreo câţiva ani în urmă, de membrii unei asemănătoare So­ cietăţi şcolare de aiurea, cu prilejul împlinirii a douăzeci şi cinci de ani de existenţă a acelei organizaţii, declara auditorilor că 11’ar putea, în clipa de rămas bun, să rostească, la fel cu eroul cornelian, formula: „Je le ferais encor si j’avais â le fai>re“. Şi aceasta din nenumărate motive, dintre care principalul era că adesea chemări tainice, dar hotărîte, nu ne îngădue să consacram tot timpul existenţei noastre aceloraşi îndeletniciri — oricât de folositoare ar fi ele — când atâtea orizonturi şi preocupări, cel puţin tot aşa de utile, te atrag spre alte desfăşurări de energie. Făclia purtată patru ani de zile a fost încredinţată altora. Dar, de altfel, continuă D-l profesor Raşcu, acea şcolărească organizaţie, căreia i-a închinat cu totul cei mai frumoşi ani ai activităţii sale de profesor tânăr, nu era o alcătuire cu scopul de a se pregăti elevii în vederea examenului de bacalaureat, pentru simplul motiv că asemenea examen nu exista pe acea vreme. Ea era înjghe­ bată pentru a contura cultura generală literară a elevilor şi lucrările ei erau consacrate studiilor de literatură franceză şi română. Ţinta organi­ zaţiei noastre este mult mai modestă. Având, în întâiul rând, o tendinţă apropiată şi practică: pregătirea pentru examenul de bacalaureat, — ar fi fost o sustragere dela o activi­ tate complementară şi trebuincioasă a nu fi răspuns cu însufleţire ape­ lului ce i s’a adresat. Continuare firească a orelor de clasă — şedinţele săptămânale ale Societăţii vor avea în vedere şi comunicare de cunoştinţe, care vor întregi pe acele date în timpul cursului, dar — mai ales — mdicare de metode de lucru. Ne vom sili să devenim şi mai folositori elevi­ lor noştri, ajutându-i să-şi canalizeze cunoştinţele în direcţii fecunde, dându-le îndrumări care să-i sprijine în propriile cercetări făcute, în vede­ rea disecării atente a produselor spiritului românesc. In chipul acesta în­ ţeleasă munca, activitatea liceenilor nu va mai părea nimănui încadrată de ziduri severe şi potolitoare de avânt tânăr. Dorim să infiltrăm în ini­ mile şcolarilor dragostea de muncă ordonată şi îndemnuri de aprofun­ dare a frumuseţilor literaturii noastre. Cum rezultatul discuţiilor se va consemna în Buletine sau Anuare, pe care Comitetul şcolar le va. da, nă­ dăjduim, la iveală, elevii vor vedea, în acest mod, atins unul din dezi­ deratele lor, care e de a-şi reîntâlni, în forma concretă a tiparului, mode­ stele lor produceri şi gândurile lor. Aceasta le va da prilejul să constate câtă risipă de bani şi de energie, îndreptate adesea spre scopuri nu tot­ deauna rodnice, se face cu tipărirea acelor reviste şcolăreşti — pentru li-

n

■x

1

I


9 teratura ele imaginaţie, în special —şi care de multe ori abat clela dreapta cale atâtea vocaţii tinereşti. Vorbitorul, după ce trece în revistă o serie de amintiri personale în această privinţă, conchide că o activitate ca aceea pe care elevii liceului „Şincai“ o vor desvolta în şedinţele ce încep azi va da posibilitate tuturor celor cu bunăvoinţă să-şi valorifice pe deplin şi cu su­ bliniate foloase, pentru conturarea micei lor personalităţi, chemările su­ fleteşti ce-i atrag spre muncă roditoare. Vocaţiile literare propriu zise, dacă există şi sunt merituoase, îşi pot găsi loc de manifestare în orice pu­ blicaţie şi nu e nevoe pentru aceasta de speciale periodice de beletristică şcolară. D-l Profesor sehiţeaiză apoi felul cum se vor desfăşura şedinţele şi programul Soci etăţii. După disertaţia elevului Mateescu Alex., din el. VII A, despre Doine de Ailecsandri şi după observaţiile şcolarilor şi răspunsul vorbi­ torului, conducătorul Societăţii completează cele spuse, cercetând lucrarea prezentată, făcând o privire generală asupra subiectului tratat şi aducând câteva contribuţii la înţelegerea mai întreagă a chestiunilor expuse. Încheind şedinţa, D-l Gh. Nedioglu, directorul Liceului, îşi exprimă mulţumirea pentru chipul în care D-l profesor I. M. Raşcu a condus desbaterile şi subliniază cinstea pe care D-l Raşcu o face Societăţii, cornunicându-i rezultatele cercetărilor şi ale studiilor D-sale inedite, de istorie li­ terară. Acest fapt, zice D-l Director, mă face să lupt din toate puterile, ca lucrările Societăţii să vadă lumina tiparului.

h;

!•

•>

r

A.


.? T

VASILE ALECSANDRI: DOINE *) .. In introducere, elevul arată că lucrarea sa este începutul unei întrebi seni şi că; fiind începutul, va prezenta slăbiciuni şi greşeli, de care îşi dă seama. Intrând în subiect, elevul Mateescu Al. arata că Doinele sunt debu­ tul poetic ai lui V. Alecsandri şi că poeziile ce se cuprind în ele sunt, ca atare, slabe. Clasifică pe genuri compunerile din colecţia Doine, remarcând însă că nu poate fi trasă.cu rigurozitate o graniţa între elementul liric şi cel epic din acest volum. Numeşte epice: Baba Cloanţa, Bora şi holul, Craiu Nou, Maghiara, Altarul Mănăstirii Putna, Anclrii Popa, Groza. Ursiţii, Strigoiul, Ceasul rău, Strunga, Sburătorul, M ario ara Florioara, iar lirice: Făt-Logofăt, Doina, Cântec haiducesc, Hora, Tătarul, Cinel-Cinel, Mândruliţă clela munie, Dorul Româncei, Cântec ostăşesc şi Doina iubirii. Enumerând încă odată compunerile amintite mai sus, vorbitorul dă un rezumat al lor. Observă apoi puternica influenţă populară exercitată asupra poetului „Doinelor41 şi deosebeşte două feluri de manifestări ale acestei influenţe. Alecsandri are poezii pe de-a’ntregul imitate după compunerile similare din literatura populară şi altele, în care, servindu-se numai de un element din folklor (o credinţă, o superstiţie, etc.), talentul lui personal poate găsi expresie într’o creaţie originală. (Dă exemple: Cântec haiducesc, Ilora şi Doina, pe deoparte — pe de alta: Baba Cloanţa, Craiu-Nou, Strigoiul). Continuând, cel ce vorbeşte vrea să explice influenţa populară prin cea romantică. Pentru aceasta, crede necesar să se aventureze într’o pri­ vire generală asupra romantismului, după care afirmă că Alecsandri a fost mai întâi romantic şi deabia apoi s’a îndreptat spre literatura po­ pulară română, tocmai pentrucă folklorul era impregnat de elemente ro­ mantice. Vorbind despre influenţa romantismului în Doine, elevul o găseşte _;_i rnai puţin manifestată în sentimente şi, mai mult, în procedee, dintre caie pomeneşte, ca fiind cea mai importantă, antiteza. Caută s’o ilustreze, ana­ lizând din acest punct de vedere balada Groza. Mai găseşte antiteze ni Mărioara Florioara (sfârşitul tragic, care contrazice aşteptările lecto­ rului), în Sora şi hoţul, etc. Tot de provenienţă romantică, numeşte vorbitorul tendinţa reabilitării, care stă la baza baladei Groza. In ce priveşte nota personală a lui Alecsandri, elevul M. o găseşte ie­ *) Disertaţia elevului Mateescu Alexandru, clasa VII A.

%

(

8

f

.X


— 11 -

*

P

A

2

clasă în concepţie, mai vădită în realizările estetice. Se opreşte, totuşi. asupra concepţiei iubirii tânărului Alecsandri, caracterizând-o ca personală, prin superficialitatea şi sensualismul ei. Personală i se mai pare şi nota humoristică, pe care caută să o ilustreze prin câteva versuri din Hora şi din Strunga. Trecând la îealizaiea estetică, vorbitorul aminteşte câteva figuri şi caracterizări, sau atmosfera adesea sugestiv redată. Pentru a-şi demon­ stra afirmaţiile, vorbitorul citează părţi din Craiu-Nou, Maghiara, Ma­ rioara Florioara şi Baba Cloanţa. Vorbind de forma exterioară, de metrică, o declară imitată prea des după cea populară şi i se pare câteodată lipsită de variaţie, din cauza monorimelor. Când poetul renunţă la metrul popular, produce versuri mai bune (Groza). încheind, vorbitorul găseşte discutabilă valoarea poetică a „Doine­ lor^, pe care le compară, spre folosul lor, cu producţiile anterioare sau, spre detrimentul lor, cu poeziile unui Eminescu, ori ale unui Coşfcue. Le recunoaşte însă o însemnată valoare istorică: Doinele sunt prima le­ gătură directă dintre poezia populară şi cea cultă. Arată cum se făcuse — incomplet — această legătură până la Alecsandri, eitmd pe BudaiDeleanu şi pe poeţii Văcăreşti. Atribue „Doinelor" rolul de îndrumă­ toare ale unui curent nou şi plin de vieaţă şi de purtătoare ale germe­ nului poetic al marelui Alecsandri de mai târziu. Aufocrificâ

Elevul Mateescu Al. expune unele consideraţii de ordin general sau personal, afirmând că nu-şi găseşte lucrarea nici bună, nici rea şi mo­ tivând apoi felul necomplet în care s’a prezentat, prin invocarea scuzei de a fi voit să facă o lucrare de „şcolar", în primul rând utilă. Părţile slabe spune că le-a menţinut, neputându-le înlocui cu altele mai bune şi lăsând în sarcina colegilor săi această înlocuire. Observaţiile elevilor

*:

!

A

1. Vorbitorul a reprodus unele poezii. în întregime. Xu era nevoie de aceasta, ci numai de reproducerea strofelor caracteristice, adică acele care conţin nota nouă şi demnă de remarcat a poeziei. Pe de altă parte, poeziile citate în întregime sustrag atenţia ascultătorilor, care. cunoscându-le. n’au nevoie de bucata întreagă. 2. Acelaşi elev vorbeşte, în lucrarea sa, nepotrivit, despre roman­ tism, întrucât tratarea acestei mari mişcări literare trebue făcută pe larg şi documentat. Nu era nevoie să vorbească despre romantism, ci nu­ mai să arate dacă Alecsandri a fost sau nu influenţat în Doine, de ce­ lebrul curent. (Calotă I. Constantin, el. VI A). — Era inutilă reproducerea Doinelor, aproape în întregime, de vreme ce se făcuse rezumatul tuturor. Vorbitorul n’a arătat nota caracteristică a doinelor la noi, adică nu a analizat acest cuvânt în sine. aşa cum ar fi cerut tocmai subiectul.


12

t,zie5‘

a ales

m fCeea lr? ?r)mee- fle vedem? Prmtre alte1^ sentimentul de durere (Udrea I. V irgi 1. ci. VI B). ureie* —Mateescu, în Jucrara Ini despre Doinele lui Alecsandri, a scos m evidenţa cu dibăcie elementul erotic, citând versurile necesare şi insistând asupra sensului lor. (M a r i n es c u N i cola e, cl. Vii B). Vorbitorul n’a insistat asupra unor trăsături caracteristice doinei care trăsături se găsesc şi în poeziile lui Alecsandri. Poetul, în Doinele sale, cântă vitejia, care este foarte bine scoasă în evidenţă în poeziile Anclru Popa, Ceasul rău; dar mai ales ceea ce este caracteristic popo­ rului român în timpul asupririlor: dorul de a trăi liber în mijlocul co­ drului este expus în (‘Cinice haiducesc. Asupra celor arătate mai sus. ele­ vul Mateescu n’a insistat. (Colb o n O c t av i a n, cl. Vi B). — 1. In poezia. Altarul Mănăstirii Putna, V. Alecsandri spune că Ştefan-cel-Mare a întrecut cu săgeata pe toţi flăcăii trăgaci, pe când cro­ nicarul Ion Neculce mai arată că Ştefan a fost întrecut de unul din ei, căruia i s’a tăiat capul. Vorbitorul ar fi putut analiza felul cum poetul utiliza unele isvoare. 2. Poezia Strigoiul este influenţată întrucâtva de Le Sylphe a lui V. Iiugo. (.N i e a P. D u m i tr u. cl. VII B). —1 . Doinele nu sunt scrise între anii 1843—44, cum s’a susţinut, ci în intervalul dintre 1842—1852. 2. Xu s’a vorbit de împrejurările în care V. Alecsandri a scris doinele şi de cine i-a fost deschis gustul pentru literatura populară: V. Alecsandri în 1842 face o călătorie în munţii Moldovei, pentru a se reface sufleteşte, în urma morţii mamei sale. In această călătorie e însoţit de Alecu Kusso, care îi deschide gustul pentru literatura populară. Ajutorul ce Russo i-a dat lui Alecsandri e recunoscut de acesta în prefaţa Poeziilor sale populare. 3. Nu a arătat în ce poezii se vede influenţa romantismului asupra lui V. Alecsandri; în afară de Groza, Alecsandri este influenţat de romantici şi în Strigoiul, Craiu A ou, după Le Sylphe a lui V. Iiugo. (Iionescu P. P e t r i ş o r, cl. VII B). ----Subîmpărţirea doinelor lui V. Alecsandri se mai poate 1 ace şi în modul următor: 1. Superstiţii populare: Baba Cloanţa, Craiul ou, etc.; 2 Balade şi Legende: Andrii Popa, Altarul Mănăstirii Putna; 3. Cân­ tece: Cinel-Cinel, Măndrulmă dela Munte, etc. Cetind Groza,, vedem un vers care pare foarte neînsemnat, dar^ care ne scoate în evidenţă ca V. Alecsandri avea ochi pentru natura înconjurătoare şi anume: „Scoase doi bani netezi din vechea sa pungă4‘. (Boem G h. Gheorighe, cl. VII B). — S’a spus că Alecsandri, când nu imită cântecul popular, face versuri mai bune. Tocmai această influenţă populară a fost aceea care l-a făcut pe Alecsandri, chiar la începutul activităţii sale poetice, sa scrie într’ow limbă aşa curat românească. Versurile unitate clupă poezia popii aia sunt clare, curgătoare şi pline de muzicalitate, încât se deosebesc cu gieu de cele populare. Nici chiar Eminescu, în primele sale poezii, nu are

$

G

i


- 13 — versuri mai bune ea Alecsanclri, din cauză că nu era familiarizat prea mult pe atunci cu poezia populară. 2. .S’a spus că Alecsanclri era adept credincios al romantismului. Nici această afirmaţie nu este întemeiată. Din toată opera lui Alecsanclri, reiese că firea lui nu era de fel romantică. Dealtfel, este foarte greşit să se spună, din simpla cunoaştere a „Doinelor44 lui Alecsanclri, că era âclept credincios al romantismului. Dacă Alecsanclri s’a înfăţişat câteodată şi sub aspectul unui romantic, cauz-a este că nu s’a putut totdeauna sus­ trage spiritului romantic, atât de răspândit în toată Europa. (I onescu V. Ni col a e, cl. VII B). — 1. Elevul Maţeescu Alexandru se contrazice, în diserţia ţinută despre Doine, spunând, la început, că Alecsanclri tratează bine moti­ vul popular în Doine şi apoi contrariul. 2 Maţeescu afirmă, inexact, că poetul Alecsanclri, în Doine, ne prezintă iubirea adâncă, sinceră şi pu­ ternică. a ţăranului nostru, drept sensuală, uşoară. (Stroescu O. Mi h aii, el. VII A). — Vorbitorul nu a prezentat un plan bun. deoarece a dat definiţia romantismului la început, când nu era nevoie şi a făcut rezumatul tutu­ ror poeziilor, succesiv, fără să le analizeze. Sentimentul iubirii la Alecsanclri nu este trecător, căci poetul a cântat dragostea pentru Elena Negri la câţiva ani dela moartea ei, ca şi Conacbi, care a cântat amin­ tirea dragostei pentru Zulnia, mama Elenei Negri, chiar şi 26 ani mai târziu. (M iha! ac li c Ni c., cl. VII B). Răspunsul vorbitorului

i

După ce D-l profesor ltaşcu face rezumatul observaţiilor expuse, ele­ vul Maţeescu, răspunzând criticelor ce i s’au aclus, acceptă pe unele, mai ales pe acelea care îi reproşează lipsa de cumpătare în citaţii; relativ la observaţia că n’a arătat influenţa lui V. Hugo (Le Sylphe), asupra unor poezii din Doine, spune că n’a avut de unde cunoaşte toate influenţele străine exercitate asupra poetului nostru. Arată însă că alte obiecţii sunt false, neîndreptăţite, iar unele observaţii se anulează prin simplă alătu­ rare, fiind de un antagonism pronunţat. Privire generală şi completări

}

D-l profesor I. M. Raşcu începe prin a da unele îndrumări în legătură cu modul cum se vor alcătui procesele-verbale ale şedinţelor: fiecare elev, care a adus o contribuţie vorbită în cursul discuţiilor, va prezenta secre­ tarului Societăţii rezumatul spuselor lui, până mercurea dini., imediat următoare, inclusiv. Se dau, de asemeni, unele indicaţii şi asupra răs­ punsului principalului vorbitor, ea şi al felului de a prezenta observaţiile. Ele vor trebui, în orice caz, perfect dovedite. Cât priveşte autocritica, vor­ bitorul nu are a arăta, în ea. dacă lucrarea ce a expus a fost bună sau rea. Acesta e rolul conducătorilor Societăţii, care de altfel nu vor avea ca principală preocupare să stabilească acest lucru, trebuind, măcar în aceste şedinţe, să renunţăm la etichetări, la note sau calificative. Ceea ce


14 internează, în primul rând, este să scoatem în evidentă unele calităţi daca exista, sau defectele de care va trebui să ne ferim în viitor ™ ^ ’ de a fi al miei atari organizaţii. De asemenea, mi e cea mai nemerită preocupare a autocriticei de a preveni obiecţiile, răspnnzânduTe antt cipat, vorbitorul avand tot ragazul de a le respinge, după ce ele au fost formulate. Dela autocritica lucrărilor expuse, aşteptăm adăugirile neeesaie ale elementelor care ne-au scăpat în cursul alcătuirii disertaţiei sau, mai ales, expunerea criteriilor care ne-au condus, pentru a da chestiu­ nilor tratate cutare aspect sau cutare împărţire. După ce dă explicaţii autorului disertaţiei, m legătură cu unele afirmaţii ce a făcut în ..apă­ rarea* • sa, (elevul putea să cunoască oarecare influenţe exercitate”asupra . lui Al.: Le Sylplie, de ex., a fost tradusă de C. Negruzzi, studiat în anul trecut), se constată cât de defectuoasă a fost cetirea lucrării, făcută eu un glas monoton şi prea încet. Relativ la unele procedee: să ne ferim de afirmaţii suverane, nedovedite şi mai ales făcute la începutul expu­ nerii. „Doinele, în majoritate, sunt slabe"‘ ? Dacă erau „slabe"", nu eonsaeram, poate, o şedinţă studiului lor, şi apoi în orice caz părerea aceasta trebuia să reiasă din analiza lucrărilor, în mod firesc. In privinţa pre­ zentării subiectului, de sigur că nu există un plan unic, impecabil, pentru o temă ce avem de tratat. Se puteau studia poeziile după genuri literare, ceea ce s’a făcut, după subiecte, cum s’a propus, după influenţele exer­ citate asupra autorului, etc. Totul e să dăm impresia că am meditat serios planul ales şi să putem oricând explica alegerea lui. Subiectele bucăţilor epice s’au expus monoton şi sumar, unele după altele, pentru ca, mai târziu, să se facă citate lungi din câteva. Nu s’a dovedit — şi nu se putea dovedi — afirmaţia cum că poeziile lui Al., influenţate de literatura populară, sunt mai slabe decât celelalte. E greşită părerea că Al. ar fi fost, „întâi de toate"", poet romantic şi că ar fi rămas mereu consecvent romantismului. Cu totul deplasată partea din lucrare, în care vorbitorul a încercat să definească romantismul. O aseme­ nea. chestiune nu se poate lămuri în treacăt, cu prilejul analizei unor poezii, şi în câteva vorbe. Să nu ne avântăm în expuneri de chestiuni mai presus de puterile noastre şi mai ales care nu se cer numaidecât tratate. Să. nu ne lăsăm ispitiţi, fără necesitate, de orizonturi prea largi şi mai ales sa nu ne simţim datori ca într’un subiect să cuprindem tot ceea ce se poate dis­ cuta pe îndelete, cu alte numeroase prilejuri. D-l Profesor arată ca tempe­ ramentul lui Alecsandri nu era romantic şi dacă poetul prezintă aspecte mruclite de-aproape cu această şcoală literară, faptul se explica prin aceea că prea era covârşitoare înrîurirea complexă şi profunda a mişcării cu largi repercusiuni în toate ţările şi clasele sociale, pentru ca Al to n Franţa, în plina ei desfăşurare şi alimentat dm Petunie ce o reprezentau să poată rezista atingerii şi acţiunii ei puternice Literatura popidana n a fost imitată şi culeasă de AL. numai dm imboldul dintr’o personală necesitate sufleteasca pronunţata: patnotismul sau birea de trecutul naţional, de popor şi apoi imprejui teni, călătorii în regiunile patriarhale ale ţarii etc. E inutilă paralela între Al. şi Coşbuc sau Eminescu. A stabili „cine e

%

î>

:

*


15 — mai mare" e un joc zadarnic, deoarece nu dovedeşte nimic. Rău a făcut vorbitorul dispreţuind forma poeziilor din Doine, până a nu o găsi demnă de o analiză. Nedreaptă a rămas şi afirmaţia că această formă ar fi adesea monotonă, din cauza monorimelor. Dar literatura populară? Se poate susţine că succesiunea aceloraşi rime, în cutare inspiraţie populară, e un prilej de monotonie? S’au amestecat analiza elementelor de formă cu acele de fond. Citaţiile au fost evident prea numeroase şi prea lungi. Nu exi­ stă, în această privinţă, reţete precise. Totul depinde de necesitatea imediată, de cerinţele subiectului şi mai ales de bun simţ care se capăta treptat şi se conturează prin îmbogăţirea sufletului cu numeroase lecturi. Alecsandri e cel dintâiu poet român, care şi-a însuşit—de sigur nu perfect, dar cu o dexteritate uimitoare, adesea, pentru acea epocă şi pen­ tru clasa socială din care făcea parte—muzicalitatea şi chiar, pe alocuri, sufletul poeziei populare. Procedeele sale, după cum s’a spus cu drept cuvânt, sunt acele ale romanticilor — aplicate la elemente de folklor na­ ţional. Alţii l-au depăşit, mai târziu, în asimilarea măiastră a acestor ele­ mente. Dar începutul e întotdeauna anevoios, şi apoi la Al. se pot cita efecte surprinzătoare în imitarea inspiraţiilor poporului, cu multă artă dozate şi cu bun simţ intercalate între versuri proprii. (Cf. de ex. Ma­ rioara Florioara: „Numai floarea lacului / stă în poarta raiului / De ju­ decă florile / Ce-au făcut miroasele". Poporul e singurul autor care se lasă despuiat de bunurile lui, fără să protesteze şi numai pe acest autor copiindu-1. nu devii plagiator, când talentul propriu indică ce şi cât să utilizezi din darnicul repertoriu ce-ţi stă la îndemână. In Doinele popo­ rului, pe Ai. l-a interesat în primul rând „plângerea duioasă a patriei noastre, după gloria trecută" — ceea ce spune şi în O primbare prin munţi, iar un critic al nostru susţinea că tocmai aceasta e o caracteri­ stică’puţin accentuată a Doinei, poporul neplângând ca un romantic pe ruinele slavei de altădată. Poetul a găsit însă în ele şi elementul fantastic, superstiţiile, — elemente pe care, ca orice adept al romantismului, s’a gândit să le utilizeze larg. La rândul lor — versuri, inspiraţii de ale lui Alecsandri, par a fi fost utilizate uneori de contemporani şi^ urmaşi. De-aşi avea a lui Eminescu e. vădit, un ecou din Doina lui Al.; în Luceafărul, găsim o situaţie din Craiu-Nou, care şi el e un „sburător", cuce­ ritor al inimilor de fată (situaţia era, ce e drept, un „loc comun" al epi­ cei vremei. Cf. strofele 13—15 din Craiu-Nou). A se vedea şi strofele 4i—6 din aceeaşi'poezie, pentru felul cum Al. înţelegea să utilizeze pro­ prii teme, tratate în treacăt în cadrul unor inspiraţii mai largi. E vorba de portretul unei fete, care e mult asemănător cu cel al Rodicăi, din poezia cu acest titlu*). Se evidenţiază apoi efectele formale, pe care Al. ştia să le scoată din versuri. Strigoiul (scris în colaborare cu Negri) pre­ zintă. în prima ei parte (contribuţia lui Al.), asemenea efecte: repetarea,

)■

*) Sunt şi expresii familiare lui Al.: „şi (lin gură ziee-aşa“ (Andrii Popa); „zece-s morţi, doi încă vii“ (ibid), care aminteşte 'versurile din Sentinela romană: „zece cad, o sută morcf.


T .16 de exemplu, a vorbei dela sfârşitul versului penultim al unei strofe, la în­ ceputul versului ultim: In mormântul fără pace Şi sub eruce-acolo zace, Zace singur un strigoi,

ceea ce dă naştere unei pronunţate muzicalităţi. Un exemplu rar de gradaţie, minunat condusă, găsim în Hora. Avân­ tul tonului, voia bună, verva tinerească, veselia curată clocotesc în ritmul acestei poezii, care pare scrisă de Al., în timp ce asculta şi privea o horă reala şi cetind-o îţi vine parcă să joci în acelaşi ritm, trântind căciula de pământ şi chiuind. Se mai dau exemple de întorsături de fraze caracteristice stilului ro­ mantic „sensaţional“ (strofa I din Anclrii Popa), expresii defectuoase, (idem, strofa V), ritm greşit (Baba Cloanţa, Maghiara) abuzul de dimi­ nutive (Doina) etc. încheind cu această parte de completare a lucrurilor studiate, D-l Profesor apreciază silinţa elevului Mateeseu, ele a fi făcut „fericitul început“, în sensul că a primit să prezinte cel dintâi o analiză, pe care s’a silit să o alcătuiască în mod conştiincios, după puterile sale. Cercetându-se o altă ordine de idei, în legătură tot cu volumul studiat, vorbitorul trece în revistă, unele influenţe franceze, exerci­ tate asupra lui Al., autor al poeziilor din această colecţie. Citează, în treacăt, apropierile — deja făcute -- între (■caşul rău şi La fiancee du timbalier a lui V. Hugo, la care mai adaugă acele dintre câteva versuri din Cinel-Cinel şi unele stanţe din Ruy Blas (11, 1, strofele 2 şi 3) şi termină expunerea sa cu un capitol al răsunetului pe care l-au avut în literatura şi presa franceze Doinele poetului. Al. publică în La Hernie de lf Orient (1853, XLV, pp. 211—212), tra­ ducerea poeziei sale Tătarul: Le Talare, redată în versuri nerimate şi ne­ ritmate. Publicaţia aceasta, la care au colaborat şi alţi Români şi filo-Români (Kogălniceanu, Vaillant etc.) a mai adăpostit şi altădată scrierile traduse ale lui Al. Doinele din colecţia Doine şi Lăcrămioare, apărută la Paris în 1853, au fost traduse în franţuzeşte de I. E. Voineseu, sub titlul Les Doinaş, poesies moldaves, de V. Alexandri, (Paris, de Soye et Bouchet, 1853) şi cu eticheta generală: Poesie rowmane (sic). In prefaţă se dă un rezumat succint şi duios al istoriei Românilor. Se afirmă că pe Turcii culcare ne-am luptat, i-am aruncat „au delâ du BalkaiT‘ (p. 8). Despre fana­ rioţi se spun cuvinte cât se poate de aspre. Despre literatura română, câteva noţiuni. Se aduc laude lui Alecsandri. Voineseu oferă o traducere ,.interi iniaire“ a Doinelor. Traducătorul informează pe Francezi şi în alte împrejurări despre poporul român. De ex.: în La Revue de l Orient, 1854, XV, pp. 173—178, scrie un studiu: Coutumes du pays roumain. (line demande en mariage. Ceremonie de la noce cliez les habitanis des campagnes). Scurt articol, inedit, spune redacţia fusese mai întâi sens

V

o

*


*

17 pentru JNIielielet. In Gaze1te.de France (2 marş 1854, p. II) acelaşi scrie Lettre sur la Roumanie: Starea (le lucruri clin 1854; dezastrele provo­ cate de ocupaţia rusească; cere ca Românii să fie primiţi în armata tur­ cească, pentru a lupta contra Ruşilor. Traducerile Doinelor au avut un răsunet simţitor în literatura fran­ ceză a epocei: „Le Strigoi“ (vampire) era frecvent în producerile vremii şi deci a interesat în chip deosebit. Tli. Gautier, Pr. Merimee şi alţii mai mărunţi au predilecţie pentru subiecte cu preocupări asemănă­ toare. Un scriitor francez de pe atunci, Thales Bernard (1821—1873), stu­ diind poeziile populare ale lui Alecsanclri, în Histoire de la poesie (Paris, Dentu, 1864) şi, mai înainte, în Lettres sur la poesie (Paris, Xavier. 1857), găseşte că poetul „a transforme Ies chants de la Roumanie avec une grâce inimitable“. Se traduce poezia Cinel-Cinel*): „Le berger dit â la jeune fille assise aupres de lui: Cinei! Deux etoiles aux doux ravons ont abandonne le ciel plein de lumieres et sons venus s’attacher â ton front. Devine, ma tonte cherie, ou sinon je t’embrasse“.... etc. In capit. intitulat Chants roumains, din Histoire de la poesie, (pp. 765—766), autorul vorbind des­ pre Al., spune următoarele lucruri ciudate: L ’un des plus distingues est Bnsile Alecsandri, poete plein d ’enthousia&me ponr Ies grandes idees qui agitcnt le monde moderne. 11 est devcnu aujourd Jhui le eliantre naţional de la Roumanie: cot honneur lui etait du. En reeueillant Ies cliants populaires, en ecrivnnt Ies Doinaş, M. Al. s’est acquis ă la fois Paffection de sa terre natale, reeonnaissante envers son enfant et Ies sympatliies des revcurs disperses par le monde. Ajoutons que, en ecrivant ses poesies originales, M. Al. s’est heureusement servi de la langue italienne (?! sic), pour donner plus de ricliesse â l’idiome roum.ain (?). C’est l;i un echange lieurcnx entre la langue mere et Pune de ses filles. (?).

In La Presse, din 7 marş 1855, se face o recenzie despre aceiaşi carte, iscălită Pa uliu Limayrac. Se dă definiţia doinei = chanson + I ied, poezie necunoscută în Franţa. „M. Al. est donc un veritable poete rouman et je recommande la lecture des Doinaş â toirs ceux qui aiment â penetrer au coeur des nationalites inconnues“. Cei ce se ocupă de politică vor găsi în ele informaţii preţioase despre un popor „doux et vaillant**, chemat să joace un rol important în Europa. „Les Roumans ne nous imitent pas. ne nous ressemblent pas; ils ont des sentiments et une poesie bien â eux et pourtant ils ne sont presque pas etrangers pour nous“. Altă recenzie: a lui L. Laurent-Pichat. în La Revue de Paris, 1 juillet 1854, p. 138. „Les Doinaş moldaves de V. Alecsandri sont des poemes saissisants et terribles. L’epee et la liberte y jouent un grand role. En dix lignes de ces poesies ardentes on a donne miile baisers et miile morts... O vous tous qui aiinez le monde immateriel, lisez ces chants moldaves et vous remercierez conuue moi M. Voîneseo de nous avoir traduits ces chefs-d ’oeuvres“.

*) Pe care Bernard o găseşte „embaumee comnie unc corbeille de fleurs“. 2


*

— 18 — In La Bevue de VOrient (1854, XV, p. 382), A. Griin semnează o nouă recenzie foarte elogioasă. Mai întâi definiţia doinei. Apoi.... ...„Ies poesies de M. Al. gardent profondement marquee 1 'empreinte du ca­ ractere local; elles exhalent ce parfum des montagnes et des vallees Batales, que no se peut ni contrefaii*e ni emprunter. Le |>oâte a puise aux sources saintes et intarissables: la nature et la patrie; il aime ardemment son pays — il en salt toutes ies traditions C’est quand il reste purement moldave que 1'accent de M. Al. a plus de charnie*1. Când cântă Veneţia, Sicilia, .... „sa voix est moins suave et moins ferme que lorsqu'elle s'eleve des bords du Pruth ou des sommets des Carpathes. O'est de lâ que lui vient Pinspiration, parce que lâ est son coeur**. Tânăr > 1) Al. compte deja parmi Ies illustrations de la littdratwe roumaine'1. Termină cu- lande la adresa traducătorului.

Sub titlul Un poete moldave, Jules Lucas publică în La Chronique de France, 16 nov. 1853, pp. 308—311, o dare de seamă despre aceiaşi carte, Les Doinaş: „mot du terroir qui signifie, je crois, poesies liriques et chants d’amour, tout â la fois“... Două trăsături de căpetenie prezintă această poezie: legende de haiduci (brigands) şi dragostea. Se dă tradu­ cerea poeziei Strunga (La Strunga), pe care Lucas o compară cu un tablou de Salvator Rossa. Dans la foret de Strunga, il est des brigands aux longs fusils, qui se jettent furieux sur la bourse des voyageurs. Brigands terribles, enfants de mdres folles, qui tirent sur la lune elle-meme et qui savent si bien faire chanter la feuile des arbres pendant la nuit. etc.

Mai târziu, sub titlul Legendes et Doines, chants roumains de M. B. Al. (Paris, Lemerre, 1868, 3-e ed.), Rocaresco (pseudominul lui Antonin Roques) traduce şi câteva poezii din colecţia ce ne preocupă: Hora e La Kora (la ronde). Dorul e Le Dore: „du latin dolere. C’est le regret et le deşir pousses jusqu’â la passion si admirablement peinte dans Le Cantique des Cantiques“. Unele din aceste prelucrări versificate au apă­ ru/t mai întâi în ziarul Le Nain jaune al Românului Gr. Ganesco, bun prieten cu Rocaresco ce iscălea unele din articolele şi contribuţiile sale la această gazetă: Le paysa.n du Danube. Informaţiile de mai sus arată numai o parte din răsunetul amplu pe care l-au avut în Franţa unele opere ale lui Al. Prilejul nu va lipsi de a arăta şi alte aspecte ale acestor comentarii.

1

■1


■>>

X

II VASILE ALECSANDRI: LĂCRĂMIOARE *)

f

Poeziile cuprinse în volumul Lăcrămioare i-au fost inspirate lui Alecsandri de logodnica sa iubită,Elena Negri. In 8 Martie, o cunoaşte şi face prima poezie din ciclul „Lăcrămioarelor“, intitulată chiar 8 Mart. Dar logodnica e plăpândă, se îmbolnă­ veşte şi trebue să se ducă pe ţărmul însorit al Mediteranei. E întâia ne­ gură ce întunecă dragostea lor. Cu acest prilej, Alecsandri scrie, în Mai 1846: Despărţirea, în care încrederea în viitor se îmbină cu amără­ ciunea prezentului. Tristeţea însă e alungată şi în August, acelaşi an, poetul scrie la Constantinopol poezia, sugestiv intitulată Cântec de fe­ ricire. Bucuria revederii — căci Alecsandri se ducea în Italia, după iu­ bita lui — colorează întreaga poezie. In Septemvrie ajunge la Triest şi numai câteva ceasuri îl despart de logodnică; scrie Aşteptarea. In fine, îşi vede iubita — şi pe eanalurile Veneţiei scrie Veneţia. Dar logodnica i se îmbolnăveşte din nou şi Alecsandri îşi concentrează durerea în Bar­ carola veneţiană, Septemvrie, acelaşi an. Fericirea culminează în Gondo­ pentru ca apoi să se prăbuşească brusc. Moartea iubitei îl predi­ leia spune la meditări triste: scrie!, în Februarie 1847: Visurile. Apoi, în 1849, Adio. Târziu, după zece ani, îşi aminteşte, într’o poezie de melancolică revedere a trecutului, cum a cunoscut, cum a iubit şi cum a fost despărţit de iubita lui din tinereţă. E poezia: Ursita mea. Acesta e romanul de dragoste al lui V. Alecsandri. Din însăşi această schiţă evolutivă se poate întrezări felul în care poe­ ziile „Lăcrămioarelor" pot fi clasate. După cadru: 1° Poezii cu pronunţată coloare exotică: Veneţia, Pesca­ rul Bosforului etc. 2° Poezii ce n’au un cadru bine stabilit. Ele ar fi putut fi creeate de autor, în Moldova, ca şi în altă parte a lumii. Un alt criteriu de clasificare e momentul când şi-a. exteriorizat senti­ mentul : înainte sau după moartea iubitei. Urmarea firească a acestei cla­ sificări e că în prima categorie va predomina veselia sufletească — adum*) Disertaţia elevului Fischer I. Paul, clasa VII B.


20 brită. uneori, de grija produsă de sănătatea şubredă a iubitei — iar în a doua categorie va predomina durerea. Tema pe care sunt brodate poeziile e, după cum am văzut, drago­ stea. Poeziile sunt, deci, erotice. Când Alecsandri vede prima oară pe Elena Negri, se dă în interiorul lui o luptă între pasiune şi echilibrul său natural. Dar, întâmplându-se ca aceşti combatanţi să fie de aceeaşi forţă, fatal şi temperamentul va suferi o oscilaţie în echilibru şi pasiunea o slăbire în întâietate. De aceea, iubirea^ lui nu e tumultoasă şi când vrea să pară aşa, devine declamator. Câta gingăşie, în Dulce înger, când plin de grijă roagă pe îngerul pă­ zitor să-i ia iubita sub aripa-i ocrotitoare: Mergi pe-aripe-ţi să. se culce Adormind încetişor Şi îngân 7al ei somn dulce Cu dulci visuri de amor!

Sau această concisă exprimare a dragostei din Vezi tu vulturul: Iar ţie ţi-a dat farmec, plăceri încântătoare, Şi mie mi-a dat suflet, ca ţie să-l închin!

Se deosebesc mult de aceste delicate şi discrete manifestări de iubire primele două versuri şi ultimele opt din 8 Mart. Era prima întâlnire şi poetul dăduse drum liber entuziasmului său tineresc; voia să fie tumul­ tuos si a reuşit să fie numai declamator. Prin cuprinsul strofelor de câte două versuri, se arată romantic. Intr’o noapte cu lună. doi tineri îmbră­ ţişaţi îşi spun cuvinte de dragoste. E romantism pur. O poezie lipsită cu totul de conciziune e: O noapte la tara. Pleacă dela frumuseţea naturii, pentru ea, după opt strofe diluate, să ajungă la con­ cluzie, exprimată prin 2—3 versuri. O poezie reuşită, o poezie de durere reţinută, e Depărtare. Iubita e bolnavă, se duce în ţări străine şi datoria poetului e să-şi ascundă dure­ rea. Dacă lipsea strofa a 3-a (plină de atribute şi de repetări), poezia câştiga în intensitate. Ultimul vers al poeziei e caracteristic: „Veneţia m'aşteaptă zâmbind la visul meu**. E tendinţa poetului de a da cadrului acelaşi rol pe care pictorul îl dă decorului. In Aşteptarea, natura întreagă ia parte la zbuciumul său sufletesc. Strofa a şasea caracterizează de minune nerăbdarea aşteptării:

;

Stau ca o piatră în nemişcare.,

Strică efectul însă văicărelile acelea, „gen Conachi** : „Ah** ............ „Destule lacrimi, destul amar“, şi lipsa de gradaţie: -Strofa a 9-a e mai puternică decât strofa a 10-a: dorinţa de libertate a robului e mai-accen­ tuată decât a bolnavului, pentru vederea zorilor. In Veneţia, — fiind profund emoţionat de revederea iubitei — de­ vine declamator. Ultimele versuri ale penultimei strofe amintesc îndem-

*!


21 nurile lui Lamartine, pe ţărmurile Iacului Bourget, când se plimba iubita lui, El vira:

cu

Aimons clone! Aimons clone! ote.

In Barcarola Veneţiană, — scrisă în ritmul săltăreţ al Barcarolei — parcă ar vrea să-şi însănătoşeze iubita, prin ritmul vioi al cântecului şi prin perspectiva unei romantice plimbări în gondolă. O seară la Lido — iubita s’a făcut bine — vibrează de fericire. Poe­ tul vrea ca tot ce-1 înconjoară să fie în concordanţă cu starea sa sufle­ tească : .Ridică vălul negru ce-acopere-a ta faţă Veneţie cernită, Veneţie măreaţă!

b

Poezia scade mult din intensitate, din cauza celei de a şaptea strofe. Repetă şi explică tot ce spusese înainte: Căci te iubesc, Elenă, ete.

(si doar Voltaire spunea că: ..le secret d’ctre ennuveux c’est de tont dire!“). ca să trec Ia poeziile de după moartea Elenei Negri — Visurile prin ritmul domol, prin strofele scurte, îţi dau impresia unei dureri re­ ţinute. Aci. întâlnim una din puţinele reflexii triste ale lui Alecsandri, asupra vieţii: Câte visuri de iubire Dulci a inimii comori, Trec, se sting ca nălucire Şi ca fulgeri trecători!

Dar în strofa următoare caută să se liniştească: i

Aşa-i legea crudei soarte.

Spiritul său temperat nii-1 îndeamnă să se revolte înpotriva Celui ce rânduieşte totul. Apoi, cu melancolie fericeşte pe cel „care ’mplineşte visul său pe-acest; pământ". pe cel „care iubeşte până a cădea’n mor­ măi® r. Adio se deosebeşte mult de simplitatea aparentă a „Visurilor". Poe­ tul încredinţează pe iubita sa —ce-1 priveşte din cer ..cu ochi de rază" — de veşnica lui iubire. Apoi, repetă tot ce-i spusese cât trăia (8 Mart, O noapte la tară). Poezia culminează cu acea văicăreală cunoscută, speci­ fică lui Conachi: Tu, Eleno! Dar vai mie! i

O poezie de melancolică evocare a trecutului, de durere stăpânită, e Ursita mea, un scurt istoric al dragostei lui V. Alecsandri: întâlnirea, iu­ birea şi moartea logodnicei iubite.

v


22 A mai rămas o singură poezie clin ciclul subiectiv al „Lacrămioarelor44 : Steluţa. In ea, influenţa lui Lamartine se vede mai bine decât în oricare alta. Poetul francez dedicase „Ultimul cânt al pelerinajului lui Harold44 Manei Anne Elise: Dedicace â M. A. E. Alecsandri dă ca subtitlu „Steluţei44 : Dedicaţie E. N. Au trecut ani mulţi şi poetul nu şi-a putut uita iubita (Lamartine). Strofa a 3-a din „Steluţa44 e în acest sens. In fine, cel mai cunoscut şi apreciat vers al „Steluţei44 este: Pe când eram în lume tu singură şi eu.

Era suprema uitare a lumii înconjurătoare, era suprema afirmare a iubirii ce o purta ELenei Negri. Astăzi, însă, se ştie — mulţumită D-lui Charles Drouhet, care. de altfel, a arătat şi celelalte influenţe franceze asupra lui Alecsandri — că versul acesta e ecoul versului lamartinean: Tu me montrais du doigt Ies flots, Ies monts, rabinic, La natutre et le ciel. et je ne vis que toi!

Cetind cu atenţie „Steluţa44, se poate uşor observa că e compusă din două părţi de câte cinci strofe. Prima parte e o poezie completă, ele toată frumuseţea; a doua, însă, repetă tot ce s’a spus în prima parte: e plictisi­ toare şi inutilă. Cuprinde însă cele două versuri de dedicaţie. Ceea ce mă face să presupun că prima parte a fost scrisă înainte şi când, în 1853, i-a venit poetului ideea publicării „Lăcrămioarelor44, s’a gândit că trebue să le dedice inspiratoarei sale. A ales „Steluţa44 să o pue în fruntea volumu­ lui. Dar trebuia să cuprindă dedicaţia rimată. Atunci a creeat, probabil, acele strofe, care să facă legătura între poezie şi dedicaţie. In Lăcrămioare sunt şi două poezii obiective: Pescarul Bosforului şi Biondineta. In ambele, Alecsandri se transpune în eul altor indivizi: Abdulah şi Biondineta. Tema e aceeaşi. Ambii refuză toate comorile din lume: primul pentru Biulbiuli. a doua pentru Toni. Influenţat în general de curentul filo-orientalist al timpului şi în spe­ cial de poezia Voeu a lui ITugo, Alecsandri creează această poezie, Pescarul Bosforului, în care nu ştii ce să admiri întâi: cadrul specific Bosforului, în care numele proprii au însemnătatea lor, sau originala versificaţie, cu rima ce se face adesea între un nume propriu şi un substantiv comun. Un poet al dragostei îşi poate privi iubita în general: sau prin prisma imaterialului (poeţii lui „Dolce stil nuovo44), sau prin prisma concretu­ lui. Alecsandri îşi priveşte iubita între abstract şi material: aci o compară cu seninul cerului, cu minunea scumpă, cu însuşi Dumnezeu (O seaiă la Lido), aci suprema lui fericire e apropierea materială a ei: Mergi cât draga mea Niniţa Stând la pieptu-mi înfocat Mi-a da dulcea sa guriţă Mi-a da dulce sărutat.

1/ T

; (Gondolei a)


- 23 — V

Ceva mai mult. iubirea ei îl purifică, îl înalţă pe scaunul îngeresc: „şi pun pe frunte raze de îndumnezeire4 4. (O noapte la ţară), adică îl înalţă, îl curăţă sufleteşte. Dragostea dintre bărbat şi femeie trebue căutată în orânduiala divinităţii: Tu eşti acea fiinţa, tu, gingaşă lumină Aprinsă ’n a mea cale de însuşi Dumnezeu (8 Mart)

E concepţia platonică a poeţilor dela începutul Renaşterii. 0 urmare firească a originei sale divine e fericirea ce dragostea o poate da oamenilor. De aceea a iubi e un imperativ categoric. (Veneţia, 0 noapte la ţară). Concepţia că dragostea e veşnică (8 Mart, Veneţia, Visurile) trebue căutată tot în originea ei divină. Forma în care poeziile sunt scrise trădează pe autorul „Pastelurilor de mai târziu. Compuse într’o vreme în care poezia, mai ales de dragoste, nu putea fi concepută fără „diminutive în fiecare strofă şi la fiecare ocaziune££, ele se disting prin corectitudinea ritmului şi rimei. A aminti numai Bar­ carola Veneţiană şi Pescarul Bosforului cred că e de ajuns. Iar greşala de ritm cauzată de cuvântul Adriatică (Biondineta, Ursita mea) trebue căutată, cred, în faptul că autorul era obişnuit tot atât de bine cu pro­ nunţarea franceză, ca şi cu cea română (Adriatique-Adriatică). Mai condamnabile sunt acele asociaţii de cuvinte ce nu trezesc nicio imagine sensibilă: „duioasa lumină4£ (Steluţa), „vis de aur££ (Steluţa), „Lumină mângâioasă££ (O noapte la ţară), „lină stea££ etc. In concluzie, se poate spune că Alecsandri a fost adânc influenţat de Lamartine, atât în fondul cât şi în forma „Lăcrămioarelor4£ sale. Dar ele n au fost o imitaţie servilă a meditaţiunilor poetului francez1; scrii­ torul nostru aduce nota lui personală, „nota temperamentului său senin şi fericit4 4 — exuberanţa tinerească şi tristeţea potolită. De aceea titlul „Lăcrămioarelor44 nu trebue să ne trezească în minte numai imaginea florilor ce simbolizează durerea, ci însăşi „lăcrămioarele4 4 poetului, adică acel corespondent fizic al unei dureri trecătoare. i i

>

i

Autocritica

Elevul Fischer recunoaşte că şi-a cetit defectuos lucrarea. Observaţiile elevilor

A

1. Autorul pomeneşte de „geniul lui Alecsandri44, epitet cam ne la lo­ cul lui, când se vorbeşte despre o scriere ca Lăcrămioare. Adevăratul Alec­ sandri este în Pasteluri. 2. Vorbitorul începe să spună ceva despre o poezie, se întrerupe, spre a ceti câteva versuri care o caracterizează, şi pe urmă nu continuă ceea ce a început, 3. îmi face impresia că lucrarea nu a fost toată expusă în scris. Elevul caută să analizeze ceva, fără ca analiza să fi fost redată în lucrare şi astfel ni se expun lucruri vagi.


24 Când cineva, fie din intimidare, fie din neobişnuinţă, nu poate să-şi ex­ pună gândurile oral, este preferabil să şi le scrie, mai întâi pentru a avea o frază curentă, care în lucrarea elevului de faţă nu o putem con­ stata, apoi pentru a ne putea reda lucruri bine conturate. 4. Concepţia despre veşnica iubire a lui V. Alecsandri nu este menţionată teoretic, ci foarte vag, citându-se unele versuri, în care poetul îşi arată credinţa în nemurirea dragostei. Aşa că un necunoscător al operei lui V. Alecsan­ dri nu rămâne în minte cu această concepţie, pe care nu o poate înţelege numai din citate. 5. Elevul a cetit lucrarea defectuos. Din acest punct de vedere trebue să menţionez acel şir nesfârşit de poticneli: ba pentru a căuta vreo poezie, ba pentru a-şi forma pe loc o frază, sau a-şi găsi un cuvânt, ceea ce a slăbit puterea de atenţie a ascultătorilor. (Peria n u R. C e z a r, ci. VIII A). 1. Elevul prea s’a avântat în caracterizări personale. 2. Apoi a făcut impresia că şi-a ales ca subiect: erotismul lui Alecsandri, exprimat prin poeziile cuprinse în Lăcrămioare. Prin insistenţa asupra acestei chestiuni, echilibrul lucrării a suferit. Xe-a vorbit despre întreg romanul de dragoste al poetului. Cred că era mai bine să se studieze această serie de poezii din toate punctele de vedere. Vorbitorul mai putea să vorbească, într’o măsură, despre procedeul romantic, din punct de vedere al rea­ lizării estetice. 3. Elevul Fiseher P. arata că poetul prea face abuz de cuvântul „lin*. Cred, totuşi, că vorba lin îi dădea lui Alecsandri, într’o mare măsură, mulţumirea sufletească. îl făcea să aspire la fericire şi ve­ selie. Aceasta se potrivea admirabil cu temperamentul său, prin excelenţă optimist. întrebuinţarea acestui cuvânt mi se pare, deci, logică. (D ob r ogeanu G h. Petre, cl. VII A). — Vorbind despre forma poeziilor: Dulce înger şi Adio, elevul Fis­ eher insistă asupra unor exclamaţi uni, ca „ah“ şi „vai4*, subliniind efec­ tul destul de neplăcut al acestora şi adăogind că ele ne ..amintesc", pe Conaehi. E adevărat că acest bătrân poet moldovean, a cărui scădere se uatoreşte în mare parte acestor văicăreli, l-a putut influenţa pe Alecsan­ dri în această direcţie. Xu este exclus însă ca poetul dela Mirceşti să fi fost influenţat chiar direct de lăutarii cu care a venit în contact, în acelaşi chip ca şi Conaehi. (Constantinescu M. N i c o 1 a e, cl. VII A). — 1. La fiecare poezie, în parte, ni s’a spus data ei. Aceasta, poate că n’ar fi o procedare greşită, dar vorbitorul, pe lângă anul în care au fost scrise producţiile, ne mai spune chiar şi luna. Socot că acestea sunt amănunte de prisos. Poate că era mai potrivit să ni se spună. încă din introducere, epoca sau cadrul în care au fost scrise Lăcrămioarele. 2. In al doilea rând, elevul Fiseher nu ne-a vorbit despre ideile romantice ale vremii, despre felul cum se prezintă această influenţă în aceste poezii, dând totodată şi citate, din care să se poată vedea aceste lucruri. In schimb, ne-a dat numeroase citate din Laanartine. 3. Im al treilea rând cred că scopul acestor lucrări ar trebui să fie mai mult informativ. Re­ cenzia aceasta însă este mai de grabă o critică. Nu trebuia ca vorbitorul să critice termenii întrebuinţaţi de poet. (S t o i a n o v i c i S. G h e o rghe, cl. VII A).


-

25

1. 1 hunii, în general, este bine alcătuit: a) In introducere, este des- . cris temperamentul lui V. Alecsandri. In felul acesta ne putem da mai bine seama despre caracterul poeziilor din Lăcrămioare, b) Un istoric asupra poeziilor cuprinse în această colecţie. Acest istoric ne da prilej să analizăm mai bine poeziile, deoarece cunoaştem, în legătură cu datele, cauza care a determinat pe Alecsandri să-şi exteriorizeze sentimentele în cutare sau cutare poezie, c) Analiza poeziilor îmbinată cu unele eve­ nimente din viea.ţa sa. Concepţia lui Alecsandri despre dragoste. Asupra formei poeziilor, d) încheierea, care a fost cam bruscă. 2. Vorbitorul afirmă că influenţa lui Lamartine asupra elegiei Steluţa a lui Alecsandri este subconştientă. Din comparaţia făcută între poezia lui Lamartine, De­ dica ce a Mane Anne Elise şi Steluţa lui Alecsandri, nu reiese acest lucru 3. Lucrarea cuprinde şi unele spirite bine plasate care, de sigur, ar fi avut rolul să ţină încordată atenţia auditorilor. Cetirea defectuoasă a împiedicat atingerea scopului, unii chiar înţelegându-le greşit. (R u z v a n 1. Theodor, cJ. VII B). — 1. Vorbitorul nu ne-a spus nimic despre evoluţia talentului poetic al. lui Alecsandri, adică trecerea dela Doine, la producţiunile superioare: Lăcrămioare. 2. A citat prea mult, câteodată chiar poezii întregi. 3. A spus că-i vine „în minte'‘ o strofă din Eminescu, pe care însă a cetit-o de pe caet. 4. Era mai bine, dacă spunea şi titlul poeziilor din care a făcut citaţiile. 5. A amintit de o scădere a poeziilor din Lăcrămioare, fără să ne arate în ce constă. (5. Greşeala de ritm, Adriatica, în primul rând nu se găseşte de multe ori, şi al doilea, accentul pe penultima silabă nu este aci o influenţă franceză, ci o simplă necesitate pentru rimă. (M a h e r op ol C. Mircea, cl. VII A). — I. Vorbind despre forma „Lăcrămioare"-lor lui Alecsandri, elevul Fiseher face o critică prea aspră, fără să ţină seamă, cât de puţin, de vremea când au fost scrise aceste poezii. 2. Apoi vorbitorul reuşeşte sa ne redea destul de bine legătura dintre temperamentul lui Alecsandri şi fondul diferitelor poezii ale sale. 3. Cât despre greşeala de ritm datorită cuvântului Adriatica, Alecsandri dă o explicaţie la urma culegerii Su­ venire, spunând că acest cuvânt poate fi accentuat, după nevoie, şi pe ultima silabă. (P o pescu S t. N i eo 1 a e, cl. VIL A). — Lucrarea ar fi trebuit să fie mai curgătoare, mai lipsită de citate, ori, clacă acestea nu puteau fi înlăturate, vorbitorul să fi fost atent ca să nu piardă firul ideei principale. (I o n esc u S t. S te 1 i a n. cl. VII A). — L Atunci când a vorbit de îmbinarea naturii cu poezia de dra­ goste a lui V. Alecsandri, elevul Fiseher trebuia să arate că acest fapt este o excepţie la autorul „Pastelurilor"; şi vorbind de volumul întreg al „Lăcrămioarelor", nu trebuia să generalizeze îmbinarea naturii cu poezia de dragoste, aceasta fiind o caracteristică a versurilor erotice eminesciene. Exemplu: Şi dacă ramuri bat în geam Şi se cutremur plopii etc....

2. Versurile extrase din poezia Visurile, pentru a exemplifica ideea


— 26 — ‘ centrală, nu au fost bine alese, deoarece nu tristeţea reiese din versurile poeziei, ci mai mult bucuria momentului, sau după cunoscutul dicton al lui Horaţiu: „Bucură-te de clipa aceasta*c. Fericit care ’mplineşte Visul său pe - acest pământ, Fericit care iubeşte Fână-a nu cădea ’n mormânt.

3. Vorbind despre influenţa lui Lamartine, asupra operei lui V. Alecsandri, ar fi putut vorbi şi de Chateaubriand, de unde s’a inspirat şi Lamartine, ca şi Alecsandri (după Ch. Drouhet). Concepţia amorului de manieră lamartiniană îşi are originea în concepţia despre amor a lui Petrarca (Ch. Drouliet). 4. Prezentat aşa disparat, volumul Lăcrămioare nu ne apare ca cel mai unitar volum al lui Alecsandri, ca un adevărat roman de dragoste. Evoluţia sentimentului exotic în Lăcrămioare nu e arătată. (Creşterea. cuLminarea şi scăderea sentimentului). 5. In pri­ vinţa exprimării, elevul Fiseher a spus ceva de „reprezentarea plasticului... printr’o linie**. De asemenea vorbind de „ritmul allegro** al versurilor, le compară cu o „gondolă lină**. (Corbeanu V. V i n ti 1 ă, cl. VII A). Răspunsul vorbiforului

1. N’am vorbit despre concepţia veşniciei iubiri la Alecsandri? Inexact. Am spus aceasta, când am vorbit despre iubirea la Alecsandri. 2. „Lu­ crarea abundă în caracterizări personale**. Dar ce ar fi voit co­ legul, să aduc un teanc de volume şi să citez ce a spus unul şi altul? Acelea nu sunt caracterizări personale? Şi apoi de nu a fost ceva just, de ce nu a relevat netemeinica celor susţinute? 3. N’am vorbit de ele­ mentul exotic? N’am făcut un capitol aparte — dar am vorbit de el. 4. De ce am menţionat data fiecărei poezii?... Fiindcă data a influenţat poezia. Când, în 8 Martie, Alecsandri o vede pe Elena Negri, scrie 8 Mart. Când, în Mai 1846, Elena Negri bolnavă, pleacă, Alecsandri scrie Despăr­ ţirea. 5. ,,Visurile în general nu arată tristeţea şi penultrm'a strofa, în special, arată fericirea**. Fericirea aceasta nu e fericirea poetului, ci e numai o fericire probabilă a aceluia ce s’ar afla în această situaţie. 6. „Concepţia despre imaterializarea iubitei e a lui Petrarca, nu a dulcelui stil nou“. Da, numai că dulcele stil nou a influenţat pe Petrarca. 7. N am vorbit despre evoluţia sentimentului erotic? Ba da! La începutul luerării. 8. „Luerarea trebuia să aibă mai mult un caracter informativ decât critic**. Am făcut o lucrare de informaţie şi ^informaţie critică. 9. Am fost prea sever în ceea ce priveşte forma „Lăcrămioarelor . Dar nicidecum. Am spus că forma anunţă pe viitorul autor a'l Pastelurilor. Privire generală şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu găseşte că în autocritică n’ar trebui numai să se constate greşeli, ci să se dea şi explicarea lor. Se recomandă ca expunerea


— 27 -

unei lucrări să nu treacă de cadrul unei ore. Socoteşte că povestirea „roma­ nului de dragoste1 1 al lui Al. a fost cam vag redată. S ’a vorbit pe larg de poeziile ce cântă durerea poetului, fără să se fi trecut în revistă toate fap­ tele care le-au inspirat. Nu e potrivit să se anunţe. în cursul expunerii, părţile planului: ele să poată fi sesizate de ascultători, chiar când nu li se atrage în special atenţia. Pe cât e cu putinţă, să nu se amestece, cum s’a făcut, analiza unei chestiuni de formă (gradaţia), cu aceea a unui element în legătură cu fondul. Planul logic ar fi cerut ca întâi să se ana­ lizeze cuprinsul lucrărilor reprezentative din culegere şi apoi să se arate izvoarele din care cântăreţul s’a inspirat şi nu contrar. In cele ce urmează se dau unele îndrumări în privinţa acţiunii lu­ crării expuse. Se recomandă transcrierea citatelor, pentru a se evita pau­ zele penibile în cursul expunerii. Prezentarea subiectului s’a făcut, ade­ sea, în mod liber. E o notă bună aceasta pentru vorbitor, deşi expresiile nu erau totdeauna cursive. Cetirea. însă, a fost defectuoasă — atât în textul lucrării, cât şi în citaţiile versurilor, care, tocmai ele, trebuiau rostite eu glas accentuat. Reproducerea de versuri franceze e bine să se facă mai întâi în traducere. Constatarea că felul poeziei din Lăcrămioare era puţin potrivit cu temperamentul lui Alecsandri nu era la locul ei în concluzie, bine înţeles sprijinită pe dovezi? D-l Profesor scoate în evidenţă preocuparea vorbitorului de a pătrunde cât mai adânc în ţesă­ tura operei ce avea de studiat, precum şi contribuţiile de amănunt, ori­ ginale, aduse de elevul Fischer. ca şi unele comentarii ingenioase ale cuprinsului, care ar fi câştigat, de sigur, dacă ar fi fost redate în chip ceva mai conturat şi mai unitar.

'1

A

Completând cele spuse — cu alte contribuţii, D-sa arată că Lăcră­ mioarele sunt un adevărat roman de dragoste, în versuri. Găsim, în pagi­ nile lui. speranţă, iubire, moarte şi jale. Scoate în evidenţă unitatea solidă a volumului, cu excepţia a două poezii din el, şi găseşte că, în literatura noastră poetică, doar Balade şi Idile ale lui Coşbuc dacă mai oferă aceeaşi impresie. Aminteşte, în cele ce urmează, „datele11 mai im­ portante ale acestui nefericit „roman11, scoţând în relief mai ales călătoria făcută de poet, după moartea iubitei sale, pe aceleaşi locuri vizitate altă­ dată cu ea. Strigătele de jale ale scriitorului rompîn nu se aseamănă cu cele ce găsim în Le Lac, în Tristesse d’Olympio sau în Souvenir, dar tema („locul comun11 liric) e aceeaşi. Rezumatul acestui roman îl putem găsi în poemul Ursita mea, cu refrenuri duioase şi cu regret, totuşi se­ nin. Steluţa nu e cea mai reuşită poezie din colecţie. E făcută mult mai târziu după pierderea ce i-a inspirat-o. „Trecut-au ani de lacrimi..11 Alec­ sandri nu pare a fi avut dexteritatea unui Sully Prudhomme de a se trans­ pune în vechi stări sufleteşti. Sinceritatea poetului e în afară de discuţie, dar realizarea artistică a sentimentului de mult resimţit are deficienţe. In­ spiraţia nu vibrează, ca în alte bucăţi. Dovadă, îngrămădirea de califica­ tive : „O blândm mult duioasă şi tainică lumina11.... sau: „Un suvenir de scumpe şi fei'bwite şi dulce sărutări11......... Expresii ce nu redau o imagine precisă: „Un suvenir poetic“....... .ai deşteptat în mine poetice sim­ ţiri"........ „o dragă, lină stea11....Nu găsim clocotirea suferinţei, în ver-


— 28 — şurile acestea. Nu uitarea, ci obişnuinţa cu durerea l-a făcut pe poet sa găsească mângâiere în zilnica existenţă, pe care sufletul său tânăr şi senin o creea şi o vedea frumoasă. Şi, totuşi, concepţia poetului despre eternitatea iubirii, ca şi despre puterea ei, ne aminteşte accente roman­ tice mult mai profunde: „Aşa nu te vei şterge din minte-mi niciodată/O suvenir puternic de dragoste ’nfocatâtf‘ (8 Mart). V. Hugo spusese: „Mais toi, rien ne t’effaee, amour" (Trîstesse cl’Ol.). A se vedea, pentru aceeaşi concepţie, şi poezia Adio. Se analizează, în şirul de idei privitoare la formă, rimele poetului — mai ales rimele dintre nume proprii şi nume comune — ritmul, care pre­ zintă uneori inconsecvenţe (Vezi tu vulturul, de ex.), efectele scoase din repetarea unor vorbe (Gondoleta), comparaţiile etc. •Se trece la reminiscenţele probabile, din poezii româneşti ante­ rioare. „Şi-a zilei mii de glasuri şi-a nopţei mii de şoapte /Îl proclamează ’n fala al lumei împărat". Ton şi ritm asemenea cu acelea din poezia lui Văcărescu: Cel gata la toate, care se încliee cu versul: „Este-al firei îm­ părat". Influenţa sporadică a lui Gonachi se vede în O noapte la iară, în care un vers popular al bătrânului poet moldovean apare în motto şi apoi e parafrazat la sfârşitul poeziei. Dar nu numai acolo, „.... dar vai mie, / Intr’o noapte de urgie, / Cerul crud ne-a depărtat, / Tu te-ai dus, te-ai dus iubită".... „Şi te-ai dus dulce minune din zarea ochilor mei", spusese Gonachi, ca şi, mult mai târziu, Eminescu. în Floare albastră: „Şi te-ai dus dulce minune, / Şi-a murit iubirea noastră". Găsim la Alecsandri, şi îngemănarea de cuvinte: „cu blândă faţă", rămasă, dela Emi­ nescu, expresie consacrată. Vorbitorul relevă faptul că în Lăcrămioare nu se constată o influ­ enţă a poeziei populare, deşi în Doine ea predomină, linele inspiraţii din colecţia analizată au devenit „populare", prin melodia ce le-a dat aripi sau prin facilitatea versului: „Gândul meu la tine zboară, / Ca o pasăre uşoară".... (Cântec de fericire). După ce se mai accentuează in­ fluenţa poeziei lamartiniene şi a „Orientalelor" lui Hugo, se semnalează un alt ecou din literatura franceză:

)

Era blânda oră a blândelor şonpte, Când nn mai e ziuă şi nu-i încă noapte. (8 Mari.)

La Fontaine spusese: Lorsque n’etant plus jour, il n’est pas encor nuit.

La capitolul răsunetului pe care personalitatea şi poezia lui Alecsandri le-au avut în Franţa, D-l profesor Raşcu mai adaugă amănuntul că poetul român publică în La Revue de 1’Orient,, XIV, 1853, pp. 211—212, în original şi în traducere franceză, cu versuri nerimate şi neritmate, poezia Fleurs de Magnet (Lăcrămioare). In La Chronique de France, 16 nov. 1853, jurnalistul Jules Lueas, vorbind de poezia lui Aleesandri, spune: „Qui aurait su penser, il y a quelque temps, qu’il existât des poetes dans Ies provinees Danubiennes". Se ştia despre ele că sunt grânarul

J


— 29 —

r

N

A

Orientului. Se citează fraza lui Goethe (.scrisoare către „un «rând duc**) : „Ces gens-lâ ont oublie qu’ils sont line bouture de la grande race. plantee jadis par Trajan â deux pas de Byzance**. De când cu diferendul rusoturc se ştie acum că „ce pays n’est pas moins lettre qu’un autre**. Au­ torul prezintă pe Alecsandri: „un boyard archi-millioi.,naire‘* .... „touriste et rapsode encore peu coiinti, mais â qui la reputation ne peut tarder de venir“. Sfârşitul articolului : „en lisant ces vers (La Strunga), on devine que le Meles, petit ruisseau auqiiel buvait Ilomere enfant, n’est pas trop eloigne de la terre ou est ne le nouveau barde**. Vorbitorul închee, citând rândurile D-lui X. Torga (Istoria literaturii române, sec. XIX, II. 142—143), de largă şi justă caracterizare a acestor poezii: „Ele (Lăcrămioarele) sunt în literatura noastră cel mai deplin, mai cast şi mai adevărat monument închinat uneia din acele pasiuni no­ bile, care înalţă sufletul mai direct la culmi pe care niciodată cugeta­ rea singură, pe aripile inspiraţiei obişnuite, nu le-ar fi atins**. Poezia de până acum a lui Alecsandri e o poezie născută din sufe­ rinţă. Moartea mamei sale i-a răscolit adâncuri sufleteşti şi vocaţii la­ tente. A cântat Doine, ca să se mân/iâe, iar moartea iubitei i-a desco­ perit. alte resurse şi posibilităţi. Sufletul lui a fost ea acea vioară de care vorbea maestrul Ruben către Dionis, în care dorm toate cântecele şi trebue numai mâna măiastră pentru a le trezi. Durerea le-a trezit în Alecsandri, durerea care scoate din suflete „cântece pătrunzătoarei Ce­ tind aceste producţii ale „seninului** bard, îţi aminteşti de elocvenţa sem­ nificativă a spusei lui Leon Bloy: „Tout est inutile, exeepte la souffrance**.


III VASILE ALECSANDRI: MĂRGĂRITĂRELE *) Intre anii 1852 şi 1862, Vasile Aleesandri compune mănunchiul de poezii Mărgăritărele. Cartea îmbrăţişează mai întâi două mari galerii de producţiuni: lirice şi epice. Primele se subîmpart în: patriotice, erotice şi lucrări inspirate clin diferite alte sentimente mai uşoare şi ocazii, iar celelalte în: legende istorice, legende cu caracter alegoric şi poezii născute clin credinţele populare sau clin basme. In lucrările patriotice, Aleesandri îşi identifică sufletul cu aspiraţiile seculare ale neamului şi îndeamnă pe Români 1a. revoluţie, după ce le pune în faţa ochilor trezirea conştiinţei întregii lumi (Deşteptarea României). Sentimentul de adâncă dragoste de ţară, precum şi credinţa într’un viitor strălucit, predomină în poeziile compuse de Aleesandri, după întoarcerea din străinătate, unde se refugiase, din cauza nereuşitei revoluţiei din 1848 (Anul 1855, Păsărică Mării, Hora Unirii şi mai ales Moldova în 1857). Alături de aceste producţiuni, am amintit existenţa unor lucrări ero­ tice. Ele sunt închinate, toate, celei de a doua iubite: Mărgărita, — pentru care simte o dragoste foarte puternică şi castă, mai presus de orice alt simţimânt omenesc, fiind chiar „un dar dumnezeesc“, o iubire sinceră. In a treia grupă de lucrări lirice, descoperim producţiuni inspirate de dorul de călătorie (Iahtul, Dorul de mare), admiraţia faţă de vechea cetate maură, Alhambra (O noapte la Alhambra), sau faţă de Italia şi femeile ei frumoase, cărora le închină Coroana vieţii. Legendele istorice: Banul-Mărăcină şi Visul lui Petru-Rareş se îm­ pletesc pe două vechi tradiţii. Una cu un craiovean îndrăsneţ, Mărăeină, pe care Ragele Franţei l-a făcut cavaler „de Ronsard“ şi cealaltă, cu ur­ carea pe tronul Moldovei a fiului bastard al lui Ştefan-cel-Mare, Petre Majă, mai târziu domnitorul Petru Rareş. Mai frumoase încă sunt cele două legende alegorice: Sentinela romană şi Dragoş. In cea dintâi poetul Aleesandri simbolizează prin cavalerul ro­ man pe poporul român, de pieptul căruia s’au spart hoardele barbarilor, rând pe rând. iar în Dragoş întruchipează Moldova, într’o copilă fru­ moasă, de care se îndrăgosteşte eroul maramureşan. Zimbrul ucis de Voevod este alegorica amintire a duşmanilor Moldovei. *) Disertaţia elevului Maheropol C. Mircea, clasa VII A.


— 31

■i

■i

Ultima grupă de poezii. în care am împărţit Mărgăritarele, sunt producţiunile inspirate autorului de credinţa populară în existenţa duhului rău numit Satan, sau a fiinţelor supranaturale, Strigoii — ce ne apar în Biserica risipita şi Noaptea Sfântului Andrei. Muntele de foc este inspirată dintr’o credinţă populară italiană, ori­ ginară de prin părţile lombardo-veneţiene, iar Inşiră-te Mărgărite e luata din basmul popular românesc, cu acelaşi nume. Caracteristica cea mai de seamă a Mărgăritărelelor este apariţia ele­ mentului popular, care însă ni se prezintă îmbinat cu elementul romantic si redat în mod superior faţă de Doine. Din fericita combinare amintită face parte fantasticul realizat în Biserica risipită, ori lugubrul din Noaptea Sfântului Andrei. Altă faţadă a influenţei romantice este rea­ bilitarea celor căzuţi, tratată în poezia: Hoţul şi Domniţa, şi nota exotică exprimată în: O noapte la Alhanibra, El R’Ba, La Palcstro, La Magenta, Coroana vieţii etc.... Ultimul aspect al acestui curent apusean este concepţia lui Alecsandri despre veşnicia iubirii (Floarea Oceanului). Asupra lucrărilor lui Alecsandri au mai avut influenţă cei doi mari literaţi francezi: Lamartine şi Iiugo, primul exercitându-şi puterea de influenţă, mai ales în producţiunile lirice ale autorului Mărgăritărelelor, celălalt — în domeniul epic. Originalitatea lui Alecsandri constă în naţionalizarea temelor cân­ tate, chiar când ele sunt luate dela scriitori străini, în adâncimea senti­ mentului personal, dar mai cu seamă în puternica imaginaţie de care dă dovadă, prin excelenţă, în producţiunile epice. Autocritică

Elevul Maheropol C. Mircea a recunoscut că: a) lucrarea sa a fost prea scurtă; b) n’a vorbit, destul despre producţiunile epice ale colecţiei ce avea de analizat ; c) trebuia să insiste mai mult asupra chestiunilor de formă. Observafiile elevilor

Elevul care a ţinut disertaţia ar fi putut aminti influenţa probabilă a lui Grigore Alecsandrescu. Astfel, în Deşteptarea României, de Alecsan­ dri, întâlnim versurile: ' Sculaţi toţi cu bărbăţie, Ziua vieţii a sosit.

Acest vers din urmă, „ziua vieţii a sosit* *, se aseamănă cu o parte dintr’un vers din Anul 1840 al lui Gr. Alexandrescu: Un ciuli fierbe îu lume şi omul ce gândeşte Aleargă către tine, căci vremea a sosit.


32 — Altă asemănare între Anul 1855 al lui V. Aleesandri şi Amil 1840 al lui Gr. Alexandrescu: In prima poezie sunt versurile: Tu, an nou, ce ne vesteşti? Vii s'aduci patriei mole, ca o dreaptă răsplătire, Pace, glorie, putere, libertate, fericire, Îndrumările cereşti.?

iar în a doua poezie: 'Par pe tine, an tânăr, te văd cu mulţumire: Pe tine te doreşte tot neamul omenesc!

De sigur că această idee a optimismului cu care Alexandrescu aştepta anul 1840 a imitat-o şi Aleesandri în Anul 1855. (Măre eseu Gr Ma­ rin. ci. VI B). — a) După concluzia la care s’a ajuns în şedinţele precedente, pare ne­ nimerită enumerarea titlurilor poeziilor din colecţia respectivă, Ja înce­ putul disertaţiei, b) Din punctul de vedere al unităţii stilului disertaţiei, nu găsesc potrivită împletirea rezumatului compunerilor cu versuri în­ tregi citate din ele. c) Ca să ne ferească de impresia unei lipse de asimi­ lare, vorbitorul nu trebuia să trateze într’un capitol separat sugestiile luate diu lucrarea D-lui prof. Cli. Drouliet, ci să le folosească acolo unde înlănţuirea lor logică s’ar fi putut face. adică acolo unde s’a vorbit des­ pre poeziile la care ele se refereau, d) Ar fi fost bine să se renuţe la pre­ cizarea că: „tot occidentală ea romantismul a fost influenţa lui Lamart.ine“. S’ar fi evitat un non-sens. (Mate eseu A 1 e x., cl. VII A). — a) Vorbitorul trebuia să arate că legenda Muntele de foc a fost reluată în proză, b) Elevul vorbitor a intrat prea brusc în subiect; tre­ buia să arate împrejurările în care Aleesandri a scris Mărgăritărele. şi anume între ce ani au fost scrise, c) In Noaptea Sfântului Andrei, vorbi­ torul ar fi putut schiţa influenţa lui Theophile Gautier asupra lui Ale­ esandri, în ceea ce priveşte elementul macabru. In Franţa, după Revoluţia franceză şi până pe la 1850, a fost nu numai o astfel de literatură, dar chiar o stare sufletească, aşa numitul „mal du siecle“. Oamenii urau vieaţa şi se organizau în cluburi de sinucigaşi, d) Vorbitorul ar fi făcut bine săarate deosebirea între poezia Cristos a înviat şi toate celelalte poezii din care reiese umanitarismul lui Aleesandri. (I o nes c u P. P e t r i ş o r, ci. V.Iil-a A). — Elevul Maheropol n’a pomenit de unele lucruri, ca: a) Aleesandri, îiv preajma revoluţiei dela 1848, izbucneşte în accente de patriotism, care îl fac să neglijeze chiar ritmul iniţial, ca în strofa următoare: Până când în ţara noastră tot streinul să domnească? Nu sunteţi sătui de rele, n’aţi avut destui stăpâni? La arme, viteji, ia arme, faceţi lumea să privească Pe câmpia românească Cete mândre de Români! (Deşteptarea României)


— 33 — b) Moda romantică de a pune un „motto“ înaintea fiecărei părţi dintr’o bucată se vede şi în Sentinela romana, ca şi la C. Negruzzi, în nuvela sa Alexandru Lăpuşneanu. c) Apropieri cu lancu Văcarescu. Alecsandri vorbeşte în Sentinela romana, de vultur, ca simbol al puterii ro­ mane, iar lancu Văcărescu, în Oda la Stema Ţării, vorbeşte de acvilă, tot ca simbol al puterii romane, şi care s’a prefăcut în corb. d) Scăderea im­ presiei şi efectului poeziei Sentinela romană, prin faptul că Aleesandri nu se opreşte acolo unde trebue, ci merge mai departe; astfel, Aleesandri trebuia să se oprească acolo unde aduce elogii ostaşului roman, deoarece în acele versuri e punctul culminant: Să trăeşti, ostaş romane, Stâlp al Iumei apusaue! Tu cu pieptu-ţi ai oprit Valul crunt din răsărit, Şi cu braţul tău armat Pasul soartei l-ai schimbat!

c) O greşeală gramaticală: Dar ce zic!.... un fior rece Printre-a lumii vine trece. (Sentinela romană)

şi o comparaţie, ce nu e destul de reuşită: Mulţi sunt ca nisipul mărei, Mulţi ca ghiarele mustrărei Intr’un cuget păcătos, Tntr’un suflet sângeros! (ibid.)

r

A

Era poate mai bine dacă ar fi fost comparat un termen abstract cu unul concret. f) Apropieri între Moldova în 1857 şi Sentinela romană: Pentru coroana-ţi de suverană, Pentru-al tău nume şi al tău drept Eu înfrunta-voiu hidra duşmană Ş’un scut ţi-oiu face din al meu piept! (Moldova în 1857)

[n zădar hidra turbează, Trupu-i groaznic încordează. (Sentinela ro mană)

g) In privinţa poeziei Banul Mărăcina, vorbitorul a spus că legenda a fost luată de Aleesandri, după nişte versuri ale lui P. Ronsard, ori ade­ vărul e că Aleesandri a luat-o dela Vaillant, primul dascăl francez la noi în ţară (1831), care, la rândul lui, a luat-o după nişte versuri ale lui P. Ronsard, ce ar lăsa să se creadă că e de origine oltean, însă astăzi se ştie că originea lui Ronsard este din Vendomois. Era obiceiul ea, pe acea vreme, oamenii să-şi ia, drept origine, o alta decât cea adevărată. 3


— 34 — h) Abuzul de diminutive în poezia Dragoş: lat? că ’nfcr ’o ăwnbrăvioară El zăreşte-o căprioară Cu corniţe subţirele Şi copite sprintenele. la.r pe iarbă ’n poeniţă Cânt ’o daJbă copiliţă. „Copiliţă\“} zice el, Bezemat de-nn stejerel.

i) Repetarea, expresiunii: „Şi din gură zice-aşa“ : Banul Mărăcină, Movila lui Burcel, Dragoş, Andrii Popa, Petru Rareş. j) Asemănări între Noaptea Sf. Andrei şi Melancolie a lui Emineseu: Miezul nopţii ’n aer trece Şi lovind arama rece Oare negre dousprezece Bate ’n clopotul dogit.

Şi străveziul demon, prin aer când să treacă, Atinge ’ncet arama cu zimţii-aripei sale, De-auzi din ea un vaet, un aiurit de Jale. (Melancolie de Emineseu)

(Noaptea Sf. Andrei de Alecsandri).

(N i e o r i e i N. A u g* u s t i n, cl. VII B.). — Poeziile patriotice din această grupă a Mărgăritărelelor trebuiau analizate în strânsă legătură cu evenimentele istorice ce s’au petrecut în timpul când au fost scrise, pentru a scoate mai bine în evidenţă patrio­ tismul ce reflectă aceste inspiraţii. De asemenea, ar fi fost instructiv să se fi făcut mici analogii între aceste poezii şi lucrările scriitorilor contemporani. Astfel s’ar fi putut face apropieri între Sentinela romano, a lui Alecsandri şi Cântarea României a lui Alecu Russo, sau între Deşteptarea României a lui Alecsandri şi Ră­ sunetul lui Andrei Mureşianu. Conferenţiarul trebuia să arate reminiscenţele din stilul poeziei po­ porane, ce se găseau şi în aceste poezii; se dau ea exemple: Sentinela ro­ mana, Biserica risipita şi Hoţul şi domniţa. Vorbitorul ar fi putut face şi o mică asemănare între stilul plin de explozii vehemente din poezia Moldova în 1857, a lui Alecsandri şi poezia Doina lui Mihail Emineseu. (Predescu S. D u m i t r u, cl. VII, B.). —Elevul Maheropol a spus că Alecsandri cântă, în poezia Pilotul, pe un pilot oarecare. Această afirmaţie nu este întemeiată. Prin acest pilot este simbolizat Contele Cavour. Poezia fiind alegorică, toate calităţile acestui pilot sunt atribuite Contelui Cavour. Ideile cuprinse în versul: „Iată lumea se deşteaptă din adânca-i letargie!u din poezia Deştep­ tarea României, de V. Alecsandri, par a fi inspirate din versurile: „A lirmei temelie se mişcă, se clăteşte, Vechile-i instituţii se şterg, s’au ruginit, etc.

din poezia Anul 1840, de Grigore Alexandrescu. colae, cl. VII B).

(Ionescu V. Ni-


— 35 — i

— Colecţia de poezii intitulată Mărgăritarele cuprinde şi unele poe­ zii ocazionale şi aşa zise poezii scrise pe albumuri, de care vorbitorul n’a amintit nimic. (Grigor eseu G. Dumitr u, ci. VII B). Răspunsul vorbitorului

1. Nu trebuia .să fac împărţirea şi enumerarea poeziilor. Răspuns: tocmai că se simţea nevoia de a înşira producţiunile, deoarece ele erau împărţite în şase grupe şi era necesar, deci, să arăt în fiecare grupă ce lucrări intrau. 2. Nu trebuia, să consacru un capitol întreg influenţelor străine. Deoarece ele erau destul de însemnate şi ca număr şi ca adâncime, cred că era necesar aceasta. 3. Trebuia să spun că Alecsandri a reluat în proză. Muntele de foc. — Dar nu a fost vorba să tratăm proza lui Alecsandri. 4. S’a spus că nu am făcut istoria evenimentelor din timpul lui Alecsandri. Nu aceasta a fost tema compunerii. Cel mult trebuia să dau epoca de formaţie a poeziilor. 5. Cei care au făcut critica au vorbit mai mult despre defectele poeziei lui Alecsandri, decât despre defectele lucrării expuse. Privire generală şi completări

-A

D-l profesor I. M. Raşcu ţine să pue la punct unele afirmaţii discu­ tabile. S’a vorbit de optimismul lui Gr. Alexandrescu. Poate acest termen nu califică precis temperamentul acestui poet, eu firea complexă şi cu va­ riate aspecte sufleteşti. D-l I. Găvănescul întrebuinţase, pe vremuri, for­ mula „meliorist44, care — deşi fericită ca sens — n’a prins, din cauza sonorităţii prea exotice a cuvântului. Nu e oportună constatarea, făcută de vorbitor, relativ la observaţiile elevilor, anume că ele s’au redus mai mult la critica lui Alecsandri, decât a propriei sale lucrări. Rostul „criticii4 £ fă­ cută de cei prezenţi nu e de a găsi cu orice preţ defecte lucrării cetite. Ele­ vii auditori pot scoate în evidenţă şi părţile mulţumitoare ale disertaţiilor şi mai ales pot aduce rezultatul analizelor proprii şi al studiului personal asupra operei ce se discută, pe care cu toţii sunt chemaţi să o cetească în prealabil. Ca „studiu personal4‘, suntem în drept să considerăm cunoştin­ ţele culese de elevi din orice sursa serioasă, dacă însă ele aii fost asimi­ late şi dacă, bineînţeles, corespund propriei convingeri. Greşeşte vorbitorul când susţine că nu era tema lui să facă istoricul compunerilor poetice ale lui Alecsandri, din această colecţie — în legătură cu o părere ce s’a re­ zumat aici. A schiţa împrejurările care au dat naştere unei inspiraţii, mai ales când ea e o poezie patriotică sau cu subiect de actualitate, este un lucru extrem de folositor pentru completarea cadrului unei creaţii. S’a afirmat, ea răspuns unei observaţii, că nu sunt cazuri de ritm greşit în această co­ lecţie. Dacă ar fi numai exemplul următor: „Adio, oh niciodată / N’am crezut că pe pământ...44, şi încă nu am fi îndreptăţiţi să subliniem susţi­ nerea de mai sus. Autorul disertaţiei şi-a apărat cu dibăcie alte puncte de vedere, în lucrarea sa, care prezintă defectul de a fi prea scurtă, în sensul că s’a redus expunerea la aspectul unui rezumat, nepomenindu-se


— 36 — decât în treacăt de unele chestiuni ce reclamau desvoltare largă. „Nici Italia nu-1 lasă indiferent (pe Alecsandri)**. Cam puţin despre poeziile din ciclul Italiei. Lucrarea se prezintă, astfel, mai mult ca un schelet, ca o schemă, ale cărei puncte ar putea alimenta o eventuală tratare mai amplă. Cum vieaţa lui Alecsandri nu se studiază aparte în şirul diserta­ ţiilor noastre despre acest scriitor, e potrivit să se amintească evenimen­ tele din existenţa poetului, cu prilejul studiului unor poezii, care apar într’o lumină şi mai vie, când le explicăm geneza. In felul acesta s’ar fi găsit un element util de sudare a părţilor componente ale lucrării. Lectura temei a fost mult mai mulţumitoare de această dată, iar planul — logic şi bine conturat — a fost întocmit cu grijă. „Mărgăritarele** ! Lucru extrem de curios: un volum cu un titlu ase­ mănător cu al celui precedent. Mărgăritarele sunt lăcrămioare. Alecsan­ dri o recunoaşte. Şi acest titlu are o semnificaţie mai largă decât pare. El aminteşte, prin sonoritatea lui, numele unei fiinţe care —după Elena Negri — exaltase sufletul şi imaginaţia poetului în grad destul de intens, într’o anumită epocă a vieţii sale. Fazele acestui nou „roman* * se pot urmări din „datele** colecţiei prezente, coroborate cu cele aflătoare în nuvela Mărgă­ rita. In colecţia precedentă, 8 Mart era ziua pe care se aţintise privirile cântăreţului. Acum e 1 Mai: „Acea zi mult frumoasă, cea zi de neuitare**. Această zi „din suvenirul nostru în veci nu va apune, / căci ea a fost hota­ rul trecutului amar**. Probabil că e vorba de trecutul ulterior pierderei pri­ mei iubite. Sinceritatea lui Alecsandri nu poate fi discutată, dar natura omenească se obişnueşte cu durerile şi atunci... caută mereu alte prilejuri de a suferi. In Mărgăritărele găsim şi poezii patriotice. încrederea în menirea mă­ reaţă a neamului nostru — idee scumpă şi predilectă scriitorilor naţiona­ lişti din veacul al XlX-a, al căror reprezentant de frunte a fost N. Bălcescu — o găsim în Anul 1855 şi Alecsandri nu rezistă de a o pune, mai târziu, până şi în gura lui Despot-Vodă, care vorbea de menirea „înaltă şi providenţială** a Moldovei. „Venit-am şi am învins** (din Sentinela ro­ mană): un fel de „Veni, vidi, vici“, este încă o afirmare de mândrie patriotică, întocmai ca şi acel popular „Românul nu piere**, din aceeaşi poezie ,culminând în versurile: „Şi barbarii toţi grămadă /Morţii crude se dau pradă**, ceea ce ne aminteşte întrucâtva tablourile patriotice cu scene de războaie, în care duşmanii sunt, fără excepţie, culcaţi la pământ. De aici la versul: „Că-s Român cu şapte vieţi**, nu e decât un pas.-Aceeaşi specie de patriotism sonor şi evidenţiat întâlnim şi în Banul Mărăcine. Legenda fusese — probabil — pusă în circulaţie de Vaillant. (Cf. Ch. Drouhet, articole în Convorbiri literare, 1924, pp. 521 şi 846). In La Revue de VOrient, (1844, V, pp. 213—221. mai întâi (Tendance politigue des Moldo-Yalaques manifestee par leur litterature) şi numai mai în urmă în La Românie (3 voi. Paris, Bertrand, 1845, I, 151, 393) şi în Poesies de la langue d’or (Paris 1851, în dedicaţia cărţii), Vaillant se ocupă, între altele, de cel mai mic copil al boerului Marraeini (sic), marchiz sau baron de Craiova, din satul „Marraeini, preş Buzeo (?), en Valaquie**, reproducând din Ronsard versurile care au provocat discuţia în legătură cu originea


— 37 -

i

■i

,v

poetului, respingând părerea că ea ar trebui căutată în Ungaria şi închinându-işi poeziile, abil traduse din limba patriei sale adoptive, „aux mânes du premier des Ronsard, jeune et brave soldat du Danube, homme de grand coeur et de grandes pensees, qui—il y a plus de 500 ans—vint aider Ies Frangais â ckasser Ies Anglais hors de France et poussa plus tard Ies Frangais contre Amuratk, qui menagait sa patrie“. După Vaillant, Contesa Dask, în romanul Michael le Moldave (2 voi. Paris, Petion, 1848, I. 76), ne vorbeşte despre un urmaş al marelui poet, numit Louis de Ronsard (Cf. Charles Drouhet — Le Roumain dans la litterature frangaise, Mercure de France, 1 mai 1924). Ubicini, în Introdu­ cerea ce scrie la versiunea franceză a poeziilor populare ale lui Alecsandri (Ballades et chants populaires de la Roumanie, Paris, Dentu, 1855, p. XXI, notă), citând versurile lui Ronsard: „or, quant â mes aîeux....“—susţine că acesta e „originaire de la Roumanie*4 şi urmaş al unui personaj român, numit Bano Marucini. Probabil tot după Vaillant, Mărie Nizet, în volumul de poezii: Ro­ mânia (Paris, Ghio, 1878, p. 35, notă), afirmă următoarele: ,.on ignore generalement que le prince des poetes etait d’origine roumaine. Celui de ses ai'eux qui vint se fixer en France ehangea son nom de Mărăcine (ronce) en Ronsard. Les donxaines de Mărăcine etaient situes dans le district de Buzeo, en Valachie1*. Un roman destul de recent: Ceresnes, Le chevalier de Ronsard et le Bane Maratchine (Ban Mărăcin), (Tours, Mame et fils, 1910), e consa­ crat în întregime acestei legende. Dintre toate producţiile relative la originea lur Ronsard, acea care a avut cel mai puternic răsunet în marele public rămâne, însă, tot Banul Mărăcine a lui Alecsandri, poezie scrisă la 1855 şi tradusă, în repetate rân­ duri. în franţuzeşte. Tot în legătură cu sentimentele de simpatie ale poetului faţă de naţiile surori, trebue să pomenim poeziile din ciclul italian, scrise în timpul răz­ boiului pentru unitatea Italiei, şi în care se exaltă gloria soldaţilor şi viitorul ţării, pentru care inima lui Alecsandri bătea emoţionată. S’a spus că acest ciclu e un fel de preludiu al colecţiei Ostaşii noştri. E curios să se constate că, odată cel puţin, poetul care a cântat mereu războiul cu atâta entuziasm se ridică, totuşi. în contra lui. când icoana grozăviilor deslănţuite de el o ar° sub priviri (La Sevastopol): Când va sosi o! Doamne, un timp mai mângâios In care să pătrundă cuvântul lui Cristos: 3ă piară duşmănia din trista omenire. Să nu mai fie omul unealtă de pieire?

In colecţia aceasta găsim şi cunoscute versuri, devenite populare: „Dela mine pân’la tine / Numai stele şi lumine", altele chiar luate direct din popor (Cântece de lume): Duce*m?aş şi m’aş tot duce, Dor să nu mă mai apuce! Cine ’n cale m’a vedea Să plângă de jalea mea!


- 38 — ca şi unele versuri din Inşiră-te mărgărite, ca de ex.: „Câte stele sînt pe cer / până’n ziuă toate pier4 4 etc. Se atrage atenţia asupra minunatului efect pe care Alecsandri ştie să-l scoată, în zugrăvirea luptei din Sentinela romană, prin stilul dinamic ce întrebuinţează, reuşind să redea imagina mişcărilor de mase, cu o amploare şi o măreţie ce pot fi comparate doar cu „lupta dela Rovine44 a lui Emineseu. (A se receti pasagiile: „Vin şi Hunii, vin şi Goţii44, precum şi „El îi sparge şi-i răsbeşte44, sau: „Fug Gepizii, fug Bulgarii44,...., etc.). In Mărgăritărele, mai întâlnim un Alecsandri sonetist: înfăţişare rară, deşi nu unică, pentru activitatea poetului (Lacul de Como). Limba colecţiei este proaspătă şi variată: neologisme îndrăzneţe: „sub crâncena rafală11. (Pilotul), alături de termeni neaoş româneşti: „în codrii mereu pustii44 (Dragoş). Rime originale, apropiind nume proprii de nume comune, procedare în care Eminescu va deveni adevăratul maestru. (Ex. Visul Ud Petru Bareş, între altele). Obiceiul frecvent la Alecsandri de a relua vechi versuri proprii e larg uzitat şi aici: „Abia zice şi de-odată / cade hoţul de pe munte44. (Muntele de foc), de comparat cu: „Abia zice şi de-odată / Fulgeră’n cer o săgeată44. (Sentinela romană). Apoi des întâlnitu!: „Copiliţa’nveselea / şi din gurăaşa grăia44 (Dragoş), ca şi: „Svon de glasuri cuvânta / Să trăieşti, Măria Ta“, sau: „Ca să zicem Ţie-aşa: / Să trăieşti Măria Ta“. (Visul lui Petru Bareş). Aiurea: „Tot omul în uimire /Simţeşte’n a lui inimă/ O tainică pornire44. (Coroana vieţii). Versul întâi e parafrazat în Soarele (Altele) : „Tot omul în orbire44. Dar Alecsandri nu rupe desăvârşit cu tradiţia, ci în versurile lui găsim şi multe puncte de legătură cu vechea poezie a înaintaşilor săi: „Când pri­ vesc la tine, draga mea frumoasă / Raiul îmi deschide poarta-i radiosă‘4. (Vis de poet). Conachi spusese (In lipsa ei): „Guriţa deschizi, cerul se deschide44. La Alecsandri: „Pe câmpia românească / Cete mândre de Ro­ mâni44. (Deşteptarea Bomăniei), iar la Cârlova: „Pe câmpia românească / O tăcere până când?44 (Marşul). Cel oare vorbise entuziast de „veselul Alecsandri44, în Epigonii, nu poate rămânea străin de farmecul unor versuri muzicale sau al unor ima­ gini de ale premergătorului său; „Pe când oastea se aşează, iată soarele apune44 spusese, în Scrisoarea III. Autorul Sentinelei romane, după desserierea luptei, schiţează un tablou asemănător: „Soarele îşi schimbă locul şi apune roş oa focul44. Tonalitatea generală ea şi tema din Mortua est amintesc acelea din Emnvi: „De ce să cadă crinul în zarea dimineţii, / De ce să moară Emii în floarea, tinereţii?44... „tu, alb înger44 etc. Vis de poet fusese o lectură de predilecţie a lui Eminescu, în tinereţe. O citează cu emoţie în Epigonii. Ritmul poeziei lui Alecsandri este foarte apropiat de al celui din Mortua Est... „tu, înger dulce, tu, minune vie44, iar la sfârşit: „Căci un vis ca tine aşa de ferice / A’nflori nu poate pe pământ aice44. La Eminescu. (S’a dus amorul): „Şi poate că nici este loc / Pe-o lume de mi­ zerii / Pentru ’u j. atât de sfânt noroc / Străbător durerei44. Ecouri din InşirăMe Mărgărite se pot identifica în „Nunta în codru44 din Călin: „Mare nuntă se făcea / Cu nuntaşi nenumăraţi / Cum se cade la ’mpăraţi44 etc..


- 39 apoi: Dar din toţi nuntaşii cine / Răspândea mai vii lumine? Dulcea-a craiului mireasă / Tânăra împărăteasă / Care ochii fermeca*4.. *). Versuri sonore şi pline, care se pot cita şi azi pentru frumuseţea lor, şi ar putea fi semnate chiar de pretenţioşi artişti, găsim în acest volum destule. Două exemple: „Varsă’n cupa mea de aur / Vinul roş ce desfătează / Şi mă’mbată, mă turbează / Ca şi sângele pe taur”. (Muntele de foc) sau: „Unde călătorul vesel îngânat / Doarme’n legănarea lungilor caice* *’ (Cântecul Mărgăritei). In privinţa influenţelor străine, exercitate asupra poetului nostru, în afară de acea a lui Lamartine şi Hugo, analizată de D-l Drouhet şi repro­ dusă, în parte, de vorbitor, ar mai fi de adăugit că poeziile din „ciclul spaniol** : Seguidilla, El R’baa, O noapte la Alhambra (scrise la 1853) sînt, poate, un ecou al versurilor din Espana, de Theophlie Gautier, carte apărută la 1845. Noaptea Sfântului Andrei tratează o tema prin excelenţă romantică. Sunt redate, în ea, cunoscute superstiţii populare, dar elementul macabru fanastic era un apanaj al noului curent, care abuza chiar de el. O serie întreagă de poeme, culminând cu Aibertus al lui Gautier, insistă asupra unor astfel de teme: nopţi de sabat, dansuri pe morminte, vrăjitoare, far­ mece etc. Iată asemănătoare tablouri cu cele din poezia bardului nostru: „Voiei l’heure fatale ou de plaintives ombres / Transfuges du cercueil, dans Ies nuits Ies plus sombres / Viiennent des leur presence effrayer Ies vivants**. (Edmond Giraud, Poesies diverses, Paris 1822. A Vonxbre d’une amie), sau altele dintr’un poem: La nuit des morts (Legendes) ale cele­ brului, pe atunci, cântăreţ Baour Lormian: One sombre vapeur voile le firmament Et la lune, â travers la masse transparente, Laisse â peine glisser une clarte mourante. Des squelottes hideux, se tenant par la main Sur deux files ranges, bordent tout le chemin Et de leurs ossement-s Ies cliquetis funebres Par l’echo prolonges rouleiit dans Ies tănâbres.

sau, din acelaşi autor, aiurea (La Grotte infernale): Les ossements des morts, au sein des cimeti&res S ’entreclioquent avee terreur.

Pentru a se completa studiul legăturilor literare directe ale lui Alecsandri cu Franţa, se mai adaugă faptul că poetul a fost ales membru al Societăţii orientale din Paris, în 1848, fiind propus de Vaillant şi de Billecocq. *) Literatura noastră, atât de redusă cât este, aşteaptă încă recetiri, confrun­ tări, nu doară ca să diminueze valoarea eutănii sau cutărui scriitor, ei pentru a face proces de continuitate literară în timp de 50—60 de ani, care nu a lipsit la noi şi pen­ tru a releva sugeştiunile pe care un poet ca Eminescu, de ex., le-a primit dela predece­ sorii săi. (Ov. Densusiauu — Estetica Ivmbei române. II, p. 282).


— 40 — Câteva cuvinte despre acesta din urmă, care a jucat un rol important în propaganda favorabilă Principatelor Române. Avocat la Paris, a intrat apoi în diplomaţie, în care a rămas treizeci de ani. Criticând atitudinea prim-ministrului Guizot, acesta îl recheamă din postul său de agent consular în România, unde a fost un sincer apărător al nostru. Se răzbună pe Guizot, scriind două mari volume de memorii: Le „Nostre Prigioni U >•= ), în care relatează pe larg toate chestiunile cu privire la ţările noastre, şi pentru care. zice Billecocq, Guizot nu i-a dat nici un concurs. Cartea apare după nenumărate—şi, unele din ele, zadarnice apeluri—ale autorului, pe lângă toate ,,mărimile" vremei (Lamartine, în special), cu scopul de a căpăta ajutoare, în vederea publicării voluminosului manuscris. Desfăşoară o acti­ vitate bogată la Societatea orientală şi în La Revue de l’Orient. Prieten bun cu Alecsandri, el pleacă din Principate în preajma Revoluţiei, dar nu renunţă la propaganda pusă în serviciul cauzei noastre, deşi adesea întâm­ pină indiferenţă şi mai ales neîncredere. Rude influente îi refuză concursul, pe motiv că vajnicul luptător se agită pentru o himeră. In „desperare de cauză**, Billecocq scrie lui Alecsandri, „boyarcl de la Moldavie, â Paris**, în 1848, cerându-i să-i dea... „une espeee de certificat... ou laisser-passer.. qui prouve â tous Ies miens que votre pays n ’est pas iui mythe, que Moldaves ou Valaques, vous existez, el que ce n’est pas moi qui vous ai deeouvert* *. Alecsandri îi remite imediat (14 oct. 1848) o lunga scrisoare, destinată unei persoane influente din familia lui Billecocq. E poate una din cele mai spirituale pagini scrise de Alecsandri şi, după cât ştiu, necunoscută la noi: Madame, ne vous dtonnez pas de la liberte grande que je prends de vous adreeser ces lignes, sans avoir eu prealablement 1 ’honneur de vous etre prâsente: je suis un paysan du Danube, quasi-barbare, iui Moldave enfin; c ’est- tont dire! Et c ’est ă ce titre justement que j 'implore votre indulgence, potir le crime de ttse-fordont, je me rends coupable en ce moment. Que si ce titre ne po'uvait pas inalitâs cependant pairaStre assez valable ă vos yeux, madame, pour me nieriter ma grâce, j’en appellorais ă un. autro, celui d'emigre qui vient plaider auprds des coeur3 gdn&reux des Fran<jais la cause de sa patrie menacee dans ses droits Ies plus sac-res. Moldave? qu'este-ce que ga! Qa a-t-il une patrie? ga a-t-il une nationalite? Qa a-t-il une place sur la carte de PEurope? Za ca'iise ALolăo-Yalaque! Peut-on en p^irler, seriousement et. sans se compromettre eu bonne conipagnie? lldlas! madame, voilă Ies questions que j’entends resonner ă mon oreille cliaque jour dana ce bion aimd pays de Erance, ou 1 ’on sait ignorer Ies choses atvee taţnt d ’esprit! Quant â mon amour propre et au role qu’il joue daus ce eonflit de questions enibarrassantos, je n ’en parle pas, car je commence ă me demander moi-nieme s 'il est permis nu Moldave d'dtre susceptible d’un sentiment quelconque? Eh bien, ma­ dame. en considdration de Pamitid qui m ’attache a im de vos arnis. Mr. Billecocq. et no fut-ee que pour 1 ’originnlitd du fait. permettez-moi, pour un instant, de faire acte d ’ainour propre naţional et de vous parler de mon pays. .Cela vous eimuiera, sans dontcs maia il faut etre cliaritable-et passer quelque chose aux barbares. Mon pays est beau, madame, rielie, pittoresque, tant par sa coulenr primitive, que par le manguo <îe tonte e$p< ce de civilisation bcsogncusc. C'est une petitie oasis, *) Ou le Journal de Billecocq, diplomate franţais, 2 voi. Paris, de Cossou, 1S49.


- 41 —

A

>(

d ’autant plus inconnue qu ’elle est perdue entre trois d6serts: l ’empire autrichien, le despotisme musulman ct l’absolutisme moscovite. Ma nation corupte pr£s de 10 mUlions d’habitants qui sont encore dn.ns toute la barbarie des moeurs patriarcales. Nos d£fauts sont nombreux; mais eomme .ie suis en veine d’amour propre, vous me permettez, madame, de Ies passer sous silence! Nos qualit6s se resument en une seule, que nous estimons et chărissons nous-mâmes, tant elle nous paraît precieuse; c’est que nous sommes Fran^ais de coeur et adorons la France, eomme notre propre patrie. Demandez-le plutot â M. Billecocq. Notre voeu, c’est de faire comprendre â vos compatriotes, madame, qu’ils possedent aux portes de l’Orient des millions de frâres animSs des memes sentiments et des memes principes que Ies leurs! Notre but, e’est de relever notre nationalite sur Ies d6bris du protectorat russe qui essaie de nou's defranciser <i tout prix. Notre ambition enfin c’est d’etre aux confins de l’Euxope eivilisee.... Ies sentinelles dcvouces du drapean tricolore de la France, de cet etendard do liberte pour lequel nous serions lieureu'x de verser notre sang! Nous voici, ma­ dame, en quelques mots, tels que Dieu nous a faits et tels que nous voulons nous fairc nous-memes. Maintenant, s’il se trouve au monde un homme qui nous comprerme, qui nous aimxe.... et qui nous rende justice; s’il se trouve en France u-n homme qui a'{ţ~lecourage de compromcttre jvsqu’ă sa reputation d’homme d’esprit, pour soutenir ?iotre cause envers et contre tous, aprds avoir defendu pendant sept ans l’honneur du pavilion tricolore, toujours envers et contre tous — e’est notre ami, M. Billecocq. Nous croyons, nous Moldo-Valaques, dans notre naivete primitive, que cet homme est le seul qui connaisse Ies veritables interets de la France a l’âtranger, le seul qui aiit le don d’entrevoir, dans un avenir prochain, le role gîorieux que votre patrie, ma­ dame, est appelâe â. aequerir en Orient. M. Billecocq, avec sa manie moldo-valaque, est dans ce cas! II a decouvert ime etoile franşaise dans le ciel oriental, mais eorame elle n ’est pas encore visible aux yeux de tout le monde, on nie naturellement son existence reelle! M. Billecocq a, de plus, le coeur â moitie moldo-valaque! Que voulez-vous? II a vecu, pendant de si longues annees, au sein d’un nation dont le coeur est â moitie franqais! Nous avons donc l’audace de penser (car tout MoldoValaques que nous sommes, nous avons aussi nos petites idees!...) que l’idee fixe de notre ami est de la nature des etoiles de ce nom!... et ce sont Ies plus lumineuses. Nous nous permettons meme d’avoir la eonvlction intime qu’eu s’entichant des Moldo-Valaques, notre ami n’a pas perdu une seule etineelle de son briliant esprit, mais qu’il a fait preuve d’un coeur vaste, genereux et surtout profondcment dâvdu-e aux intârets et â la gloire de la France. C’est donc â genoux, â la maniere des barbares, que je viens vous supplier, madame, au nom des tous mes compatriotes, de permettre â notre meilleur ami de continuer â poursuivre un reve propliâtique qui sd transformera bientot peut-etre en miile realitâs de bonlieur et d independance pour une nation toute entiere. Une poesie populaire de mon pays dit: Ies flots passent, mais lcs pierres restent. Permettez-moi, madame, de faire, eomme elles, a la fui de- tous ces flots de paroles et de rester Votre tr&s respectu.eux et tres devou6 serviteur B. ALECSANDRI

U oct. 1S4S


IV VASILE ALECSANDRI: SUVENIRE; VARIA; ALTELE *) Sufletul lui Alecsandri a fost atât de adânc impresionat de frumu­ seţile naturii, de unele aspecte ale societăţii în care trăia şi ale folklorului nostru. încât nu s’a putut stăpâni de a nu da frâu liber cugetului, să ne zugrăvească tot ce simţia, în poeziile sale, care pentru literatura noastră sunt adevărate podoabe. Dată fiind asemănarea dintre cele trei colecţii ce se analizează, se poate spune că ele ar fi putut fi grupate într’o singură colecţie. In Suvenire, Alecsandri a adunat douăzeci şi una de compuneri, scrise între 1843—1851, cu subiecte inspirate mai ales din amintiri. 0 împărţire pe genuri fiind prea vagă, e mai nimerit să le împărţim după cuprinsul lor, în patru grupe: 1. Poezii care oglindesc momente din vieaţa politică a poetului, cum sunt: Desrobirea Ţiganilor; în ea poetul preaslăveşte ziua în care Românii au liberat pe Ţigani, zi ale cărei efecte binefăcătoare pregătesc Moldovei viitor de libertate. Din pricina, entuziasmului cu care Alecsandri propagă ideile revo­ luţiei dela 1848, a fost exilat şi silit să petreacă un an prin străinătate. La plecarea din ţară a scris Adio Moldovei, în care îşi ia rămas bun dela patria sa iubită, fără a pierde speranţa vreunei întoarceri. In întoarcerea în ţara, vedem că speranţa sa se realizase, iar poetul îmbătat de fericire uită frica lupilor şi urgia viscolului. In această poezie observăm parale­ lismul dintre poet şi gândul său. Primul mergea către ţară, iar al doilea către o stea: iubita sa. Sufletu-i fusese sdrobit de moartea mamei sale (1842) şi căuta pretutindeni o alinare. 2. Poezii inspirate de amintirile sale de călătorie. Pe când se afla în insula Prinldpo, scrise poezia Pe malul mării, în care se vede impresia produsă în sufletul său de trista aducere aminte a mamei sale. Bosforul este o poezie erotică impregnată cu elemente exotice. La început ni se face un tablou nocturn al măreţului Bosfor. Aici nota romantică reiese din contrastul între sentimentul de plăcere dela început şi cel de tristeţe al cadânei. In partea a doua a poeziei, vedem o barcă ce se îndre'aptă spre Seraiu. 3. Poezii erotice sau dedicate vreunui amic. Visul este o poezie epică, *) Disertaţia elevului Stoianovici D. Gheorghe, clasa VII A.


- 43 — i

r.

•Y

i '■

i

în care poetul se foloseşte şi de elemente din lumea basmelor. Dridri e o poezie epică-erotică, inspirată dintr’un cântec popular francez. Dridri odihnea „într’un colţ de lume** , ea căreia-i plăceau mai înainte petrecerile şi care spunea că „vieaţa e trecătoare**. Această Dridri e iubita poetului, care acum, când ea murise, se întreba cum de a putut pieri această frumuseţe* ‘. Stilul vioiu dă poeziei un farmec deosebit. Relativ la această poezie, M. Eminescu, în „Epigonii**, vorbind despre „veselul Aleesandri**, spune că acesta „râde printre lacrimi, când o cântă pe Dri­ dri**. Dor de călătorie este o doină din care. după cum arată şi titlul, reiese dorul de călătorie, specific al lui Aleesandri, pe care-1 pune în legătură cu lunca din Mirceşti, lunea pe care, mai târziu. în Pasteluri, o va cânta atât de strălucit. Valoarea poeziei scade din pricina diminutivelor în abun­ denţă. Adevărul şi minciuna este o poezie* ocazională, care pare a fi o satiră; cuvântul însă e prea pretenţios. In realitate Aleesandri vrea să convingă pe Doamna căreia i se adresează, că e îndr’adevăr frumoasă. In Strofe lui C. Negri, vedem că poetul nu uitase încă pe Elena Negri. Iubirea aceasta l-a legat frăţeşte de C. Negri, prietenul său şi fratele iubitei sale. 4. Două fabule. In Zimbrul şi Vulpea, Aleesandri ne descrie cum o vulpe se adresează zimbrului, oferindu-i, în schimbul câmpiilor pe care păştea, o locuinţă cu mult mai demnă de un asemenea personaj, ea însăşi fiind gata să-i slujească. Zimbrul însă, bănuind cursa vulpii, îi răspunse în mod ironic: „Ai râs şi tu odată de-o cioară îngâmfată**. Această fabulă a fost inspirată din Vulpea şi Corbul a. lui La Fontaine, a cărui influenţă se resimte în versul citat. In Curcile, poetul ne prezintă nişte curci gârbo­ vite şi îmbătrânite, care se revoltaseră contra porumbilor şi cărora câinele curţii le răspunde că ele şi-au trăit de mult traiul lor. iar acum toate nu plătesc „nici de-un potroc**. Morala acestei fabule este că niciodată nu trebue să pizrnuim pe cineva. Ambele reprezintă primele încercări ale poetului în genul didactic. In general, această colecţie reprezintă ultimul pas făcut de Aleesandri, pentru a ajunge la Pasteluri, punctul culminant al activităţii sale literare, după care a publicat colecţia Varia. Sub denumirea Varia (deosebite), Aleesandri a adunat încă 24 de poezii scrise între 1845—1873 şi publicate în 1875. Aceste poezii pot fi împărţite în şase grupe: a) poezii ocazionale: Imn religios lui Ştefan-celMare şi Imn lui Ştefan-cel-Mare au fost cântate cu ocazia unei serbări dela Mănăstirea Putna (August 1871), serbare dată de ...Junimea acade­ mică română**, în memoria marelui Domnitor. In primul imn, Aleesandri cere Creatorului să facă „să străluce iubita-i Româuime**. Ultimul vers al primei strofe se repetă după fiecare strofă, dând şi mai mare amploare poeziei. In al doilea imn, poetul îşi aminteşte gloria lui Ştefan şi planurile sale de a uni toată Dacia, plan care vedem că întrucâtva se realizase. Glas din stele a fost compusă la moartea Principesei Maria. Aici poetul vor­ beşte de numele dispărutei, care a lăsat „o dulce suvenire**. b) Balade. Ştefan-Vodă şi Codrul este o baladă inspirată din tradiţie: Odată Ştefan-cel-Mare s’a retras în codru, în urma unei lupte în care fusese respins. Codrul, vazandu-i jalea, a piefacut copacii m „ostaşi


— 44 — voinici**. cu care Ştefan a pornit din nou la luptă. Ştefan şi Dunărea este o baJadă inspirată tot dintr’o tradiţie. Intr’o luptă cu Turcii şi Tătarii, Ştefan era însoţit de o copilă, care căuta să fugă de lângă el; de aceea se aruncă în Dunăre, de unde Ştefan o salvează. De atunci, se zice că Dunărea plânge pe acea copilă, care i-a fost răpită. In Omul singuratic, poetul ne povesteşte nenorocirea unui călăreţ ce trecea singur prin luncă! După ce .,o fantomă albă“ i-a ucis calul, moare şi el, străin pe cealaltă lume ca şi pe pământ. Stelele e o poezie inspirată din credinţa populară că. fetele şi nevestele fug de soare, ca. nu cumva acesta să le fure ochii, sub ale căror gene s’au ascuns stelele. Soarele, vântul şi gerul a fost inspi-’ rată de sigur din basmul popular cu acelaşi nume/ In Mărgărita din Muncel, vedem dragostea mamei pentru copilaşul mort. c) Pe albumuri. Pe albumul unei copiliţe pariziene a fost scrisă la Paris, în 1848. In această poezie, vedem durerea poetului în ajunul intrării Ruşilor în ţară. El invită pe acea eopiliţă să se roage pentru noi, iar ţara, de va. fi ferice, îi va mulţumi. Pe albumul Principesei A. Rosetti. d) Exotice. In Căderea Finului, Alecsandri face o comparaţie între o cascadă pe care o formează Rinul şi Franţa. După cum Rinul, în acel loc, se prăbuşeşte, risipindu-şi apele, pentru ea apoi să le adune din nou, tot astfel şi Franţa, ajunsă la culme, era să se nimicească. In Marea Mediterană, poetul amintindu-şi tinereţea, îşi arată dra­ gostea pentru mare. e) Fabule. Moara de vânt e o fabulă cu aluzii politice. In Lupul şi maimuţa, un lup răpit de farmecul maimuţei, caută s’o încânte, dar aceasta, bănuind şiretenia lupului, îi spune că-i e teamă să-l asculte, că el îşi schimbă părul, dar nu şi năravul. Morala este că nu trebue să ne lăsăm încântaţi, la fel ca în Zimbrul si Vulpea (Suvenire). f) Poezii de idei; meditaţii. Ieri şi astăzi este o poezie întrucâtva filosofică; din ea reiese nimicnicia omului în comparaţie cu natura. Mai trebue menţionată Bucovina, în care Alecsandri cântă „vesela grădină**, răpită la 1775. După cum ani văzut, în Varia, care reprezintă maturitatea poetului, influenţa populară se resimte puternic. Altele au fost adunate şi tipărite de d-1 I. Bianu, la 1896, 59 poezii felurite, nepublicate de poet. Aceste poezii au fost scrise între 1881—1888, reprezentând timpul bătrâneţii. In Altele găsim: 1) poezii ocazionale, cum sunt: 10 Mai 1881 şi Imnul coroanei, care au fost scrise cu ocazia ridi­ cării României la rangul de Regat. In a doua poezie, după fiecare strofă, urmează un refren. In Puii cloşte% ne face o descriere a unei serbări, dată în folosul incendiaţilor din Focşani, în Cişmigiu (1882). 2) Poezii în legătură cu şederea la Castelul Peleş. In După- doi secoli, Alecsandri povesteşte un vis al său. Părea că se născuse iar, după doi secoli şi pe la poalele Sinaiei, zări Castelul din care cobora Carmen Sylva şi se afunda în păduri, cântând din lira sa germană. Această poezie e un produs al fantaziei poetului, ca şi Balada Peleşului, în care ne lămureşte de ce Peleşul şi-a. schimbat cursul său, întârziindu-şi vărsarea în Prahova. 3) Ode. In Sfinţirea Curţii-de-Argeş, poetul ne pune faţăi în faţă trecutul sbuciumat şi prezentul liniştit, când un Rege, după trei secoli,


— 45 — reînalţă biserica veche. In Odă la statuea lui Ştefan-cel-Mare, poetul zărind statuea ecvestră, a acestuia, îşi aminteşte gloria lui, care a lăsat ţara inde­ pendentă, cum e şi acum. 4) Poezii în legătură cu primirea sa dela Montpellier. In Patru surori, poetul cântă înfrăţirea celor patru surori latine, la Alby. In urma premierei dela Montpellier, Alecsandri a scris poeziile: Erin, Prind şi Ronsard la Tuluza, în care vorbeşte şi despre originea poetului francez, chestiune tratată şi în Banul Mărăcine (Mărgăritarele). 5)^ Balade. In Cântecul lui Noe Junior, observăm că primul vers al fiecărei strofe e de provenienţă populară. In Legenda Sfinţirii bisericii dela Curtea-de-Arges. poetul ne descrie cum a decurs sfinţirea acelei biserici, în prezenţa familiei regale. Zilele Babii a fost inspirată din credinţa populară atât de cunoscută poetului Alecsandri. In Plugul blestemat, găsim o temă tratată mai pe scurt şi în Boeri şi Ciocoi 1874. Această poezie este adresată lui M. Sturza, care voia să răpească moşia unor ţărani ce se revoltară. 6) Pe albumuri. Pe albumul 'principesei M. Ştirb ey e o poezie im­ pregnată cu elemente exotice şi din mitologia greacă. In Pe albumul D-rei E. Creţeanu, întâlnim o comparaţie între lumea împovărată de iarnă şi poet, împovărat de ani. 7) Poezii despre Mirceşti. In Iarna vine, vedem o nepăsare veselă a poetului. Armonia dintre fond şi forma e desăvârşită. In Ciclonul, Alec­ sandri ne face un tablou al luneei distruse de inundaţia Şiretului. In mij­ locul dezastrului, ne prezintă un cuib păzit de soartă. Influenţa populară se resimte şi în această colecţie. In general, aceste poezii se prezintă sub o formă armonioasă, uneori perfectă (lama vine). De asemenea mai întâlnim şi forma „sonet44 (Sonet, O regină într’o man­ sardă). Versurile sunt clare şi curgătoare. Structura acestor poezii este romantică. Expresii neisbutite găsim rar. Deseori întâlnim rimă formată dintr’un nume propriu şi unul comun. Asupra poeziilor din cele trei colecţii s’a exercitat influenţa populară şi apuseană. Influenţa populară constă în furnizarea unui motiv, pe care poetul îl tratează în mod personal. Influenţă apuseană a suferit dela Lamartine şi Victor Hugo. Influenţa lui Lamartine o întâlnim în Suvenire, în poezia Bosforul, în expresia „o umedă câmpie4 4 (la plaine mobile) şi în poezia Visul: expresia ,,luna, vas de aur44 ; în Altele, în poezia Imn către soare, inspirată după Hymne au soleil, a lui Lamartine. Ambele poezii se termină cu preamărirea astrului, care a ajutat poetului să guste fiorii voluptăţii. Influenţa lui Victor Hugo constă adesea în repetarea aceleeaşi vorbe la începutul unui şir de versuri, cum întâlnim, de pildă, în Bosforul (Suvenire) sau în Plugul blestemat (Altele). Uneori găsim câte un vers întreg sau mai multe, care se repetă după fiecare strefă, cum e ca-zul în: Imn religios lui Ştefan-cel-Mare (Varia) sau în Serenada (Varia). Tot influenţei Apusului îi datoreşte Alecsandri desnădejdea ro­ mantică din Pe malul mării, precum şi paralelismul din întoarcerea în iară. Originalitatea acestor poezii consta mai ales în naţionalizarea senti­ mentului, care e personal. Insă cea mai mare măsură a originalităţii şi a perfecţiunii talentului său o găsim în Pasteluri, prin care, în special, mai trăieşte şi azi Vasile Alecsandri.


— 46 Autocritica

Vorbitorul spune că în această lucrare s’a folosit de studiile: V. Alecsandri, de !Ni. Zaharia şi Vasile Alecsandri şi scriitorii francezi, de D-l Charles Drouhet. A vrut să mai facă şi o apropiere între Alecsandri şi poeţii contimporani, referitor la aceste colecţii. N’a făcut-o, din pricină că i-au lipsit sursele necesare şi timpul. Recunoaşte că a cetit încet, monoton şi mecanic. Observaţiile elevilor

Prima parte a lucrării şi anume până la influenţe, nu conţine decât un simplu rezumat al poeziilor, deci e nemulţumitoare. Ca să fi căpătat o anumită valoare studiul, ar fi trebuit să ni se înfăţişeze aceste poezii mai subiectiv şi mai puţin analitic. (Apostolescu C. Anton ci. VI B). — Se putea arăta că tema poeziei Dridri a fost reluată şi în proză de Alecsandri. (M ărcescu Gr. M arin, cl. VI B). —In Odă la Statuea lui Ştefan-cel-Mare. Vasile Alecsandri este artifi­ cial în privinţa inspiraţiei. De asemenea poezia Teri şi astăzi nu este poezie filosofică, după cum s’a susţinut de elevul vorbitor, deoarece cu­ vântul „filosofică" e prea pretenţios. In această poezie vedem o latură a firii lui Alecsandri, căruia nu-i plăcea iarna decât stând la gura sobei. Socoteşte că vorbitorul greşeşte comparând unele poezii ale lui Alecsandri cu Mioriţa, deoarece poetul n’a avut în faţă numai această poezie, când a scris acele inspiraţii. Versul „c’o turmă şi-un păstor", din Imnul lui Ştefan-cel-Mare al lui Alecsandri, poate fi comparat cu „Adu, fără ză­ bavă, o turmă şi-un păstor", din Anul 1840 a lui Gr. Alexandrescu, de­ oarece s’au mai întâlnit expresii proprii lui Gr. Alexandrescu la Alec­ sandri. Elevul Stoianovici Gh. s’a exprimat greşit, spunând că cele mai principale fabule din colecţia Varia sunt două: Moara de vânt şi Lupul şi Momiţa, deoarece în colecţia Varia întâlnim numai aceste două fabule (Ionescu P. Petrişor, cl VII B). —Lucrarea de faţă prezintă următoarele scăderi: 1)- Are citate multe şi lungi. 2. Vorbitorul a luat fiecare poezie în parte, analizând-o, pe când putea foarte bine să ilustreze doar ideea principală, generală, prin câteva citate. 3. A vorbit prea puţin despre realizarea estetică a opere­ lor studiate. 4. Incheerea a fost prea lungă, în raport cu lucrarea în general. 5. A amestecat analiza fondului cu a formei. TAI ah e r o p o 1 C. Mire ea, cl. VII A). —Se constată cetirea monotonă a lucrării şi a poeziilor reproduse, ca şi lungimea extremă a citatelor; era suficient a se reaminti unul sau două versuri caracteristice într’o poezie. (P er i a nu R. C ezar, cl. VII A). Răspunsul vorbitorului

Recunoaşte în totul temeinicia unor observaţii, pe altele însă le di­ scută; cineva a spus că era mai bine dacă vorbeam despre influenţele


- 47 — V

streine la fiecare poezie în parte; cred că e mai potrivit să vorbim în ge­ neral, economisind timpul şi evitând repetarea. Am spus să Ieri şi astăzi este o poezie „întrucâtva filosofica", nu „filosofică", aşa cum a observat cineva. Despre Mioriţa n’am vorbit decât de două ori, deci nu se poate spune că e prea des. Moara de vânt şd Lupul şi Momită nit sunt jsingurele fabule din Varia, deci putem spune că acestea sunt cele mai importante. Privire generală şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu, în legătură cu răspunsurile la observaţiile făcute, cere vorbitorilor să nu mai releve acele păreri pe care le găsesc în­ dreptăţite, economisind un timp preţios: „tăcerea este aprobare"; să se discute deci numai părerile care nu se par întemeiate. Găseşte un merit elevului ce a ţinut disertaţia, în faptul că, clin cauza unor împrejurări de natură specială, s’a oferit să o prepare într’o săptăinână, arătând prin aceasta tragere de inimă şi dragoste de muncă. In schimb, trebue să con­ state că, şi de astă dată, cetirea lucrării a fost lipsită de convingere, mono­ tonă, iar ţinuta vorbitorului defectuoasă. Proporţiile compunerii, de aseme­ nea, au fost prea mari, clin pricina, de sigur, a extrem de numeroaselor citaţii din toate poeziile analizate, care şi ele au fost prea multe. Când e vorba de analizat trei colecţii de versuri, era de ajuns să se ia câte două, trei poezii de fiecare categorie şi exemplificarea ar fi fost suficientă. Apoi, era, fără îndoială, mai bine ea aceste clasificări să aibă în vedere toate trei volumele şi nu să se repete pentru fiece colecţie. De ce, de ex., să se vorbească de două ori de fabulă : (odată de acele din Suvenire şi în urmă de acele din Varia), când se puteau concentra într’o singură grupare, despre care s’ar fi pomenit numai odată? Analiza s’a redus la reproducerea cuprinsului poeziilor şi la citate din fiecare. Procedare nefericită. Cuprinsul unor poezii, în cea mai mare parte lirice, e mai puţin necesar să fie expus, aşa cum se expune un „subiect" de povestiri. Sunt nuanţe, sunt stări de suflet sugerate doar, care pierd enorm printr’o îndărătnică „transformare de poezie în proză", cum se zicea pe vremuri. Ar fi fost de dorit să auzim comentarii, aprecieri asupra conţi­ nutului bucăţilor pomenite, care — dată fiind invitaţia stăruitoare ce s’a făcut membrilor acestei Societăţi — se presupun cunoscute de auditori. D-l Profesor relevă repetarea prea apropiată a unor cuvinte sau expresn — ceea ce e un defect de stil, mai ales când lucrarea nu e expusă liber. In cele ce urmează scoate în evidenţă unele afirmaţii neîntemeiate: Boieri şi Ciocoi e din 1874, nu din „prima perioadă a activităţii dra­ matice" a lui Aleesandri. „Nota romantică se îmbină cu fantazia poetului'< ’( e o afirmaţie întrucâtva pleonastică, romantismul fiind întâi de toate fantazie. Dridi nu e o poezie epică, Păsărică nu e o baladă, iar prin Moara de vânt se înţelegea, ironic, Parlamentul din vremea sa. Su­ venire nu sunt „poezii ale maturităţii", fiind compuse între 1843—1851. Scopul lucrărilor ce se expun în şedinţele noastre ar trebui să fie—când e vorba de scriitori de imaginaţie — acela de a se scoate în relief frumu­ seţea inspiraţiilor analizate; să facem ca această frumuseţe să fie sim­ ţită de toţi cei ce ne ascultă şi chiar efecte artistice ascunse, străluciri


— 48 acoperite de praful timpului sau al uitării să fie desprinse din noianul altor versuri mai obişnuite, pentru ca atunci când plecăm de aici, sufle­ tul să ne vibreze de armonii care nu ni-1 populase. Numai în acest chip vom reuşi să trăim intens o operă. Vorbitorul a analizat însă toate pro­ ducţiile pe acelaşi plan. Or, Aleesandri este inegal în aceste colecţii; alături de versuri banale sau „sforăitoare* *. are alteile de o subtilă muzica­ litate, din care ne vom face o plăcere să desprindem câteva. Trecându-se la o altă ordine de idei, se atrage atenţia asupra longivităţii literare a lui Aleesandri. Afară de Iacob Negruzzi, nu există alt exemplu asemănător în literatura noastră. O activitate intensă de o ju­ mătate de veac! Unele poezii au apărut în volum după moartea poetului, ca şi acele cărţi ale lui Hugo, care tipărindu-se după petrecerea autoru­ lui lor din vieaţă, lăsau impresia unei prelungiri miraculoase a crea­ ţiei, dincolo de mormânt sau a unei existenţe ascunse, misterioase şi me­ reu productive. Versurile de bătrâneţe ale bardului, fără să fi pierdut nimic din vigoarea lor stilistică, din avântul lor chiar, sunt uneori pă­ trunse de comunicativă melancolie, produsă de gândul vremii ce trece, de gândul sfârşitului apropiat: „Şi însă ’n piept am o comoară / De tinereţi şi de simţire. / O, timp voios de-odinioară / Te-ai dus lăsându-mă ’n jelire, / Adio visuri de iubire, / Rămâne dorul, timpul sboară!**. E tonul din tânguirea lui Barbu Lăutarul: „Eu mă duc, mă prăpădesc, / Ca un cântec bătrânesc* * şi e ceva din resemnarea vaporoasă a lui Horaţiu din Fântâna Blanduziei. „Comoara de tinereţi şi de simţiri** din pieptul cântăreţului dela Mireeşti e vie însă, la vârsta de 67 ani (1885), când scrie înaripatele versuri din Ţara (superioară tuturor cunoscutelor versuri patriotice scrise până atunci) : Din umbra deas ’a norului Întins pe ţâri străine, Cu aripile dorului "Voios reviu la tine, O, cuib al fericirilor O, ţară luminoasă! (Jomoar’a nălucirilor, Grădina mea frumoasă! etc.

Aceeaşi tinereţe respiră şi poezia Podul, scrisă la 68 de ani. Ce haz, ce voie bună în altă poezie dela bătrâneţe; Cântecul lui Noe Junior (1882) : „Frunză verde de scumpie /M’am născut sub crengi de nuc / Intre doi butuci de vie / Şi’n cântarea unui cuc** etc. IîT Altele, întâlnim o sumă de inspiraţii de actualitate. Cine a spus că astfel de producţii nu conţin niciodată poezie? Fundamentală greşalăl Les Tragiques a lui Agrippa d’Aubigne, Discours sur Ies miseres de ce temps de Bonsard, ea şi poemele lui ITugo din Les Châtiments desmint strălucit aserţiunea. In aceeaşi colecţie, Aleesandri ne apare ca un poet spiritual. Odă cadre Bahlui e un exemplu reprezentativ .Şi to­ tuşi acelaşi poet a ştiut adesea să plângă: a plâns pe mama sa (în Pe ma-


— 49 Iul mării, din Suvenire, de ex.), a plâns pe Elena Negri, pe Mărgărita, pe Dridri. Durerea l-a făcut să scrie „cântece pătrunzătoare4'. In Altele, mai întâlnim o specie nouă de poezie: reportajul în versun. E vorba de poezia Legenda Sfinţirii bisericii dela Curtea-de-Argeş (12 Oetomvrie 1886). Nu lipseşte nici un element al reportajului: mul­ ţimea adunată (femei, mocani, preoţi, săteni), înfăţişarea mănăstirii, sosirea perechii regale, cuvântarea Regelui: „Dar un semn Regele face / Şi pe loc poporu’n pace / Nemişcat se’nchină, tace! / Regele cu glasul tare / Ii grăeşte de altare / Şi de-a legei respectare. / In cuvinte cumpănite / Din tot sufletu-i pornite / Cu măreţ avânt rostite / El îi spune’n graiu de Rege / Că Moşie, Domn şi Lege /Trebui strâns ca să se lege44 etc. O alegorie închee expunerea. Nicio clipă tonul nu devine plat. Din contră: expresii vii şi plastice animează, la fiece strofă, cuprinsul. Patriotismul viu al poetului îl face să devină şi profet. In Adio la plecarea din castelul Peleş (Altele), el întrevede îndeplinirea idealului nostru na­ ţional :„Vrem falsele hotare dintre Români să piară /Şi-acest castel feeric clădit la colţ de ţară/ In centrul României să luce ca un far44 (1888). In Imn religios e vorba tot de un sentiment patriotic. Pe lângă ecouri din Jocelyn, care s’au mai arătat, se văd oarecare reminiscenţe şi dintr’un poem A Dieu, al prea puţin cunoscutului poet francez, Jean Pierre Yeyrat (La coupe de l’exil, Grenoble, 1841):

A

L’homme n 'est devant lui quTm insecte qui passe, Un atome qui meurt sans avoir existâ. Toi seul tu sais la vie, et le temps et l’espace O, grand roi de Petemite. Dans tous Ies celestes empires Toi seul tu vis et tu î-espir'es Des astres en tragant leur vaste parabole Suivent ton glorieux dessein *)

>

Ca temă romantică frecventă, găsim şi la Alecsandri ceea ce Fran­ cezii numesc la chevauchee: Eram pe-un cal aprig care ’ntrecea vântul Negrele lui coame atingeau pământul. (Visul)

temă pe care şi Eminescu, poet ce rămâne „ceea ce a fost: romantic44, o reia în O călărire în zori. . A Alecsandri exaltă marea (în Marea Mediierană), dar, în acelaşi timp, nu era de loc indiferent faţă de pitorescul muntelui (O preumblare prin munţi); nu avea oroarea de munte, ca acel cântăreţ al întinderilor marine: Chateaubriand.

ir*) Poezie cunoscută, probabil, şi lui Gr. Alexaudrescu. 4


— 50 Puţinele fabule ale poetului nostru conţin aproape numai aluzii asu­ pra vieţii politice, faţă de care cântăreţul avea o mare aversiune. Predilecţia pentru unele proprii versuri se vede şi în aceste colecţii: „Ura’n ceruri se ridică* * (Legenda Sfinţirii bisericii dela C.-de-Argeş. Altele) şi acelaşi emistih în Altarul mănăstirii Putna. In Căderea Pinu­ lui, vorbeşte de „menirea ta sublimă şi providenţială* *, cuvinte ce ră­ sună şi în gura lui Despot-Vodă, când eroul pomeneşte de ţara peste care voia să domnească şi despre care zice că „are-o menire ’naltă şi provi­ denţială**. Predilectele: „şi din gură zice-aşa / Să trăieşti Măria-Ta“ apar şi în Ştefan-Yodă şi Codrul. Am mai avut prilejul să vedem că Emineseu nu dispreţuia poezia înaintaşului său, pe care o cetea chiar cu simpatie şi adesea îi utiliza unele efecte sau imagini. „In balconul de pe mare / Rita, gingaş adormmd“.... spune Al. în Tânăra Creolă (Varia), iar Emineseu: „In ferestra dinspre mare / Stă copila cea de crai**... Aiurea (în 10 Mai 1881, din Altele), cetim în Alecsandri.: „Un soare ce declină din nou renaşte soare**, Emineseu spune şi el: „Un soare de se stinge ’n cer / Apare ia­ răşi soare** (Luceafărul). In Pe albumul D-nei Z., Alecsandri scrie: „Când sufletul simte dor de pribegire / Şi-ar vrea ca să treacă de-al lumii ho­ tar**... şi Emineseu, în Mortua est: „Astfel ai trecut de-al lumii hotar**. Dar nu numai Emineseu a cules flori de pe câmpul inspiraţiei „bardu­ lui**. Coşbuc scrisese în Păstoriţa: „Cum o vede ’ntinereşte / Soarele de dragul ei“ iar Alecsandri (Zilele babei. Altele): „Cum o vede se aprinde soarele re’ntinerit**. Cântec sicilian (Varia) prezintă asemă­ nări formale cu unele din inspiraţiile lui Duiliu Zamfirescu. Pe alocuri, producerile lui Alecsandri amintesc alte poezii contemporane. „Mica ei guriţă / Ca o garofiţă** (Dridri, Suvenire) evocă elocvent pe Bolintineanu. Inscripţie pe uşa Curţii de Argeş (Altele) aminteşte Ecrit au bas d’un crucifix (Les Contemplations), de V. Hugo, iar poezia Iarna vine (Altele) ne recheamă în amintire unele versuri din Theophile Gautier: Qu’il gele! et qu’â grand bruit, sans relâche, la grele De grains rebondissants fouette la Titre frele! Que la bise d’hiver se fatigue â gemir! Qu.’importe? N’ai-je pas un feu clair dans mon âtre, Sur mes genoux un ehat qui se joue et folâfere, Un livre pour veiller, un fauteuil pour dormir?

V. D. Păun (Ficţiune, imagine comparaţiune, Buc. 1896), susţine că De-aş fi iubită gingaşa floare, de Alecsandri, e o imitaţie după Ecoutemoi Madeleine de V. Hugo (Odes et ballades). Acţiunea din Plugul blestemat (Altele) o găsim reluată şi într’un roman francez, de Mărie Movila: Les sept montagnes (Paris, Den tu, 1863), al cărui subiect, au­ toarea (o Româncă) spune că i-a fost povestit de „un boyiard patriote, dont le nom est cher au peuple roumain, (Monsieur B. Alecsandri)** (p. VI). Versuri frumoase şi mai puţin cunoscute decât altele întâlnim în Cântec sicilian (Varia): „La Palermo’n Monreale /Sunt păduri de


- 51 —

*

*

portocale / Ce s’acoper viu cu flori / Intr’un an ele două ori“ sau în Legenda Sfinţirii bisericii Curtea de Argeş: „Şi din fundul celor munţi / Trec prin ape fără punţi / Albi mocani pe cai mărunţi* ‘. In Ieri şi astăzi (Varia), vorbind de omul bătrân, spune: „Dar el nici că mai zăreşte / După timpul de ninsori / Primăvara ce zâmbeşte / Intre soare şi’ntre flori**. In Marea Mediterană (Varia) întâlnim numai avânt, lirism, lumină. In privinţa vocabularului, predilecţia pentru cu­ vântul lin se poate constata şi în aceste culegeri, îndărătnică şi accen­ tuată : „Sub cerul lin albastru** (D-lui şi D-nei Lahovary. Altele); „Dal­ bul palat se mişcă’n lină lenevire** (Podul, Ibid) ; „luna plutea lin(<; gla­ sul dulce, lin11 (Visul); „sau nu curge lină apa la pârău** (Păsărică, Suve­ nire) ; „îngerul iubirii îmi zâmbeşte lin“ (întoarcerea în ţară, Ibid); „Şi umbra-i e’ngânată falnic, lin, uşor / de-ăl codrului freamăt** (Um­ bra lui Nicu Ghica, Ibid) ; „Şi ferice, blând surâde / La al lunei zâm­ bet lin‘‘ (Tânăra creolă, Varia) ; „Pedale vieţii unde, să pluteşti uşor / Ca o floare vie pe un lin izvor** (Pe albumul unei copilite pariziene, Varia) ; „Frumoasa moartă pe-o stâncă’n lină mare** (Versuri scrise pe un pergament pentru Ischia. Altele) ; „Sufletul meu e ca o mare / Ceoglindează’n al ei sân / Cu-o lină, lină legănare / Al cerului întreg senin** (Brind, Altele). Apoi Alecsandri are predilecţia cunoscută şi pentru cuvântul „onor** (10 Mai 1881) şi nu se sfieşte, şi aici, de a inventa vorbe care i se par necesare: „de-o linişte templie, natura era plină**. (După doi secoli, Altele) ; „crivăţul fioric“ (Iarna vine, Ibid) ; „Din coline podgorii(Legenda. Sfinţirii bisericei Curtea de Argeş), iar când e vorba de noapte, care apare pe câmpia cerului presărată cu nori, ea — cu o secere de aur — „face-un stelnic seceriş** (Stelele). Despre Mănăstirea Curţii de Argeş, spune — în poezia din care s’a mai citat (Legenda Sfinţirii bise­ ricii Curtea de Argeş): „Cu măestrele-i cioplele / Cu-a ei turnuri învârtele / Care-atrag ochii la ele* *. In Altele găsim — lucru uimitor — şi cinci sonete, iar unele versuri pot alcătui adevărate pagini de antologie. Imn către soare ar fi putut fi semnat de rafinatul artist D. Angliei: O, Soare, Creatorul — când de pe tronul său Ţi-a zis să fii, vrând lumii să dea supremul bine, Atunci el cu mândrie s’a oglindit în tine Şi chipu-i sfânt rămas-a în veci pe discul tâiţ, Atunci o liniştire profundă s’a lăţit Pe neagra frământare ce clocotea în haos, Şi luncile gustat-au întâiul lor repaos Şi cea dintâi zâmbire sub ceruri s’a ivit. Atunci o armonie sublimă la auz Ieşi din a ta harpă eu strunele de rază Şi’n noapte-i Universul fu vesel ca să vază Pe calea veşniciei eternu-i călăuz, etc.

>

Comparând Hymne au soleil, al lui Edrnond Rostand, scris cu zeci de ani mai târziu, în cea mai strălucită dintre literaturi, cu poezia din


1

— 52 care am citat ceva, mai sus, vom avea oare un rezultat dezastruos — ca în multe cazuri asemenea — în ceea ce priveşte concluzia privitoare la pro­ ducţia autohtonă? Probabil că nu. In Varia găsim şi genul Stanţelor, atât de rar în literatura poetică a noastră, gen consacrat în Franţa de multă vreme, dar mai ales dela Jean Moreas. Câteva spicuiri: In pulberea dusă de vânturi, Sub paşii noştri călători, Câtă-i luată de pe flori Şi câtă, vai, de pe mormânturi! Voi ce purtaţi cupa la gură. Ah! deşertaţi cupa deplin! A morţilor cenuşă sură, Presar 'ades dulcele vin!

sau: Privind fără 'neetare prostia omenească De lung urît cuprinsă Eternitatea cască!

la care mai adăugim: Te-ai dus ‘în raiul cu dulci lumiue, Dar nu eşti moartă tu pentru mine, Eu jumătate sunt în mormânt, Tu jumătate eşti pe pământ. (Strofe desperccliiate)

Ritmul poeziilor lui Alecsandri, vioi şi personal totdeauna, prezintă în Mărgărinta din Muncel (Varia) un caz foarte rar de construcţie a ver­ sului, pe care doar la Gr. Alexandrescu (Epistola către Voltaire) de-1 mai găsim. E vorba de versul cu accent pe silaba ultimă, la cezură, — după cum cer legile prozodiei franceze, foarte familiare autorilor pomeniţi. Mărgărinta din Muncel născu mândru pruncuşor Ce muri pe sânul ei legănat cu mare dor. Ea îl duse la mormânt, lângă inima-i. de gliiaţă Legănându-1 ne'neetat, ca şi când ar fi în vieaţă.

In Altele se găsesc un număr de poeziii ce-1 arată pe Alecsandri într’o nouă înfăţişare: aceea de poet de curte. In această manifestare a talentului său, sinceritatea scriitorului e întreagă şi adâncă. Vorbitorul desprinde din cartea fostului secretar al Reginei Elisabeta, Robert Scheffer: Orient royal (Paris, Cres, 1918), rândurile pe care acesta le-a consacrat lui Aleesandri. un vieillard charinant, ministre de Roumanie â Paris, officiellement, et po&te surtout. Alecsandri, Moldave d'origine, o ressemblă un folklore roumain qui est son meilleur titre de gloire. II joua egalenient un role politique, et, abondant en souvenirs, racontait volonfciers et bien. C’etait pîaisir que de l'ecouter parler. Aimable,

>


- 53 —

P7

bienveillant, un peu de malice au eoin de l'oeil, ii appreeiait Ies nouvelles produetions de Carmen Sylva, liasardait de legeres critiques, et narrait des anecdotes, dont ii avait un fonds mdpuisable, avec grâee (pp. 59—60).

Talent variat şi viguros — cum poeziile lui prea cunoscute n’au ştiut să ni-1 arate totdeauna — Aleesandri a reuşit, în unele din inspiraţiile sale mai puţin populare, să ne zugrăvească furia elementelor deslănţuite, cu o largă amplitudine şi cu expresii vii şi conturate. Ciclonul e un exemplu elocvent. Un copac trăsnit întinde o creangă şubredă, în vârful căreia se leagănă un cuib:

.'y

Pe sub el îngrozitoare valurile clocotesc, Printre crengi se sue şerpii, tunetele sus trăsnesc, Insă cuibul n’are grijă, căci un cuib e o cetate, Are-un înger ce-1 păzeşte de stihiile turbate. Şi prin aspra vâjâire a cumplitelor vântoase Către ceruri se înalţă glasuri dulci, melodioase.

încheind, vorbitorul scoate în evidenţă nobleţea sufletească a lui Alee­ sandri, care — încolţit, către bătrâneţe, de criticii săi — ştie să aibă o ati­ tudine demnă şi generoasă, ce inspiră respect: E unul ca să cânte mai dulce decât mine? Cu-atât mai bine ţârei şi lui cu-atât mai bine. La răsăritu-i falnic se’nchinâ-al meu apus!

Nici invidie, nici „acreală44 bătrânească, nici neînţelegere faţă de ge­ neraţia tânără.... Se retrage din hora unei activităţi literare de o jumătate de veac, având mulţumirea datoriei împlinite „cu asupra de măsură44. Şi cu modestie, îşi încheie opera: „Am cântat o doină şi e de ajuns44. (Fluerul, Altele).

*


V >

VASILE ALECSANDRI: PASTELURI *) Pastelurile reprezintă opera capitală a lui V. Alecsanclri. Formate dintr’o colecţie de poezii date la iveală între anii 1862—1874, seria acestor producţiuni se poate grupa în patru părţi: Prima, grupă cuprinde producţiunile în care poetul, după ce dusese vieaţa sbucmmata a generaţiei dela 1848 şi după ce cântase, în volumele anterioare, iubirile ce le încercase, zugrăveşte natura românească, sub toate aspectele ei, în legătură cu vieaţa poporului. A doua grupă este alcătuită din mănunchiul poeziilor făurite de poet, în cinstea luncii dela Mirceşti, în care el se retrăsese să-şi petreacă cel din urmă timp al vieţii. Ultimele două grupe cuprind poezii, în care putem admira din nou elementul exotic, care predominase în primele producţiuni, precum şi câteva poezii scrise ocazional pe albumul vreunei Doamne sau Domnişoare, din societatea cu care venea în contact. Sfârşit de toamna face parte din seria primelor producţiuni. El se anunţă prin plecarea păsărilor călătoare, prin vestejirea frunzelor şi în­ grămădirea norilor ameninţători. O atmosferă apăsătoare planează peste tot, mărind astfel copleşitoarea, tristeţe de care este cuprinsă întreaga fire. In momentul când tabloul atinge maximum de melancolie, firea fe­ ricită a lui Alecsanclri intervine, aruncând o pată de lumină menită să însenineze cele mai dezolate firi. El introduce „focul*4, în jurul căruia se strâng ţărani, care-şi părăsesc acum întreaga lor activitate. Iarna soseşte peste puţin. Aspectul ei în timpul zilei îl găsim zugrăvit în pastelul Iarna. Cadrul imens în care-şi localizează poetul acţiunea, pre­ cum şi elementele naturii deslănţuite cu furie, produc o impresie profundă, îndepărtată de apariţia unei sănii în sunet vesel de zurgălăi. Aspectul iernii în timpul nopţii îl găsim în Miezul iernii. Acţiunea se petrece lângă o pădure. Primele trei strofe sunt menite să ne deştepte un sentiment de groază, potenţat în ultima strofă prin apariţia unui lup înfometat, care-şi fugăreşte prada. Aspecte felurite ale iernii le mai găsim în Viscolul, uncie sub înfa*) Disertaţia elevului Mociorniţa Dumitru, clasa VII A.


— 55 -

1

•v

V

ţişarea unui tablou dinamic, poetul poate reda groaza ce cuprinde pe călă­ torul în câmp. Un al doilea tablou introduce un sentiment de fericire şi resemnare. Din această serie de Pasteluri mai fac parte şi Sfârşitul iernii, Oaspeţii primăverii, Cocoarele, în care poetul va cânta frumuseţea naturii chemată primăvara la vieaţă, prin Tunet. Munca agricolă începe. Plugurile ilustrează aratul. Semănătorii, Sece­ rişul şi Cositul arată munca ţăranilor, pe ogorul pe care Dumnezeu îl binecuvintează. In Rodica, avem o idilă rustică, a cărei temă o găsim în Cram Nou din Doine. Paralel cu vieaţa materială, întâlnim şi vieaţa sufle­ tească a poporului nostru, ilustrată prin Floriile, Pastele, Fântâna şi Calea Robilor. In primele două ne sunt descrise obiceiurile şi mai ales modul în care-şi petrec sfintele serbători oamenii deda ţară. iLn celelalte întâlnim super­ stiţii şi credinţe populare (Bărăganul şi Valul lui Traian fac parte din aceeaşi grupă). Lunca dela Mirceşti este evocată în seria a doua de inspiraţiuni. In Serile la Mirceşti şi La gura sobii, Alecsandri trece în revistă toate personagiile pe care le zugrăvise sau le cântase până atunci. El îşi aminteşte • şi de „o minune ce-am iubit44 şi care nu era alta decât iubita sa, pe care moartea i-o răpise prea de timpuriu. Aşezat pe Malul Şiretului, poetul priveşte cursul apei care cuprindea ca un braţ de fier mijlocul Luncii din Mirceşti şi-şi poartă gândurile pe tărâmul amintirilor. De asemenea în Vânătorul şi în Balta, întâlnim ilustrat obiceiul lui Alecsandri de a vâna. El însă, din cauza firii saile, nu împuşcă nicio vietate. Lunca din Mirceşti răsună de glasurile oaspeţilor săi, veniţi să asculte trilurile privighetorii. D-l Drouhet, în lucrarea D-sale asupra lui Alecsandri, remarcă o isbitoare asemănare a acestei poezii cu poemele lui V. Hugo. Ultimele două serii de pasteluri. Mandarinul şi Pastel Chinez ilustrează natura misterioasă şi ciudată a Orientului depărtat. Poetul se inspirase din producţiile lui Theophile Gautier, care introdusese în literatură acest gen. Diferitele portrete ale Doamnelor şi Domnişoarelor nu prezintă nicio însemnătate, afară de stilul lor. Realizarea estetică a Pastelurilor este desăvârşită. Un echilibru perfect între fond şi formă, un stil clasic, care promovează pe Bardul dela Mir­ ceşti, printre cei mai buni peisagişti. Unele versuri sunt de o sonoritate ne mai întâlnită, dând imagini de o plasticitate aleasă: De-a-eurmezişul brazdei boroanele pornesc Şi grapele spinoase de-aproape le nrmează, îngroapă ’ncet sămânţa şi câmpul netezesc. (Semănătorii)

v

Pentru dasăvârşirea operii ce o întreprinsese poetul, nu se dă în lături de a fabrica vorbe cum ar fi „viază44, „se oglindă44, „vălurele44, pentru a nu strica rima poeziei. In Pasteluri, Alecsandri atinge culmi nebănuite ale talentului său.


- 56 Autocritica

Elevul Mociorniţă spune că planul pe care l-a urmat i s’a părut unul dintre cele mai uşoare pentru studierea. Pastelurilor. De asemenea, şi cri­ teriul după care a clasat producţiunile. Poeziile au fost studiate în grup, evidenţiind, însă, caracterul aparte ai vreuneia. A scăpat din vedere pa­ stelul Bradul, care ar putea fi luat ca ilustraţia vieţii poetului, îmbătrâ­ nind trupeşte, dar nu şi sufleteşte. Observaţiile elevilor

Elevul care aţinut disertaţia făcea bine dacă traducea unele versuri franţuzeşti, pe care le-a citat, iar pentru a arăta o anumită idee sau un anumit sentiment al autorului, crede că este destul citarea numai a câ­ torva versuri, caracteristice. (M ărcesc u G r. Mari n, el. VI B). — Din toată opera lui Alecsandri, care este în general romantică, nu­ mai Pastelurile sunt uniicele poezii concepute după normele clasice. In ele, el înlocueşte romantismul la modă al epocii, cu clasicismul; subiectivi­ tatea romantică, de asemenea, cu obiectivitatea fără nicio etalare a eului, pentru ca să ne dea poezia cu adevărat clasică. Pastelurile lui sunt lipsite de acele accesorii ale romanticilor: bocetele, strigoii şi diferite scorniri lugubre. Ele nu sunt perfecte, prin faptul că nu sunt decât nişte începu­ turi de tablouri, care se sfârşesc prea repede. De obiceiu, sunt formate din câte patru strofe, cu excepţia unora, ca: Bărăganul, Concertul în luncă, Lunca din Mirceşti, care, totuşi nu ne înfăţişează un tot complet, în amănunţime. (Apostolescu C. Anton, cl. VI B). — 1. Ar fi fost bine ca vorbitorul să fi citat, când a vorbit despre pastelurile care zugrăvesc vieaţa de ţară, unele strofe care sunt clasice, atât din punct de vedere al formei, care e desăvârşită, cât şi din punct de vedere al fondului. 2. Disertaţia nu are încheere, iar în înclieere ar fi putut să vorbească despre unitatea şi legătura pastelurilor lui Alecsandri, care, începând cu primele zile de toamnă, termină cu ultimele din vară, după ce ne-a zugrăvit, într’una sau mai multe poezii, toate anotimpurile, în tot ce au ele mai caracteristic. (Lixandru 11 i e, ol. VI B). — 1. Constată o greşeală de idee în fraza de mai jos: „Spre amurg să­ tenii se retrag la umbra vreunui pom, iar nevestele le aduc merindeV In amurg nu mai este soare, ca plugarii să aibă nevoe de umbră, iar nevestele le aduc mâncare la amiazi, iar la amurg, ei se întorc acasă, munca fiind terminată pentru acea zi. 2. Apoi elevul Mociorniţă găseşte într’um vers hu­ morul, care, totuşi nu poate fi constatat. (Perianu R. Cezar, cl. Vili A). 1. Intre două versuri din Semănătorii, şi anume: Ca vrabia, de toamna să fie spicul plin, Ca trestia cea ’naltă să fie paiul ’nalt

şi două versuri din Fluguşorul, şi anume: Era ’n spic ca vrabia Era ’n pai ca trestia.


- 57 exista o asemănare şi se pare că versurile din Pluguşorul l-au inspirat pe Alecsandri, când a scris cele două versuri din Semănătorii. 2. Lui Alecsandri, i s a adus învinuirea că ar fi falsificat vieaţa dela ţară şi că n5'ar ^ redat un ţăran de carnaval. Aceste afirmaţii sunt neîntemeiate, caei Alecsandri a idealizat şi, deci, nu putea să ne redea lucrurile aşa cum erau ele. 3. Când s au citat pastelurile, s’au uitat Linda Raia şi Pe coastele Calabriei. (Grancea Va 1 eriu, cl. VII B.). Vasile Alecsandri a suferit influenţa romantică chiar în Pastelurile sale. unde găsim întrebuinţat, ca element formal, contrastul — de exem­ plu, în Poştele: Românce cu ochi negri şi cu ştergare albe.

în Cocoarele: ;V

Nilul alb cărui se ’nchină un cumplit 'negrii, popor.

în Gerul: Neagra lunea de pe vale care zace ’n amorţire, Cu-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori...

Acest contrast îl găsim la romanticul V. Ilugo, în Les Orientales:

)

La blanche fiile â 1 ’oeil noir

Semnalarea influenţei romantice în Pasteluri a făcut-o D-l Charles Drouhet. în Vasile Alecsandri si scriitorii francezi. (T r i f u D. Alecsandru, cl. VII B). — Elenul Moeiorniţă a spus că a) următoarele cuvinte, din pastelul Malul Şiretului, au o notă umoristică: O şopârlă.de smarald Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.

Ceea ce ar fi putut mai degrabă să observe ar fi fost pleonasmul ..cată ţintă, lung“ şi spiritul de observaţie al lui Alecsandri, care are priviri şi pentru lucrurile mărunte. b) N’a observat solecismul „Fulgii sbor“ (ar fi trebuit „Fulgii sboară“) din pastelul Iarna, c) Ar fi fost bine dacă ar fi menţionat evenimentele politice care l-au făcut pe Alecsandri să se retragă în singurătatea moşiei sale, unde a putut neturburat să privească cele patru anotimpuri ale anului, pe care le-a cântat, mai mult sau mai puţin, în Pastelurile sale. d) Cred că air fi fost nimerit ea. elevul Moeiorniţă să fi arătat că poetul termină mai toate pastelurile, în care cântă iarna, cu o notă de mişcare sau de veselie. (lonescu V • N i c o 1 a e, cl. VII B).

r

Răspunsul vorbitorului

Unele dintre observaţii au fost de fapt adăugiri la lucrarea sa, prin elemente pe care nu le cunoscuse. In privinţa citatelor, crede că a între-


1

- 58 — biiinţat chiar prea puţine, ele putând reda cât mai fidel frumuseţea acestor producţiuni nepieritoare ale* lui V. Alecsandri, care sunt Pastelurile. Bibliografie : Lucrările d-lor Ch. Drouhet şi N. Zaharia. Privire generala şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu începe prin a da indicaţii asupra rezu­ matelor după disertaţiile rostite, oeupându-se de proporţiile lor, de măsura în care trebue desvoltată în scris expunerea orală. Relevând planul lu­ crării, găseşte că în partea I, vorbitorul, ocupându-se de felul cum apare ţăranul în Pasteluri, a amintit şi zugrăvirea iernei, în care ţăranul mu apare drept element de completare a tabloului, ca în descrierile altor ano­ timpuri. In partea a doua, evocând lunca din Mireeşti, în diferitele ei aspecte surprinse de poet, a menţionat—indirect—tot pe ţăran, care este elementul decorativ al acestor peisagii. In cele ce urmează s’au analizat pastelurile exotice şi poeziile ocazionale din prezenta colecţie. Planul ace­ sta e personal, fără să fie, poate, şi cel mai fericit pentru subiectul desvoltat. Elementele de influenţă au fost studiate, pe rând, la fiecare grup, care totuşi nu ar fi trebuit anunţat anticipativ, în cursul expunerii. Cetirea a fost corectă şi clară şi ar fi fost de dorit să se fi cetit întreg cuprinsul mai greoae, lucrării, pentru a nu se da naştere unor „tatonări' în unele pasagii expuse liber. E bine să se evite calificative banale şi stereotipe: „de-o frumuseţe rară" sau altele exagerate: „un Alecsandri geniali( etc. Completând, în cele ce urmează, ideile expuse de vorbitor, D-l Profesor aminteşte de o definiţie a lui Verlaine: „l’art, mes enfants, c’est d’etre absolument soi-meme". In colecţia Pasteluri, Al. a voit să fie „el însuşi . c şi a reuşit. După lungi căutări, s’a regăsit în această colecţie, căci şi el avea într’o măsură, ca şi Eminescu şi ca şi Gr. Alexandrescu, dorinţa de a nimeri cuvântul, care „să exprime adevărul". Em. Faguet proclama mai de mult, în prefaţa cărţii lui N. I. Apostolescu-. L’influence des romantiques frangais sur la poesie roumaine (Paris, 1909), originalitatea subli­ niată a lui Al., faţă de ceilalţi scriitori români. Susţinând acestea, criticul francez se gândea, de sigur, mai ales la Pasteluri, care — într’adevăr — rămân un model de poezie clasică românească. Nu vom găsi în această co­ lecţie nici extremele romantice, nici îndrăznelile sporadice ale epocii. Totul e senin şi liniştit, în culegerea cu aspect de râu domol, ce ar curge — asemeni Şiretului — printre fâneţe şi flori. N’am putea spune că gă­ sim deseori, în paginile cărticelei, versuri care să se distingă printr’o rezo­ nanţă amplă şi prea subliniat artistică, dar poetul ne scuteşte şi de plati­ tudini. E o frumuseţe simplă şi „umană, prea umană", în cântecele egale şi cuminţi, în care Al. şi-a oglindit mai mult contururile luminoase ale propriului suflet, decât a lăsat să se reflecte podoabele relative ale unui ţinut puţin celebru în privinţa pitorescului său. Căci acest peisaj — necu­ noscut, am putea spune, până la Al. — al Mirceştilor era perfect adecvat, în privinţa tonalităţii generale şi a liniilor, sufletului poetului. Nu va fi vorba de privelişti misterioase ori sublime, ci de aspecte mai mult in-


- 59 -

|V

tune, ce vrăjesc sufletul şi îl îmbălsămează cu sunete şi colori. Artistul nu va interpreta natura,^ ci o va reproduce, cu transpunerea de rigoare, ine­ rentă oricărei procedări estetice. Se va mărgini mai mult la cadru, în inte­ riorul căruia ne va schiţa o viziune simbolică sau o concepţie. Se va obiec­ tiva atât cât îi e îngăduit unui poet, în nişte inspiraţii, care, orice s’ar spune, rămân lirice prin aspect şi consistenţă. Elementul idilic abundă — acesta neintroducând, totuşi, în plus, o înfăţişare lirică mai accentuată, de­ oarece şi în asemenea producţii autorul ştie, de cele mai multe ori, să-şi re­ tragă propria-i persoană, pe al doilea plan, iar când însăşi ea se integrează subiectului, aceasta se petrece în chip discret şi fără provocatoare subli­ nieri subiective. Astfel, poezii ca Rodica, Gerul, Cositul, Sania, Dimineaţa, Flori de nufăr, Vânătorul, Puntea, Fântâna, Secerişul, acordă acestui as­ pect idilic o amploare luminoasă şi stăruitoare. Alături de astfel de inspi­ raţii, volumul ne mai oferă şi unele descripţii sau portrete exotice: Pe coastele Calabnei, Linda Raia, Mandarinul, Pastel Chinez. Elementul exo­ tic, ce adesea e o realizare artistică a dorului de călătorie al lui Al., se poate constata şi în poeziile cu subiect autohton, astfel în Cocoanele: .Fericite călătoare, sburând iute pe sub ceruri, Au văzut în repegiune ale Africei misteruri, Lacul Ciad şi munţii Lunei etc.

*v

v r

-

sau chiar în Serile la Mirceşti: „Veneţia, regină ee’n mare se oglindă" etc. In Lunca din Mirceşti, prin excepţie, nu găsim atât descrierea tabloului indicat în titlu, cât un imn închinat iubirii — „universala simpatie", cum ar fi spus Vlahuţă, — „acest imn sfânt".... „ce se’nalţă către ceruri dela veselul pământ". In lumea luncei vrăjite de fantazia poetului, „tot şop­ teşte de iubire în frumoasa lună Mai". Ţăranul, pe care Al. îl zugrăveşte mai ales în Pastelurile închinate verei,’ este fără îndoială mult idealizat; gătit de serbătoare, ca pentru o vi­ zită regală, poetul ni-1 prezintă „aşa cum ar trebui să fie", ca să întrebuinţez o banalizată caracteristică a eroilor Corneliani: vesel, dispus tot­ deauna, mulţumit cu traiul său, activ şi frumos la chip, el pare desprins din lumea poveştilor însorite. Al. a făcut întâi de toate poezie şi nu stu­ diu social, iar rostul poeziei e să sublinieze partea frumoasă a aspectelor. Căci pentru cealaltă parte, a înfăţişărilor umbrite, Al. nu avea „ochi care să vadă". Noaptea, ce predispune de obiceiu la melancolie, pentru poetul nostru e prilej de evocare a trecutului eroic, rechemat în minte de sunetul unui bucium. Toamnei i se consacră un singur pastel. Este anotimpul^ care vor­ beşte mai puţin firei poetului nostru; epoca aceasta a anului găseşte ecou intens în sufletele melancolice, sentimentale, lirice prin excelenţă. încă o dovadă că temperamentul prim al lui Al. nu era romantic. Echilibrul sufletesc al poetului, ca şi viziunea lui senină, nu se^ puteau complăcea în tânguiri şi în expansii duioase. Şi dacă adesea cântă iarna, e ca aminte să-i aducă mai mult de primăvara, pe care o va dori mai aprins, atunci când „afară-i vijelie". Dar existenţa acestor poezii în colecţia ce ne preo­ cupă nu infirmă cele constatate asupra temperamentului cântăreţului; la


- 60 sfârşitul acestor inspiraţii, o notă de veselie, de mişcare, de vieaţă, dă în­ tregului pecetea seninătăţii, a sănătăţii sufleteşti, caracteristice bar dului". Forma, arta poeziilor prezintă bogate şi variate exemple de aleasă dexteritate. Efect onomotopeic, citat adesea: „Şi duioase turturele, cu dor lung, cu jale lungă1 ‘. Neologisme îndrăzneţe: „Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană" ; „o fantastică grădină, / ce mirează flori de lotus pe oglinda unui lac" (din Mandarinul). Creaţii proprii verbale: „In stânga e Carybde sălbatică, stâncie“ (Pe coastele Calabriei) ; „Şoimul tău, Miţică draga, poartă-o zale ninsorie“ (Buchet). Moldovenisme ca momite, cort el, apoi forme greşite: „El deseamnă ’ncet tabloul pe hârtie de orez C l . (Pastel chinez) etc. Coşbuc a împrumutat întru câtva dela Al. viziunea idilică a vieţii rustice, şi unele poezii ale sale se resimt de o influenţă de atmosferă a celui ce a scris Rodica. Ar fi instructive apropieri mai accentuate între Oaspeţii 'primăverii, de Al. şi Vestitorii primăverii, de Coşbuc, sau între De Paşti, de Coşbuc şi Pastele, de AL, sau mai ales între Fântâna acestuia şi Miezul verii, a cântăreţului Firelor de tort. •Cunoscutele versuri ale lui Vlahuţă, din poezia Nu-i de ajuns: „Căci ca marimora de rece şi de albă-ţi este faţa", par un reflex, mai ales că întreaga bucată desvoită aceeaşi temă, din Portret, al lui Al.: Nici marmura cioplită albimea ta nu ’ntrece, Ca luna miezul iernii frumoasă eşti şi... rece!

Eminescu, de asemenea, a fost un cetitor asiduu al Pastelurilor. Ima­ ginile din Concertul în luncă: „Iată vin şi gândăceii, în hlamide smăl­ ţuite", sau: „lată’n urmă şi albine, aducând în gură miere{<, par a fi îm­ prumutat unele reminescenţe pentru Călin: „Iată craiul, socrul mare"... „iată că din codru şi Călin mirele iese"... „iată rine nunta’ntreagă", sau: „mii de roiuri de albine / curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline"; şi încă: „şi albinele-aduc miere"... ori: „trec furnici, ducând în gură de făină marii saci‘ ‘.... iar mai departe: „vin ţânţarii lăutarii, gân­ dăceii, cărăbuşii"... „Hlamidele smălţuite" devin aici „veşmânt de cati­ fele", sau „haină plină de şireturi". Şi fiindcă! e vorba de această poezie, în ea găsim unele dintre cele mai muzicale versuri ale lui Al., versuri ce ar face deosebită cinste ori­ cărui poet de azi. E vorba de cântecul privighetorii, „în a nopţii liniştire" : Gânditoare şi tăcută, luna ’n cale-i se opreşte, Sufletul cu voluptate în extaz adânc pluteşte — I se pare că aude prin a raiului cântare Pe-ale îngerilor harpe lunecând mărgăritare.

Imagini de o sonoritate cu efect tot atât de pregnant, ca şi acele din versurile lui D. Angliei, care vorbeşte despre «armonia clopotelor: „Parc’arunci într’un pahar cu mărgăritare". La rândul său, Al. şi în această colecţie, se arată întrucâtva debitorul


■MV

- 61 — imor poeţi francezi, şi în primul rând al lui Lamartine, al cărui Jocelyn îl pasionase în deosebi. „Sfântă muncă dela ţară**, din Plugurile, evocă exclamaţia din sus citatul poem: „O travail, sainte loi du monde**, iar ideea din Oaspeţii primăverii: „Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări, / Prin raze aurite şi vesele cântări** (ce revine — în sensul apropierii prin iubire a tuturor elementelor din natura — şi în Lunca din Mirceşti), o întâlnim în acelaşi poem lamartinian: — L’on eroya.it entendre, entre Ies elements, Des paroles d’amour et des embrassements Et dans Ies forts soupirs qui semblaient Ies confondre L ’eau, la terre et le ciel et Pether se confondre1)

ca şi într’o poezie a unui alt cântăreţ al epocei, Arsene Houssaj'e (Poesies completes, La terre au ciel): „Chanson de toute creatura/ Qui parle de la terre au eiel“. Unele comparaţii par ecoul altor lecturi franceze; apropie­ rea vizuală a fumului cu „înaltele coloane dintr’un templu maiestos“ ne aminteşte, poate, similara comparaţie, în ceea ce priveşte primul termen, în legătură cu trunchiurile de arbori, care: „s’elevent comme des colonnes de granit rouge“, (Chateaubriand, Journal sans date) sau: „Les troncs noirs des arbres s’elevent comme des colones d’ebene“ (Maurice de Guerin, Reliquiaea). Alte comparaţii (predilecte lui Al. şi des criti­ cate, pe nedrept, în unele manuale) care stabilesc apropieri între un ter­ men concret şi unul abstract, se întâlnesc, cu aceeaşi muzicalitate, şi la unii poeţi francezi ai vremii — uitaţi astăzi, însă de o relativă notorie­ tate în epoca lor: ..Soarele rotund şi palid se prevede printre nori, / ca un vis de tinereţe printre anii trecători*‘ (Iarna) şi: „Le nuage en courant paisse sur un flambeau 3) / comme un leger chagrin sur un front jeune et beau (L. Belmontet, Les fristes, Le clair de lune1). X ’ar fi fost exclus ca versurile lui Henri C antei din volumul: Son mouchoir, apărut în 1S68, să fi fost publicate, cum e obiceiul, în vreo revistă. înainte de această data, pentru ca Al. să le fi cetit şi să-şi fi amintit de ele în Serile dela Mirceşti: /■

Mon feu flambe toujours.... Daais un ample favteuil, dorlotant ma paresse, Je suis d’un oeil distrait les flammes du foyer

i

J’agace maint tison qui fretille et se fâehe; Pretant Toreile au vent qui hurie da,7is les airs ............et qui tâelie De frayor un passage au souffle de 1 ’liiver. ete. Je funie lentement ........ ) Această apropiere semnalată şi de D-l Ch. Drouliet (în Al. şi scriitorii francezi). 2) 1861. 3) Făclia lunei. 4) 1824.


— 62 —

De asemenea. Oceanides et fantaisies, 1839, volumul lui Amedee Pomrnier, trebue să-i fi fost iarăşi cunoscut, deoarece Concertul în luncă ne aminteşte un poem din această culegere: Dds le point du jour l’alouette Beprend sa- piquante ariette, La caille son râcitatifj La voix du rouge-gorge briile, Le merle revieoit â, sa trille, Le sansonnet- â son motif. De la eolombe qui roucoule La voix languissauient se roule; Bruant, chardonneret, pinson, Lori o t, fauvet te, linotte, Grive, bouvreuil, cliacun sa note Ou sa eomplainte, ou sa chanson. D'ou partent tout-â-coup ces accents enchanteurs? Dieu! C’est le rossignol, de qui la voix fluttee Se fait entendre au lom dans le repos des nuits. II entonne amoureux sa briliante cantate, Pose sur un jasmin, ou bien sur un rosier. L’oiseau melodieux, au flexib'.e gosier Fait resouner l’ombrage.... Ce sont d’ardents transporta, de cliauds enlancements Des susitrrations, de legers sifflements, Des soupirs langoureux, de splendides roulades. Dos sons aecumules en longues enfilades.

Ceva, poate, din Laetitia rerum (L’art d’etre grand pere), a lui V. Hug’O. se oglindeşte în Concertul în luncă, iar Pastel chinez n’ar fi exclus să datorească unele elemente ale ţeseturei sale, pe lângă lui Th. Cauţier *) şi poeiziei lui L. BoiuLlhet: Tou-tsong (Poesies, p. 121). Repercusiunea, în literatura franceză, a acestui volum celebru la noi, a fost, de astă dată, ceva mai slabă şi mai tardivă. De abia în 1902, Georges Bengesco, reputatul bibliograf al lui Voltaire şi al legăturilor franco-române, publică: Pastels, Poesies roumaines, traduites en vers fran^als, Bru­ xelles, Lacomblez, pentru ea peste câţiva ani, la 1910, să consacre un studiu cântăreţului român: Un poete diplomate roumain du XlX-e siecle: Basile Alecsandri, (Revue des deux mondes, 1 decembre 1910, pp. 638—670). Articolul acesta a fost mult utilizat de G. Gazier, în prefaţa ce scrie pentru Scrisorile inedite ale lui AL, adresate lui Edouard Grenier. *) Cf. Ch. Drouhet, Alecsandri şi scriitorii francezi.


- 63 —

O primă redactare a articolului din Revue des clenx mondes, al lui Bengesco, apare în Convorbiri literare (XXV, Mart 1892). De altfel, în studiul săli publicat în revista franceză, autorul reproducea pasagii întregi din prefaţa ce a scris pentru traducerea Pastelurilor, mai sus ci­ tată. Unele explicaţii din această versiune franceză sunt ea*onate, de ex.: „Le Sereth, Tun des grands fleuves (sic) de la Roumanie44. Traducerile sunt conştiincioase şi adesea urmăresc textul în mod foarte fidel. Nu odată transpunerea e de efect. Iată, de pildă, un fragment din Concertul în luncă (Le concert dans le bois), p. 55:

V

Pensif, Pastre des niiits semble vouloir suspendro Son eours. TJn eharme exquis, profond, delieieux, Ravit Ies coeurs troubl6s et Pon croirait entendre Des pcrles s’âgrener sur Ies harpes ăes cieucc. C’est lo doux rossignol qui chante avee tendresse Les secrets de son coeur, ses reves, ses tournients. Tous Păcoutent plonges dans une sainte ivresse, Le pavot rubicond, seul, dort profondSment

Totuşi, pentru Francezi, Al. rămâne mai ales poetul „Doinelor44 şi al „Poeziilor populare44. „Pastelurile44 ne încântă în special pe noi, care vedem în ele cele mai reprezentative dintre toate aspectele talen­ tului variat şi fecund al „bardului44.

•v


a

VI VASILE ALECSANDRI: LEGENDE *) Alecsandri scrie în genul epic, clupă un trecut glorios în literatură. Legendele lui sunt compuse cam între anii 1870—1880, iar colecţia ur­ mează pe acea a „Pastelurilor* *. De unde până acum era mai ales poet liric, în Legende Al-etesandri este epic şi este un reprezentant de frunte al poeziei noastre epice, aşa cum V. Hugo este unul din cei mai însemnaţi reprezentanţi ai poeziei epice în literatura franceză, bineînţeles păstrând proporţia care se impune. Cercetând mai de aproape această colecţie, vom vedea că poeziile care o compun nu prezintă o unitate în ceea ce priveşte conţinutul. Vom găsi: 1. Poeme eroice: Dan căpitan de plaiu şi Dumbrava Roşie. 2. Balade istorice: Ana Doamna, Tudora dela Tărşor, etc.... 3. Ode: Oda statuei lui Mihaiu-Viteazul, Cântecul O ini ei latine Cuza-Vodă. 4. Poezii care au la bază un basm: Răzbunarea lui Statu-PalmăBarbărCot, Noaptea albă, etc. 5. Poezii exotice: Hodja-Murad-Paşa, Garda Saruiului, Pohod nu Sybir, etc. 6. Legende despre pasări şi despre flori : Legenda ciocârliei, Le­ genda rândunicei şi Legenda lăcrămioarei, iar spre sfârşitul volumului, alte câteva poezii, printre care o povestire idilică (Primăvara fermecă­ toare), o Dedicare şi o elegie (Strofe improvizate lui C. Rolla) Din însăşi această clasificare se poate vedea că Alecsandri a avut două izvoare principale: istoria (prin cronicarii: Neculce, D. Cant emir şi vistiernicul Stavrinos) şi literatura populară. Aceste izvoare sunt com­ pletate de fantezia poetului. Din istoria poporului nostru se inspiră în cele două poeme şi în poeziile exotice, deoarece acestea, în general, se ocupă de fapte din isto­ ria Turcilor şi care au oarecare legături cu istoria noastră. In Dan căpitan de plaiu, Alecsandri vede pe oşteanul român din timpul lui Ştefan-eel*) Disertaţia elevului Ruzvan I. Theoior, clasa VII B.


— 65 -

r

V

•t

Mare, iubitor ele patrie şi de credinţă. Elementul fantastic al acestei poeme şi gradaţia pe care o foloseşte poetul dau acţiunii un *mai mare interes. Dar, în Dumbrava-Roşie, elementul dinamic lipseşte, pentru ca să-i ia locul descrierile care nu ai- avea rost într’o poemă eroică. In afară de aceasta, găsim, tot în Dumbrava-Roşie, multe anacronisme. De altfel însuşi Alecsandri a recunoscut faptul că nu prea avea cunoştinţe în ale istoriei. In alte poezii, Alecsandri se inspiră din literatura populară. Şi prin faptul că izvorul acestor poezii este comun, vom găsi o înlănţuire între ele. Astfel, şi în Noaptea Albă şi în Răzbunarea lui Satu-PahnăBarbă-Cot, se vorbeşte de un acelaşi personagiu: Barbă-cot. Prin anumite procedee, Alecsandri reuşeşte să dea poeziei un colorit mai expre­ siv, de unde să se poată vedea mai bine. sufletul poporului. Alte poezii sunt plăsmuite pe de-a’ntregul de imaginaţia poetului, ca Grui-Sânger. Am citat, în clasificare, şi poezii exotice. Iată spre exemplu: Garda Saraiului. Aici, lucru curios, Alecsandri găseşte prilejul să facă aluziuni cu privire la detronarea lui Cuza. Deşi Alecsandri nu prea lua parte în politică pentru a face separatisme de partid — şi aceasta se vede din faptul că el reprezintă ţara mai mult în străinătate, departe de sbuciumările politicei interne — totuşi patima politică transpiră. Şi dacă până acum am văzut în Legende că tema este, în general, patriotismul, iată că în Pohod na Sybir, nota umanitaristă reiese singu­ ratică. In această, poezie, Alecsandri a fost inspirat de un tablou pe care l-a .văzut; când ceteşti această poezie, ai impresia că ţi se prezintă acelaşi tablou trist. Aruncând o privire generală asupra „Legendelor*4, vedem că pa­ triotismul este tema care predomină. Dacă s’a făcut o clasificare a poe­ ziilor cuprinse în acest volum, aceasta nu înseamnă că nu formează o unitate din punct de vedere spiritual: optimismul reprezintă tocmai această unitate. In aceste poezii, vom vedea totdeauna că principiul bi­ nelui şi al dreptăţii birueşte. Alecsandri, în acest volum, rezervă ţării sale un loc aparte, deşi a cântat patria în toată vidaţa lui. Şi el era indicat să făurească o asemenea operă, pentrucă el a avut fericirea să trăiască cele mai importante eve­ nimente din istoria Românilor: 1848, 1859, 1877 şi 1881. Şi aş îndrăsni să explic în parte optimismul care caracterizează Legendele, unde poetul vede viitorul ţării în colorile cele mai frumoase, tocmai prin acest cres­ cendo de evenimente: Revoluţia din 1848, semn al redeşteptării sentimen­ tului naţional. Unirea, Independenţa şi, în sfârşit, ridicarea ţării la ran­ gul de regat. Dar se pune întrebarea: este oare o scădere pentru Alecsandri faptul că, totuşi, a avut ca model pe unii scriitori francezi? Nicidecum. Lite­ ratura română, până la jumătatea veacului ai XlX-lea, nu a\ea un trecut care să-i fi permis să primească printre scriitorii ei unul de talia lui Alecsandri. Inevitabil, Alecsandri trebuia să aibă modele.... Şi faptul că 5


— 66 — a avut ea model literatura franceză, literatură mai apropiată de sufle­ tul lui şi al poporului român, este un merit pentru el. De altfel originalitatea este o noţiune care trebue discutată este ceva relativ, şi mai ales în literatură. A fi original într’o operă literară înseamnă a nu avea modele sau a nu fi influenţat? De loc. Originalitatea constă tocmai în a trece experienţa acumulată de omenire în atâţia ani, prin prisma vederilor autorului sau prin prisma simţimintelor, în cazul poetului. Or, în opera lui Alecsandri, originalitatea în această accepţiune nu se discută. El iubeşte pe Elena Negri, Mărgărita sau altcineva, nu pentrucă Lamartine a iubit pe Elvira, dar pentrucă această dragoste este ceva fatal. Şi tot aşa şi cu influenţa lui V. Hugo, în Legende. Neamul al cărui fiu este i-a fost prea drag, pentru a nu-i cânta gloria în aceste frumoase Legende. Aufocritieâ

Elevul arată că a folosit studiul d-lui Ch. Drouhet: V. Alecsandri şi scriitorii francezi. Lucrarea de faţă nu cuprinde tot ce s’ar putea spune despre Legende, sau aproape tot, deoarece studiul este prea vast pentru a putea fi cu­ prins într’o asemenea disertaţie. De aceea, s’au omis din expunere unele amănunte. In Răpirea Bucovinei se vede explozia sentimentului patriotic al poetului. Iar când se adresează Ceahlăului, îţi vin în minte versurile din Umbra lui Mircea la Cozia, când poetul se adresează, la rândul lui, Ol­ tului. In Legenda Rândunicei, se vorbeşte despre metamorfozarea unei fete de împărat în rândunică. Se presupune că mai înainte de această me­ tamorfozare nu existau rândunele; totuşi poetul spune: Mult îi plăceâ copilei s "alunge rândunele Ce lunecau prin aer şi o chemau la ele.

In forma unor poezii ca Legenda Ciocârliei, Dan Căpitan de plaiu, etc. ..., se observă procedee utilizate şi de alţii, prin acel motto care pre­ cedă aceste poezii. Când am citat izvoarele de care s’a folosit Alecsandri în DumbravaRoşie, mi-a scăpat din vedere cronicarul polon Miechonski. N’am analizat poeziile, din punct de vedere estetic, pentrucă tocmai prin aceasta, poate, şi-ar fi pierdut o parte din frumuseţea lor. Observaţiile elevilor

In legenda Dumbrava Roşie, găsim câteva trăsături comune cu cele din Iliada lui Homer. Astfel numirea vitejilor gata de luptă ne aminteşte


- 67 pe aceea din sus numita poemă homerică. Tot astfel, precum orbul din Chio începe să ne înşire, în povestirea sa, pe toţi şefii mai însemnaţi ai arma­ telor, şi Alecsandri numeşte şefii ambelor tabere. Cei doi poeţi au o mare dragoste de a descrie armatele beligerante, luptele şi luptătorii, începând cu nişte comparaţii admirabile. Alecsandri nu s’a oprit la portretizarea lui Ştefan, pe care-1 arată ca pe un Domnitor, oare nu se avântă dela. început în luptă, spre a-şi îmbăr­ băta oastea şi a-i da curajul necesar ca să învingă pe duşmani. Poetul mai comite un lapsus arătându-ne pe Ştefan cucerind un lagăr ce fusese odată luat de Moldoveni. Ar fi trebuit să precizeze, dacă Polonii aveau două la­ găre, sau acesta fusese recucerit de ei mai înainte de lupta, pe care o con­ duce Domnul. In capitolul intitulat: „Aratul**, ni-1 arată pe Ştefan ca un om hain, ceea ce n’ar corespunde cu adevărul, căci Românul este arătat ca un om blând şi cu dragoste de aproape, de către mulţi poeţi. Însuşi Alec­ sandri a simţit punctul slab aci şi-a căutat să arate mărinimia Românilor, personificând-o în boerul Cîrjă, dar nu a reuşit, deoarece condiţiile în care se manifestă nu par verosimile, căci nu era îngăduit unui boer să dea liber­ tate prizonierilor, ci numai Domnului. Introducerea a fost prea lungă faţă de restul lucrării. (Aposto1 e s c u C. A n t o n, cl. VI B). 1. Putea să facă o împărţire mai sistematică, arătând între poeziile is­ torice, pe cele inspirate din trecutul istoric al nostru şi, pe de altă parte, pe cele inspirate din trecutul istoric al Turcilor. 2. Autocritica putea s’o pună în însăşi lucrarea, deoarece o avea fă­ cută de acasă şi pe de altă parte era ca şi o nouă lucrare în legătură cu acelaşi subiect. (Maheropol C. Mir cea, cl. VII A). Răspunsul vorbitorului

S’a părut unui coleg că introducerea este prea lungă faţă de cuprin­ sul disertaţiei. Ii răspund că aceasta pare o chestiune de apreciere perso­ nală şi, prin urmare, dacă am argumenta pro sau contra, ani risca să greşim. S’a spus că am făcut rezumatul „Legendelor". Afirmaţia nu este în­ temeiată, prin faptul că am schiţat unele legende mai reprezentative, fie pentru a pune mai mult sau mai puţin în curent pe cei care n au avut încă timpul necesar să le cetească, fie pentru a mă putea sprijini în a do­ vedi cutare sau cutare lucru. Mi s’a spus că era mai bine să împart poeziile cu conţinut istoric în: poezii care au la bază un fapt petrecut în istoria Românilor şi în poezii care au la bază un fapt din istoria altor naţiuni. Am adoptat alt plan, care s’a putut vedea, căci nu există un singur plan pentru o lucrare. Privire generală şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu constată, în expunerea vorbitorului, unele păreri pe care acesta nu le-a auzit în clasă şi nici nu le-a găsit în cărţi. E dovadă de^ cercetare atentă şi personală a operei de analizat. Citatele


— G8 — au fost. contrar eu procedeele predecesorilor, mult mai puţin numeroase decât ale acestora. S’au atins toate punctele constitutive ale subiectului Dacă nu toate au fost aprofundate e că timpul nu îngăduia o desvoltare neproporţionată. Gândul — exprimat în autocritică — în legătură cu scrupulul ce ar fi avut vorbitorul de a nu plictisi pe auditori e neîndreptăţit, câtă vreme subiecte cu mult mai aride decât o expunere asupra lui Alecsandri s’ar putea desvolta în şedinţele următoare. Elevii care asistă la şedinţe trebue să tindă la educarea atenţiei. Din vastul material al Legendelor, se desprind câteva aspecte, ca — de ex. — acel al premierei poetului la Montpellier. La început, „L 'Aca­ demie des Jeux Floraux‘ ‘, fondată, la Toulouse, în 1323, primea numai producţii provensale şi dădea ca premii flori de aur şi de argint. Mai târziu s’au primit şi producţii în limba franceză, concursurile se ţineau anual în diferite oraşe din sudul Franţei, iar V. Hugo, aproape copil, a fost pre­ miat de această organizare literară. In anul când Alecsandri câştigă pre­ miul (1878), poeţii mari şi reputaţi ai Franţei din acea vreme n’au luat parte la concurs. La 1882 e premiat Românul Anton Naum, pentru traducerea cântecului IV clin Mireille. La 1885 e premiată Carmen .Sylva (aleasă şi Regina Felibrigiului *), iar la 1891, J. B. Hetrat. Alecsandri spune, cu ocazia venirii sale în mijlocul felibrilor: Sub cerul splendid al Provenţei, Eu, cântăreţ din răsărit. La voi, maeştri ai cadenţei, Vin să vă zic: Biue-am găsit! Felibri, fii ai Poeziei, Iubiţi, cântaţi armonios, Eu vă închin brindul frăţiei Sub al Provenţei cer frumos.

Un doctor în drept, fost magistrat: Leonce Cazaubon, vorbeşte despre „M. Alecsandri*1, în Lccture faite en seance generale de la societe academique franco-hispano-'portugaise de Toulouse. (Aucli. G. Foix, 1887) : Ţara noastră e o ţară de contraste, o transiţie dela lumea occidentală la cea orien­ tală. Formula cuprinzătoare: lux şi mizerie. Scurt istoric al Principatelor. Origină latină. Suzeranitate turcească. Domnia fanariotă. Unirea Princi­ patelor. Independenţa. Proclamarea Regatului. Biografia lui Alecsandri: „C’est un ami (de la France), parmi Ies meilleurs et Ies plus eininents“. Poetul român face propagandă pentru poeţii felibrigi şi pentru Societatea franco-hispano-portugheză. Contribuţia sa la crearea ţării, la desvoltarea culturii ei. Despre poeziile sale populare — „Aucune autre litterature ne pourrait montrer, que je saclie, d’aussi emouvantas legendes que celles cie Manole-Manole<c (sic). Despre Gramatica lui Alecsandri (V. Mir?esco), *) „Şcoală literară, constituită în Provenţa, pentru menţinerea limbei provensale*8.

'


— 69 —

*

despre piesele de teatru şi proza sa. Se traduce Cântecul Gintei latine (după versiunea provensală a lui Mistral): ..La race latine domine en souveraine, entre Ies plus grandes nations. Sur toutes Ies generations son front briile d’un rayon divin. En avant, toujours et sans relâche! En tete des autres peuples, fierement, elle chemine en faisant trace de clarte“, etc. Voilâ des aeeents lyriques et qui doivent trouver eclio aupres de ceux qui se reclament d’une glorieuse origine. L’hymne est enthousiaste, mais sans rien d’exeessif“. Poezia e tradusă în patru limbi neo-latine. Autorul visează ca un Verdi sau un Gounot să-i facă muzica şi atunci „l’effet sera grand“. Se traduce şi La legende du Muguet: .Rien au paradis ne manquait. La brise Jetta.it dans l’air tiede une haJeine exquise. Car le lys sans tâehe et toujours en fleurs Sans cesse y melait sa suave odeur, etc.

. *

şi sfârşitul: Du ciel, epuis lors, tous pleurs sont bannis Et plus rien ne manque au saint paradis.

Traducătorul compară acest poem cu Eloa al lui A. de Vigny. In ultimele rânduri vorbeşte cu entuziasm de posibilitatea unei federaţii a ţărilor latine. In revista Polybiblion, pe 1883, (voi. XVIII, 2-e serie, pp. 79—SO), Albert Savine se ocupă, sub titlul Varieteu, Les Felibres, de broşurile lui Gagnaud*), consacrate poeţilor felibri. O broşură întreagă tratează despre Alecsandri (Richaud, Gap, 1882—1883. Biographies felibrosques. II. 16 p.), pe lângă altele, care se ocupă de Bonaparte Wyse, Roumanille, Toulouse-Lautrec, F. Gros, Mistral, Aubanel, Balaguer, etc. Autorul arti­ colului critică planul acestor lucrări—„Est-il juste, par exemple, qu’Alecsandri, qui n’etait felibre que nominalement—ou sont ses oeuvres provencales?—soit revele en 16 pages, alors que Mistral n’en obtient que le meme nombre?... Les noms d’Alecsandri, Verdaguer, Balaguer, me deroutent d’une bien autre fagon. Verdaguer et Alecsandri n’ont encore rien produit, que je saclie, en provengal“. Aprobă, dacă titlul de- felibri e onorific.... „Plugo, Coppee, Banwlle ont tout autant de droits au felibrige, qu’Alecsaaidri. Oeci dit, je ne ferads aucime difficulte de reconnaître la biographie de ce poete interessante“. E singurul glas care face oarecare rezerve şi deci excepţie în corul de laude adresate bardului nostru, cu prilejul premierei sale. Cântecul Gintei latine a fost tradus în provensală de Mistral, iar Hora Unirii de Fr. Vidai. Alphonse Tavan traduce, în aceeaşi limbă: Cinq poesies roumaines Alecsandri (La legende de Ualouette. La chaine de Siberie. La- legende du Muguet, Le Sergent, Le poete de UOrient aux felibres de Languedoc), traduites en vers provengaux et accompagnees d’une version frangaise. Montpellier, Hamelin, 1886. *) (De Berluc Perussis).


— 70 —

In Legende găsim cele mai variate inspiraţii: basme, ca Grui-SCmger din care trebue reţinut mai ales blestemul. înrudit cu cel din Mihnea şi Baba a lui Bolintineanu, poeme eroice, versuri ocazionale despre CuzaVodă şi legenda lui, care începe a se înfiripa cliiar din clipa morţii sale, balade, pasteluri, legende, ode, poezii în legătură cu chestiuni actuale, etc. Darul profetic al lui Alecsandri, constatat uneori şi în alte culegeri, îl întâlnim şi aici, în Răpirea Bucovinei: Yeni-va. ziua sfântă când vântul mântuirii Va duce corbi şi nouri pe calea pribegirii, Şi cerul ţării noastre iar fi-va nepătat Şi limpede ca ochiul de lacrimă spălat.

Tema romantică, numită de Francezi: „la clievauchee** (şi pe care o întâlnim şi la romanticul, prin excelenţă, Eminescu: O călărire în zori) o verificăm şi în Alecsandri (Ana Doamna, Calul Cardinalului Batliori) : Bator Cardinalul, uşurel de minte, Pe-un cal alb de spumă fuge tot ’nainte Peste văi şi râuri, peste munţi de-adrept, Făr’a ’ntoarce capul rezemat de piept, Căci i-e teamă ’n suflet, teamă să zărească A lui Mihai-Vodă umbră vitejcască!...

Despre această „umbră* * a lui Mihai vorbeşte şi Gr. Alexandrescu, în O impresie*). Evocările istorice ale lui Alecsandri nu excelează niciodată prin coloare locală. „In materie de istorie am fost totdeauna de o neştiinţă rară**. (Scris, către Papadopol-Calimacli). Ne amintim bacalaureatul său dela Paris. Cea mai populară dintre poemele eroice ale scriitorului (Dumbrava Roşie) nu e şi coa mai reuşită. Dan căpitan de plaiu îi e su­ perioară, prin stilul ei dinamic, prin acţiunea tumultuoasă şi prin zu­ grăvirea unor portrete bine conturate. Totuşi, nici ea nu e lipsită de anachronisme: „Aşa m’a deprins Ştefan, uşoară ţărna-i fie**, spune un personaj al .poemului, a cărui acţiune se petrece, după indicaţia lui Alecsandri, în secolul NV. Nu mai vorbim de scena dintre Cârjă şi Toporski, din Dumbrava Roşie. In inspiraţiile populare, şefii, eroii se luptau şi oştile, partizanii priveau. Aici ostile se luptă, sub privirile împăcate ale comandanţilor, care — bătrâni — şi-au făcut altădată datoria; acum vor să vadă „care pe care**. Din acest poem nu reiese felul amplu de *) Spun că în urma luptei, în Asia bogată, Dacă Mahometanii vedeau câteodată Un armăsar cehi preajmă-i căta el sforăind: Cuprinşi de-adâncă spaimă ziceau cu ’nfiorare Că el a văzut umbra acea îngrozitoare A lui Mihai-Viteazul asupră-le venind.

i.1


- 71 — vieaţă al poporului; eroii sunt spectatori, nu luptători, propriu zis, căci nici pe Ştefan Vodă nu-1 vedem în iureşul bătăliei, iar stilul static ne desfăşoară tablouri, portrete, descrieri şi nu acţiune concentrată. Poe­ mul totuşi „a prins4 4 din cauza şi a „momentului4 * când a fast compus, datorită prestigiului mare al „regelui poeziei4 4, şi din cauza comunicativităţei stilului, care e dovada talentului şi mai ales datorită versurilor discret armonioase şi a imaginilor de efect. Sfârşitul evocator şi duios a mişcat sufletele la prima lectură — o adevărată serbătoare în sânul „Junimei44. Totuşi Alecsandri nu e totdeauna stăpân pe ritmul său: Copaci, luceferi, umbre şi luna de pe cer Asistă la ’nsoţirea morţii eu asprul ger (Ana Doamna) Nu ştiu de el copacii tineri, crescuţi pe maluri (Dan, căpitan de plaiu) S ’afund mereu în taina nopţii, dar gândul lor... (ibidem) etc.

Creearea de termeni noi e şi aici predilectă poetului: „acele fiare povestice, de pradă44 (Grui-Sănger). „Cotnariul iubit şi podgoriuee (Dumbrava Roşie). Dacă această procedare denotă resurse bogate ver­ bale şi vervă imaginativă, îngrămădirea de adjective arată însă vădită sărăcie de inspiraţie. Alecsandri n’avea de unde să ştie ce poate însemna, pentru epuraţia stilului, „la cliasse â l’ajectif44. Iată câteva exemple: Iar sufletu-i ferice luat-au forma vie De-o mică, drăgălaşă, duioasă ciocârlie. (Legenda Ciocârliei) O vale înverzită ce se uneşte’n zare Cu.-albastra, sgomotoasa, clocotitoarea mare (ibidem)

sau repetări de vorbe: „m’aş cluce, duce, duce, pân’mi-oi găsi ursitul44. (ibidem ).

Chiar în legende în care caracterul românesc predomină, în ceea ce priveşte subiectul, neologismele abundă. De ex.: Răzbunarea lui btatuPalmă BarbărCot, poezie prolixă, cu insistenţe obositoare. Versuri onomatopeice întâlnim în Dan, căpitan de plaiu: „bn tiopot de copite, potop rotopitor" şi — o variantă aproape — De-odată se trezeşte pădurea şi răsună De-un tropot de copite pe gliiaţă ropotind (Ana Doamna)

care ar putea imita pe departe muzica versurilor franceze ale lui Du


— 72 — Bartas (La Sepmaine): „Le cheval qui galope plat-, bat, abat, detrappe, grappe, atrappe, le vent qui va devant“. Şi în acest volum Alecsandri are obiceiul de a relua versuri ce 1 se par de efect: Abia zice şi de-odată Glasul fetii a muţit. (Noaptea albă)

Muzicalitatea versurilor poetul o obţine şi prin alternanţa aceloraşi rime, ea în Tudora dela Târşor: Tudora dela Târşor La fereastră-i se iveşte, Ca o floare de bujor, Ce în soare străluceşte. Tudora dela Târşor Prin fereastra ei priveşte Pe Mihai învingător Care trece şi-o ocheşte.

Şi aşa mai departe, încă patru strofe, cu aceeaşi succesiune de rime la fel, care dă întregului rezonanţa unui acompaniament de cobză. Versuri în adevăr realizate nu lipsesc nici din colecţia aceasta atât de variată: Mai de vale-o blândă ciută La izvoare se adapă Şi, voioasă, ea sărută Cerul oglindit în apă. (Legenda dela Borna)

sau: Albina doarme-ascunsă în macul adormit, Bâtlanul printre nuferi stă ’n labă neclintit. ' Şi raza argintie din stele deslipită Căzând, săgeată lungă prin umbra tăinuită, Se duce de aprinde văpăi tremurătoare In albele şiraguri de rouă lucitoare. (Legenda Rândwiicei)

Versuri la fel de plastice şi de evocative găsim şi în Dan, căpitan de plaiu, model de redare nervoasă a frământării de acţiune şi de imagini: Sirepul o zăreşte, ridică narea ’n vânt, încruntă ochiul, bate copita de pământ

pâtnă la: S’afundă ’n largul spaţiu şi spintecă amurgul...

i


— 73 — Sau descrierea luptei: Ici, colo, se văd cete în luptă încleştate, Mişcări de braţe goale în aer ridicate, etc.

ori, aiurea, înlănţuitoarea melodie a strofei. Dar ca statue de ceară Doarme fără-a se trezi De cu zori şi până ’n seară, De cu seară pană’n zi. (Prier şi fata iernii)

ca să nu mai insistăm' asupra celebrului portret: , V

Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros şi lat, Cu braţul dc bărbat, eu pumnul apăsat

din Ban, căpitan de plaiu. Calul Cardinalului Batori, despre care am mai pomenit, este o ade­ vărată poezie „â la maniere de“ Bolintineanu. „A la maniere de“ Victor Hugo ne apare Hodja Murad Pasa, mai ales sfârşitul; şi tot din acest autor răsar ecouri în concepţiile expuse: puterea milei, influenţa cinstei. Dar şi în imagini: O, colosses! le monde est trop petit pour vous. (V. Hugo — Les Burgraves).

şi în Alecsandri (Ban, căpitan de plaiu): Pe când era. el tânăr lumea-i părea îngustă...

Aceste legende amintesc, pe alocuri, şi Les recits epiques ale lui Franqois Coppee — inspiraţii mai concise decât similarele produceri ale lui V. Hugo şi care conţin, adesea, trăsătura sublimului. Spre deosebire de aceştia, Alecsandri e foarte prolix. Descrierea luptei din Ban şi din Bumbrava Roşie aminteşte tabloul zugrăvit de N. Martin, în La Guerre, 1854. Les craquements affreux des vaisseaux qui s’entrouvent Les râles des mourants sous les morts qui les couvrent Et cornrne sur sa proie un vautour qui descend Ce spectre de la mort sans cesse grandissant, etc.

Nu este exclus ca Alecsandri să-şi fi amintit şi celebra descriere a înfrângerii Maurilor şi a fugei lor, din Le Cid (IV, 3), scenă, de sigur,


- 74 adesea memorată d? poet., în cursul studiilor sale anterioare bacalaurea­ tului : Le Maure voit sa perte et perd soudaiai courage Ils gagnent leur vaisseaux, ils en coupent Ies câbles Font retrăite en tumulte et sans eonsiderer Si îeurs rois avec eux peuvent se retirer, ©te.

In textul lui Alecsandri: i

....Şi fug, nevrând s'asculte de şefi, de-ai lor stăpâni, Tot omul vede moartea şi-aleargă 'nspăimântat, Cel viu uită şi lasă pe mortul ne ’ngropat Şi far' a 'ntoarce capul se duce-orice păgân, etc.

O reminiscenţă din Leeonte de Lisle (Le soir d’une bataille): „on voit â peine / Se tordre vaguement des corps entrelaces4 4 pare a fi pa­ sajul, mai sus citat, din Dan, căpitan de plaiu: „dincolo se văd cete în luptă încleştate44... Eminescu, la rândul său, a găsit şi el în Legendele „regelui poeziei4 4 multe elemente formale, pe care, fără scopul conştient al imitaţiei, le-a utilizat întâmplător. „Piept la piept, gura la gură, ochi în ochi duios privind44 spusese Alecsandri, în Răzbunarea lui Statu-Palmă-Barbă-Cot, iar Eminescu (în Singurătate): Când eu stau şoptind cu draga Mână ’n mână, gura ?n gură.

începutul din Rugăciunea unui Dac: Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminei de vieaţă dătător, Nu era azi, nici mâne, nici eri, nici totdeauna, ete.

rechiamă în amintire, măcar în ceea ce priveşte muzicalitatea, versurile lui Alecsandri din Legenda Ciocîrliei: De când nu era încă pământul care este De când tot ce e’n lume era numai poveste Şi raza de lumina şi razele căldurii Erau comori ascunse în haosul naturii....

Din Dumbrava Roşie: Iar tabăra leşească un lung pustiu rămâne Sub apriga furtună a cetelor române!

Eminescu, în Scrisoarea III, isprăveşte descrierea luptei cu versul: Iar în urma lor se ’ntinde, falnic, armia română.


— 75 In acelaşi poem ai lui Alecsandri: Călări pe şele grele, eu scările de lemn.

iar în Scrisoarea III: Şi în caii lor sălbateci bat eu scările de lemn

‘In Cuza-Vodă, Alecsandri spusese despre marele Voevod, cu prilejul morţii lui: Acum te odihneşte, gustând eterna pace....

iar Eminescu (Scrisoarea I): Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace.

Expresia poetului Glossei: ...ea întreg Aliotinauul să se’mpiedece de-un ciot

o găsim la Alecsandri (Eodja Murad Paşa): Mărise, apărase întreg Aliotinauul.

Cât despre tonalitatea generală a unor cântări de dragoste ale lui Eminescu, ea e în germen în unele strofe din Poiana fermecătoare: Şi ies veseli din pădure Dispărând, frumoşi şi dragi, Prin huceagul plin de mure, Prin fânaţul plin de fragi. Lunca sună din fanfare, Ei se duc strălucitori Pe o singură cărare Ce s'acopere de flori...

In Legende se găsesc, aşa dar, mugurii care vor înflori şi vor rodi mai târziu, oferind fructe luminoase sufletelor însetate de contururi şi de raze. Cred că nu e justă explicaţia după care Alecsandri n’ar fi fost sigur de sensul cuvântului „legendă“, deoarece introduce, în volumul cu acest ti­ tlu, poezii ce nu corespund noţiunii indicate. Alecsandri dădea de obiceiu unei colecţii titlul reclamat de majoritatea „pieselor44 ce-1 com/punea/u. Lor le adăugia, însă, şi altele, scrise cam în aceeaşi vreme, pentru a nu le lăsa disparate, stinghere în opera sa. Toate poeziile din Pasteluri nu sunt „pasteluri44, şi nici cele din Doine nu sunt numai decât „doine44. Alecsan­ dri a fost destul de învinovăţit de atâtea şi atâtea păcate, ca să nu-i mai acordăm şi bănuiala, neîntemeiată, de care am vorbit. \


*s

VII VASILE ALECSANDRI: OSTAŞII NOŞTRI *) Războiul dela 1877, al „Independenţei", a influenţat pe V. Alecsandri, bardul naţional. Acesta a scris un volum de poezii, lăudând vitejiile Ro­ mânilor în acest razboiu. Poeziile din acest volum se împart în: lirice şi epice. Mai avem o epi­ stolă şi o mică piesă de teatru. Oda ostaşilor români este cea mai însemnată poezie lirică. In ea Alecsandri laudă şi preamăreşte pe învingători. Pentru a scoate mai bine în evidenţă vitejia lor, el o compară cu a strămoşilor, motivând-o, ast­ fel, printr’o tradiţie de eroism necurmată la Români. Lăudându-i cu toată puterea sufletului său, el promite Românilor un viitor strălucit. Prin aceste caractere, Oda ostaşilor români rezumă şi defineşte toată activita­ tea patriotică a lui Alecsandri. Avem apoi Hora dela Griviţa şi Hora dela Plevna, care, împreună cu Marşul Călăraşilor, ne redau nepăsarea Românilor în faţa morţii şi veselia lor. Ultima însă, după cum a publicat-o şi poetul, e mai nimerită în colecţia „Doinelor", având un caracter mult mai popular. In Păstorii şi Plugarii, Alecsandri mai arată odată admiraţia sa pentru ţărănime, care acum scapă ţara de jugul străin, plănuind în ace­ laşi timp pe cei ce dispreţuesc pe aceşti ţărani. Un subiect asemănător e cel tratat în Eroii dela Plevna, fiind însă mult mai puternic redat. Vedem aici toată amărăciunea lui Alecsandri la vederea soldaţilor, care cu tot eroismul lor erau slabi, rupţi şi nevinovaţi. El îi compară chiar cu sur­ ghiuniţii clin Pohod na Sybir: „Priviţi-i! Goi şi sarbezi, ca robi, trăiţi în lanţuri!". Blestemă groaznic politicianismul de interes şi pe toţi profi­ torii lui. In continuare aproape la această poezie, este cea intitulată Da­ mele române, prin care laudă bunătatea acestora şi abnegaţia lor, în faţa soldaţilor răniţi. Aceste două poezii ne arată un Alecsandri care compătimea pe cei săraci şi năpăstuiţi şi critica aspru pe cei fără de suflet. Poeziile epice ale lui Alecsandri din Ostaşii Noştri sunt mult mai :-) Disertaţia elevului Tatuşescu E. Radu, elasa VII B.

1


— 77 —

răspândite. Balcanul şi Carpatul e o poezie simbolică: bătălia dintre Turci şi Români şi victoria Românilor. Peneş-Curcanul, un dorobanţ, povesteşte plecarea la războm a Moldovenilor, arătând vitejiile lor. Se vede bravura şi nobleţă de suflet ale Românilor, în versurile: Ca sâ scăpăm de Turci, de jug, Sărmana scumpă ţară.

*

A

Avem de asemenea un tablou reuşit al lui Peneş, soldat rănit şi în­ cărcat de decoraţii. Alecsandri descrie acest războiu ca pe o mare paradă. El duce însă prea departe zugrăvirea nepăsării Românilor în faţa morţii. Sergentul este mult mai răspândită. Cuprinde o povestire prea exagerată a vitejiei unui sergent, care se miră singur că a fost decorat. D-l Adrian Mariin a arătat, într’o mică notă a unui jurnal, că personajul din ulti­ mele două poezii e unul şi acelaşi, fiind portretul fidel al veteranului E. Ţ urca nu din Vaslui, acoperit de decoraţii, şi care a murit de curând. In Fraţii Jderi, ni se arată bunătatea Românilor, care nu mai lovesc un du­ şman rănit. Este o baladă eroică. Căpitanul Romano cuprinde o scenă din acest războiu. Alecsandri biciueşte pe conducătorii ce se dau înapoi pe câmpul luptei. Ploconul lui Peneş e o altă poezie simbolică: Peneş repre­ zintă întreaga oaste română, care aduce neatârnarea şi titlul de regat. In Epistolă Gen. Florescu, Alecsandri scrie acestui amic al său, amintindu-şi vremurile tinereţii şi punându-1 în faţa tristei realităţi. In această poezie vedem din nou pe autorul Eroilor dela Plevna, care dispreţueşte politi­ cianismul de interes. Gen. Florescu are însă mulţumirea de a vedea înfăptuindu-se, prin armata organizată de el, unul din idealurile din tine­ reţe : neatârnarea. La Turnu-Măgurele e o mică scenă în versuri, cu trei personagii: Ade-la, o tânără fată, îngrijeşte un căpitan rănit, pe care-1 iubeşte; ITorcea, sergentul acestui căpitan, preferă moartea decât să se amputeze braţul căpitanului; doctorul constată că nu mai e nevoe de această amputare. Totul se termină bine: căpitanul decorat se logodeşte cu Adela. {Inspiraţie naivă, compunere simplă. Piesa a fast, cerută lui Alecsandri, pentru a fi reprezentată în folosul răniţilor. Versurile lui Alecsandri sunt curgă­ toare şi frumoase. Găsim cuvinte inventate (înlăureşte), veşnicul cuvânt lin, o onomatopee: „Tunul cel mai tunător etc...“. D-l Cli. Drouhet gă­ seşte asemănări cu V. Hugo, în unele versuri. Poate unele nu sunt decât simple coincidenţe; fiecare om cu bun simţ poate găsi ideile din acele ver­ suri. Procedee asemănătoare cu V. Hugo găsim însă: simetria analitica (Balcanul şi Carpatul), paralelismul (Păstorii şi Plugarii), gradaţiunea ascendentă’a episoadelor (Peneş Curcanul). Hugo ne redă în La chanson des aventuriers de la mer, după care sunt imitate parte din aceste pioeedee, povestirea unui aventurier, pe când Alecsandri o redă pe aceea a unui erou. In acest volum nu avem decât proză în versuri, pe care Alecsandri a făcut-o cu mult talent. Găsim în adevăr fapte diverse puse în versuri, când puteau fi foarte bine redate în proză.


— 78 — Autocritica

Autorul arată că a consultat lucrările D-lui Ch. Drouliet şi N. Zaharia. Disertaţia de faţă este mai mult informativă decât critică, deoarece nu găsim idei în poeziile acestea; avem numai două sentimente care se repetă: vitejia şi dragostea de ţară. Observaţiile elevilor

Elevul a întrebuinţat, în cursul lucrării sale, termenul „a amputa", într’un chip greşit, spunând „căpitanul va trebui amputat". De asemenea, scoţând în evidenţă cuvintele improprii pe care Aleesandri le-a introdus în poezii, a scăpat din vedere câteva, cum ar fi „felonie" şi mai cu seamă „băloasă infamie", din poezia Epistolă Generalului Florescu. (flfociorni'ţă D. Dumitru, el. VII A). / Răspunsul vorbitorului

Elevul Tatuşescu recunoaşte ca îndreptăţite observaţiile făcute de colegul său. Privire generala şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu atrage atenţia asupra chipului prudent cum trebuesc consultate unele cărţi, răspândite mult printre şcolari, dar nu totdeauna prea fructuoase în ceea ce priveşte utilizarea lor. Caută să îndrepte unele greşeli ale expunerii. In Ploconul lui Peneş, nu se poate constata o influenţă populară, în ceea ce priveşte versificaţia, aşezarea rimelor fiind încrucişată. Şi de data aceasta s’a făcut mai mult analiza cuprinsul poeziilor şi mai puţin, mult mai puţin, s’au prezentat apre­ cieri, comentarii asupra acestui cuprins. Dar nici măcar analiza cuprin­ sului nu s’a făcut complet. Odă ostaşilor romani oferea, de sigur, aten­ ţiei cetitorului şi alte elemente ce au fost neglijate de vorbitor. E bine­ venită legătura cu actualitatea. Cunoştinţele noastre să nu rămâe fixate în coridoare paralele, ci uşi comune să le îngădue libera circulaţie şi recu­ noaşterea reciprocă. In Ostaşii noştri se găsesc cele mai populare poezii ale lui Alecsandm. Peneş Curcanul, Sergentul, le cunoşteam cu toţii dela vârsta de 4—5 ani. Sunt ele şi cele mai bune producţii poetice ale bardului? De sigur că nu. „Sforăitoare" în forma lor, naive adesea în expresii, ele „au prins" mi­ nunat, pentrucă au oferit publicului mare ceea ce el cerea dela „poezie". E o coborâre—coborâre maiestoasă, în adevăr—a poetului, până la nivelul cetitorilor... mijlocii, aşa cum primele comedii ale lui Aleesandri înseamnă de sigur şi dibuire şi exerciţiu, dar şi o concesie dibace făcută aceluiaşi public.

i


- 79 -

Oricine stă ’n arenă de tină are parte, Eu, nedeprins eu tină, mă ţin de ea departe (Epistola Generalului Florescu)

când Românii A Insă . . w au armele, poetul s’a reîntors în vârtej. Ideea reînviem gloriei strămoşeşti, datorită puterii armate, nu e numai crezul lui Balcescu, ci al întregii generaţii de scriitori din acea epocă. Alecsandri, mai fericit decât acela, şi-a „văzut visul eu oehii“. Dar războiul nu l-a trăit în adevăratul înţeles^ al cuvântului. La 1877, poetul nu mai era tâ­ năr, ca să ia parte la luptă. Cel puţin nu s’a dat în spectacolul ce ni l-au oferit alţi cântăreţi, mai târziu, care au scris sonore îndemnuri la luptele la care nu au participat niciodată. Iubirea pentru parăzi militare, pentru tumult ostăşesc, a caracterizat totdeauna pe autorul lui Peneş Curcanul. Biograful său, Bengesco, ne vorbeşte de un Alecsandri bătrân, ministrul ţării la Paris, şi care entuziasmat de o fanfară şi de un regiment în marş, urmărea în pas cadenţat pe soldaţi, de-alungul bulevardelor, revenind târ­ ziu la lucrul său oficial. Admirator al lui Ştefan-cel-Mare al Moldovei, Alecsandri alege Va­ sluiul pentru locul de plecare a celor „nouă şi eu sergentul zeee“ şi pentru scopul lungului drum al sergentului, mai lung „acum la’ntors acasă“, dar şi pentrucă Vasluiul, cum s’a arătat, e locul fostelor curţi ale mare­ lui Voevod, pământ răzeşesc de viteji. Ca şi în Pasteluri, găsim şi aici ţă­ rani idealizaţi: oameni ce nu se tem de moarte, ci merg la războiu ca la nuntă ete... De sigur că Alecsandri n’a cunoscut niciodată profund sufle­ tul întreg al poporului sau al omului, în general. Dar aici şi „teza“ joacă un mare rol. Ţăranii trebuiau să se prezinte astfel în poeziile patriotice ale autorului: „economia" întregului şi concepţia generală o cereau. Ţă­ ranii idilici, „galanţi", din unele Pasteluri, aici devin crunţi şi fără cru­ ţare. Sunt rolurile doar schimbate, dar par aceeaşi, căci idealizarea îi transfigurează şi aici, ca şi în celălalt cadru. S’au comparat Pastelurile cu pictura lui Grigorescu. S’ar putea sta­ bili asemănări şi între Ostaşii noştri şi pictura aceluiaşi măestru artist, căci şi acesta a zugrăvit, după cum se ştie, aceleaşi subiecte^şi cu aceeaşi idealizare, ca şi poetul. La ambii, mai presus de realitatea războiului, ve­ dem parada, sărbătoarea solemnă, plină de fiori şi tumult. Azi scriitorii şi pictorii ne-au deprins să vedem cu totul altfel luptele. Nu vorbim de operele tendenţioase, ci de acele scrise cu suflet şi cu simţire aleasă, cum ar fi Les croix de bois a lui Roland Dorgeles, de ex. A reda frica eroUor înainte de atac ar fi părut nedemn pentru un cântăreţ din trecut. Astăzi, când autorul este participant la măcel, sinceritatea, desbrăcata de orice alte preocupări, e recomandabilă şi apreciată de cetitorii precişi şi realisti. Naivitatea redării unor situaţii e frecventă în Ostaşii Noştri. De exemplu în La Turmi-Măgurele, mica scenetă, al cărui desnodământ ne face să surâdem. In Căpitanul Romano, conţinutul concis redat şi de mare efect în prezentare (eroul, bănuit de un superior că nu-şi face datoria


- 80 — cum trebue în luptă, se duce la atac şi moare în primele rânduri) ne amin­ teşte prin aceste calităţi, prin întorsătura desnodământului, bruscă şi SUblimă, celebra. Aprcs la Bataille, de Victor Hugo. Oarecare „poză**, sau cum spune Francezul „la panacke**, se poate adesea constata în poeziile acestei colecţii. Românca dela Griviţa e un exemplu elocvent, în care „pointe‘*-a finală reliefează tendinţa sau atitu­ dinea : „De lucru au şi ele (ghiulelele) / De lucru am şi eu‘*. De altfel retorismul accentuat e o caracteristică a tuturor poeziilor din Ostaşi noştri şi ar fi şi greu ca inspiraţii patriotice să fie lipsite de elementul discursiv, retoric. Damele române e încă o dovadă (pasagiul dela sfârşit, în special: „O, cât va trăi ţara ea-şi va aduce aminte...**). Dar retorismul duce uşor la bombasticizm, la deci amatorism facil. „Aşa-i Românul, nepăsător do vieaţă** — o constatare din seria „Ro­ mânul nu piere“, sau „Românul are şapte vieţi“, etc... Aceste elemente formale nu sunt totuşi, ca la aţâţi poeţi moderni, dovezi de nesinceritate sau de exaltare „la modă**. Eroii dela Plevna arată câtă dragoste de aproa­ pele, câtă omenie şi cât dor de dreptate erau în sufletul înflăcăratului bard, înduioşat şi revoltat de înfăţişarea armatei în zdrenţe, la reîntoarcerea ei de pe câmpul de luptă. Deci, Alecsandri n’a văzut numai ce e strălucit din jurul său (cum a făcut în Pasteluri). Şi pe vremea aceea o fi constatat aspecte mai puţin senine şi mai puţin luminoase — dar nu le-a cântat: îi stricau viziunea unitară a întregului. De data aceasta n’a mai putut rezista ; prea mare îi fusese bucuria izbândei, pentru ca priveliştea tra­ gică a realităţii crude — care s’ar fi putut evita — să nu-1 revolte amar. Aceeaşi sinceritate clocotitoare a poetului, sentimentul său de prietenie adâncă, le putem constata în Epistola generalului Florescu. Cât despre planul colecţiei şi aranjarea bucăţilor, ar fi de făcut şi aici rezerve. Odă ostaşilor români, de ex., ar putea servi sau ca prefaţă colecţiei (mult mai bine decât Balconul şi Carpatul), sau ca încheere. La locul în care se găseşte, îşi pierde întru câtva din rostul ei elocvent. E un punct culminant al miei gradaţii ascendente, măestrit conduse—căci toate strădaniile şi lupteile acelui an converg în căderea Plevnei, cântată în oda pomenită mai sus. Găsim şi aici procedee predilecte lui Alecsandri. De pildă, felul de a-şi numi personagiile. In comedii era vorba de Pungescu, Napoilă, Clevetici, Zuliaridi, etc. Aici va fi vorba de Cobuz, Ţinteş, Peneş: cel dintâiu „suna duios din fluer**, al doilea era... tunar, iar al treilea „avea chiar pene la picior şi-avea şi pene’n frunte**. (G. Ibrâileanu). Linele versuri de asemenea revin, măcar parafrazate: „Un şir întreg s’abate’n loc / Dar altui îi ia rândul**. („Zece cad. o sută mor, / Sute vin în locul lor**), sau: „Dar dupăi parapete ascuns el cu urgie, / Pe când noi dam în bobot, trăgea în carne vie**. (La Turnu-Măgurele), şi: „Pe când tră­ geam noi tot în gol / El tot în carne vie** (Peneş Curcanul). Versuri în adevăr frumoase întâlnim şi în paginile acestei colecţii. Din Păstorii şi plugarii, aceste înaripate şi înlănţuitoare vorbe: Şi tot ee-i înconjoară: deal, luncă, şes, izvor, E paşnic ca blândeţea din sufletele lor.

1.

)

J


— 81 — Acelaşi avânt tineresc al expresiei, în rândurile din Eroii clela Plevna: ■r

Şi când vă veţi 'întoarce să-mi reveniţi ferice Toţi înstelaţi pe frunte cu mândre cicatrice, Mai juni, mai tari, mai veseli, mai falnici, mai vioi, Să mi so prindă ochii de dragii mei eroi.

Şi ca un „pendant** al acestei inspiraţii, generoasa, entuziasta poemă: Damele romane. Sergentul, populara baladă pusă şi pe muzică de CaudeUa, în stilul „Grenadirilor** lui Sekumann, a fost. tradusă în limba proven­ sală, de Alphonse Tavan. (Montpellier, 1866) *). Poate e cea mai tânără inspiraţie a lui Alecsandri, dintr’o colecţie care vibrează de eternă tinereţe sufletească. In această privinţă, bardul „veş­ nic tânăr şi ferice* * îi întrece pe toţi cei din generaţia sa, care erau mult mai potoliţi, deşi adesea şi ei destul de avântaţi. Al. Russo, de ex., are ac­ cese de descurajare, braţele par a-i cădea inerte, deşi şi el a fost un luptător: Nimic nu poate fi pentru om mai frumos decât trecutul, căci trecutul e tine­ reţea şi tinereţea este fericire: fericirea de a crede în toate păsările ce sboară, fe­ ricirea de a crede în frumos şi în bine, fericirea de a nul se îndoi de cinste şi de multe, fericire de a nu gândi la nimic şi a nu şti ce este vieaţa şi ce neagră prăpastie este sufletul omului. (Amintiri)

Acestor accente de descurajare, poetul nostru a rămas străin, proectând lumini de feerie, pe o lume poate tristă în realitate, dar pe care sufletul său o transfigura în însoriri fără de liman.

l t

*) Lou Sergent

) *

Sus bon cămin quc meno â Vasloiu, au beu jour Un ome qu’ero pris d’acablar soun retour. Se disie tristamen en eu ineme: La routo Conune es longo! se nom avieu la cambo routo, A moun oustan voudrieu m’envoular tout d’un temp, etc. 6


1

VIII VASILE ALECSANDRI: POEZII POPULARE *) Poezia populară cântă diferitele sentimente ce au stăpânit popo­ rul, în decursul timpului. E mai veche decât literatura cultă şi e produsul acelora care nu obişnuesc sau nu ştiu să scrie. Cuprinzând o mulţime de producţii din toate genurile literare şi având putinţa de a exprima uşor idei şi sentimente înalte, poezia popo­ rană a format şi formează încă un nesecat izvor de inspiraţie. Dacă ur­ mărim dela început pe reprezentanţii literaturii noastre, observăm că mai fiecare a luat câte ceva din acest produs al sufletului neamului nostru. In secolul al XVIII-lea, poezia poporană, caracterizată prin senti­ mentul ei fraged şi viguros, începe să decadă, când ajunge la Ţiganii lăutari. Câtva timp, ca singura formă de poezie cunoscută, serveşte drept model boierilor noştri, care simt nevoia să-i cânte sentimentele. Mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, îmbinată cu poezia grecească şi cea franceză, care erau în floare la noi, poezia poporană dă naştere poeziei lirice culte româneşti, reprezentată acum la început prin Văcăreşti. Primii poeţi boieri ai noştri nu găsesc în acest timp niciun imbold mai mare pentru imaginaţia lor, decât poezia populară. In prima jumă­ tate a secolului al XlX-lea, pe când purismul latin se afirmă cu tărie, iar purismul italian era în faşe, în Moldova are loc o regenerare a în­ tregii literaturi. Un tânăr judecător, AJecu Russo, vine din străinătate cu dragoste pentru puţin cunoscuta literatură populară. Iubitor al naturii, împreună cu amicii săi: Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi ş. a., cutreeră munţii, stând de vorbă cu ciobanii şi minunându-se de doinele lor. Apoi romantismul, care cerea să se cânte motive naţionale şi răsu­ netul colecţiei poeziilor populare sârbeşti, ale lui Vuk Karagici, făcură pe aceşti prieteni să fie înflăcăraţi şi mai cu tragere de inimă faţă de poezia viguroasă a ţăranului român. O serie de articole şi numeroase doine se publică în revistele de atunci. *) Disertaţia elevului Popescu St. Nicolae, clasa VII A.

i


- 83 —

V*

•t

Umil dintre aceşti înţelegători ai valoarei poeziei populare, Vasile Alecsandri, se hotărăşte să adune pietrele nestimate îngropate în adân­ cul munţilor. Timp de câţiva ani strânge un bogat material. Astfel, în 1852, apare prima colecţie a poeziilor populare româneşti. Alecsandri aşează poeziile adunate în trei grupe: balade, doine şi hore. Eu le voiu împărţi în genuri literare: în epice şi lirice. Producţiile epice sunt reprezentate în literatura populară prin numeroase specii, care reflectează cele mai multe aspecte al vieţii materiale şi sufleteşti a poporului nostru. Colecţia lui Alecsandri, însă, nu are ca poezii epice decât balade şi câteva legende. Baladele sunt mici poeme, care povestesc desfăşurarea vreunui fapt din trecutul nostru. Ele ne înfăţişează vieaţa păstorească, agricolă, eroică, tradiţională şi haiducească a poporului nostru. O mul­ ţime de balade cântă pastoritul, străvechea ocupaţie a strămoşilor noştri, de ex.: Mioriţa, $alga, Doica, ş. a. Vieaţa agricolă ne este înfăţişată în baladele din ciclul Pluguşorului. In acest cântec, poetul popular ne zugrăveşte diferitele faze ale mun­ cii câmpului. Este o adevărată apologie a agriculturii, care ca şi păstoritul s’a contopit cu firea Românului. O a treia grupă de balade o for­ mează cu subiecte istorice. Poporul a găsit izvoare de inspiraţie şi în tradiţia noastră nescrisă, pe care ne-o păstrează aşa cum s’a reflectat în fantazia lui. Noi însă nu avem cântece destul de numeroase asupra unui personaj şi nici eve­ nimente prea vechi. La noi numele istoric cel mai vechiu este al lui Negru-Vodă. Dintre Domni, mai sunt amintiţi Ştefan-cel-Mare, Ştefăniţă, Brâncoveanu etc. Mai dese sunt numele de boieri: Calonfirescu, Oprişanul, Buzeştii, Căpleştii, ş. a. In Legenda Mănăstirii Argeşului, poetul ţăran povesteşte cum s’a ridicat acest sfânt lăcaş. Cântecul lui Ştefăniţă-Vodă ne arată o întâlnire între domn şi Mini Cobiul. Constantin Brâncoveanu este slăvit ca martir al credinţei strămoşeşti. In Movila lui Burcel, poporul povesteşte cum un viteaz, rămas ciung, ajunsese aşa de sărac, încât trebuia să are serbătoarea. Intr’o zi, Ştefancel-Mare dă de el şi, ca răsplată, îi dărueşte o moşie. Vieaţa eroică a trecutului nostru a dat naştere unui alt ciclu de ba­ lade. care cântă curajul şi vitejia celor mai aleşi feciori ai săi, ale căror isprăvi au cutremurat şi-au smuls admiraţia contemporanilor, transmiţându-se apoi într’un repetat ecou până’n zilele noastre. „Miraculosul nu figurează în aceste balade, dar supraomenescul ca­ racterizează pe mai toţi eroii: ei sunt oameni, însă cu însuşiri de uriaşi (Ist. literaturii române de Adamescu). Astfel Miul Cobiul, personajul cel mai de seamă al baladelor eroice, se întâlneşte cu o ceată de haiduci. El îi învinge în luptă dreaptă ro­ mânească. ’ Generozitatea caracterizează toate personagiile poeziei, care cântă vieaţa eroică a trecutului nostru. Această virtute apare mai evi­ dentă în Toma Alimoş.


— 84 întocmai ca vechile literaturi ale Apusului, avem şi noi poezia ca­ valerească : un cavalerism al ţărănime! In unele balade, poporul povesteşte cum un singur Român a ţinut piept la. cete întregi de Turci şi Tătari. In altele, femeile sunt personagiile principale. O a patra grupă de balade ne aduce ecoul vieţii haiduceşti. Aceste poezii sunt foarte numeroase, căci eroii lor nefiind hoţi, în înţelesul de azi, ci luptători pentru drepturile poporului, erau foarte apropiaţi de pă­ tura ţărănimii. Poezia poporană îi arată ca nişte oameni puternici şi ge­ neroşi şi admiră în ei hotărîrea de care poporul se simţia lipsit în acele vremuri când tir.ania-1 apăsa. Cântecele haiduceşti se pot diviza în două grupe: unele, cele mai vechi, arată pe haiduci luptând contra străinilor, altele, cele mai noi, îi arată luptând împotriva bogaţilor. Ianeu Jianu, Tunsu şi Bujor, sunt eroii cei mai caracteristici. Când au fost prinşi, poporul a plâns mult după ei, care luaseră calea codrului, ca să facă dreptatea mult căutată. O altă categorie de balade are drept subiect diferitele superstiţii sau legende: Soarele şi luna şi Herculean. Multă vreme s’a discutat valoarea şi origina baladei. Unii o cred împrumutată, alţii o cred ca fiind a noastră. In niciun caz, însă, nu s’ar putea spune că e luată dela străini, căci se ştie că împrumuturile tân­ jesc, pe când balada noastră are un puternic avânt iniţial. In colecţia lui Alecsandri nu găsim toate speciile poeziei lirice, ci numai doine, hore şi un colind. Doina este poezia lirică a poporului nostru. Ea exprimă toată gama simţurilor: dorul de oi, de codru, dorul destinului, iubirea, ura, răsbucând pătimaş narea, desnădejdea, ş. a. Sentimentul erotic isbucneşte şi furtunos, când înecat în duioşia neliniştii: Dorul, Dragostele, Floricică’n foi albastre, Fata ardeleancă, ş. a. Nostalgia înstrăinatului de ţară o găsim în Străinul şi Dorul de ţară. Voinicia e cântată în multe bucăţi: Doina voinicească şi Doina hai­ ducească, în care ni se arată dorul de vitejie. Ura împotriva ciocoilor şi setea de răzbunare se întâlnesc în Ciocoiul. Desnădejdea este bine reprezentată în Bolnavul şi în Despărţirea. Doina este cel mai drag cântec al Românului. El însuşi a caracteri­ zat-o de minune în Cântecul doinei, unde-şi cântă iubirea pentru această poezie, de care îl leagă multe sentimente proprii. Horele sau Chiuiturile sunt nişte cântece scurte, improvizate pe loc şi care se strigă în timpul jocului. Ele exprimă starea sufletească a celui ce o chiue. In general, horele cuprind sentimente vesele, căci la un joc nu poate fi vorba de un cântec trist. De cele mai multe ori găsim, în aceste „chiuituri*£, elementul satiric. Am privit poeziile de până acum din punct de vedere al valorii do­ cumentare, fără să atingem câtuşi de puţin latura estetică şi fără să distingem pe acelea care scot la iveală însuşirile poetice ale poporului nostru. Aceste însuşiri poetice trebuiau să se evidenţieze în creaţiuni care aveau ca punct de plecare ceva ce era strâns legat de vieaţa ţăra­ nului român. Am cunoscut câteva cântece caracterizate printr’o înfăţi-

r


- 85 —

.*

sare mai artistică. Dar în fruntea tuturor trebue să aşezăm pe acelea ce sintetizează inspiraţia păstorească şi care sunt cele mai frumoase poezii ale noastre. Printre acestea, în primul loc stă Mioriţa, înduieşetoarea povestire a unei drame păstoreşti. La baza ei stă un fapt care s’a în­ tâmplat de multe ori în realitate: uciderea în munţi a unui cioban. Acest lucru a impresionat pe un cioban mai mult decât alt eveniment istoric şi el a compus balada în care a pus toată dragostea lui duioasă. In această poezie, faptele povestite cad pe planul al doilea, făcând loc lirismului să iasă la iveală. Ca formă, în general, poeziile noastre populare prezintă, alături de unele imperfecţiuni, versuri maiestoase şi uneori lapidare. Cântecele populare, fiind compuse de poeţi cu talente deosebite, vor fi mai slabe sau mai bune. Alecsandri, care a iubit literatura noastră popu­ lară, a voit să aleagă pe cele mai bune, să le şlefuiască şi apoi să le redea luminii. Chiar aşa a şi făcut. Uneori la tendinţa umană a cântecului po­ pular el a adăugit patriotismul. Alteori chiar a compus el poezii noi: Mihai Viteazul. Aceste modificări nu scad nici din valoarea adevărată a poeziei şi nici din meritul culegătorului, căci ele erau în spiritul tim­ pului. Poeziile populare au avut o mare însemnătate în trecutul nostru. Ele au fost timp de veacuri singurele mângâieri ale poporului. In ciuda tuturor împrejurărilor au păstrat dulcea şi armonioasa limbă a Româ­ nului. Totodată, ele au arătat, când au fost scoase la iveală, că Alecsandri a spus drept că: „Românul e născut poet“. Autocritica Pe lângă bibliografia subiectului, vorbitorul mai expune mici adausuri la cele deja desvoltate în disertaţie.

câteva

Observafiile elevilor ■

4

I. >

1. Ar fi fost mai bine ca pe lângă cele trei grupe în care vorbitorul a împărţit poeziile, să adauge şi o a patra grupă, numită a Colindelor, care au caracter religios (Naşterea lui Hristos, Florile dalbe, Plugul). 2. Apoi, cacofoniile trebuesc evitate (i„că compunerea*4). 3. Pentrucă avea destul de vorbit despre această colecţie de poezii, putea renunţa la introducerea prea mare în legătură cu Enăehiţă V acar eseu, Iancu Văcărescu. I. H. Rădulescu. (Măr ce seu Gr. M ar in, d. VI B). —1. Este nedreaptă afirmaţia făcută de vorbitor, că Alecsandri prin şlefuirea care a dat-o poeziilor populare n’are nicio vină, căci valoarea poeziilor populare nu scade. Ar fi trebuit ca să culeagă versurile, fără a le modifica. Desenurile incorecte ale unor pictori ca Cimabue, Fra Angelico etc., îşi diminuiază valoarea, dacă sunt corectate. De asemenea şi cu obiectele şi armele antice: lustruite, îşi pierd efectul. 2. Apoi, analiza Mio­ riţei a fost superficială. Ar fi trebuit să se arate că invenţiunea poetică a Mioriţei e neverosimilă. Ciobanul moldovean este departe de gândul de a se lupta cu duşmanii lui; şade nepăsător chiar, lângă pericol. Această


— 86 — comportare a lui nu cadrează cu caracterul eroilor de balade: eroul se luptă cu rivalii săi, îi omoară şi moare apoi, fiind şi el grav rănit. Acest fel de a se comporta, al eroului variantei- Mioriţei, lipseşte dar baladei lui Alecsandri. 3. De asemenea 11’ar mai fi trebuit amintită în lucrare zicala„Românul e născut poet“, căci s’a dovedit a nu fi adevărată. Sunt într’adevăr dintre aceştia, dar nu orice Român este poet. Intr’o şedinţă a Aca­ demiei române, Duiliu Zamfirescu a arătat pe larg cât de neîntemeiată este această zicere, care începuse să fie aruncată de oricine, la fiecare prilej. (Apostol eseu C. Auton, cl. VI B). — 1. Vorbitorul a afirmat că în balade nu găsim o diversitate, din punct de vedere al fondului, contrariu celor ce spusese anterior, că în aceste poezii se oglindesc: păstoria, vieaţa agricolă, diferite eveni­ mente istorice şi tradiţia. 2. A citat apoi toate aceste balade. Era mult mai bine să vorbească doar de câteva mai reprezentative şi din care să rezulte şi caracterele generale ale producţiilor cuprinse în această colec­ ţie. 3. Tot relativ la balade, vorbitorul a spus că în ele nu ne-a rămas numele de ,,Roman“ ; contrariu realităţii, căci îl întâlnim deseori, dacă nu sub această formă, sub acea de ,,Râmlean“. 4. Elevul vorbitor a spus că V. Alecsandri a introdus în aceste poezii nota patriotică, fără nicio exemplificare. 5. Sunt de părere că trebuiau mai multe citate, prin care să se reliefeze mai mult realizările estetice. 6. N’ar fi stricat dacă ar fi făcut o comparaţie între această colecţie şi aceea a lui G-h. D. Theodorescu, despre care, de altfel, a pomenit de câteva ori în lucrare. (Stoianovici D. G h e o r g li e, cl. VII A). — 1. Elevul vorbitor a întrebuinţat o pronunţie greşită a cuvin­ telor: movilă, Alimoş şi poteră. 2. Autocritica fiind scrisă, trebuia să fie intercalată disertaţiei. (Mociorniţă Io n, cl. VI A). — Un plan bine gândit şi închegat, o muncă vrednică de imitaţie, dove­ dită nu numai prin bibliografia bogată citată în autocritică. Felul de a-şi prezenta lucrarea a fost de asemenea mulţumitor. O lectură cu glas tare, percepută de întreg auditoriul, şi-o lipsă de timiditate care a ferit pe toţi ascultătorii de-o neplăcută tensiune nervoasă. (M a t e e s c u Alexandru, cl. VII A). — Din bibliografia consultată pentru lucrare, se vede munca elevului Popescu Nicolae. Poate că introducerea disertaţiei a fost prea lungă şi cauza pare a fi o tratare amplă a poeziei în general. (Stroescu M ihai, cl. VII A). Răspunsul vorbitorului

N’am făcut comparaţie cu colecţia G. Dem. Teodorescu. N’am cu­ noscut, decât foarte puţin din culegerea lui — ea fiind foarte rară. Analiza Mioriţei trebuia, în adevăr, mai desvoltată. Privire generală şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu crede că nu era locul sa se vorbească, în introducerea acestei lucrări, de felul cum se formează şi se împrăştie li­ teratura populară: e o chestiune prea vastă, care ne poate duce la ex-


— 87 —

f-

, t

punei ea unor consideraţii depărtate. De asemenea, studiul chipului cum unu scriitori culţi s’au inspirat din poezia populară a lui Alecsandri se putea admite^ cel mult în concluzie. După alte observaţii de amănunt, atât asupra câtorva părţi din plan, cât şi asupra unor afirmaţii eronate din cuprins, vorbitorul prezintă aspecte şi probleme în legătură cu lu­ crarea analizată, a căror lămurire o consideră necesară pentru înţelege­ rea contribuţiei lui Alecsandri. Pomeneşte, ca intrare în materie, de articolul D-lui Leca Morariu: Pentru cântecul popular (Junimea literară, XXI. 1. 6. pp. 62 sq.), prin care susţine că numirea de „poezie populară'4 e cu totul improprie, „cântec popular" trebuind .să fie termenul consacrat, deoarece nu e poezie fără cântec. Poezie populară e tot ce e produsul imaginaţiei: basm, superstiţii, cimilituri etc. Ca să poată fi în adevăr gustate, poeziei trebue să-i asculţi şi cântecul. In adevăr — comparaţia s’a mai făcut — a ne mulţumi numai să cetim poeziile populare, fără a le cunoaşta melodia,' e întocmai cum am privi nişte trandafiri zugrăviţi, fără să simţi şi parfumul lor. Sau — mai mult — e ca o traducere a unor poezii de Eminescu în franţuzeşte: „parfumul" a dispărut sau acel nedefinit „nu ştiu cum" şi „nu ştiu ce". Alecsandri şi-a asimilat mai bine literatura romantică decât pe cea populară; totuşi a arătat şi în această îndeletnicire destulă dexteritate, datorită veritabilului talent ce poseda. Avem prilejul să descoperim cu precizie ce anume a schimbat poetul din inspiraţia populară şi cum anume a schimbat. Alecsandri a corectat ritmul şi rima cântecelor po­ pulare. Aceasta se vede din îndreptările ce a introdus dela o ediţie la alta, din deosebirile ce se constată între variantele colecţiei sale şi acelea ale lui G. Dem. Teodorciseu. Unele balade sunt pe de-a’ntregul inventate: Dragoş, Erculean. Movila lui Burcel e luată din O seamă de cuvinte ale lui I. .N'eculce, care o auzise dela bătrâni (deci din popor). Hora Uni­ rii e şi ea, natural, de proprie provenienţă. Apoi: Cănlecul lui Ştefancel-Mare, al lui Mihai Viteazul. In realitate, din timpurile acestor voevozi aproape nici nu ni s’au păstrat cântece autentice. La Al. se mai vede (în poeziile sale populare) tendinţa xenofobă : în contra Turcilor, a Grecilor, etc., (ba dela o ediţie la alta schimbă pe Turc în Grec, după dispoziţie sau capriciul antipatiei). Tot aşa, oarecare ex­ presie nefavorabilă adresată „Munteanului" e refăcută şi înlocuit terme­ nul cu „Ungurean", ceea ce nu înseamnă „Ungur", cum credea Alecsandri, ci Ardelean. Cântecul despre moartea lui C. Brâneoveanu de asemenea îl trădează. Prea multe amănunte de ordin istoric. Tot aşa şi despre Al. Lăpuşneanu. Poporul îşi aminteşte mai de grabă întâmplările Jbaciului ameninţat de tovarăşi, decât acelea din vieaţa voevozilor ţării. In Mioriţa (şi în alte balade) găsim multe^ comparaţii. Şi poporul le foloseşte, dar cu mult mai multă măsură. Cât priveşte antiteza, ea e o procedare adaptată cu scopul de a scoate maximum de efect din mijloa­ cele utilizate. Or, poetul popular nu caută efectul. El cântă „ca paserea pe ram". Diminutivele abundă şi ele, în această operă — câteodată fără necesitate imediată şi absolută. Elementul de delicateţă, prezent în multe din inspiraţiile colecţiei, e iarăşi propriu lui Alecsandri. Cât pri-


88 — veşte descrierile de natura, ele denotă din partea autorului lor o ati­ tudine de mirare, de extaz, neexistentă în adevăratele creaţii populare. Poporul nu e „epatat** de peisagiile ce-1 înconjoară. Născut şi crescut în mijlocul lor, ele i se par fireşti şi, când le descrie, zugrăvirea lui este sobră. Poporul glumeşte, dar nu prea face ceea ce ne-am deprins a numi „spirite". Alecsandri însă are o predilecţie înăscută pentru aceasta pro­ cedare. Apoi, în „culegerile" sale, mai întâlnim declamaţi uni, excla­ maţii — elementul retoric. Poporul face greşeli de ritm, de rimă — dar nu de limbă *). Alecsandri are şi pentru acestea slăbiciune. Nu spune până când şi „sărman de eu!?". Totuşi acuzaţiile împotriva lui au fost nedrepte, prin faptul că s’au majorat greşelile culegătorului şi mai ales i s’au împrumutat intenţii vinovate. E neîndoelnic că Alecsandri n’a vrut să facă ceea ce azi noi numim „folklor". A recunoscut că „a întocmit" inspiraţiile populare. Pe de altă parte a şi tăinuit aceasta. Mistificările literare erau la modă. Merimee era mare specialist în mate­ rie. De ce Alecsandri a „întocmit* ‘ ? Din dragostea îmflăcărată pentru poporul din care făcea parte. Voia ca atunci când un străin ne-ar învăţa limba, şi s’ar adresa poporului român, pentru a găsi modele din poezia lui, să le găsească după placul inimei sale: împodobite, armonioase, înlănţuitoarc. Şi fiindcă nu i se puteau prezenta asperităţi, Alecsandri a căutat să-i dea ceva înrudit cu cizelarea răbdătoare — şi, deci, a „întocmit". Publicul de azi e nedrept cu Alecsandri. Face mereu rezerve asupra felului cum a colecţionat poeziile populare (ca şi cum într’o vreme ca aceea şi în ţara noastră, ar fi putut face altfel) — însă, când e vorba de Bălcescu, de exemplu, care a conceput şi el istoria (ca şi Al. folklorul), într’un chip simţitor deosebit de felul cum se concepe azi, simpatiile sunt unanime şi înţelegerea deplină. De ce? Bălcescu a fost scriitorul nefericit, mort „în floarea vârstei". Lui Alecsandri poate nu i se iartă că a fost „veselul Alecsandri", că a trăit îndelung şi că a fost pururi admirat. In studiile sale, folkloristul S. FI. Marian îl citează mereu pe Alecsandri (B. Duică—V. Alecsandri, p. 335). Alecsandri găseşte un ar­ gument suprem, deşi nu tocmai concludent, în faptul că „dacă natura m’ar fi înzestrat cu un geniu atât de puternic, în stare să compun: Mioriţa, un Toma Alimoş, un Mihu Copilul etc., m’aşi fi simţit onorat şi aşi fi fost destul de egoist, pentru a le publica, sub a mea iscălitură". Şi dacă a spus că poeziile populare ce prezintă sunt „îndreptate", „în­ tocmite", „coordonate", nu trebue să uităm că şi alţii (S. FI. Marian, de exemplu, folklorist recunoscut) spune că versurile culese de el sunt „corese". D. Bentoiu, în prefaţa ce serie pentru culegerea de cântece populare ale lui Alecsandri, editate de D-sa, admite schimbările ce acesta a introdus pe alocuri, motivându-le prin faptul că nu toţi cei ce „spu­ neau" cântecele celor ce voiau să le culeagă erau înzestraţi cu talent. Unii din culegători reţinuse, poate, cele mai prozaice versuri. Intervenţia poetului devenea, deci, oportună. Totuşi însuşi D-sa recunoaşte că Alecsan­ dri a cam abuzat de acest drept de a corecta. D. Iorga cere să se reproducă poeziile populare, nu după relatarea orală a unui singur cântăreţ, ci *) G. Ibrăileanu


- 89 -

■t

,*

!

P

după variantele aceleeaşi teme, din care să se aleagă elementele mai pregnante. Alecsandri, de altfel, avea pretenţia că e deţinătorul unui dar de divinaţie,—rar. Negăsind, spunea el, decât începutul şi sfârşitul unei doine sau balade, îi compunea el mijlocul. Mirarea nu-i era mică, atunci când auzea doina în întregime, cu versurile dela mijloc aidoma eu cele compuse de el. Poetul nu-şi dădea seama, sau nu voia să-şi dea, că acele versuri fusese memorate pe cale livrescă, din însăşi contribuţiile lui devenite populare, fără voia sa. Faptul că „bardul** nostru consideră poe­ zia populară a Românilor ca cea mai frumoasă, nu trebue să ne mire. Şi alte popoare aveau aceeaşi atitudine. Ruşii, de exemplu. In fond, toate literaturile popoarelor conţin frumuseţi netăgăduite, dar e greu să preci­ zezi care poate câştiga, în această privinţă, premiul cel mare. Au fost, în literaturile Apusului, colecţii eu succes accentuat: acele ale lui Fauriel (pentru Greci), Vuk Ivaragic (pentru Sârbi); poemele de mare răsunet ale lui Ossian sau Profer Merimee au contribuit la reputaţia genului. Al. apare, cu poeziile sale populare, într’o atmosferă de mistificări, pretutindeni răspândite. De aceea nu trebue să apăsăm prea mult asupra acuzaţiei de prefacere şi „falsificare**. Din poeziile „întocmite**, mai mult au suferit baladele. Totuşi şi în ele se găsesc frumuseţi pure, desprinse şi păstrate aidoma din cadrul inspiraţiilor proaspete ale imaginaţiei populare. In Mihu Copilul, de exemplu, se găsesc versuri mai evocatoare şi mai de efect decât chiar cele ale Mioriţei. Din „Doine**, unele simt înlănţuitoare şi armonioase, în ciuda unor ver­ suri şchioape: Bobii, de exemplu,, ca să nu mai vorbim de Şoimul şi floarea fragului, citată de Maiorescu, dar atât de puţin autentic popu­ lară (Cf. şi Leea Morariu — Pe marginea cărţilor). Răsunetul colecţiei de poezii populare ale lui Al., în Franţa, a fost mare. Poetul publică, în La Revue de VOrient 01854, XV, p. 302—305), traducerea în proză a două poezii: Hercule (Ereulean) şi Năluca (Le Fan­ tome). Revista însoţeşte aceste traduceri de următoarea notă: „M. B. Al., un des poetes Ies plus distingues de la Moldavie, et le charmant auteur des Doinaş, dont le Revue a publie quelques extraits, a bien voulu nous communiquer cet ecliantillon des ehants populaires de son pays, reeueillis et publies par lui, et dont il prepare en ce moment une traduction frangaise**. — Această traducere franceză a apărut în Ballades et ehants populaires de la Roumanie (Principautes danubiennes), reoueidlis et traduiits pai- V. Alecsandri, avec une introduction par M. Ubicini, Paris. E. Dentu, 1855. Acest Ubicini (1818—1884) era un Francez, care a stat şi în Muntenia, vreo trei luni, la 1848, când a fost şi secretar al guvernului provizor. E specializat în chestiunile turceşti, despre care publică multe articole în La Revue de VOrient şi le adună, apoi, în volum, sub titlul de Lettres sur la Turquie (1851). Prefaţa la traducerile lui Alecsandri o publică şi revista mai sus citată, în acelaşi an al apariţiei ei (Voi. I, pag. 385, voi. II, pag. 227*). In L’lUusiration (Nr. 644, 30 juin 1855) Felix Mornand vorbeşte, *) In această prefaţă, Momuleami devine „Mamulein*1, Curierul românesc — Curier Rumanesti*f etc.


— 90 — într’o „Chronique litteraire4 *, despre poeziile populare ale lui Alecsandri (traduse în proză de acesta). ... „La Doina est un chant â part, qui tient du lied de 15AHemand et de la chanson du trouvere. C’est le dorn qui Tinspire... (qui) tient du regret, de l’espoir, de la douleur et de Famour". Urmează clasificarea poeziilor populare, apoi generalităţi asupra trecu­ tului şi originii poporului nostru, asupra latinităţii căruia se insistă. Caracterizarea acestor traduceri: „Une inspiration toucliante, naive, patketique, puisee aux sources memes de la vraie poesie, le sentiment de la nature, 1 ’amour du merveilleux et enfin la douleur... C’est une lecture qui a beaucoup d’interet poetique*1. In Le Bicele (26 fevr. 1859) se publică un alt articol: La Roumaiiie ei la Poesie, iscălit Leon Plee. (In rândurile lui, autorul îşi exprimă ad­ miraţia sa pentru un popor tânăr, care a dat dovadă de atâtea abilităţi politice, ca şi cum de veacuri n’ar fi făcut decât asta. Moldovenii şi Muntenii îşi merită libertatea. Atâţia i-au criticat, spunând că nu vor avea ce face cu ea, că Francezii îşi vor pierde vremea cu dânşii. De fapt, ei nu cereau decât să li se ia lanţurile — pentru rest nu au avut ajutor. Franţa i-a descătuşat. Autorul face unele profeţii în legătură cu vii­ toarea înţelegere franco-română. Pomeneşte de legenda lui Ronsard, din care citează versurile faimoase. Azi Franţa dă însutit îndărăt Româ­ niei ceea ce altădată a primit dela ea. Românii au nu numai oameni politici, agricultori, artişti, ingineri, — dar mai ales 'poeţi. V. Alecsandri: „ un des liommes qui honnorent le plus -la Roumanie, politique intelligent, ministre liabile. diplomate spirituel et delie“. Colecţia sa de poezii populare? „C’est un merveilleux ecrin de pieces remarquables: Parnour, la guerre, la foi, le patriotisme, le sacrifice, voilâ ce qui respire dans tous ces ckants rapides“. ... „Ce n’est pas de la poesie potir rire“... „Tout cela est puissant et d’un grandiose qui saisit“. Analizându-se Legenda Mănăstirii Curtea-de-Argeş, se susţine că e o povestire-simbol, că Manole ar fi Românul, edificiul — România, iar victima ar reprezenta femeile şi copiii, pe care România e gata să-i sacrifice, ea să-şi vadă patria mărită (?) „Lisez la legende de Manole, vous qui dîtes que la poesie se meurt, qu’elle est morte... Qu’un peu de sang roumain soit transfuse dans Ies veines de nos poetes et vous ne direz plus cela“. Măgulitor pen­ tru noi, nu? Dar poate şi puţin exagerat, ca şi tălmăcirea legendei de mai sus. Citează şi titlurile altor balade: Boujor, L’ombre, Le paon des forets, Toma Alimosh. Dă unele amănunte despre vieaţa lui Alecsandri. Când Camera franceză nu voia să recunoască Principatele, Alecsandri vizita pe fiecare deputat în parte. „Quand on l’annoncait, on s’attendait â rencontrer un barbare. C’etait un causeur delicieux, un poete de­ licat. 11 conquit. toutes Ies sympathies. Ses compatriotes l’imiterent, vinrent en France, se firent connaître et aimer“. Publiciştii, gazetarii francezi le-au dat concurs. Se formă la Paris o Uniune moldo-valaha. Cu tendinţa lui de a da explicaţii asupra simbolurilor poeziilor ce ^analizează, autorul articolului ţine să spue că „vulturul*‘ (?) din Păsărică reprezintă... Turcia. Leon Plee încheie, arătandu-şi bucuria, că popoiul nostru şi-a recăpătat libertatea. Acum e timpul să ne gândim la Italia, la Ungax*ia şi la Polonia.

io

5

i i

i


- 91 — A

.i.

In cartea Du Danube au Caucase, a lui Xavier Marmier, autorul traduce (în capitolul „Valachie et Moldavie") o sumă de poezii populare, după colecţia Alecsandri, altele, de Alecsandri, după „Doinele" transpuse de Voinescu, sau după traducerea engleză The Doinaş, by Murray, London, 1854 şi altele de alţi autori, dându-le tot ca populare: Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, Mihai scăpând stindardul, Cetatea Nea/mţului, Const. Brâncoveanu, etc. Mihai Viteazul e numit (de unde şi până unde?) Michel Saring (?f) — pg. 149. Aiurea (pg. 150) el e numit „le vaillant lieiduque de la Roumanie({. In curent cu folklorul european, un poet astăzi uitat şi de care am mai pomenit, Tliales Bernard, în lucrarea sa Lettres sur la poesie, vorbind de importanţa poeziei populare, ca izvor de inspiraţie pentru cea cultă, citează multe poezii populare streine (între altele şi una din Alecsandri, Cinei *), apoi propune înfiinţarea unei Academii, pentru studiul lite­ raturii străine: „Ferudition etrangere a pris une importanee qui n’est plus permis de nier" (pag. 7). Caracterizând personalitatea lui Alecsandri, autorul spune că poetul român „voit aujourd’kui sa patrie glorieuse; mais si elle este sortie du neant, c’est grâce aux hommes de talent qui ont appele sur elle l’attention de l’Europe. M. Alecsandri s’est epris aussi de la poesie populaire et il a transforme Ies chants de la Roumanie avec une grâce inimitable". Tu Histoire de la Poesie (Paris, Dentu, 1S64), re­ vine asupra acestor chestiuni. Consacră un capitol (XVII-livre III) cânte­ celor noastre populare (Chants roumains), plin de erori de altfel, însă binevoitor nouă. Constată că aceste cântece au suferit influenţe latine, greceşti, turceşti şi sârbeşti. Citează din prefaţa lui Vbicini, scrisă pen­ tru Alecsandri. Originea poporului nostru: ..Les "Roumains sont des colons latins, en grande pârtie d'origine celtique, etablis dans rancienne Dacie" (p. 760). Scurt istoric al formării neamului şi al luptelor eu barbarii. Se pomenesc numele glorioase ale naţionalităţii noastre: IMihai Viteazul, Ştefan-cel-Mare, Jean Huniadi. In 1593, „un arrangement politique" eu Turcii, ne fac să păstrăm până în secolul 18, domni pământeni şi „une ombre de nationalite". Vorbeşte de domnia Fanarioţilor. Totuşi în vremea aceasta ţara cânta. Intre clăcaşi şi Ţiganii ce cântau poeziile popu­ lare, autorul crede a găsi reale afinităţi (?). Se povestesc legende şi se descriu obiceiuri pitoreşti. Se arată (eu exemple) originea latină a limbii. Se studiază poezia noastră populară, constatându-se afinităţile cu cea sârbească şi se afirmă că ea este „d’un eharme infini". In ea se vede sufletul omenesc „palpiter sans voiles". Se vorbeşte apoi despre literatura cultă românească a secolului al XlX-lea, bazată pe influenţa celei popu­ lare. Se arată tendinţa scriitorilor români de a elimina din limbă cuvintele greceşti şi slavoneşti şi se schiţează felul cum această literatură se desvoltă sub influenţa celei franceze. Se citează numele lui Bălcescu, Kogălniceanu, Negruzzi, Donici. Apoi se vorbeşte de V. Alecsandri (p. 765). Publicistul francez Rocaresco (Antonin Roques) profesor de Franceză *) Despre această inspiraţie, traducătorul spune că e „embaumee coinine une corbeille de fleurs‘c.

1

I

!


- 92 — la Sf. Sa va,, scrie Legendes et Doines, cbants roumains, imites de M. B. Alecsandri. Paris. Lemerre, 1868. 3-e ed. Traducerea baladei Inelul şi Nă­ frama e însoţita (în Naţionalul din Bucureşti, II, 30 Aug. 1859) de acest Envoi ă M. Alecs., în care găsim versuri ca următoarele, despre poezia noastră populară: Ces chaiits roumains, on revit leur liistoire, Ou tant de deuil se mele â tant de gloire, Ces chants si doux et si tristes pourtant Que le plus dur pleure en Ies ecoutant, Souffrez qu’un fils de la Rome nouvelle, Victime aussi de quelque erreur cruelle, Ainsi qu'Ovide en tos climats jete, Vous restitue im joyau poet-ique, Joyau tombe de votre ecrin 6pique, Et par sa muse avee amour monte.

(citată după Bogdan-Duică, V. Alecsandri, Buc. Cartea românească, 1923, p. 325, Analele Academiei, secia II. Tomul XLI). Rocaresco, însă, schimbă cu desăvârşire forma poeziilor din origi­ nal. iiHoritza (La. petite brebis) e redată în versuri alexandrine şi mult mai diluată (cuprinde 6 pagini compacte). De altfel toate poeziile sunt amplificate, iar printre ele găsim traduse şi poezii proprii ale lui Alecsandri. Alte poezii nu aparţin nici lui Al.: Le cheii' Adel, A Homere, Les funcrailles d’Achille etc. Unele din aceste bucăţi au apărut, mai întâi, în Le Nain jaune, gazeta lui Grigory Ganesco, bun prieten al lui Rocaresco, al cărui pseudonim, cum am mai spus, mai era acolo şi Le paysan du Danuhe. Dar cel mai interesant ecou pe care traducerea poeziilor populare ale lui Alecsandri l-a trezit în Franţa rămâne articolul lui Prosper Me­ rimee, publicat în Le Moniteur Univcrsel, Nr. 17, din 17 janvier 1856 şi, de nu mă înşel, necunoscut la noi. Pr. Merimee începe prin a vorbi despre Români: „II est inutile de ehereher la Roumanie sur une carte d’Europe. Ce nom est nouveau et ne date que de quelques annees44. Arata apoi unde sunt împrăştiaţi Românii. Limba română e latină. S’a transformat de-a-lunguî veacurilor. Are şi elemente slave. Vorbeşte despre alfabetul slav, care s’a transformat în latin, spre ciuda Rusidi. O nouă problemă: „Le reveil des nationalites'1. In Principate, scriitorii încep a-şi aprecia limba. Până atunci, mai ales franceza şi greaca predominau. Despre limba română, Meri­ mee spune: „on la dit belle et riclie, sonore, merveilleusement propre â la poăs'ţe... eomme les langues qui n’ont pas etâ regentees par les grammairiens* *. Despre Alecsandri, poetul Doinelor (traduse şi de Voineseo), recenzentul spune: „ses cornpatriotes vantent l’liarmonie de ses vers£‘. Merimee nu vrea să întrebe pe un scriitor cărei, ţări aparţine şi cărei şcoli. „II sera le bienvenu, s’il apporte du nouveau41. Autorul iubeşte poeziile populare. Nu concepe poezie decât într ’o stare „de denii* civilieation ou meme de barbarie, s’il faut trancliev le mot“. Poezia aproape a încetat după epocele sălbatece. Oamenii din acele epoci trăiau poezia. Consideraţii asupra acestei chestiuni. Epoca poetică s’a isprăvit odată cu apariţia istoricilor. Diviziunea

i

*


-- 93 -

-r

&

\

muncii a contribuit de asemenea. Societatea se măreşte, sfera de activitate a indivi­ dului descreşte. Azi poetul e străin de vieaţă practică — înainte ştia totul. In societa­ tea. actuală, poetul e inutil. Totul era măreţ şi poetic în antichitate. Simplitatea nu era trivialitate. Prânzurile „homerice** nu erau ridicole, pentrueă pe atunci nu erau gurmanzi. Pofta de mâncare era dovadă de vigoare Ţările în care n'a pătruns încă civilizaţia seamănă cu societăţile antice. Poezia lor seamănă cu frumuseţile antice. Măreţia celor vechi o găsim aici mai rar. Sălba­ tecii de azi ştiu ce e puşca. Tot aşa poezia populară de azi e influenţată adesea de civilizaţia rafinată. Poeziile popu’are ale lui Alecsandri „se reeommandent souvent par la grâee et meme par une certaine grâee eoquette et mignarde, qui rapelle la deeadence grecque et latine**. Traducătorul spune că limba română e bogată în diminutive. „Je ne sais si c'est une qualite ou un defaut dans une langue, mais â force de raffiner sur Ies nuances, la clarte et 1'energie du langage disparaissent. Autant que j’en puis juger, Ies Eoumains se complaisent dans Ies deseriptions, dans Ies comparaisons; ils entasscnt volontiers des images, souvent un peu vagues, et la musique des mots fat peut-etre illusion sur le vide de la pensee. 11 Merimee face o comparaţie între portretul unui cioban (dintr'o poezie populară greacă, tradusă de Fauriel) şi Mioriţa. Citează portretul ciobanului din Fauriel: „Un berger deseend de la montagne, il a Ies cheveux nattes, le bonnet sur l’oreille**— apoi rândurile din Mioriţa şi conchide: „Tout cela est joii, sans doute, mais c-e 11'est pas un portrait, Rien n’est caracterise, rien ne frappe 1 ’iniagmation, si ce n’est la moustache en epi. Mais je me represente, au contraire, le Klephte avec ses che­ veux nattes et son bonnet rouge, qu 'il porte conune un zouave revenant de Sebastopol...‘*. „Les Grecs sout demeures plus sauvages, c'est-â-dire plus poetes et plus vrais‘ ‘. Amintiri ale păgânismului de altădată (ca şi la Greci). Românii vorbesc de moarte ca de „mireasa lumei**. Moartea e reprezentată ca o nuntă. Se povesteşte balada Soarele şi luna, constatându-se că această legendă pă­ gână a primit influenţe mai tardive dela creştinism. Mărimee constată „o mare conformitate de obiceiuri* * între Români şi Sârbi. Legenda sârbă — despre Marko, în Special — are ull caracter epic foarte rar în poezie populară, dar „Movila lui Burcel“ îi seamănă din acest punct de vedere. Ou această ocazie, Merimăe pomeneşte de Ştefan-cel-Mare, „dont la memoire est restee ch&re â ses compatriotcs. Ils disent qu'il a combattu quarante ans, qu'il a remportă quarante vietoires, fonde quarante eglises. Rabelais conseillait de mentir par nombre impair, mais c'est un des artifices de la civilisation, encore inconnu, Uieu merci, aux i>euples naifs**. Se povesteşte legenda Mănăstirii Argeş, comparând-o cu cea sârba. Nu se ştie cine a imitat, din cele două popoare şi nu se va şti. Se povesteşte balada Villcou. Concluzie: „Cliansons d'amour, legendes merveilleuses ou diaboliques, contes de hăros-brigands, voilâ en resume le contenii de ce petit volume, qui doimera une idee avantageuse de 1’imagination des po&tes roumains. Si je ne me trompe, M. Alecsandri n'a publie qu'une trds faible pârtie d’un recueil considerable qu'il a forme. Je deşire vivement qu’il contenue son oeuvre, et je ne doute pas que ceux qui auront lu ses balades ne se joignent â moi pom- faire le meme voeu‘*.


IX ţ

VASILE ALECSANDRI: PROZĂ *) ln anul 1839, Alecsandri termină studiile şi porneşte să vină în ţară, însă în drum se opreşte în Italia, pe care o vizitează împreună cu C. Negri şi cu N. Docan. Impresiile de călătorie şi le-a publicat în nuvelele Buchetiera din Florenţa şi Muntele de foc. Cu Buchetiera din Florenţa, Alecsandri îşi începe activitatea sa de scriitor. Această primă încercare literară a lui Alecsandri este cu totul sub influenţa romantismului francez. Intriga: iubirea a doi tineri, pictorul V., care nu este altul decât C. Negri şi Cecilia. Cadrul: peisa jul italian. Acţiunea: scene tragice care se împletesc cu cele comice. Toate aceste elemente ne probează ceea ce am afirmat mai sus. In afară de aceste nuvele romantice, Alecsandri a mai scris: Dridri, Mărgărita, Istoria unui galben, cu acelaşi caracter. In Istoria unui galben, publicată în Propăşirea, la 1844, autorul satirizează societatea timpului său: pe judecătorii, care luau „pielea44 bieţilor împricinaţi; pe „trişeuri44, care despoiau de bani pe bieţii Ieşeni; pe Heliadişti, care voiau să italienizeze limba română şi chiar pe poeţi, căci să nu uităm că Alec­ sandri era un spirit critic. In scrierile enumerate până acum, Alecsandri tratează sentimentalismul erotic eu multă nedibăcie. Nu numai că este atins cu totul superficial şi-i lipseşte analiza psihologică, dar chiar felul cum decurge şi cum culminează este nefiresc. Elemente mai interesante sunt descrierile de natură şi comicul, care dau povestirii o mai mare cursivitate. De sigur Alecsandri nu este singurul care la înce­ putul activităţii sale a simţit puternic influenţa romantică. C. Negruzzi, nemuritorul autor al nuvelei istorice Alexandru Lăpuşneanu, cade şi el în exagerările romantismului, în nuvelele: Zoe şi O alergare de car. Alecsandri introduce, în literatura noastră, genul Jurnalului de că­ lătorie, prin impresiile sale publicate în Călătorie în Africa apărut complet la 1874. Etapele acestei călătorii sunt: Biaritz, Tuluza, Nissa., Mar­ silia, Gibraltar, Tanger, Tetuan, prin munţii Uadras. Este o descriere^ de călătorie vioaie, plină de vervă, presărată cu povestiri glumeţe, cu întâm*) Disertaţia elevului Dumitrescu C. Petre, clasa VII B.

5


— 95 -

*

, -ir

*

i

plări şi aventuri interesante, cum este acea petrecere a nopţii, sub cerul liber al munţilor Uaclras. Descrieri de tipuri şi de vieaţă arabă. Mult mai natural este Alecsandri în „Amintirile" sale. In acestea se vede tot talentul său de prozator. Iaşii in 1844 este o schiţă în care Alecsandri arată în co­ lori vii pitorescul laşului, pe vremea sa. Acel amestec de orientalism şi) oceidentalism, care dă o notă caracteristică Iaşilor, este asemănată de Ale­ csandri foarte plastic, cu un manechin îmbrăcat cu cele mai diferite vest­ minte. Povestirea este presărată cu ironii la adresa deosebitelor grupe de locuitori şi, în special, în contra Evreilor. Pitorescul îl întâlnim şi în schiţa Borsec, publicată în 1844, în Propăşirea, atunci când ne descrie balul din acea staţiune climaterică, unde sunt strânşi la un loc: Unguri, Italieni, Români, Nemţi etc., care sunt uniţi printr’o veselie generală. Descrieri, care vor rămânea pentru totdeauna în literatura română, găsim în O preumblare prin munţi. Descrierea călătoriei este plină de vioiciune. Su­ fletul tânăr al lui Alecsandri se simte entuziasmat în faţa naturii ţării sale. Sufletul ţăranului deâa munte, în înfrăţirea lui cu natura şi eu izvoarele îl face pe Alecsandri să spună că nu există altă vieaţă mai frumoasă. Doina, acea melodie curat românească, îl va îndemna pe Alecsandri să publice prima colecţie de poezii populare. Această descriere de călătorie se asea­ mănă foarte mult cu Memorialul de călătorie al lui Gr. Aleesandrescu şi cu Pseudo-'kynegetihos al lui Odobescu. O capodoperă a humorului românesc este Balta-Albă, publicată ir­ anul 1848, în Calendarul pentru Români. In această schiţă, Alecsandri ne face să cunoaştem neîntrecutul său talent de prozator. Subiectul e bine ales pentru desfăşurarea unor acţiuni de un comic irezistibil. Este vorba de un pictor francez, care vine să viziteze ţările noastre. Ajuns pe pămân­ tul românesc, este încercat de atâtea impresiuni încât nu ştie să spună dacă Ţara-Românească este o ţara sălbatică sau una civilizată. Drumul pe care-1 face dela Brăila la Balta-Albă este un calvar pentru bietul Francez. Mijlocul de locomoţiune, o cutie trasă de cinci cai, ce .seamănă a „mâţe postite", înfăţişarea sălbatecă a vizitiului îl fac să se creadă într?o ţară locuită de primitivi, pentru ca societatea europeană din Balta-Albă să-i răstoarne toate ideile. Situaţiunile bietului Francez sunt atât de co­ mice, încât ar trebui citată în întregime această schiţă, ca să ne dăm seama de valoarea ei. Spiritul, gluma uşoară, descrierile de natură, înfăţişările de tipuri şi de stări ale societăţii noastre, plăcut redate, fac marea originalitate a pro­ zei lui Alecsandri. O altă faţadă a acestei proze o alcătuesc „Misiunile Di­ plomatice", publicate în întregime la 1S79. După cum ştim, Domnitorul Cuza trimisese pe Alecsandri, în 1859, la cabinetele europene, pentru a se recunoaşte evenimentele din Principate. Alecsandri conduce cu mult tact această însărcinare, convingând cele mai de frunte personalităţi politice de însemnătatea alegerii lui Cuza. In afară de valoarea lor documentară, memoriile lui Alecsandri au o mare valoare literară, prin stilul atrăgător şi povestirea animată de o notă de humor. Datorită lui Alecsandri, avem minunate portrete şi caracterizări ale celor mai impunătoare personalităţi ale secolului al XlX-lea: Napoleon III, Cavour, Victor Emanuel II, Lamartine.


p

— 96 Scriitor, călător, om politic, Alecsandri va rămânea veşnic, prin toate, aceste însuşiri, în memoria poporului român Autocritică

Lucrarea este prea lungă, deoarece însăşi opera ce am avut de ana­ lizat este destul de voluminoasă. Am făcut multe greşeli gramaticale, deoarece atrăgându-mi-se atenţia că lucrarea este prea lungă, am căutat s’o scurtez, vorbind liber şi astfel, din cauza emoţiei, am comis acele greşeli. In ceea ce priveşte planul, am căutat să grupez scrierile romantice de-oparte şi „Amintirile*1 de alta. Observafiile elevilor

Pe lângă citirea defectuoasă a acestei lucrări, prezentată în proporţii aşa de mari şi a abundenţei citaţiilor private, în general, de expresivitatea unei lecturi mai însufleţite, se observă şi lipsa unui plan mai adecvat prozei lui Alecsandri, ce prezintă atâtea puncte comune. In loc sa trateze deodată părţile comune ale prozei lui Alecsandri, ca: spiritul critic, ce sub vălul unei ironii uşoare ascunde adevăruri triste, ca extazierea înaintea mareţiilor naturii şi ca evocarea romantică a trecutului glorios, vorbitorul a preferat să le semnaleze şi să Ie analizeze în parte, pentru fiecare formă ce îmbracă proza lui Alecsandri. Intr’un cuvânt, planul a fost analitic, când ar fi trebuit să fie sintetic. (N e d i o g 1 u G- li. M i r o n, ci. VI A). — Vorbitorul nu a făcut decât o analiză superficială a operei în proză a lui Alecsandri. Aproape întreaga lucrare e împănată cu citări de descrieri şi întâmplări din vieaţa poetului. Ele ar fi trebuit să fie înlăturate, căci citatele din proză se fac numai când nu s’ar putea expune aşa de plastic cele ce se spun în acele descrieri. Că aedul dela Mireeşti nu e sentimental în proza sa este o afirmaţie neîndreptăţită. Toată proza-i este împănată cu sentimente de iubire, care sunt puternice şi susţinute. De asemenea cel ce a vorbit a spus că „Alecsandri e un călător fantezist. Nu-şi face un plan. Porneşte să viziteze Spania şi ajunge în Africa“. Nu înţeleg ce fel de fantezism e acesta! Ar fi putut spune că e un călător, care-şi schimbă prea repede şi nemotivat itinerar iul. Dar poate că vorbitorul nu are pre­ cizată noţiunea de „fantezist*4. (Apo-stolescu C. A n t o n, cl. VI B.). —1. Sunt exagerate afirmările: „humorul bine plasat** şi „neîntre­ cutul talent de humorist al lui V. Alecsandri**. Din citaţiile date de vor­ bitor, nu s’a putut remarca decât un humor de inferioară calitate, alcătuit din glume şi calambururi naive. Cât despre scena cu vădite tendinţe antise­ mite, în care e vorba despre bătaia ce i s’a administrat lui Herşcu, mai bine s’ar fi renunţat la amintirea ei, căci nu se armonizează cu imaginea pe care ne-o făcuserăm despre Alecsandri. 2. Nu se găseşte justificată nici afirmarea: „lui Alecsandri îi iertam totul**. Din contra, îi iertăm cu atât mai puţin, cu cât a fost un poet de talent. Astfel nu trebue să-i iertăm caracterizarea pripită a poporulin german, care e lipsită de eleganţă şi isvorîtă numai dintr’o trecătoare ura politică. (Mateescu A 1 e x a n d r u, cl. VII A.).


— 97 — Răspunsul vorbitorului ' /•

Planul n ar fi adecvat lucrării. Am explicat criteriul de care m’am condus. Mi s a spus că humorul lui Alecsandri n’ar fi de calitate deose­ bită. Da, dacă am cere dela Alecsandri aşa ceva, am găsi prea puţin, însă nu uitam că un humor fin n’ar fi fost în concordanţă cu spiritul vremii şi cu civilizaţia marelui public dela noi. Şi Moliere are şi farse, între come­ diile sale, create pentru marele public. Privire generală şi completări

;■

1?

-ri

D-l profesor I. M. Raşcu, relevând mai întâi (unele defecte de formă ale lucrării, arată că abuzul de citate a fost dăunător interesului expunerii, cu atât mai mult cu cât era vorba de pasagii în proză, al căror conţinut putea fi redat, de cele mai multe ori. prin proprii mijloace. Intro­ ducerea asupra evoluţiei prozei în literatura noastră putea lipsi. Dacă am fi avut să vorbim despre opera poetică a lui V. Hugo, de ex., înce­ peam prin a studia evoluţia poeziei franceze? E atâta bogat material în proza lui Al., încât a ne pierde, fie chiar şi în introducere, în ches­ tiuni prea vaste şi nu în directă legătură cu subiectul, înseamnă să re­ nunţăm de bună voe la relevarea unor lucruri de interes imediat şi mult mai instructiv. Consideraţii despre Al. stilist nu au ce căuta în cursul cercetării fondului operei ce analizăm; tot astfel descrierile din bucă­ ţile studiate s’ar fi putut grupa şi caracteriza aparte şi nu pe rând la fiece lucrare în proză. Din cauza aceasta, poate, nu a reeşit destul de clar criteriul după care s’a condus vorbitorul, în expunerea planului său, care a fost prea desvoltat, îngrămădindu-se în cadrul lui prea multe elemente analitice şi nu totdeauna în strânsă legătură cu principa­ lul subiect. S’ar putea aminti, cu acest prilej, acea clasică scuză a unui autor de scrisoare, care motiva lungimea epistolei sale prin faptul că i-a lipsit timpul ca să o facă mai scurtă. Conciziunea, selecţia materialului reclamă în adevăr muncă şi atenţie deosebite. După ce se relevă şi unele idei eronate din oursul disertaţiei, se insistă — încă odată — asupra nece­ sităţii unei lecturi vii şi nuanţate. Monotonia debitului verbal a înăduşit interesul pe care unele părţi din expunere l-ar fi putut trezi, dacă n’ar fi fost prezentate pe acelaşi plan, cu aceleaşi intonaţii care omoară aten­ ţia binevoitoare. Vorbitorul a fost conştiincios în redarea analitică a cu­ prinsului, dar a uitat că bucăţile ce avea de analizat, cuprinzând multe descrieri, nu puteau fi rezumate, aşa cum s’a încercat. Ar fi fost, prin urmare de dorit să ni se fi prezentat comentarii în legătură cu opera în proză a lui AL, aprecieri asupra ei şi nu conţinutul unor bucăţi, care sunt interesante mai ales prin mijloacele de redare ale autorului, prin procedeele ce acesta întrebuinţează, prin digresii şi spirite, ca şi prin unele concluzii la care ajunge. Al. a debutat în publicistica românească printr’o lucrare în proză, deşi ,.orice neam începe întâi prin poezie fiinţa de-şi pricepe". Şi nu nu­ mai „orice neam", ci şi orice individ. Oamenii politici, specialiştii în ştiinţe 7

!


-■ 98 aride, au început prin a rima în tinereţe. Gli. Lazăr, Cipariu, Kogainiceanu n’au fost streini de aceste nevinovate şi ispititoare exerciţii. Al poet prin excelenţă, începe—când scrie româneşte—cu proză, după cum Odobescu, prozator reputat, începe cu versuri. Capricii de-ale carierei li­ terare. Publicul însă cere artiştilor specializare şi îi caracterizează apoi rapid, după înfăţişarea mai importantă — calitativ sau cantitativ _ a operii lor. Bolintineanu rămâne autorul Legendelor istorice (care nu e partea cea mai aleasă a activităţii sale literare). Al. rămâne „poetul" iar Gr. Alexandrescu „fabulistul". De multe ori o singură producţie covârşe­ şte, eclipsează pe toate celelalte. Mureşeanu e autorul Răsunetului (mulţi ştiu ce a mai scris?); Felix Arvers va trăi „în veci de veci" ca autor al sonetului: „Ma vie a son secret, inon âme a son mystere", iar Haracourt va fi nemuritor numai prin versul: „Partir c’est mourir un peu". Sunt produceri norocoase, ca şi unii oameni — născuţi „sub o stea bună" : pro­ duceri sau versuri cărora „totul le merge în plin". E adevărat că unele opere, după ani sau chiar veacuri de severă deconsiderare, se întâmplă să renască din propria lor cenuşă. La noi avem cazul — ca să nu mai citam, momentan, altele — al prozei lui AL, considerată atâta vreme ca lipsită de o importanţă mai pronunţată (Cf„ între altele, şi monografia D-lui N. Petraşcu — Vasile Alecsandri — în care se consacră doar o ju­ mătate de pagină acestei părţi din opera „bardului"). D-nii Ibrăileanu, Leca Morariu şi alţii au căutat — pe rând — să scoată la iveală unele frumuseţi ale acestei pe nedrept neglijate contribuţii a lui AL, însem­ nată şi din punctul de vedere documentar, prezentându-ne, adesea foarte viu, şi icoane de moravuri ale unei epoci ce va putea fi reconstituită în înfăţişările ei sociale, mai ales cu ajutorul operelor în proză (amintiri, nuvele, anecdote, memorii) ale trecutului. Găsesc că s’ar putea stabili elocvente apropieri între „Amintirile" din Proza lui Al. şi Negru pe alb de C. Negruzzi, ca atmosferă, ca stil pe alocurea, ca lume evocată—şi totuşi1 Negruzzi e considerat de toată lumea su­ perior ca autor în proză. Şi cu drept cuvânt — pentru unele din produce­ rile sale. Dar, dacă nu ne lăsăm târîţi de curentul ideilor „tdutCf faites", ne-am putea întreba întrucât Zoe e superioară Mărgăritei sau bucăţii in­ titulată Dricli? întrucât Au mai pălit-o şi alţii e mai „realizată" decât Vasile Porojan, de ex. ? Al a prins ca poet şi poet a rămas în mentalitatea publicului dela noi. Exceptând „Pastelurile", el e popuilar astăzi mai ales prin lucrările care sunt, pe scara valorii estetice, cu mult mai prejos de proza sa. Şi mai ales de proza sa din ciclul intitulat „Amintiri". De altfel, ce e bun şi atrăgător în al doilea ciclu: „Povestiri romantice" e tot partea de amintiri personale ale poetului. AL ar fi fost un memorialist minunat, care ar fi eclipsat oricând pe Ion Ghica, de ex. Vasile Porojan e mai vie şi mai strălucită decât cele mai reprezentative bucăţi ale autorului Scri­ sorilor. Tot ce poartă pecetea sfătoşeniei sale mucalite şi vioae e în­ cântător şi merge direct la suflet. Naturaleţa în impresii şi în atitudinea artistică din aceste scrieri e adevărat că Al. şi-o pierde,pe măsură ce îna­ intează în vârstă şi glorie, şi mai ales atunci când scrie versuri. In îm­ prejurările acestea, el—clar-văzatorul din tinereţe şi chiar din proza ma­ turităţii — începe a vedea fals; şi nu numai trecutul (viziunea acestui

o


- 99 — trecut a dat, în piese de teatru mai cu seamă, imagini neverosimile şi rea­ lizai i sfoiăitoare, artificiale), dar însuşi prezentul e privit prin sticle tricolore. Ce deosebire dintre Rodica şi aprecierile vioaie, ironice, adevă­ rate adesea, din paginile de proză! Şi de sigur aici e veritabilul Alecsandri. In aceste pagini găsim două grupe de produceri: cele romantice şi cele memorialistice. 'In toate trăsăturile glumeţe abundă un „spirit" uneori forţat, „â tont prix", alteori — mai des — spontan şi chiar reuşit: „La Borviz totuşi sunt fraţi — de nu în Hristos, dar... în Borviz" şi altele de acest fel. In Dridi (partea II), se vede atitudinea, „critică" a lui AL, când reproduce convorbirea lui cu ţăranii. Autorul pare a-şi ironiza propriile avânturi de revoluţionar patruzeeioptist, când constată cu ce indiferenţă sătenii ascultă părerile tânărului boier, păreri care erau şi acele ale gene­ raţiei şi clasei sale; expansia lui se loveşte de zăgazurile domoa.lei firi a ţăranilor, foarte concis şi plastic zugrăvită. In O preumblare prin munţi, procedeele, aspectele romantice sunt ironizate — totuşi excepţii se pot constata ; e prea puternică moda vremii obsedată de romantism, ca tânărul poet să nu se lase târît de farmecul răspânditelor reţete literare, ce aveau curs bogat pe atunci. Aşa, de ex. e scena din O preumblare prin munţi, în care un călugăr dela. Pângăraţi, vizitat pe neaşteptate de excursionişti, po­ vesteşte acestora, fără să se lase prea mult rugat, o svăpăiată şi tragică poveste de dragoste, trăită de el cu 22 de ani în urmă — cea ce nu l-a împiedicat, după istorisire, să iasă ca nebun din chilie şi să rătăcească o noapte întreagă, „ca o nălucă pe malurile Bistriţei". Dar asemenea pasagii sunt parcă înădite în întreg, sunt parcă un fel de „avans" făcut gu^ştului epocii şi adesea se pot lăsa la o parte, fără ca interesul descrierii să sufere. In rest, domină, însă, nota de care vorbeam: lipsă de naivitate, umor, „â propos"-uri glumeţe şi uneori spirituale, dorinţa de a scoate efecte hazlii din împrejurări şi situaţii — şi vervă, tinereţe cuceritoare în tonul expunerii. Pe alocuri introduce poezii în textul prozei: El R’baa, de ex., o bună traducere şi insinuant comunicativă, cu reflexe ce par desprinse din Omar Khayam. Cu Al., descrierile de călătorii capătă un preţios repre­ zentant în literatura noastră. Personalitate multiplă şi maleabilă, poetul „Pastelurilor" găseşte în proză un câmp mai larg de experienţă şi de în­ cercări, adesea cu succes realizate. Imagini plastice se întâlnesc nu odată în paginile ce analizăm: „plantele îşi beau umbra" (Călătorie în Africa); „în faţa noastră se ridică munţii sălbatici care se prăjesc la soare dela în­ ceputul lumii" (ibid). Tot acolo un instantaneu ingenios: „Aici mă întâm­ pină-un negru înalt, gros, spătos, păros, cumplit de uricios.... rânjindu-se grozav şi sărind ca un urangutan". Spiritul ascuţit de observaţie al scriitorului se poate constata din descrieri rapide, întâmplătoare, cum e aceea a unui bal din Borsec, vie, vibrând de mişcare şi de „entrain" :

4

închipui eşte-ţi o sală de lume... iar înlăuntrul ei o societate alcătuita de tot soiul de neamuri, amestec de tot felul de toalete; dame române în rochii delicate şi gătite după modele Parisului; baroane şi contese ungureşti, îmbrăcate cu pretenţie, dar fără gust; armence necioplite, în haine de jupânese de casă; şi pe urma feldefel de fraee civile şi militare, unele elegante, dar cele mai multe cu talii scutrte şi eu cozile până la călcâe. Inchipueşte-ţi pe deasupra tuturor acestora figuri de toată făptura,


'î

.

— 100 —

de tot calupul, strâmte, triste, vesele, mojiceşti, ungureşti, sârbeşti, dobitoceştiintr7im cuvânt, o bogată galerie de caricaturi, printre care de abia zăreşti câteva fete omeneşti. Acum înfăţişează-ţi toate acele fiinţe jucând, sărind, învârtindu-se .ca nişte titirezi, bătând din pinteni j iscodeştc-ţi în minte suciturile de trup cele mai ciudate, strâmbările de obraz cele mai poznaşe, şi aşa vei avea o idee de balurile Borsccului. (Borsec)

■Spiritul de observaţie al autorului se exercită mai ales când (tot în Borsec) ne descrie baia de apă rece a vizitatorilor. Sunt momente de un realism plin de umor şi de mişcare: Iată-1 însă desbrăcat, gata de a se arunca în braţele groaznicului Lobago. Face un pas spre el.... inima-i bate! mai face unul.... ochii i se păinjen|escl... încă unul.... pieioarele-i slăbesc şi el pică în genunchi pe marginea basinului, ca un vi­ novat ce ar cere iertare. Un vânt rece se stârneşte tocmai acum, lunecă pe trufpul lui şi prin neplăcuta lui desmierdare îl sileşte a intra mai degrabă ’.n apă. La acest semn urît, el îşi udă capul iute, se freacă pe subsuori şi oftând din greu şi făeându-şi cruce, se asvârle înăuntru cu ochii închişi şi cu dinţii strânşi. Un trup mai mult mort de frică cade şi se acufundă în apă; dar deodată înviet prin frigul de gliiaţă ce-1 cuprinde, acel trup iese afară hămesit, speriat, turbat; fuge ca o maşină, dă din mâini, sare pe loc, se bate eu palmele pe piele, ca şi când ar alunga nişte albine de pe dânsa, şi, într’un cuvânt, dă toate semnele de un om scos din minte, până ce razele soarelui, liniştindu-i sângele, îl aduc iar în simţiri. Dar ce folos! Aici începe un alt şir de ticăloşii. Sărmanul nu au scăpat pentrucă au ieşit din bae, căci. un tremur ca de friguri îl apucă îndată şi îl opreşte de a se putea îmbrăca repede, pentru ca să se mai încălzească. Hainele intră cu greu, colţunii se trag pe dos,, ciubotele nu vreau să-l încalţe, jiletca se îmbumbie strâmb, şi toate par că şi-au dat cuvânt pentru ca să-i prelungească chinul. Slavă Domnului! In sfârşit, s’au gătit! El se depărtează... şi apucă pe munţii de pe’mprejur; aleargă tremurând şi gâfâind ca un gânsac, până ce, umplându-se de suflet, cade jos de osteneală şi de căldură, la rădăcina unui brad. Dar cum s’au răcorit, o mulţumire necunoscută naşte în sânul lui, trupul lui se uşurează, ideile i se lămuresc, inima-i simte o dulce plăcere şi ochii lui, plimbându-se veseli împrejur, se opresc cu dragoste asupra fra­ gilor presăraţi prin iarbă.

H

*

Al., deşi patriot, nu se entuziasmează de o operă numai pentru că e patriotică. Aceasta nu e de ajuns pentru el. Opera trebue să fie şi bună. Astfel poetul critică sever (1844) Stanţele epice de C. Aristia. Istoria unui galben şi a unei parale, prin variaţia de teme ce desvoltă, prin transitiile dibace dela o chestiune la alta, prin citaţii multiple, prin descrierile şi variaţiunile interesante, pare un fel de... Pseudo-Kynegetikos al literaturii moldoveneşti, având în plus, faţă de clasicul „fals tratat4 % elementul tendenţios satiric mereu accentuat. Al. excelează în descrieri de staţii balneare, mult reputate în epoca sa. Borsec de ex. (un fel de Băile Ems de C. Negruzzi), apoi Balta Alba, care cu drept cuvânt poate fi socotită drept cea mai reuşită lumare in proză a lui Al. Nimic din ea nu loveşte neplăcut atenţia. Scrisa ea atrage prin cel mai firesc ton de povestire ce se poate imagina, prin cea mai bine condlusă expunere a unor hazlii întâmplări, cum pe vremea aceea

i

»■


B»kfuf«»ca

VR A M ^ F A

— 101 —

v*

A

»

>

'A

riDu?fiu Zamflrescu”

numai la C. Negruzzi dacă se mai putuse constata. Balta Albă e totodată şi o pagină documentară extrem de preţioasă, prin amănuntele ce ni le dă asupra stărilor de lucruri din Principate, asupra obiceiurilor, a drumurilor, a vieţii sociale. Descrierea aceasta a fost tradusă în franţuzeşte şi a apă­ rut, în 1854-, în revista L’Illustration (în patru numere consecutive 596—599) şi cu menţiunea „trăduit du Moldave” (?), purtând titlul Le lac blanc şi semnată Basile Alexandri. Primele trei foiletoane pre­ zintă şi câte o pitorească ilustraţie, toate „d’apres M. Aman, de Valachie” şi anume: „La caroutza de poşte valaque”, „Le village de Balta Albă” şi „Le lac Balta Albă” (sic). E cunoscută oare la noi această traducere, foarte cursivă şi colorată? In general, în proză şi în special în „amintiri” e o -clar-viziune, e un bun simţ accentuate, care parcă n’ar fi produse ale aceluiaşi spirit ce a -compus Roâ/ica, atât de sentimentail-duleeagă, şi de îmbibată cu elemente de idealizare puţin selectată. Unele rânduri din descrieri ne anunţă parcă intuiţia vie şi evocările maestre ale lui Coşbuc: „Un singur nor, ce avea forma unui vultur uriaş, se îndrepta spre culmea munţilor şi părea că sbura către cuibul său, ascuns în înaltele stânci ale Pirineilor” (Călătorie în Africa). Parcă asculţi muzica din Vara: „Un nor cu muntele vecin /Plutea’ntr’acest imens senin/ Şi n’avea aripi să mai sboare”. In Buchetiera din Florenţa, influenţa covârşitoare a romantismului, sau mai bine zis a „reţetelor”, a procedeelor romantice, e mult simţită. E una din cele dintâi nuvele româneşti—fără pătrundere, fără dialog, fără motivare mai amplă. Interesantă azi, cum s’â spus, mai ales prin considera­ ţiile artistice asupra plasticei şi a muzicei, ea prezintă prin această parte un aspect analog celui din Pseudo-Kynegetikos, al lui Odobescu, operă căreia Buchetiera îi e anterioară cu 30 de ani. Influenţat de romantism, Al. e totuşi cel mai puţin atins, dintre contemporanii săi, de acest înlănţuitor curent literar. Aspectul paginilor sentimentale — care alcătuiesc, de cele mai multe ori, un „avans” modei literare a epocei — sunt înăduşite de o altă înfăţişare a prozei şi a temperamentului acestui scriitorşaga, spiritul zeflemist, ironic, dorul de a glumi şi de a scoate în evidenţă partea veselă, luminoasă a lucrurilor şi a împrejurărilor. Verva naraţiei, tonul săltăreţ şi tinereţea sufletească sunt caracteristice ale paginilor analizate şi prin aceste însuşiri Al. se fixează în linia tradiţională a prozei noastre artistice, căci şi C. Negruzzi şi Kogălniceanu şi Gr. Alexandrescu şi Gh. Sion şi Al. R-usso, oneori, şi I. Ghica, prezintă aceleaşi calităţi mai sus notate. Optimismul, voioşia autorului, covârşesc alte aspecte caduce ale operei şi aruncă o lumină înviorătoare peste întreg. Pe alocuri putem desprinde, din aceste pagini, chiar aforisme care se pot cita: „Vrei să fugi de durere? zise copila; în zadar, ea-i umbra omului. — Dar poate că omul e umbra durerii”. (Mărgărita).


X VASILE ALECSANDRI: COMEDIILE DIN PRIMA EPOCĂ A ACTIVITĂŢII DRAMATICE *) In genul dramatic, V. Alecsandri a dat la început producţii mai slabe. Cu timpul, ele însă au progresat. Dacă toate comediile, afară de Boeri şi Ciocoi, nu sunt în sine opere prea viabile, aceasta nu se datoreşte numai faptului că sunt primele lucrări în acest gen, ci şi menirii ce aveau aceste scrieri. Alecsandri căuta ea prin ele să desvolte gustul publicului pentru teatru şi să facă educaţia artiştilor începători, apoi el nu urmărea să dea 1a. iveală lucrări de o valoare literară importantă, ci căuta să ne prezinte societatea cu moravurile ei, să ridiculizeze unele obiceiuri. Dacă n ’ar fi fost capabil de mai mult, n’ar fi dat comedia Boeri şi Ciocoi şi dramele care sunt cu mult superioare primelor. Aceste bucăţi sunt unele simple monologuri, altele farse, canţonete, cântecele comice, vodeviluri şi printre ele avem şi o feerie. In număr de 46, ele au fost scrise începând din anul 1840, când Alecsandri a fost numit, împreună cu C. Negruzzi şi M. Kogălniceanu, director al Teatrului Na­ ţional din Iaşi. In monologuri facem cunoştinţă cu Mama Angheluşa, vestita doftoroaie. Ea ştie să facă de dragoste cu ulcica. întâlnim pe Iierşcu boccegiul, care este tipul negustorului ambulant, apoi pe Clevetici şi Sandu Napoila, primul dorind reforme peste reforme, iar al doilea fiind refractar tuturor schimbărilor: ultra-demagogul şi ultra-retrogradul. In Ion Păpuşarul şi Barbu Lăutarul, Alecsandri îşi manifestă părerea de rău pentru faptul că aceste categorii de oameni încep să dispară. Surugiul este veşnic pe drum. El cunoaşte muşteriii săi după bacşişul ce-1 primeşte. Paraponi­ situl, — omul veşnic nemulţumit că nu i se dă şi lui o slujbă în Stat. Gurăcască — om politic, vede toate acţiunile în rău. Haimanaua este funcţio­ narul care, pentrucă nu face politică, e veşnic mutat dintr’un oraş într’altul. Kera Nastasia reprezintă pe cei care, eu sau fără drept, cer să li se dea pensie. Ea are motive serioase: este văduvă a trei bărbaţi. In sfârşit tot în grupul monologurilor facem cunoştinţă cu faimoasa călătoare, Cucoana Ohiriţa. *) Disertaţia elevului Voiculescu M. Nicolae, clasa YII A.


—103 —

V*

A

-4

.-4

In comediile care urmează vedem mai ales cum sunt ridiculizate relele moravuri ale societăţii. Funcţionari, poeţi, Greci parveniţi, boeri, toţi se linguşesc pe lângă Stan Covrigarul, despre care au auzit că se are bine cu ministrul. Vedem apoi în comediile Vivandiera, Paracliserul şi mai ales în La Turnu Măgurele, pe autorul entuziast al poeziilor Ostaşii noştri. Alecsandri îşi manifestă aci dragostea pentru armata şi Ţara Românească. In unele comedii vedem şi dragostea lui Alecsandri pentru ţărani, pe care îi face întotdeauna să triumfe în toate conflictele ce au. Aşa avem în Craiu Nou, Nunta ţărănească, Doi morţi vii, Cinel-Cinel etc., unde autorul ne prezintă pe ţărani într’o atmosferă simpatică. Multe din comediile lui Alecsandri sunt farse pe care le suferă unul din personagii. Din această categorie avem Scara Mâţei. Cel păcălit este Gliiţă, căci nu poate ajunge la verişoara lui, deoarece îi ia altul înainte. Mai este Rămăşagul, unde o femee joacă o farsă soţului ei, care pretinde că nu poate fi înşelat. In Rusalii vedem păcăleala pe care o trage Suzana lui Galluscus, cel de origine pur romană şi lui Răsvrătescu, subprefectul. In alte comedii constatăm cum unele personagii îşi ajung scopul, dato­ rită unor corpuri delicte pe care le posedă şi cu care silesc pe ceilalţi să accepte anumite condiţiuni. In Craiu Nou vedem cum ispravnicul îngădue căsătoria lui Leonaş cu Anica, fiindcă altfel ar fi dat de gol oamenilor că fiul său a furat banii sămeşiei. Harţă Răzeşul reuşeşte să ia pe un petic de pământ 10.500 lei, datorită unui simplu cuţitaş. In Agachi flutur, întâl­ nim pe Coşcodan, care este nevoit să renunţe la Ţinea şi mai ales la zestrea ei, pentru a nu fi denunţat oamenilor ca un cămătar. Pepelea reuşeşte cu un cuiu să-l facă pe moş Arvinte să-i dea de nevastă pe Măndica. Sunt apoi comedii în care se întâmplă confuzii, datorită costumărilor sau încurcăturilor. In Cinel-Cinel, vedem cum Graur ia drept ţărance pe fata unui boier şi pe prietenele acesteia. In Millo Director, hazul reiese din încurcătura ce se naşte din faptul că provincialii Mae, Tache şi Serviescu îl socotesc pe directorul Teatrului Naţional, ca trimis al Ministrului. Ei îi cer acestuia să le facă rost de câte o slujbuliţă, iar Millo crede că vor să fie artişti şi îi pune să râdă, să plângă, să cânte, ba chiar să leşine. In Doi morţi vii, vedem cum cei doi rivali: Gliiftui şi Egor, după ce au căzut în apă, scapă amândoi. Fiecare însă crede că celălalt a murit şi niciunul nu se poate arăta lumii, ba încă Ghiftui era să păţească şi mai rău, căci era să piardă şi averea. In Creditorii, Jăvrescu plăteşte datoriile lui Aleeu, cre­ zând că sunt ale Aglaei, simpatia lui. Avem apoi comedii în care vedem cum se vindecă de fumuri cei ce se cred de neam nobil sau prea învăţaţi. In Ginerele lui Eagi Petcu, prinţul Radu Movilă renunţă în cele din urmă la rangul său, pentru a se apuca de agricultură, iar în lorgu dela Sadagura, îl vedem pe erou că este nemulţumit de ţara lui unde nu pătrunde o rază de civilizaţie, lucru ce face pe unchiul său Damian să-l- gonească din casă. lorgu pleacă şi, după ce-şi schimbă numele, face o sumedenie de datorii. Ajuns în pragul arestului, el fuge şi se face saltimbanc. Abia acum îşi dă seamă că obi­ ceiurile strămoşeşti sunt mai sănătoase şi se întoarce pocăit la unchiul său. Drumul de fier este o comedie în care aflăm că boierul Nalbă nu vrea


— 104 — să i se ştirbească moşia pentru această născocire. Până la urmă cedează însă şi căsătoreşte chiar pe fiica sa cu inginerul ce avea să construiască drumul de fier. Piatra din casă ne arată cum este silită o fată, de mama sa, să se mă­ rite, pentru ca la rândul ei bătrâna să se poată căsători şi ea cu cel dorit In Nunta ţărănească, victima este un Grec, care vrea să execute, pentru nişte bani, pe Moş Trohin, tocmai în ziua când acesta are nunta fiicei sale. Nu reuşeşte însă, căci intervine Alecu, fiul boierului, şi-i zădărniceşte planul Grecului. Iaşii în carnaval datoreşte comicul-costumărilor. Lunătescu visează că cei cu complotul sunt costumaţi în Irozi şi de aci, dela un simplu vis, vede o catastrofă, căci pe stradă umblă Irozii care n’au nici habar de comploturi. Chir Zularidi este tipul gelosului, a cărui soţie este cât se poate de cinstită. In Concina, vedem pe prinţesa Emma, care izbuteşte să-l facă pe Leonard s’o ierte pe fiica sa Lina, ce iubeşte pe un tânăr, aducându-i aminte de vremea de demult. In comediile în care este vorba de Cucoana Chiriţa, Alecsandri a reuşit să satirizeze multe din moravurile şi cusururile societăţii contimporane lui. După ce o poartă prin Iaşi, în căutarea a doi gineri pentru fetele sale, o vedem la moşie la ea, ca isprăvniceasă-, făcând planuri pentru o călătorie în Franţa. Ea voeşte să-şi însoare pe Ghiţă cu Luluţa, care iubeşte po Leonaş. Până la urmă cucoana Chiriţa este păcălită, căci consimte, fără să ştie, ea cei doi tineri să se căsătorească. In sfârşit, o mai vedem şi în balon. Persoana Cucoanei Chiriţa este puţin cam nereală, pentrucă ea repre­ zintă toate defectele societăţii. Ea este plină de vanitate şi lipsită de orice bun simţ. Inteligenţă mediocră — ea este şi foarte credulă. Crede că impre­ sionează prin luxul totdeauna ridicol şi prin fizicul sferic. Ea ţine morţiş să-şi mărite fetele cu oameni mari, iar ca urmare este înşelată de Bondici şi Pungescu. Pe Guliţă îl crede geniu. Ea îl dă pe mâna lui Monsiu Şarlă, ca să-l facă „tambour d’instruction“, adică tobă de carte. Chiriţa mai are obiceiul de a traduce mot-â-mot în franţuzeşte diferite expresii moldove­ neşti. Bietului Bârzoiu îi face tot felul de neplăceri prin apucăturile ei nese­ rioase. Cu toate acestea, ea nu este o femee desfrânată. Multe greşeli de ale ei le repară sau le împiedică el. Prin ridicolul său, Chiriţa îşi face şi copiii ridicoli. Ca stăpână este foarte autoritară. Merge cu autoritatea până acolo încât persecută pe ţă­ ranii care se plâng de neajunsurile ce suferă din partea lui Guliţă. După cum constată D-l Ch. Drouhet, Alecsandri a luat şi dela alţi autori străini părţi pentru a crea pe Cucoana Chiriţa. A luat mai ales din comediile lui Moliere. Totuşi a pus şi el ceva propriu şi, anume, toate mo­ ravurile şi defectele societăţii din timpul lui. Chiriţa nu este un tip real, dar e verosimil. Fiindcă am pomenit la început de feerie, să spunem câteva cuvinte şi despre ea. Feeria este un basm pus pe scenă. In ea găsim miraculosul, ca-

i


— 105 —

a-

o

, A-

raeteristic basmului, amestecat cu ironia la adresa oamenilor politici. Ca exemplu, avem feeria Sinziana şi Pepelea. Comediile lui Alecsandri, deşi prezintă un interes istoric destul de însemnat, sunt totuşi slabe din punct de vedere literar. Caracterele perso­ nagiilor nu reies din faptele lor, ci din vorbele lor şi uneori sunt arătate chiar de numele ce le poartă fiecare. Exemple avem: Clevetici, Sandu Napoilă, Paraponisitul, Harţă Răzeşul, Pungcscu, Răzvrătescu, Ruimăcilă, Bombeanu, Serviescu, Colinescu, Lunătescu, Vadră, Săbiuţă etc. Alecsandri a scris comedii care produc comicul datorită costumă­ rilor sau împrejurărilor ridicole în care sunt puse personagiile: bătăi, ciocniri, căderi ş. a. Apoi sunt cuvintele schimonosite pe care le rostesc străinii sau cei ignoranţi dar pretenţioşi. Pe pol iticianii necapabili îi satirizează iarăşi Alecsandri în comediile sale: un Clevetici, care cere schimbări fără ca să se modifice ceva, sau ca toţi cetăţenii să ia cuvântul deodată în Parlament. Ce spectacol măreţ, spune el. Răzvrătescu spune ţăranilor că trebue să aibă pământuri şi să fie cetăţeni liberi. DintrTin dialog între Hazliu şi Năucescu din comedia Cucoana Chiriţa în Balon, vedem concepţia celor doi despre Stat, pe care şi-l înehipuesc ea „o bute cu vin**. Alecsandri ne arată, apoi, pretenţiile multora de a ocupa funcţii în Stat, cu toate că ei nu sunt de loc capabili. Aşa avem pe bogasierul Hagi Petcu, care-şi mărită fata cu un prinţ, pentru ca prin intermediul acestuia să se poată face senator. Şătrarul Săbiuţă doreşte să ajungă agă. însăşi Chiriţa are cea mai mare dorinţă să ajungă isprăvniceasă, ea să se poată duce la Paris. Toată cultura personagiilor din comediile lui Alecsandri este foarte superficială. Lucrul acesta îi face să dispreţuiască tot ce este românesc. Iorgu dela tSadagura este tipul reprezentativ în această privinţă. Galuscus reprezintă grupa latiniştilor. Pe Cucoana Chiriţa ne-o prezintă ridiculă prin pretinsa ei cultură. In realitate ea nu face altceva decât să imite în chip superficial toate ma­ nierele care, după ea, sunt la modă şi de „bonton**- Se fardează exagerat, fumează şi călăreşte chiar. Alecsandri scoate în evidenţă şi obiceiurile orientale ale boierilor, obi­ ceiuri care nu pot fi însă acoperite de pojghiţa de cultură ce şi-au însuşit-o. Este un amestec de obiceiuri străine, pe când cele româneşti sunt dispreţuite. Autorul a prins în comediile lui societatea în timpul când suferea o transformare provocată de influenţa culturii apusene, care începuse să pătrundă la noi prin tinerii boieri ce-şi făceau studiile în străinătate. In această vreme avem tot felul de tipuri; unii vor să introducă toate formele apusene, iar alţii sunt credincioşi vechilor obiceiuri. Alecsandri ne arată conflictul dintre aceste două extreme. Prin acest fapt el a imortalizat acele categorii de oameni care tindeau să dispară. In comediile lui Alecsandri se observă şi influenţele câtorva autori străini, printre care mai ales Moliere. In Surugiul vedem un personaj, care pare să fie luat după comedia Vicleniile lui Scapin a lui Moliere, unde Scapin ascunde pe un om într’un sac, pe motiv că vin hoţii. El îl bate pe


— 106 cel din sac, dar în acelaşi timp ţipă şi el, ca să pară că este bătut si el de. tâlhari. O scenă asemănătoare este în Surugiul. ’ le Dacă aceste comedii ale lui Alecsandri sunt slabe, nu este numaidecât un motiv să credem că el nu a avut talent suficient în genul dramatic Pe lângă scopul ce l-am arătat 1a. început, el vedea în teatru singurul loc unde putea, ironiza fără teamă defectele societăţii. Apoi trebue să ne gân­ dim că prea puţini înaintea lui mai scriseseră în genul dramatic şi, în fine să avem în vedere că unele caractere create de el au servit de model lui Caragiale. Autocritica

ci

Am arătat ascultătorilor că am consultat numai lucrarea lui N. Zaharia despre V. Alecsandri. Am adăogat apoi că nu am făcut lucrarea mai lungă deoarece, având un material vast, nu am ştiut ce să aleg ca mai important. Observafiile elevilor

Autorul lucrării trebuia să facă o comparaţie între primele cântecele comice şi piese ale lui Alecsandri şi între comediile lui Caragiale, arătând unele asemănări şi deosebiri ce există. între ele. (Nica Dumitru, cl. VII B.). — N’am găsit în lucrarea vorbitorului niciun plan. Acesta a luat la rând comediile din fiecare volum, vorbind de unele ceva mai mult, de altele foarte puţin şi de altele de loc. La începutul disertaţiei a vorbit despre Cucoana Chiriţa în voiaj, şi pe la sfârşit despre celelalte comedii, în care este vorba de Chiriţa, când ar fi fost mai bine să vorbească odată despre toate. Prin citaţiile făcute, vorbitorul a arătat numai comicul de cuvinte. Cred că nu acest lucru era cel mai important de menţionat în comediile lui Alecsandri. De exemplu ar fi putut arăta ideile de patruzecioptist ale lui Alec­ sandri, exprimate prin gura lui Păcală, în dialogul Păcală şi Tăndală. El reprezintă pe antiunionişti, prin Tândală, care nu urmăreşte decât sco­ puri pur personale. Generaţia poetului este reprezentată prin Păcală, care răspunde obiecţiilor aduse de Tândală, arătând beneficiile unei uniri: Că’n unire stă puterea! Că la oricare nevoi, Decât a fi unul singur, e mai bine a fi doi, etc. Când e turma răsleţită fără câini, fără păstor, Lupul iese dela pândă ş’o sugrumă mai uşor!

Tot atât de bine, Păcală argumentează pentru ce doreşte un domn străin. Ex.: U Ş’acei mulţi unul pe altul caută a se nimici...., etc. Dulce e domnia poate şi mulţi vor a se ’ndulci Nici eu nu te-aş vrea pe tine, nici tu pe mine n’ai vrea. ^ Căci păstor în ţara mea

(lonesc u N i c o 1 a e,

cl. VTI B.).


—107 — Răspunsul vorbitorului

1. Deoarece s’a remarcat că lucrarea nu are niciun plan, am arătat că, din cauza număruliu prea mare de cântecele comice, vodeviluri, canţonete, etc., nu am putut să fac să iasă în evidenţă planul care, deşi slab, există totuşi. Comediile au fost grupate după asemănările dintre ele: monologurile şi apoi cele cu mai multe personagii, dintre care unele ridiculizează relele moravuri ale societăţii, altele arat-ă dragostea lui Alecsandri pentru ţară şi armată, deci, patriotismul lui, altele sunt simple farse, apoi bucăţi care au ca motiv câte un şantaj, altele ce au la bază confuzii, costumări, căsătorii silite, gelozii, etc. 2. Comparaţia între cântecelele comice ale lui Alecsandri şi comediile lui Caragiale nu am făcut-o, pentrucă nu am cetit încă toată opera comică a acestuia din urmă. Recunosc însă că în O scrisoare pierdută, pe care o cunosc, aveam materialul necesar acestei comparaţii. Privire generală şi completări

4

■A

D-l profesor I. M. Raşcu atrage atenţia asupra unor repetări de cu­ vinte şi vorbe improprii, ce trebue evitate. O statornică supraveghere a formei e posibilă şi mult necesară în asemenea lucrări, ce se scriu pe înde­ lete şi deei sunt scutite de riscurile inerente unei improvizaţii. Disertaţia ne-a prezentat puţine comentarii, aprecieri asupra pieselor ce erau de analizat. Izvoarele trebuincioase acestui studiu au fost citate nu direct, ci din alţi cercetători ce le-au utilizat. Elevii ar trebui să ceară profesorilor lor toate îndrumările ce se pot da, pentru desvoltarea linui subiect şi mai ales să caute, prin aceşia, bibliografia lucrărilor ce întreprind. S’ar evita, în acest fel, alimentări din unele surse dubioase. Conţinutul lucrărilor abia a fost schiţat în .cursul expunerii. Un plan logic nu se poate desprinde din întreg. Fără vreo clasificare, s’au luat pe rând piesele şi s’au schiţat elementele lor constructive. O astfel de prezentare a subiectului a dat impresia unui rezumat al unei lucrări mai ample. E adevărat că subiectul oferind analizei multe piese mărunte ale lui Alecsandri, ia ceva din as­ pectul unui labirint înşelător şi primejdios. Nu trebue să uităm că, fără firul Ariadnei, riscăm să ne pierdem iremediabil prin încăperile întortoclviate. Alecsandri debutează în proză, totuşi la începuturile carierei sale lite­ rare e cunoscut mai ales ca scriitor de piese teatrale. Poezia îi va crea repu­ taţia mai târziu, după 1850. Faptul că a fost director a-1 Teatrului, în 18-10, a favorizat desfăşurarea unui talent dramatic, cu vocaţie vădită. împre­ jurările, deci, au înlesnit ceea ce simpla iniţiativă poate n’ar fi valorificat niciodată. Tema principală a comediilor ce Al. începe a scrie constă în relie­ farea contrastelor numeroase ce prezintă societatea ^româneasca de ^ pe vremea sa: contraste rezultate din introducerea pripită, fără „critică , a elementelor civilizaţiei apusene, de multe ori prea puţin necesare în epoca de atunci. Cum din contraste reiese ridicolul, piesele lui Alecsandri, ca şi ale lui Caragiale, mai târziu, se puteau alimenta larg din aspectele variate ale unei societăţi în prefacere. Să se compare începutul din laşii in car-


— 108 ■naval şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea. In ambele e vorba de revoluţie m ambele sunt câte două personagii cu multe puncte de asemănare - Lurn’ teseu şi Tarsiţa, ce prezintă apropieri eu Leonida şi Efimita Felul de vorbi, mentalitatea sunt aceleaşi. Multe din producerile dramatice ale lui Alecsandri ne prezintă în germene pe Caragiale de mai târziu. Clevetici e Caţaveneu, deoarece şi el vorbeşte de „onorabilul cetăţean Cârcioc“ si el „îngraşă vorbele4 * şi ştie cum să cucerească mulţimea, prin cuvinte decla­ matorii : „Acest mandat liber îl voiu îndeplini ca cetăţean liber şi liberal" apărând cu energie şi eu logică (iute): libertatea, egalitatea, dreptatea’ fraternitatea, inviolabilitatea, inamovibilitatea, autonomia, convenţiunea’ drepturile naţionale, garda naţională, partidul naţional şi celelalte4 4. Comi­ cul la Alecsandri e de cuvinte şi de situaţii. Unele procedee nu sunt, de sigur, prea fine şi nici n’ar fi putut să fie într’o vreme când publicul spec­ tator trebuia, pe încetul, ridicat la un nivel mai înalt, ceea ce nu s’ar fi putut face prin mijloace nepotrivite sau prin salturi. Aşa dar, pe placul acestui public erau nume de personagii ca: Pungescu, Napoilă, Clevetici, care caracterizau — prin sonoritatea lor — aspectul sufletesc al „eroilor44’ şi lucrul nu trebue să ne mire, câtă vreme şi în clasicul teatru al lui Moliere procedeul era uzitat adesea. Educaţia artistică a publicului se făcea prin mijloace simple, adecvate mentalităţii epocii, aşa încât spiritele, glumele ne pot părea astăzi îndoelnice. Şi aceasta mai ales în „cântecele comice44 şi în comedii, nu în proză, unde Alecsandri se adresa unui public ceva mai select decât acel ce umplea sala Teatrului Naţional şi care nu avea nici pe departe posibilitatea de comprehensiune a abonatului de revistă. Pentru a gusta, în justa lor valoare, cântecelele comice ale „bardului44 şi pentru a le aprecia umorul, atât cât se poate găsi în ele, nu trebue să cetim distanţat aceste producţii şi nici să le analizăm aparte glumele şi spiritele, ci să le privim în ansamblu. Numai aşa le vom surprinde taina: după o continuă şi vie lectură, ele putându-şi valorifica însuşirile numai după prezentarea lor amplă şi sintetică — orice altă procedare, în privinţa cunoaşterii lor, făcând impresia unui film prezentat „au ralenti44 şi prin urmare, fără putinţa de a i se accentua înfăţişările interne, ce se cer surprinse. Dintre cântecelele comice, acel care oferă la reprezentare aspecte mai atractive e de sigur Barbu Lăutarul. Cine a avut norocul să vadă creaţia răposatului Anestin şi să asculte cupletele cântate cu vibrantă duioşie: „eu mă duc mă prăpădesc / ca un cântec bătrânesc44 nu va mai putea fi prea sever nici pentru similarele producţii ale lui Alecsandri, care toate —oglindesc „tinereţea fără bătrâneţe44 a poetului, ce reuşea, prin cele mai naive cuplete, să cucerească aplauzele publicului, tot pe atât de naiv şi de tânăr. Niciun „subiect44, în aceste „cântecele44, ci numai tipuri, sumar şi adesea superficial prinse, dintre exemplarele pe cale de dispariţie ale unei societăţi în necontenită şi activă prefacere. Monologul lui Iierşcu boccegiul ne poate astăzi apărea plat, dar — transpunându-ne în epoca în care a fost scris — nu putem să nu-i recunoaştem verva acută, sănătatea reali­ zării, humorul simplu al situaţiilor, care mai ales în cuplete se revărsau tinere şi cuceritoare. Poate aceste „cântecele44^ trecând peste lipsa ce interes subliniat al unora — ne apar unitare, întregi, şi mai cu seama co­ mice, pentru că nu e vorbărie în ele şi nici nu au situaţii diluat expuse, im-

p


- 109 —

p

portanţa lor documentară, sociailă, e de sigur mai mare decât cea literară, pe care nici autorul n’a întrevăzut-o amplu conturată sau desăvârşită. Cum monoloagele ce analizăm au salvat de uitare tipuri ale societăţii veacului trecut, pe cale de dispariţie, ele fac astăzi impresia vocilor de scriitori şi de artişti, păstrate pe plăcile de patefon şi hărăzite astfel urmaşilor doritori să. le cunoască. Şi pentru a vedea — chiar în cadrul acestor însuşiri cuminţi şi modeste — cât de deosebite, ca ton şi ca „suflu**, sunt aceste producţii ale lui Alecsandri de altele similare ale epocii, să comparăm oricare cântecel comic al poetului nostru, cu acele scrise de un lanov, de ex., în Convorbiri literare, destul de apreciate şi ele, pe atunci, de un public extrem de puţin pretenţios, care nu cerea decât să se amuze. Platitudinea acestora din urmă e aşa de evidentă, încât banalităţile şi situaţiile naive din cântecelele lui Alecsandri, cu toată lipsa lor de elevaţie artistică, apar în înfăţişări de strălucită tinereţe. Această vervă nesecată găsea în publicul epocii rezo­ nanţă vie şi prin aceasta modestele producţii trăiau. Spectatorii repetau adesea glumele, auzite la reprezentare, fredonau ariile, din care multe au devenit populare: aceasta era toată cultura lor dramatică — şi în lumea person agii lor ce le devenise atât de agreabile, ei se simţeau ca. într’o vastă familie, de aceea figurile evocate de Alecsandri—cu toată lipsa lor de pro­ funzime şi de consistenţă — trăiau vii în amintirea lor. Coana Chiriţa, de ex., era un personaj existent, cunoscut în toate ridicolele înfăţişării şi în vorbele ei stropşite. Numele şi persoana ei serveau drept termen de com­ paraţie, în cursul convorbirilor. In felul lui, şi Alecsandri „făcuse concu­ renţă stării civile* *, cum se spune, prin crearea acestui tip, care, deşi croit după unele modele străine, prezintă totuşi şi destule trăsături desprinse din realitatea societăţii româneşti, de pe atunci. €a atitudine, Alecsandri satirizează, în cântecelele şi comediile sale, extremele, tot ceea ce depăşea linia simţului comun, toate exagerările; pen­ tru aceasta, atât demagogii cât şi reacţionarii i se păreau bune modele pen­ tru materialul producerilor sale dramatice şi ridicolul sub care ni-i pre­ zintă nu e numaidecât dovadă de impreeiziunea convingerilor lui Alecsandri, ci arată, poate, mai mult o unitate de atitudine. E drept că aiurea, chiar în aceeaşi lucrare, (..cum e Iorgu dela Sadagura, de ex.), găsim ati­ tudini întru câtva contradictorii, căci personajul principali uneori e sim­ patic, prin apărarea unor idei scumpe generaţiei poetului, şi pe care autorul le-a făcut exprimate tocmai de omul, căruia i-a. satirizat, în alte împrejurări, unele aspecte sufleteşti ridicole. De altfel, în această piesă găsim, în germene, toate elementele de sa­ tiră din teatrul lui Alecsandri, ca şi multe din temele reluate de el mai târziu. Iată, de ex., procesul sufletesc penibil, conflictul între părinţi şi copii, ce va face şi centrul preocupărilor din Boieri şi ciocoi; era o reali­ tate dureroasă, pe care multă vreme scriitorii din generaţia lui Alecsandri (gândiţi-vă, între alţii, la Kogălniceanu) o trăise. Autorul găsea în tea­ tru cea mai potrivită tribună pentru exprimarea gândirilor sale; prin teatru, făcea propagandă şi tot prin el satiriza aspecte, moravuri şi tipuri. E adevărat că analizând cu atenţie obiectele satirii sale, băgăm de seamă — cum s’a susţinut — că tendinţa conservatoare părea mai accentuată la Alecsandri decât dorul de înoiri numeroase şi cu orice preţ. Aşa se ex-


110 plică poate faptul că, în epoca maturităţii sale, poetul nu reuşeşte să ir nizeze prea mult pe Sandu Napoilă „ultra retrogradul* ‘ şi’ în schimb ideia împroprietăririi ţăranilor o pune în gura unui tip ridicol, în comedh Rusaliile. d In privinţa chestiunilor de limbă, atât de desbătute pe atunci, Alecsandri îşi manifestă aceeaşi atitudine — pe deasupra unor impreciziuni în conturarea şi fixarea curentelor lingvistice la modă — anume aversiunea faţă de orice exagerare: de aceea, atât latiniştii cât şi „pumniştii** mimese deopotrivă săgeţile scriitorului, care vedea cu adâncă îngrijorare cum felul de a se exprima al oamenilor, victime ale sistemelor în materie de limbă, poate săpa prăpăstii primejdioase între graiul curat şi pitoresc ai poporului şi idiomele literare. Printre tipuri, acel al provincialului îl preocupă în special pe Alecsandri. ca şi pe contemporanii săi OC. Negruzzi, M. Kogălniceanu etc.). S’a spus cu drept cuvânt că în Moldova provincialul a fost mai mult su­ biect de exploatat în literatură, decât în Muntenia, unde deosebirea între aşezările urbane din districte şi capitală nu erau în trecut atât de accen­ tuate. Alături de acest tip, ne mai apar: stricătorul de limbă (în care intră toate figurile de străini), invidiosul, vanitosul, „bădăranul boerit“, spo­ liatorul etc. Cadrele în care Alecsandri plasează aceste tipuri, sumar zu­ grăvite, de altfel, sunt adesea imitate şi chiar fizionomia tipurilor înşişi este câteodată împrumutată (a arătat-o, cu lux de amănunte, D-l Ch. Drouhet, în cartea asupra modelelor franceze ale lui Alecsandri), dar moravu­ rile sunt todeauna dela noi. Numele autorilor de piese, pe care scriitorul nostru le-a imitat, nu interesau publicul de atunci, după cum nu intere­ sează azi, pe cetitorii respectivi, autorii fascicolelor de romane sensaţionale. Alecsandri a arătat uneori — mai rar — aceste nume, dar cum no­ ţiunile despre proprietatea literară nu erau pe acea vreme la fel cu cele ce le avem azi, şi cum lumea se procupa de conţinutul lucrărilor localizate şi nu de originea lor şi cum, mai ales, unele opere erau imitate nu după un singur autor, ci după mai mulţi — indicaţiile de surse păreau inutile, şi deci fixarea lor a rămas în grija comparatiştilor de azi, care — în cele mai multe cazuri — le-au putut iyidentifica. Descoperiri nouă nu sunt însă excluse nici pe viitor, în aceasta privinţă, şi nu numaidecât din modele obscure. Uneori e împrumutată „atmosfera* *, nu subiectul .Rămăşagul şi mai ales Concilia au ceva din verva şi tinereţea dialogului piesei lui Musset: 11 faut qu’une porte soit ouverte ou fermee iar în Sinziana şi Pe­ pelea găsim pe alocuri ecouri de procedee generale din cunoscutele operete ale iui Meilhac şi Hallevy, atât. de populare pe atunci în Franţa. Pretexte de satiră, încadrate în subiecte mitologice, la aceştia, corespund unor mijloace asemănătoare, prinse în elemente de basm, la poetul nostru. Aluzii contem­ porane, rostite de personagii fantastice, creează elementul grotesc, extrem de hazliu, al acestor produceri. Gesturi fireşti, transpuse însă în planul fic­ ţiunii, devin ilariante. (De ex., la autorii francezi, Zeus din cutare opereta salută, scoţându-şi coroana de pe cap, cum ar face astăzi cineva cu pă­ lăria), glumele, procedeele hazlii, sunt adesea puţin rafinate, însă de un efect sigur, pentru publicul mare, predispus să se distreze uşor. In Al. gesturi echivalente, vorbe ce ascund aluzii contemporane, atitudini cu to

b


- in­ tui reale apar, prin contrast strigător, de un efect grotesc subliniat. De ex. un personaj clin basmul dramatizat Sinziana şi Pepelea întrebuinţează dictonul latin „vox populi“, pe care-1 rosteşte „Box populi<£, ceea ce face pe unul din eroi să replice: „ce box, măi, na box“. Lăcustă-Vodă întreabă de „ministrul (său) secretarele stat la departamentul bucătăriei*\ pe care — pentru meritele lui — îl decorează cu ordinul „Frigarea de aur**, etc. Toate aceste procedee şi elemente arată un spirit mobil, capabil de a se reînoi mereu şi de a fi exponentul cerinţelor unui public doritor ele dis­ tracţii, adecvate înţelegerii lui perfectibile.

*

i.

\


m

i.

XI VASILE ALECSANDRI: SGÂRCITUL RISIPITOR; CETATEA NEAMŢULUI; UPITORILE SATELOR şi BOIERI Şl CIOCOI *) Până la 1840, teatrul nostru era încă în faşe. In Muntenia, cel care s?a ocupat mai mult de el a fost Heliade Rădulescu. El şi cu ceilalţi membri ai „Societăţii literare", înfiinţată la Bucureşti, în 1827, au format „Societa­ tea filarmonică". Aceasta din urmă Societate nu era altceva decât transfor­ marea celei dintâi. Ca director al „Societăţii filarmonice", Heliade Rădulescu traduce şi localizează în româneşte piese de teatru şi ajutat de Aristia, pregăteşte pe noii actori. In 1837, „Societatea filarmonică" a fost în­ chisă din cauza Ruşilor. In Moldova, Asachi înfiinţează „Conservatorul fi­ larmonic dramatic", în 1836, după ce, încă din 1817, a încurajat cu pro­ pria sa cheltuială un teatru zis „de societate", unde au jucat tineri din familia Ghiculeştilor şi Sturdzeştilor. In Moldova, teatrul condus de Asachi a funcţionat până la 1840, cu multe şi mari întreruperi. Dela această dată, teatrul a intrat sub conducerea lui Alecsandri, Kogălniceanu şi C. Negruzzi,' care au hotărît să reprezinte, pe cât le era po­ sibil, numai piese originale româneşti. Pentru aceasta, s’au hotărît chiar ei să facă „fericitul început". Negruzzi abia reuşeşte să scrie două vodevi­ luri : Cîrlanii şi Muza clela Burdujeni, de o valoare nu prea mare. Kogălniceanu nu reuşeşte să scrie nimic original pentru teatru. Cel care a făcut şcoala teatrului nostru a fost Alecsandri, care începând cu mici monoloj guri, s’a urcat treptat, treptat până la dramele romantice, urcând odată cu valoarea operelor sale şi nivelul intelectual al publicului. Din celelalte şedinţe l-am cunoscut pe Alecsandri, autor de canţonete comice, de mici scenete şi operete în câte un act. autor de vodeviluri şi au­ tor de comedii. Acum vom vedea cea mai bună dintre comediile lui Alec­ sandri, precum şi trei drame ale sale. Este vorba de comedia Boieri şi Ciocoi şi de dramele: Sgârcitul risipitor, Cetatea Neamţului şi Lipitorile Satelor. *) Disertaţia elevului Ionescu V. Nicolae, clasa VII B.


- 113 -

W

A

'

In Sgârcitul risipitor, este vorba de un sgâreit, Antohie Sgîrcea, care văzând, pe când era pe moarte, pe fiul său adoptiv Polidor că joacă de bu­ curia moştenirii, a promis foarte mulţi galbeni doctorului, numai să-I scape dela moarte. Scăpând cu vieaţă, ca prin minune, el se hotărî să se răsbune pe nele­ giuitul său fiu, cheltuind, sau mai bine zis, risipind toată averea. La această risipă Antohi a fost ajutat de aşa zişii săi prieteni: Cle­ vetiri, Tribunescu, Iochiuzarliu, soţii Rufinescu etc. Cei dintâi, foarte asemănători la idei cu Farfuridi şi Caţavencu, din O scrisoare pierdută a lui Ca răgi ale, scoteau ziarul Gogoaşa patriotică. Masa, soţia lui Polidor, fuge cu Duducescu, pe care-1 iubea, din cauza nelegiuirilor bărbatului său. [Maiorul Ivan Staoanovi Tbrailof, tatăl Maşei, l-a provocat pe Polidor la duel. Acesta, fiind laş, a refuzat să se bată. Antohi, care atunci se întor­ sese dela Paris, unde a cheltuit ultimii bani în compania Enăchiţăi Rufi­ nescu, a primit el lupta cu maiorul, ca să-şi spele numele de pata adusă de Polidor. Fiind slab şi bătrân, Antohi a fost rănit mortal de către maior. De acest schelet al acţiunii principale se mai leagă şi unele scene secun­ dare, în care autorul ne arată aproape toate defectele societăţii. Clevetiri şi Tribunescu, de exemplu, sunt lipsiţi de orice conştiinţă morală. Prin Gogoaşa patriotică, redactată de Clevetici, ei critică absolut totul, ascunzând sub masca patriotismului propriile lor interese. Căpătau bani dela Antohi, zicând că-1 sprijină în politică prin ziarul lor, urmărind însă tot propriile lor interese, după cum vedem din următoarele cuvinte ale lui Tribunescu: „Am deşteptat în el ambiţiunea gloriei, l-am îndemnat să se uree pe scena politică şi să se folosească de avere, ca să ajungă deputat împreună cu noi". Văzând că Polidor este desmoştenit, ei îil părăsesc şi deoarece aveau de gând să publice un articol în onoarea lui, ei publică acel articol în onoarea lui Antohi, înlocuind numele fiului cu acel al părintelui. Sandu Napoilă, vechi prieten al lui Antohi, nu ne mai apare ca nltraretrograd, ci conservator. El, ori de câte ori vede lucruri nepotrivite cu concep­ ţiile sale. se întreabă: Unde mergem? unde mergem? Această piesă a lui Alecsandri ar fi fost o simplă comedie, dacă Antohi nu s’ar fi trezit din leşin, tocmai când cânta Polidor de bucurie, la vederea galbenilor. Din mai toate operele sale dramatice, reiese că Alecsandri „n’a avut concepţie unitară asupra vieţii", după cum spune D-l Tbrăiileanu; „se vecie că în el s’au luptat întotdeauna două tendinţe: tendinţa de înnoire, ele re­ formare şi tendinţa de conservare, care au rămas alăturea antagonice". Astfel vedem că biruie în el când tendinţa conservatoare, când cele refor­ matoare. Ridiculizând pe Clevetici şi pe Tribunescu, autorul ridiculizează însăşi tendinţele patruzecioptiştilor, printre care se număra şi el. Asistând la discuţiile dintre Sandu Napoilă şi între aceşti doi gazetari, ca să le zi­ cem aşa. noi înclinăm către cel dintâiu, care combătea cu destul succes pe adversari. Alecsandri, dându-şi seama de acest lucru, începe să ia partea generaţiei reformatoare, punând următoarele cuvinte în gura lui Antohi: Să vezi Sandule! Am stat de m’ain socotit, care vrea să meargă înainte, tinerii sau bătrânii? Am văzut pe bătrâni înţeleniţi în obiceiurile trecutului; ani văzut pe tineri aspirând cu entuziasm către un viitor.... oarecare.... Şi m ’am dat cu tinerii.... S

! i


1

— 114 — Cetatea Neamţului, drama istorică a lui Alecsandri, este brodată subiectul nuvelei istorice, cu acelaşi nume, a lui Costache Negruzzi. Alec­ sandri introduce, pe lângă câteva personagii ce nu apar în nuvelă, unele scene pline de cel mai cald patriotism. Pe lângă că a adăugit lucruri noua Alecsandri a şi schimbat unele scene, cum e de exemplu aceea unde în loc să ceară plăieşii pace, ridicând steag alb, vine în cetate ca sol însuşi Iablonowski, spunându-le că dacă vor închina cetatea nu li se va face niciun rău. Alecsandri a adăugit unele scene inutile, lărgind prea mult subiectul contrastând astfel cu conciziunea nuvelei lui Negruzzi. O dramă mai importantă a lui Alecsandri este Lipitorile satelor, în care autorul a vrut să arate cruzimea şi lăcomia neasemănată ale celor dona lipitori, agăţate în spatele ţăranului român, Grecul şi Evreul. Ion Teslarul a fost ucis de Gavril, lucrătorul său, care a fost îndemnat de Kir Iani Andelos, de faţă fiind şi Moise Crîşmarul. Moise şi Iani voiau să pue mâna pe casele şi răzeşia lui Ion. Deşi acesta a fost ucis de ei, totuşi planul lor n’a isbutit, deoarece Măriuca, iubita lui Niţu, cu averea pe care a moşte­ nit-o de curând prin moartea tatălui ei, răscumpără, prin Vântură Ţară, averea Catrinei. Iani voia însă cu orice preţ să pue mâna pe această avere, de aceea o fură pe Măriuca, vrând s’o ia în căsătorie şi fără voia ei. Gavril, fiind înşelat de ceilalţi doi ticăloşi, voeşte să se răzbune pe ei. Iani, ca să scape de el, îl răneşte mortal cu un iatagan. înainte de a muri, Gavril mărturisi crima şi pe autorii morali ai ei. Cu mare satisfacţie pri­ vim cum cele două „lipitori4 ‘ sunt băgate în temniţă. Această dramă a fost prelucrată de Alecsandri, după Un usurier de village, de Charles Bataille şi Amedee Rolland. De sigur că Alecsandri a văzut reprezentată această piesă la Paris, în 1859, când ştim că a fost trimis acolo din însărcinarea lui Cuza. Alecsandri, ţinând seamă de criticile aduse acestei drame franceze ce i-a servit de model, a modificat în piesa sa unele scene şi chiar alcătuirea sufletească a unor personagii. Alecsandri s’a silit şi a isbutit să îndrepte adaptarea înspre un desnodământ mai verosimil decât acel al lui Bataille şi Rolland. Deşi Lipitorile Satului nu e o lucrare originală, ci o prelucrare după Un usurier de village, totuşi autorul ei are un merit, pe care nu-1 putem contesta. In această privinţă, să ascultăm părerea d-lui Charles Drouhet: Personagiii e din Lipitorile Satelor îndeplinesc funcţia şi se află unele faţă de altele în situaţia personagiilor din Un usurier de villlage. Prin aceasta nu înţele­ gem că le reproduc întotdeauna şi trăsăturile, că notele lor sufleteşti sunt identicej rolurile ce le joacă sunt aceleaşi, caracterele lor sunt însă deosebite şi tocmai în aceasta modelare nouă a sufletelor protagoniştilor intrigii, tocmai în această prefacere pe de-a’ntregul a lor, stă originalitatea lui Alecsandri în adaptarea de care ne ocupăm.

Moise din Lipitorile Satului este tipul cel mai reuşit, din cele zugrăvite de Alecsandri, al Evreului din Moldova. Acest crîşmar se aseamănă întru­ câtva cu Leiba Zibal, din O făclie de Paşte a lui CaragiaJe. Moise jupoaie eu cea mai mare îndrăzneală, pe nevoiaşii ţărani, dar tremură de frică la auzul tunetului. Fiindu-i frică de pedeapsa, el nu vrea să participe la omorîrea lui Ion; Grecul, deşi de fel lacom şi lipsit


- 115 —

¥

de scrupule, ca şi Moise, este totuşi o personalitate distinsă. Kir Iani are _ câte ceva din trăsăturile celorlalţi Greci, reprezentaţi de Aleesandri în lucrările sale dramatice anterioare acesteia. Obraznic şi nemilostiv ea şi Kir Gaitanis din Nunta ţărănească, cu temperamentul amoros asemeni lui Kir Zuliaridi, şi bun intrigant, cum l-am văzut pe Kir Mustocsides, din Sfreclelul Dracului, Kir Iani, e meşter să întindă laţuri duşma­ nilor săi şi ştie să vorbească dulce cu cei de care se teme. Kir Iani seamănă în câteva privinţe cu Chilon Chilonide din romanul Quo Vadis al lui Sinekievicz. Spre deosebire de Ckamounin din piesa franceză ce a servit de model lui Aleesandri1, Kir Iani e numai lacom, fără a fi însă sgâreit. Moise ne face impresia că e sgâreit, prin faptul că deşi are bani, umblă foarte prost şi murdar îmbrăcat. Boieri şi Ciocoi reprezintă punctul culminant al activităţii drama­ tice a lui Aleesandri, de până la 1874. Intre anii 1861 şi 1862, Aleesandri asistă la Paris la reprezentarea comediilor sociale Le Fils de Giboyer şi Les Effrontes, ale lui Emile Augier, autorul comediei de moravuri Le gendre de M. Poirier, imitată de el în comedia Ginerele lui Hagi Petcu. In aceste comedii sociale, Augier avea să descopere rănile de care suferă societatea şi cauzele, rele de sigur, eare-i strică moralitatea. Asistând la reprezentarea comediei Les Effrontes, Aleesandri s’a gândit să scrie şi el o comedie de acest gen, pe care voia s’o intituleze Ciocoii Regulamentului, în care îşi propusese să arate răul provocat în starea socială a Moldovei din vremea Regulamentului Organic, de clasa ciocoilor, adică a „canaliilor mizerabile", cum i-a numit el într’o scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi. Aleesandri şi-a dat seama că formele de ma­ nifestare ale ciocoismului Regulamentului Organic din vremea lui Mihail Sturdza n’au dispărut nici pe vremea lui Cuza, ci şi-au schimbat înfă­ ţişarea, apărând sub alte chipuri. Acest lucru se vede prin fapul că el îşi propune să scrie, ca urmare a piesei sale, Ciocoii convenţiei sau Ciocoii din zilele noastre. Aleesandri a scris comedia Boieri şi Ciocoi, fără să-i precizeze exact timpul în care se desfăşoară acţiunea. Intr’o copie a acestei comedii, scrisă chiar de autor, pe care a de­ dicat-o lui G. Steriadi, se spune că acţiunea se petrece în Iaşi, între 1844 şi 1848. O altă copie a acestei comedii, dedicată lui Kogălniceanu, arată că timpul în care se desfăşoară acţiunea este cel dintre 1840 şi 1846. Cerce­ tând cu băgare de seamă această comedie, vedem că acţiunea nu se poate petrece decât între 1846 şi 1849 sau 1850. In Boieri şi Ciocoi, Aleesandri ne prezintă o întreagă gamă de ciocoi, căreia i se opune în realitate nu grupul boierilor, ci al oamenilor oneşti, în care intră pe lângă Stâlpeanu, reprezentantul boierimii, Arbore răzeşul şi Radu. Ii vedem pe ciocoi că sunt fricoşi, deoarece fug atunci când, fiind în casă la Hîrzobeanu, aud că a venit Aga, cu câţiva slujitori, crezând că este vorba de o arestare. In acest timp, Arbore îi arată lui Radu lumea în care se află, caricaturizând în câteva cuvinte pe fiecare ciocoi. Hîrzobeanu, ajungând ministru, îl face pe Lipicescu şatrar. Acesta din şatrar izbuteşte, prin linguşeli, să ajungă secretarul şi omul de încredere al Ministrului. Ou această ocazie, el îşi ia singur rangul de spătar. Făcându-şi prin furturi o avere însem-


- 116 nată, Lipicescu. îndemnat de Tarsiţa, voeşte să ia în căsătorie pe Eleni fiica lui Hîrzobeanu. stăpânul său, care l-a scos din gunoi. Fiind gonit, do Stâlpeanu şi de stăpânul său, Lipicescu, ca să se răzbune, face o poliK falsă, prin care Hîrzobeanu, ruinat de el, trebuia să-i dea 30.000 ele galbeni. Insă, datorită lui Arbore, planul ciocoiului nu reuşeşte. Ceilalţi ciocoi mai mici. prin linguşeli, fac şi ei eforturi sa se urce. Slugărisa ajunge pitar. Vulpe ban şi Trufandacki ajunge comis şi ispravnic de Hîrlău. Hîrzobeanu, în calitate de ministru, îl ridică pe Neamuş la rangul de prezident al Divanului Domnesc, graţie soţiei acestuia, cu care avea legături nepermise. Ajuns la acest rang, ca toţi cei deopotrivă cu el, nu căuta altceva decât să facă avere cât mai mare, în timp cât mai scurt. In judecăţi el nu căuta să vadă cine are dreptate şi rezolvă procesele în favoarea acelora care i-au dat mai multe fişicuri cu galbeni. Aşa a pierdut Arbore şi toţi răzeşii din Arbureni judecata pe care o aveau cu Vulpe. La Divan, Neamuş, prin vorbele sale, se arăta cu totul împotriva concesiunii Evreilor, înainte de a primi un bilet dela Leibu Kana, care-i promitea două mii de galbeni, dacă va.lua apărarea Evreilor. După ce a primit biletul, de dragul banilor, i-a apărat pe Evrei atât de bine, încât părea cel mai mare filosem.it. Cu toate aceste defecte, pe care le găsim la toţi cei egali, mai mari sau maii mici decât el, Neamuş ţine, ea şi jupan Dumitraebe din O noapte furtunoasă a lui Caragiale, la „onoarea lui de familist4 ‘. Cum o prinde pe Tarsiţa sărutându-se cu Hîrzobeanu, îi şi spune: „Kera mu. mâine vom merge la Dicasterie44. Hîrzobeanu, ne mai fiind ministru, Lipicescu-1 dă în judecată, pe baza sinetului falsificat de el. Neamuş, ca prezident al Divanului, îi spune Iui TJîrzobeanu : ,,eu sunt hotărît să-mi răsbun şi să dau dreptate lui îţi place să spargi case? Am sa te aduc în sapă de Lipicescu A! lemn44. Dacă Arbore n’ar fi observat că sinetul este fals, se împlinea în totul răzbunarea lui Neamuş. Tipul lui Hîrzobeanu este greu de definit, pentrucă Alecsandri ni-1 prezintă la începutul comediei drept „un ciocoi de starea întâi44 care critică guvernul pentrucă nu-1 pune şi pe el într’o slujbă înaltă şi lăudându-1 după ce-1 făcu ministru. Apoi Alecsandri ni-1 prezintă pe acelaşi Hîrzobeanu drept un boier de rangul întâiu, mândru, care se revoltă când îl vede pe Lipicescu venind să-i ceară mana fiicei sale. Stâlpeanu este creaţia lui Alecsandri, care avea nevoe de un tip adevărat de boier mare, pe care să-l pună în faţa ciocoilor. Ca ministru, Stâlp3anu caută să îndrepte relele, destituind, printre alţii, pe Neamuş din slujba de prezident al Divanului, pentrucă da dreptate celor vinovaţi. Moş Arbore este şi el o creaţie a autorului, care idealizează prin el pe ţăranul român. Arbore are rolul de a completa unele lucruri din piesă, cum de exemplu, în afară de portretele ciocoilor, el povesteşte cauza răscoalei ţăranilor diii Arbureni, arătând pe faţă hoţiile lui Vulpe şi ale lui Neamuş, precum şi înalta descendenţă de „halviţar de peste Dunăie a lui Trufandacki. Nefiind „mare eu cei mici şi mic cu cei mari44, ca

y


- 117 Neamuş, e.l îndrăzneşte chiar sa dea sfaturi Jui Hîrzobeanu, când acesta a fost ales ministru. Mulţumită lui Arbore, care descoperă plastografia lui Lipicescu, sfârşitul acestei piese nu este tragic. Radu rezumă în per­ soana sa toate calităţile tinerimei intelectuale a timpului. El este cura­ jos, apărătorul celor slabi şi al dreptăţii, cavaler desăvârşit, neavând absolut niciun defect. Prin el Alecsandri îşi exprimă propriile sale idei şi sentimente. Ajutat de ceilalţi tineri şi îmbărbătat de Elena, cl luptă şi prin presă şi prin teatru, pentru împlinirea idealurilor generaţiei sale, revoltându-se contra nedreptăţilor, prezicând chiar revoluţia. Acest lucru se poate vedea şi din cuvintele: Lăsaţi-mă!... indignarea şi lacrimile mă înăduşă, când aud asemenea infamii în biata Moldovă... Ş’apoi vă miraţi că spiritele fierb, că dorul de răzbunare creşte’n inimi?... Eu mă nrr cum. de u\n izbucnit până acum o revoluţie mântuitoare?... Dar bun e Dumnezeu!... Ora va sima!...

Elena este o fire iubitoare, capabilă să-şi jertfească fericirea pentru salvarea tatălui său. După cum am văzut un mare contrast între Radu şi Lipicescu, tot aşa se poate vedea între Tarsiţa. şi Elena. Cea dintâi este şireată, răsbunătoare, plină de dorinţa de a se ridica în rândul boierilor adevăraţi. Elena este primul „caracter“ de fată, prezentat de Alecsandri. Ea, cum n’am văzut-o pe Marglioliţa din Piatra din Casă şi nici pe Aristiţa şi Cal ipsiţa din Chiri ta în Iaşi şi Chiriţa în provincie, este o fiinţă conştientă, care se conduce singură, dintr’o voinţă proprie. Alecsandri a arătat-o pe Elena cu aceleaşi calităţi pe care le găsim şi la Clemence Charier din Les Effrontes şi Pernande din Le Fils de Giboyer, eroinele lui Augier. Alecsandri, amalgamând câte ceva şi din dramele romantice ale lui V. Ilugo şi din comediile sociale ale lui Augier, a făcut ca această comedie să nu apară ca un tot dramatic limpede. Au­ torul, voind să creeze o comedie socială, a fost puţin împiedecat şi de lec­ turile sale romantice şi de deprinderile sale de vodevilist. Asfel Alecsandri înclină piesa spre melodramă, atunci când Hîrzobeanu, fiind aproape să-i cedeze lui Lipicescu mâna Elenei, exclamă cu vocea întreruptă de emoţie: _ „O Dumnezeule!.... ce-am văzut!.... O! Dumnezeule!.... Umbra soţiei mele plânge". O influenţă, directă a dramei romantice în această piesă se mai vede şi în apariţia mulţimii, care cere dreptate şi înlăturarea miniştrilor. Această scenă ne aminteşte o alta, oarecum asemenea, din Maria Tudor a 'lui V. Ilugo, când poporul răsvratdt înconjoară „Turnul din Londra", cerând pe Fabiano-Fabiani, amantul reginei. Alecsandri a avut cunoştinţă şi de alte piese, în care mulţimea apare ca un actor pe scenă, cum este cazul în actul al Il-lea din Iuliu Caesar al lui Sakespeare, unde mulţimea se adună în For, aclamând pe- Antoniu; în Cromwell al lui V. Ilugo etc. Nu este exclus ca Alecsandri să fi fost influenţat de nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanu, a lui Negruzzi, unde de asemenea vedem o mişcare de popor. (Oh. Drouhet). Boieri şi Ciocoi este ultima comedie pe care a scris-o Alecsandri, care va începe să scrie drame romantice. Alecsandri a scris piese de teatru şi pentrueă simţea în el o vocaţie


—118 — puternică, dar şi cu scopul de a lupta pentru înfăptuirea idealurilor sale patriotice. Prin lucrările sale teatrale, el a ridicat şi cultura spectatorilor, dar şi arta dramatică naţională. Eu cred că primele încercări dramatice ale lui Alecsandri au însemnat mult mai mult pentru auditori, decât localizările* după autori străini, făcute de predecesorii săi, pentrueă ele se adresau su­ fletului marelui public. Alecsandri, într’o scrisoare adresată unui prieten arată cauzele pentru care o să înceapă să scrie pentru teatru, precum si greutăţile pe care le avea de întâmpinat. Spune: ..... trei lucruri sunt de creat pentru a dobândi un rezultat satisfăcător: lo limba, 2° jocul actorilor şi 3° educaţia publicului.... Limba întrebuinţată până acum de traducătorii dramelor franceze şi germane este o macaronadă ridiculă şi indigestă caro displace auzului şi nimiceşte interesul pieselor.... Jocul actorilor este în gradul cel mai înapoiat, încât orice piesă bună sau rea, spirituală sau proastă, are aceeaşi soartă — ea-i măcelărită fără milă.

Deşi cunoaşte aceste greutăţi, precum şi multe altele, Alecsandri nu se descurajează — şi acesta este un mare merit — ci luptă şi învinge. Pu­ nând faţă’n faţă nivelul la care era teatrul nostru înainte de 1840, cu acela la care l-a ridicat Alecsandri, meritul acestuia este incontestabil. Lucră rileutilizate: V. Alecsandri şi scriitorii francezi, de Cli. Drouhet şi Spiritul critic în cultura românească, de G. Ibrăileanu. Observafiile elevilor

Ar fi putut lipsi partea din introducere care tratează despre istoricul începutului teatrului în România. Această parte s’ar fi putut pune cel mult în prima disertaţie, care trata despre primele comedii ale lui Alec­ sandri. Cu această ocazie s’ar fi evitat inexactitatea care s’a spus, anume că „aceste comedii ale bardului dela Mirceşti sunt primele încercări dra­ matice originale la noi; până atunci nu se reprezentase decât piese tra­ duse din Voltaire, Schiller, Alfieri etc.“. Nu! Mai înainte se jucase şi piese româneşti, ca O sărbătoare câmpenească a lui Heliade Răduleseu, la 1837. Aceasta a fost cea dintâi piesă teatrală originală românească. Rezumatele pieselor trebuiau expuse mult mai concis, căci rostul lor e de a ne împrospăta în minte conţinutul pieselor, iar nu să luăm cunoş­ tinţă atunci de ele. Este de dorit ca piesele să fie cetite dinainte, de ascul­ tători, pentru ca observaţiile critice care se fac apoi să poată folosi la ceva. Sunt surprins că vorbitorul face o afirmaţie nemotivată spunând că acţiunea în comedia Boieri şi Ciocoi se petrece între 1846—1850, iar nu între 1840—1846, după cum a fixat-o Alecsandri. De altfel, remarca este luată din Istoria literaturii române, de D-l Logliim. Observ în. disertaţie multe cacofonii, precum şi lipsă de acord între subiect şi predicat, în mai multe rânduri. (Apostolescu C. Anton, cl. VI 13.). — Vorbitorul trebuia să scoată în evidenţă defectul operei Boieri şi Ciocoi, care constă în faptul ca personagiile sunt caracterizate de ţăranul Arbore, caracterele neieşind din însăşi acţiunile lor. (Ionescu St. S t e 1 i a n, cl. VII A).


- 119 lucrarea a avut o introducere prea mare, care a făcut ea disertaţia să nu aibă un plan echilibrat. Dacă s’ar fi făcut mai multe comentarii asupra celor patru comedii, de sigur, disertaţia se bucura de un plan mai bun. (S troescu C. Mi ha i 1, cl. VII A). Privire generala şi complefări

D-l profesor I. M. Raşcu subliniază, din observaţiile elevilor, părerile juste, atrăgând în special atenţia vorbitorului asupra greşelilor de formă (lipsă de acord, repetare de cuvinte, accente rău puse, solecisme, apoi ce­ tire uneori defectuoasă, „acţiune" necontrolată). Despre Cetatea Neamţului s’au spus prea puţine lucruri, ne analizându-se niciun personaj, neprezentându-ni-se niciun comentariu asupra conţinutului sau a procedeelor autorului. Nu s’a expus subiectul acestei piese, deşi pentru celelalte produceri dramatice cuprinsul a fost prezentat cu lux de amănunte. O notă bună pentru vorbitor e că a consultat cu aten­ ţie studiile în legătură cu lucrarea sa; o utilizare activă a unor asemenea studii şi o asimilare fecundă a lor se impun şi sunt de recomandat şi pen­ tru viitoarele disertaţii.

f-

*

Lipitorile satului expune—cu ajutorul unui subiect viu, deşi cu multe naivităţi — un crez statornic al lui Alecsandri şi care în acea epocă, ba chiar în cea următoare, n’a fost numai al său. Eminescu nu are altul în Doina sa. E vorba de străinul care „te tot paşte", de „neagra străinătate", ce invadează vieaţa românească, nimicindu-i posibilităţile de manifestare. Comicul de cuvinte e încă în cinste în această piesă, unde felul de a vorbi al personagiilor de origine exotică (Greci, Evrei) e redat în aspectele lui caracteristice, insistându-se asupra accentului şi a pronunţării speciale. Ar fi riscat să căutăm în această producţie pătrundere psihologică, moti­ vare mai adâncă şi naturaleţe. Străinii, „lipitorile", sunt încărcaţi de toate păcatele, chiar de crime. Românii când greşesc, greşesc din cauza „lipitorilor", care, în cadrul rustic unde se desfăşoară acţiunea, sunt pri­ cina tuturor răutăţilor şi a samavolniciilor. Piesa a putut avea multă vreme succes la reprezentare, datorită mai ales interpretării: Millo şi apoi Liciu au făcut din rolul lui Moise o creaţie foarte apreciată de spectatori. Cu moartea ultimului interpret al unuia din „eroi", piesa a dispărut de pe afişele teatrelor noastre, ceea ce s’a întâmplat aiurea, şi cu alte producţii dramatice străine, în atare împrejurări, chiar când valoarea lor era de un nivel mult mai ridicat. (Un exemplu...: Les affaires sont Ies affaires, de Mirbeau). Boieri şi Ciocoi, cu toată bunăvoinţa lui Alecsandri, nu a reuşit să fie o adevărată comedie socială; influenţa romantică prea ^accentuată în unele procedee şi aspecte l-a împiedecat să-şi realizeze îndărătnica intenţie. Am­ biţia sa de a depăşi cadrul şi nivelul anterioarelor produceri, de a da^ pu­ blicului său credincios ceea ce acesta era în drept să aştepte dela dânsul, e însă foarte simpatică şi arată câte resurse avea personalitatea fecundului scriitor, care-şi găsise în teatru o vocaţiune vie. Ca şi Filimon, se zice că intenţia sa era să ne redea mai întâi icoana vechilor ciocoi (epoca


-- 120 — 1840—50) şi apoi a celor mai noi. Ca şi contemporanul său, a. renunţat la completarea ..frescei". După cum se poate vedea şi din alte lucrări, lui Alecsandri îi place să se oglindească în personagiile simpatice, pe care le pune în scenă. In Boieri şi Ciocoi, găsim difuzate ideile şi sentimentele lui Alec­ sandri în Stâlpeanu. în Radu, în Elena, în Princesa şi mai cu seamă în Ar­ bore. Rostul acestui răzeş, prin multe înfăţişări adevărat ţăran de carnaval e cam ciudat în familia boerească în care îl găsim tot timpul. Ce făcea omul acesta acolo ? N’avea treabă pe pământul lui ? N ’avea familie? E „om de casă" al lui Stâlpeanu şi, de faţă cu Ilârzobeanu, adesea arată des­ tulă îndrăzneală în vorbe, ironizând pe ciocoi, îndemnând la rezistenţă pe cei năpăstuiţi, zugrăvind pentru noii veniţi tipurile mediului în care trăeşte. servind de călăuză într’o lume pe care o urăşte pentru nesinceritatea. pentru venalitatea ei — iar la sfârşit se bucură atât de mult de triumful celor buni pe care i-a protejat, încât îi vin lacrimile în ochi, când vrea să cliiue de bucurie. De fapt, Arbore este un veritabil „raisonneur", aşa cum teatrul francez din al XlX-a veac ne-a prezentat în deosebi (Dumas-fils, iar mai de curând Brieux). E un reprezentant, neamestecat direct în acţiune, al concepţiilor şi tendinţelor autorului. Prin el, scriitorul se adresează de-a-dreptul publicului său; prin el exprimă cu vie căldură ceea ce avea pe suflet. Asemenea personagii rare ori „trăesc". Mai tot­ deauna sunt abstracţiuni. în care ideile mai ales viază. Elocvenţi în chip deosebit, rolul lor în piesă ar putea fi lăsat deoparte, fără ca acţiunea să sufere. Ei au rostul de a scoate în relief teza pe care dramaturgul doreşte să o ilustreze sau să sublinieze anumite „efecte". Astăzi, publicul spectator — mai rafinat şi mai cu experienţă — ar tolera greu asemenea apariţii scenice — adesea complet- inutile. Cum nu-ţi place ca vecinul de stal să-şi exprime tare impresiile sau să tragă concluzii şi pentru tine, aşa ar import una şi asemenea personagii, în piesele contemporane — pline de mişcare, de vieaţă adevărată — de unde au dispărut cu desăvârşire. In Actul IV, scena 11, tot- răzeşul Arbore („lui, lui part aut11 )* poves­ teşte cum sJa stârnit răscoala ţăranilor pe moşia Arbureni, pe care ciocoii lui Ilârzobeanu voiau s’o împartă. Ciocoii, pentru a împărţi moşia răze­ şilor, vor să le-o taie în două, trăgând brazdă cu ajutorul unui plug. O Româncă însă, venind semeaţă înaintea celor ce-i luau pământul, ..pune copilul în faţa boilor", cerând despuiatorilor ţărănimii să tragă brazda peste copilul ei nou născut, „ca să nu rămâe pe lume pieri tor de foame". Ciocoii dau ordin oamenilor să arunce copilul în câmp. Atunci apar sătenii care, cu ciomege şi topoare, alungă pe călăii lor. întâmplarea aceasta, ce pare a fi fost reală, a impresionat mult pe Alecsandri, care o mai povesteşte în poezia Plugul blestemat (din colecţia Altele), punând chiar pe Domnitorul Ţării (Mihail Sturdza). în fruntea acelora care, în persoană, voiau să deposedeze pe ţărani de pământurile lor. Şi tot Alecsandri istoriseşte această măreaţă întâmplare unei Ro­ mânce, Mărie Movila, care a scris în franţuzeşte o carte: Les sept montagnes, histoire moldave. (Paris, E. Dentu, 1863). în care se arată pe larg lupta pentru pământ a Vrâncenilor, pe timpul aceluiaşi Domnitor. în­ tâmplarea a fost adusă la cunoştinşa autoarei de „un boyard patriote, dont

Ci

&

i

rl


121 le nom est cher au peuple roumain. (M. B. Alecsandri)44. Şi se adaugă:.... ,,C est son recit que j’ai essave de reproduire, en lui conservant sa simplicite, sa couleur et. sa verite44. Fără ca aceste trei calităţi să fie prea accen­ tuate, povestirea este destul de plină de mişcare şi subiectul — în ciuda câtorva naivităţi — nu e lipsit de oarecare măreţie şi de o bărbătească mândrie naţională. Boerul hrăpăreţ, voind să tragă brazdă pe moşia răzăşească, pentru a schimba vechea delimitare şi a-şi însuşi astfel pământu­ rile ce nu-i aparţineau, întâlneşte furia populară deslănţuită, ce în curând va răpune îndrăzneala şi lăcomia acaparatorilor. De altfel, în toată comedia Boieri şi Ciocoi, bate un vânt revoluţionar şi revolta care fermenta atâta vreme izbucneşte către sfârşitul piesei, răs­ toarnă ordinea de lucruri şi reîntronează dreptatea. Alecsandri evoca în rândurile lucrării sale vremea propriilor lupte pentru libertate, avântul tineresc, care i-a fost înăduşit atunci, dar care, — cu timpul, tot a învins. Generaţia sa era mandră, acum c'.nd unele idealuri pentru oare a luptat se realizase, de opoziţia îndârjită ce o făcuse pe vremuri lui Mihail Sturdza. Tn Sgârcitul risipitor — încercare curajoasă. însă complet ratată, de a scrie o comedie de caracter — Alecsandri revine, totuşi, la procedeele sale din anterioarele comedii. Găsim nume care zugrăvesc pe cei ce le poartă: Buzunărescu, Sgârcea, Tribunescu; apoi altele, care, pe lângă aceasta, sunt şi vechi cunoştinţe: Sandu Napoilă, Clevetici. Piesa mai pre­ zintă, în germen, unole situaţii caragialene, pe care marele drama­ turg le-a reluat mai târziu, cu măestria lui lapidară. Cetind rândurile ce urmează (Sgârcitul risipitor I, 1), n’ai zice că sunt desprinse din O noap.te furtunoasă sau din Conu Leonida faţă cu reacţiunea? Clevetici. — (cctiiul). Ieri, pe la 10 ove, casa onorabilului cetăţean Barbu M'icelărescu a luat foc în lipsa lui, fiind onorabilul cetăţean dus în piaţă, ca să-şi exer­ cite meseria sa de măcelar, pentru îndestu'area poporului. Ce face poliţia? Ce face capul pompierilor? Lucru de necrezut în secolul nostru de civilizaţiune!! Pompierii şi poliţaii aleargă la domiciliul onorabilului cetăţean Măcelărescu şi găsind uşa casei închisă cu lacăt, îşi permit a o sforţa şi a pătrunde înăuntru, ca o sălbatică oardă de ieniceri. Tn adevăr, incendiul a fost stins, casa a fost. salvată şi cu dânsa poate ma­ halaua întreagă, dar aceste eonsideraţiuni sunt secundarii pe lângă actul flagrant de călcare a domiciliului...- Unde este dar inviolabilitatea domiciliului, consacrată de conyenţiune?

t

Sau: „Amice, eşti mare ca şi Cavouri Vină să te strâng la pieptul meu de cetăţean4‘. Alecsandri subliniază mai mult „şarja44. Gazeta opiniei publice este Gogoaşa patriotica, „ziar politic şi comercial44. (Un fel de Răcnetul Carpatilor’din O noapte furtunoasă). Exemple de acestea se mai pot da:

T

Clevetici. — Nu întrerupe oratorul, Domnule. Tribunescu. — §Eu voi susţine) drepturile naţionale, autonomia, independen­ ţa. gloria naţională, garda naţională, sufragiul un.versal. (IU D.


— 122 Ultimele cuvinte, mai ales, sunt specific „caragialene4 4. Deşi Al sandri îşi intitulează această piesă „dramă44, de fapt. prin toată acţiunea ei, până la sfârşitul ultimului act, e comedie, e o comedie cu sfârşit trist eroul moare. Alecsandri cunoştea bine pe Moliere (pentru amănunte cf cartea D-lui Cli. Drouihef: Alecsandri şi scriitorii francezi). Harpagon al acestuia i-a servit întrucâtva ca model, pentru unele atitudini ale eroului său: sipetul eu galbeni e celebra „casetă44 a eroului molieresc; conflictul între părinte şi fiu etc.). In comedia lui Moliere, Don Juan, ’ sfârşitul e de asemenea, tragic. Nu vom greşi, deci, punând printre comedii această piesă a lui Alecsandri, pe care o putem scuti de subtitlul „semi-dramă4 4 cum i s’a spus, dintr’o exagerată dragoste de preciziune. Cum „dar din dar se face rai44, Alecsandri se pare a fi inspirat, la rândul lui, o clasică scenă din Răgi Tudose a lui Delavrancea, scena când eroul îşi numără şi-şi îmbrăţişează banii: Antohi — Ţine-mă, Sandule, ţine-mă ca sâ-i pot desmierda şi săruta, eă poate acum îi privesc pentru cea din urma dată... Am să mor, iubiţii mei, să mor şi să nu vă mai văd! Veniţi cu mine pe ceea lume, gălbiorii mei!. Nu mă lăsaţi să i>lec singur. C’am trăit bine împreună. Nu v’am jertfit pentru ca să-mi împlinesc poftele. V’am slăvit o vieaţă întreagă, şi acum o, Dumnezeule, să mă despart de voi? (Exaltândn-sc). Nu se poate, nu! mai bine luaţi-mi pielea, de pe trup: luaţi-mi zilele, dar galbenii nu, nu, nu!... (II apucă tuşea şi cade leşinat pe canapea). (Sgârcitul risipitor, I, 11).

In piesa aceasta a lui Alecsandri, acţiunea e difuză, dar e mai subtilă întrucâtva, mai uşoară, mai cu dibăcie chiar condusă decât în alte pro­ ducţii ale sale. Dialogul e mai sigur, mai puţin naiv. E o piesa în genul acelor producţiuni dramatice franceze, ce abundau în vremea poetului no­ stru, pe scenele teatrelor pariziene, aşa zise de „bulevard44, producţii ce nu se distingeau prin aprofundarea tipurilor, nici prin subiecte prea originale, dar care plăceau, pentrucă prezentau, într’un dialog fin, scene variate, prinse fugar şi adesea spiritual expuse*. Cetatea Neamţului este de sigur de un nivel mai scăzut, în pro­ ducţia dramatică a lui Alecsandri. Totuşi, pentru tiradele patriotice din ea, cât şi pentru faptul că exaltă un subiect extrem de popular la noi, da­ torită mai ales lui C. Negruzzi, care l-a luat din cronicari, piesa aceasta a fost deseori reprezentată şi chiar azi e „cal de bătae44 al producţiilor şcolăreşti de pe alocuri. Naivităţile istorice din ea, nu sunt egalate decât doar de scena din Dumbrava Roşie, în care Toporsiki şi Cârjă, căpetenii e oştilor duşmane care stau „faţăhi faţă44, se retrag la umbra unui copac, conversând, în vreme ce armatele lor se luptă. Exemple pentru îlustra*) Ca simplă curiozitate, notăm aici cât de pronunţată era dragostea publicului dela noi, pe la jumătatea veacului trecut, pentru literatura bună naţională şi cat cTe populare deveneau unele din versurile, expresiile sau imaginile fericit exprimate, ale scriitorilor noştri. Astfel în Sgârcitul risipitor (II, 4) se reproduce nu ca citaţie, ci m mod firesc, ca o replică a unui personaj, versul lui Gr. Alecsandrescu, dm B Viţelul: „S’a schimbat boerul, nu e cum îl ştii“.

vi


- 123 —

*

f-

rea acestor lucruri se pot găsi numeroase. La sfârşitul actului I, Farcaş, care, condamnat la spânzurătoare de către Sobieski, strigă: „ Să mă spân­ zure pe mine! Hei...!... Că doar nu piere Românul cu una cu două1 *. Şi nici mai mult, nici mai puţin, „smuceşte un baltag din mâinile unui sol­ dat şi purtându-1 pe deasupra capului, răcneşte: „In lături, păgânilor, că eu sunt Farcaş aprodul**. Şi, apoi scapă din mâinile Polonezilor, având şi timpul să strice o punte cu baltagul, fără să poată fi împiedicat de duşmani. Sau monologul lui Sobiescki, din actul III (scena II); „Soartă, soartă amăgitoare! Nebun, care se’ncrede ţie“ etc., ceea ce spusese de altfel şi Despot-Vodă, tot asupra soartei: „Nebun cine se’nerede în tine cu orbire“ ; ori răspunsul lui Sobiescki, dat soldaţilor săi, care se răsculase ('III, 4), sau, mai ales, ultimele rânduri ale piesei, în care se exaltă o fic­ tivă, pe atunci, frăţie polono-moldovenească: „De azi înainte, Sobieski se declară cu mândrie prietenul Românilor**. Originea poloneză a soţiei poe­ tului poate fi, de sigur, o explicaţie în această atitudine avântată. Cu un subiect istoric, de felul celor desvoltate în La Turnu-Măgurelc, şi mai cu seamă în Despot-Voclă, Cetatea Neamţului ar fi putut fi scrisă în versuri. Conţinutul ei s’ar fi potrivit unei asemenea tratări. Dar Alecsandri, într’o vreme când demarcaţiile între cele două forme artistice nu erau puţin accentuate, ea pe vremea lui Moliere, de exemplu, a preferat forma aceasta, mai comodă, pentru a cânta isprăvile vitejeşti ale plăieşilor. Lipsă de timp? Poate. Recunoaştem însă că piesa ar fi câştigat în haina versurilor, ce ar fi înăduşit, credem, întrucâtva, lipsa de naturaleţe a unor tirade. Alecsandri rămâne, însă, în teatru, mai ales un zugrăvitor al socie­ tăţii din vremea sa. In această zugrăvire, poetul ia atitudine în multe che­ stiuni. Elementul satiric al acestor producţii apare mereu accentuat. Tea­ trul fiind pentru el o tribună, rolul de critic social îi revine în multe oca­ zii, când se mulţumeşte a schiţa, constatând rele, pe care zugrăvindu-le le şi atacă, deşi uneori în înfăţişări mai uşor sezisabile pentru ochiul unui artist neexperimentat în profunde studii ale psihologiei mulţimei sau ale indivizilor. Oricât azi s’ar critica, din atâtea puncte de vedere, producţiile tea­ trale ale „bardului*.*, el rămâne un scriitor înzestrat cu un simţ dra­ matic necontestat. Acest talent dramatic, după cum a susţinut Caragiale, nu se confundă totdeauna cu talentul literar; el poate fi chiar independent de el. E un simţ aparte, înăscut în unii oameni, care — ca Seribe, la Fran­ cezi—au clarul de a privi orice acţiune în cadrul şi perspectiva desfăşurării scenice. Cu toate scăderile sale (naivitate, lipsă de profunditate, sau ti­ puri ce nu trăesc totdeauna), Alecsandri a fost înzestrat, fără discuţie, cu acest dar dramatic, cu darul de a prinde, în cadrele dialogului, situaţii, uneori vii, totdeauna însă suficient de agreabile la lectură sau, mai cu seamă, la reprezentare.


*

XII

a

VASILE ALECSANDRI: DESPOT-VODA *) In 18791 Alecsandri debutează. în drama istorica, scriind DespotVodă, aceasta, mai ales în urma sfatului pe care poetul l-a primit dela prietenul său, Cantaeuzino: Iu care ai compus atâtea comedii, canţonete, vodeviluri, pentru teatrul român, de ce nu te gândeşti în fine a intra pe calea cu mult mai largă şi atrăgătoare a dramei istorice?

Ta r Alecsand ri răspunde:

fi

_ M ’am oprit deodată, precum ştii. în faţă eu Despot Eraclidul şi după un Doamncajută bine accentuat, am Încălecat pe condei, îndreptându-i mersul pe cărările abia in­ dicate de cronicarii noştri.

Acţiunea dramei se prezintă în felul următor: Despot-Vodă, un aven­ turier îndrăzneţ, mânat de ambiţia de a pune mâna pe tronul Moldovei, câştiga, prin însuşirile lui, pe boierii nemulţumiţi de domnia lui Lăpuşneanu. Alexaudrn-Vodă, pătrunzându-i intenţiile, îl otrăveşte, chiar la os­ păţul pe care-1 oferise în cinstea lui; dar Despot, prevăzut din vreme cu un antidot, scapă dela moarte. Spre a-şi ajunge scopul, ocuparea tro­ nului Moldovei, el câştigă pe Moţoc, de partea sa. Tatăl Anei pune la cale răsturnarea Domnului şi înscăunarea lui Despot, cu toată împotrivirea lui Tomşa, boier din vechea gardă a ţării. Alecsandri prinde de veste şi aruncă în temniţă pe adversarul său. care reuşeşte însă să scape din nou, travestit în hainele lui Ciubăr, un nebun cu aspiraţii la domnie, trimis de însuşi Lăpuşneanu, să-şi bată joc de Despot şi fuge în Polonia la spriji­ nitorul său, Laski, cu a cărui soţie, Carmina, are legături de strânsă prie­ tenie. Spre a scăpa de solii lui Lăpuşneanu^ care vin să-l ceară, el se face mort, aşezându-se pe catafalc, gata pentru înmormântare. Susţinut de oş­ tirea ce-i este pusă la dispoziţie de către Laski, Despot reuşeşte să ocupe tronul Moldovei. Dar, odată ajuns domn, el pune biruri grele pe popor, topeşte odoarele bisericeşti, şi ridică împotriva sa pe Moţoc, refuzând că­ sătoria cu Ana. pe care promisese, aceluia ce-1 sprijinise în acţiunea sa, că o va lua de soţie. Când se vede împresurat de ostaşii lui Tomşa, el *) Disertaţia elevului Ţirvilei Constantin, clasa VII A.


- 125 — caută să recâştige pe Moţoc ele partea sa, făgăduind iar că va lua în eăsăţone pe fiica lui, dar Carmina, care se afla şi ea în Suceava, se consideră jignita şi înşelată, şi voind să se rasbune împotriva lui Despot, destăinueşte lui Laski legăturile ei cu Eradici. Laski o ucide, iar eroul dra­ mei, părăsit şi de cel din urmă sprijinitor al său, e biruit de Tomşa şi omorît de Ciubăr, care, în fanatismul lui, răsbună legea pângărită. Acţiunea, care prin repeziciunea momentelor se desfăşoară viu în pri­ mele două acte, lâncezeşte în cel de al treilea, când Eraclid, în castelul lui Laski, rămâne în inactivitate, prefăeându-se mort, spre a scăpa de îndă­ rătnicii sai duşmani. Urmărind evoluţia acţiunii, observăm măiastră re­ dare a conflictului dramatic. Lupta destul de echilibrată se dă. între Lăpuşneanu şi Despot, dornic şi hotărît să ocupe tronul crudului Domn al Moldovei. Lupta între cele două puteri începe când soţul Rucsandrei încearcă să-l otrăvească pe Eraclid. Despot, însă, scapă, graţie autidotului, astfel că lupta continuă cu înverşunare. Despot este cel ce câştigă teren, mul­ ţumită lui Moţoc, care arată boerilor strânşi în jurul său că AlexandruVodă trebue alungat din tron, lucru pe care toţi îl aprobă, dar nu pot ieşi din încurcătură, gândindu-se care ar putea fi viitorul stăpân al ţării lor. Tot Moţoc e cel ce-i scoate din îndoială, prezentându-le pe Despot. Din acest moment un nou conflict ia naştere; acela dintre Eraclid şi Tomşa, boier vechiu, care nu poate concepe ca pe tronul ţării să dom­ nească un străin. Alecsandri şi-a dat bine seama că îndată ce Lăpuşneanu va fi detronat şi conflictul se va termina prin învingerea uneia din forţele ce-1 reprezentau şi drama va trebui sa se sfârşească. De aceea poetul a făcut să apară o altă putere, acea a lui Tomşa, care să ducă lupta mai departe. Despot nu se poate bucura mult timp de faptul că a ocupat tronul atât de dorit, căci desnodământul nu întârzie să apară, încrezut în puterea sa, el uită promisiunea făcută faţă de Moţoc, de a lua în căsătorie pe Ana, lucru ce determină pe interesatul boier să treacă de partea Tomşii, care venit cu oaste împotriva tiranului, reu­ şeşte să-şi învingă adversarul, fapt care aduce părăsirea lui Despot şi de către Laski; aceasta mai ales când nobilul polon află de legăturile dintre Eraclid şi Carmina. Ultimul moment al desnodământului e'omorîrea eroului de către fanaticul Ciubăr. Din modul cum evoluează acţiunea, observăm că Alecsandri ne înfăţişează pe Despot, ca pe un om hotărît, inteligent, ingenios şi încrezut. Hotărîrea lui Eraclid se vede din primul pană în ultimul moment al vieţii, când e în stare să înfrunte toate pericolele spre a-şi ajunge sco­ pul. Faptul că Lăpuşneanu încearcă să-l otrăvească nu-1 înspăimântă, ci din contră îl întărâtă şi mai mult împotriva soţului Ruxandrei. O sin­ gură dată caracterul lui e întunecat: scena în care el jse^ preface mort; aceasta pentru scurt timp, căci întrebat de Laski dacă în urma atâtor insuccese îşi va părăsi gândul de.a ocupa tronul Moldovei, el spune:

r-

Nu, Laski, un om viteaz clin luptă Nu se retrage grabnic când arma lui e rupta... Destinul crunt l-oi frânge din nou sub paşii mei.


—126 — lucru care-i reuşeşte, cum am văzut, ajungând Voevod în locul crudu­ lui soţ al Ruxandrei. Când părăsit de toţi e învins de Tomşa, el încă nu-si pierde cumpătul, întâmpinându-şi adversarul cu fruntea senină, fapt care nu-1 împiedică însă pe Ciubăr să-l omoare. Un alt personaj al acestei drame e Moţoc, tipul omului interesat care caută să fie în bune relaţii cu cel puternic sau cu cel de pe urma căruia ştie că va putea trage foloase. In contrast cu Moţoc, ne e înfăţişat Tomşa, omul idealist, mai ales în ceea ce priveşte atitudinea lui patriotică. Deşi toţi boierii trec de partea lui Despot, acceptându-1 ca Domn, Tomşa nu poate concepe ca un străin să domnească în scaunul Moldovei şi să aducă nenorociri pe capul bie­ tului popor. Alecsandri n’a. reuşit să ne redea mereu prin acţiune caracterul eroului său, ci a simţit nevoia să-l întregească prin intermediul lui Moţoc sau al Anei, care-i' laudă calităţile. Nu numai atât, dar poetul a modificat coloritul timpului, din cauza anacronismelor care abundă în opera sa. Astfel în timpul lui Despot, Alecsandri arată că trebuia să se pornească o cruciadă împotriva Tur­ cilor, lucru ce nu corespunde de loc mentalităţii şi tendinţelor veacului al XVI-lea. Alt anacronism: ajuns Domn, Despot îşi arată nabililor moneda pe care el nu s’a intitulat decât Voevod al Moldovei; în curând, adaugă el, voiu fi stăpân al trei ţări române: Ardealul, Muntenia şi Mol­ dova. Ideia: unirea ţărilor române nu corespunde veacului al XVI-lea, dar în ea îl vedem pe Alecsandri hrănit cu idealurile generaţiei sale. Oa. şi în Boieri şi ciocoi, comedie a aceluiaşi poet, analizată într’o şe­ dinţă precedentă, se observă şi în Despot-Vodă un abuz de nionoloage. Versurile corecte produc o muzicalitate care impresionează plăcut urechea cetitorului. Deşi talentul poetului s’a manifestat de astă dată în ramura dramei istorice, „veselul Alecsandri£, cum l-a caracterizat minunat Eminescu în Epigonii, nu pierde ocazia de a plasa câteva scene, în cursul, acţiunii, pline de un puternic humor. Despot-Vodă a fost conceput după modelul dramelor romantice şi în special după acela al pieselor lui V. Hugo. Autocrifica

N’am făcut caracterizările tuturor personagiilor, ci numai pe acelora care mi s’au părut mai conturate şi deci mai interesante.

ale

Observafiile elevilor

a) Vorbitorul, pentru a arăta faptele care l-au împins pe Aleesandri să scrie Despot-Vodă, ne redă o întreagă scrisoare a lui către un prieten. Oare nu era destul să ne prezinte numai pasagiile caracteristice 1)) A arăta în introducere planul lucrării, denotă lipsă de încredere m sine; acest plan trebue să reiasă din însuşi fondul ei. c) Caracterizarea personagiilor este mediocră, Despot nu este înfăţişat în adevăratul sau caracter. Duplicitatea lui, care l-a condus spre tragicul sfârşit, e ne-


-127 — glijată. Că Moţoc e boierul cel mai bine zugrăvit în dramă este inexact. Portretul lui Tomşa este mult mai reuşit. El apare ca „un om croit clintr ’o bucată4 4, ferm în convingerile lui şi de o bunătate sufletească remarcabilă. Despre caracterul lui Ciubăr nu ni s’a vorbit atât cât tre­ buia. Nu este şi el un personaj destul de important? Fără el ar fi putut scăpa Despot din închisoare? d) Despre anacronisme ne pomeneşte în treacăt, c<a despre un lucru fără importanţă. Trebuia să arate întru cât strică ele piesei. Cred că aceste anacronisme sunt dăunătoare unei piese, numai atunci când pun acţiunea lucrării dramatice în contradicţie com­ pletă cu adevărul istoric, e) Se remarcă citaţii prea lungi şi unele ca­ cofonii. Sfârşitul lucrării pare întrerupt. Ne aşteptam să mai auzim ceva. (A;p o s t o 1 e s c u C. A n t o n, el. Vl-a B). — a) Laski îşi avea castelul în Ungaria şi nu în Polonia, cum susţine vorbitorul, b) După ce a făcut rezumatul întregii piese, elevul Ţirvilei revine şi mai povesteşte unele scene, c) In autocritică trebuia să spună şi după cine a lucrat, sau dacă nu a lucrat după nimeni, să menţioneze aceasta. (B o j i< n V i r g i 1, cl. Vl-a A). Răspunsul vorbitorului

Mi s’a atras atenţia că am reluat scene pe care le mai cetisem odată, când am vorbit despre acţiune. Aceasta am făcut-o numai spre a evi­ denţia evoluţia conflictului dramatic sau caracterul vreunui personaj. Mi s’a mai făcut observaţia că nu am caracterizat şi pe Ciubăr-Vodă. Nu l-am găsit de loc interesant şi de aceea nu l-am redat. N’am pomenit în autocritică numele cărţilor care mi-ar fi servit la întocmirea lucrării, deoarece n’am consultat nimic în afară de manualul de Limba română (de D-l Gh. Nedioglu). M’am mărginit să cetesc cu atenţie opera lui Alecsandri. Privire generala şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu, după ce constată cetirea corectă şi nuan­ ţată a lucrării, deşi era grăbită şi după ce îndreaptă câteva defecte de pronunţare a unor cuvinte, relevează, între altele, conciziunea rezuma­ telor, regretând că vorbitorul nu s’a ocupat decât extrem de puţin de forma operei ce avea de analizat, de arta ei, de versificaţie, şi n’a consacrat un punct din planul său şi acestei chestiuni destul de importante, când e vorba să cuprinzi într’o amplă privire o realizare complexă, cum e aceea a unei drame.

I

Analizând astăzi piesa Despot-Vodă, noi nu facem în studiul operei lui Al. o ascensiune calitativă, ci una mai mult cronologică, ea fiind scrisă după majoritatea lucrărilor deja cercetate ale poetului. Dramă ro­ mantică — după prototipul celor franceze ale lui V. Hugo, care l-au servit ea model — ea apare la noi destulă vreme după ce, la 1843, repu­ taţia teatrului romantic fusese înmormântată în Franţa, căci Despot-Voda e din 1879. In această epocă alte formule teatrale interesau publicul fran-


128 eez. Sporadicele apariţii romantice se iveau ca manifestări întârziate si ■ trebuit abilitatea unui Rostand, ca să se mai dea acestui teatru o anima/ puternică, totuşi provizorie. Modele franceze (vorbesc de cele literare) îs' au ecou destul de tardiv la noi. Simbolismul, de ex„ popular_atât cât/ putut fi popular un curent ca acesta — între 1880—1890, în Franţa" h noi reuşeşte să se impue abia între 1900—1910. In ultima parte a vieţii sale, pe Al. îl urmărea strălucirea succeselor sgomotoase ale dramelor romantice, văzute la Paris, în tinereţe, pe scenele principale din capi­ tala Franţei. Amintirile acestei vârste se şterg greu şi, în epoca dela 1834, când poetul nostru soseşte în ,,oraşul luminei44, dramele lui- Hu^o alcătuesc preocuparea de căpetenie a intelectualilor şi chiar a publicu­ lui mare. Faima jiletcii roşii a lui Gautier,' dela premiera piesei Hemani, de sigur că era încă în toate sufletele şi cum să uiţi avântul acela tine-, resc şi entuziasmul neofiţilor şcoalei biruitoare, când şi sufletul tău tâ- ' năr cerea înoiri, chiar dacă fondul conformaţiei sale interne nu era ab­ solut la fel cu acela al reprezentanţilor formulelor celor nouă Subiectul dramei Despot-Vodă e tot ce poate fi mai „â la maniere de44 V. Hugo, în sensul că această ascensiune rapidă a uimi erou. care nu era orice-ar fi spus el — de extracţie strălucită, înălţarea lui pe tron şi apoi prăbuşirea iremediabilă sunt elemente ce-ar fi convenit de minune şi poetului francez, care alegea totdeauna subiecte ce eşiau din tiparele comune şi interesau tocmai prin neprevăzutul lor. Această „mărire şi decădere44 ale unui personaj înzestrat, în goană după glo­ rie căutată cu orice preţ, acest magic „excelsior44 şi peripeţiile . ine­ rente celor ce pornesc spre cuceriri adesea irealizabile ascund — trebue s’o recunoaştem — elemente dramatice prin excelenţă fecunde. „Ce su­ biect de inspiraţie şi de studiu!44 exclamă Al. Acest erou extrem de in­ teresant, care şi-a însuşit o cultură frumoasă şi puţin obişnuită pe atunci, care a fost — după cum s’a descoperit nu de miilt — şi student, al Facultăţii de Medicină din Montpeilier, a fost prezentat de AL, nu ca „un simplu râvnitor de putere, ci un ambiţios îndemnat de un ţel măreţ la. început, însă sdrobit de fatalitate44. Adevărul istoric n’a putut fi res­ pectat de autor: uneori din cauza lipsei materialului, alteori din voinţa de a da o variaţie mai pronunţată acţiunii. Astfel personagiul Anei şi al lui Ciubăr — va spune poetul — au fost inventate de el, având nevoe de dânsele, „pentru ţesătura intrigei acestei drame44. Desnodământul ele ase­ menea e schimbat. Despot moare, în piesa lui AL, ucis de Ciubăr-Voclă şi nu de Tomşa, cum se crede că s’a întâmplat în realitate. Această modificare a datelor din cronici nu pare prea iscusită şi pentru „ţesătura intrigii acestei drame44 nu era nici absolut necesară. Tomşa, duşmanul implaca­ bil al eroului, ar fi fost- mai potrivit pentru acest rol. De altfel şi autorul pare că ar pregăti-iii.wa-stfel de desnodământ, când pune pe Despot să spue OH, 10) : „El ‘(mSpUf chiar mă va ucide când va putea vreo­ dată44. Alte personagii sunt reluări dintre acele ce animează acţiunea din Alexandru Lâyuşneanu a lui C. Negruzzi: Domnitorul acesta însuşi, apoi Stroici, Spancioc, Domniţa Ruxandra, Moţoc, etc. Chiar unele traze de acolo revin sub'pana lui AL: „Muerea-i tot muere spune (m espo

r-


— 129 — Vodă,) Al. Lăpiişneanu despre Ruxandra, prea încrezătoare în „vărul** ei. Aşa spusese acelaşi Yoevod, în nuvela Iui Xegruzzi, când Doamna le­ şină la vederea piramidei de capete ale boeriior tăiaţi. Naivităţile nu sunt absente, de sigur, nici de aici. Scena cu luarea con:;.... tra otravei (actul II), ca şi acea a morţii simulate a lui Despot nu sunt pentru a accentua coloarea locală, ce lipseşte cu desăvârşire din această plină de rîvnă, totuşi, încercare. S’a exagerat, de contimporanii lui Al., valoarea acestei produceri. Odobescu zicea: „In limba noastră Despot-Vodă nu şi-are încă seamănul**, iar I. Ghica: „Drama ta istorică, Despot, este un giuvaer din cele mai pre­ ţioase ale coroanei tale de poet**. Opinia publică a ratificat, în acea vreme, părerile scriitorilor mai sus exprimate, dar posteritatea le-a re­ vizuit cu grijă, temperându-le tonul prea exaltat. Căci unele anacronisme ca şi tiradele lungi şi 'nesusţinute (ca acele din actul I, scena 3: „A, iată-mă’n Moldova** sau din actul II, tabloul 2, scena 2, ale lui Lăpuşneanu).nu pot satisface gusturile de azi, ele apărând ca vestigii ale unei arte disuete. Elogiul viu şi subliniat al calităţilor neamului ne aminteşte atât „Românul nu piere**, cât şi toate celelalte similare expre­ sii, de care poetul a abuzat: „Românul are şapte vieţi, în pieptu-i de aramă** etc. Tomşa spunea lui Despot:

Mai lesne tu găsi-vei un vultur mort ce sboară, Un Grec fără trufie, un deal fără suiş, Copaci fără de vârfuri, văi făr' de coborîş, Decât atunci când ţara e la neîridemână O lipsă de ’ndrăzneală în inima română

(I, D. Se vorbeşte mereu de „versurile frumoase**, ale acestei piese. Fără îndoială că versurile în adevăr frumoase ale lui Al. nu în această dramă le vom găsi, căci ele simt, pe alocuri, sau greoaie, lipsite de ritm: Despot. — Scumpul meu Laski! LasTci. — Cum, pe neaşteptate? (III, 2).

^ *

sau : . Carmiiuţ. — Laski, o întâlnire îşi pierde, când sunt martori, senina ei pornire (IU, 2).

sau încă: An-a. — Ah! cum mă pedepseşte cerul, nenorocită! (V,6).

sau pătate de franţuzisme supărătoare: „gândul tău se’nsoară cu a mea dorinţă**, (I, t. 2, sc. 2), sau: „Ab, scumpă nepoţica, tu faci un vis fru­ mos", (II, 3) *) sau încă: „Vorbeşte-mi tu de dansa cu glasul tau iubit—sa mă report ferice în gândul meu răpit, / La patria-mi cu soare .. (III, 1), >

*-

*) „Albert, Craiul Lehiei, făcut-a un vis mare“ (Dumbrava roşie). 9


1

—130 — ori: „Dar soarta până-acuma s’a arătat contrară" (III, 1), „Ea preschimb" cu Despot o privire furtivă'" (III, 2). Pentru cuvântul onor se ştie ce slâ biciune avea Al.: „Să lase-o pată neagră pe vechiul tău onor“*)f (IU 5)' Orgă în limbajul său se spunea organ: „acordurile unui organ' Expresii populare, în schimb, pe alocuri: „mai mulţi de zeci: mai mulţi si vi* merei“ (I, 1), „tueş", I, uit. sc.) etc. Pe lângă laudele prietenilor săi, Al. a avut a se împărtăşi de criti­ cele severe ale câtorva contimporani, care vedeau în Despot-Vodă o încer­ care cu totul nereuşită. Poetul spunea la adresa lor: „Să lei fie easacasă, /Să le fie masa-masă,/ Iarna-iarnă, vara-vară /Şi ţărâna lor uşoară". Autorul causticei, deşi generoasei — în prima parte — Criti­ cilor mei, se relevă şi aici- ca acelaşi scriitor plictisit de înverşunarea adversarilor, căruia nu se poate opri de a le adresa o săgeată, cu vârful totuşi cam tocit de neîntrebuinţare. Unele reminiscenţe se pot semnala în cuprins: scena 4 din Actul I când Moţoc dă a înţelege boerilor că se îndoeşte de cineva din semenii săi. Aceştia se întreabă pe rând: „De mine? De mine dar?"... etc., amin­ tind scena celebră dintre Mântuitor şi Apostoli. Unele aluzii contemporane actualizează întrucâtva acţiunea istorică: Syancioc. — Sărmanul! Jncă unul cu gărgăuni domneşti. Aceasta-i tristă boală a minţii româneşti.

Al. nu uitase competiţiunile contemporanilor săi, dela 1859. Pe alocuri, apar şi versuri sau ecouri din alte inspiraţii ale poetului: Ana. — Apoi mi-a spus de ţărmuri scăldate ’n aer cald, C© sunt cu drag încinse de-o mare de smarald. (II, 3).

Isprăvind, vorbitorul spune că Despot-Vodă nu reuşeşte a emoţiona prin acţiunea sau prin replicele personagiilor, având doar la reprezentare oarecare prestanţă, datorită decorului, costumelor şi unor tirade fastuoase. Elementul comic din această piesă este mai totdeauna vădit accentuat, fără sa fie de o prea înaltă calitate. Dialogul dintre Limbă-dulce şi Jumă­ tate — dacă prezintă ceva mai multă naturaleţe. Peste întreaga operă plu­ teşte o atmosferă factice, de ceva construit, cu orice preţ, ca ilustrare a unei formule pe care autorul caută să o imite. Emfaza unor pasagii şi retori­ smul altora ne îndepărtează de atmosfera senină a Pastelurilor şi ne arată un Al., care, după ce se regăsise, rătăcea din nou prin ţinuturi nepotrivite cu totul temperamentului său.

*) Altă schimbare de gen: „Eclipsul se întinde pe fruntea-mi suverană** (V, 5).

7


XIII

*

VASILE ALECSANDRI: FÂNTÂNA BLANDUZIEI şi OVIDIU *) &

\

*

* i I

! *

V

In a doua jumătate a secolului al XlX-lea, Alecsandri îşi continuă ac­ tivitatea sa de scriitor dramatic, scriind drame în versuri. Liberat de idealurile sale politice şi sociale, care acum se înfăptuiseră, înscrie în isto­ ria literaturii noastre un alt capitol, acela al teatrului istoric în versuri. După apariţia dramei Cetatea Neamţului 1857, punctul de plecare al acestui nou capitol, urmează drama romantică Despot Vodă, iar la 1883, la 62 ani, Al. dă la iveală Fântâna Blanduziei, cea mai reuşită piesă a sa, datorită faptului că ne redă din câteva linii o viziune clară a unui fragment de vieaţă antică. Evenimentele care au determinat pe Al. să scrie Fântâna Blanduziei, cât şi celelalte drame istorice, sunt fie de ordin material, fie de ordin sufletesc. Intr’o scrisoare adresată prietenului său Edouard Grenier, poet francez, care fusese prin Moldova, îi spune că, cercând să scape de plictiseală., s’a dedat la studiul lui Horaţiu şi pentru ca să-şi exprime sentimentele de mulţu­ mire faţă de el, a scris o piesă în care Horaţiu este eroul. Deci, afinitatea sufletească ce există între ei este una din cauze. Apoi atmosfera din acel timp, care se prefăcuse, este o altă cauză: schimbarea Principatelor-Unite în Negatul României şi modernizarea teatrului. Ca izvoare de inspiraţie a avut traducerile lui Horaţiu, făcute de Olănescu-Ascanio, apoi o mulţime de studii franceze asupra epocii lui August, cât şi diferite dicţionare archeologiee, graţie cărora a putut să redea coloarea locală. Acţiunea se pe­ trece în Italia antică, în timpul împăratului August. Poetul Horaţiu, care trăeşte retras la ţară, se îndrăgosteşte la bătrâneţe de o tânără sclavă a lui Scaur, Getta, care iubeşte însă pe Gallus, sclavul lui Horaţiu. Ca om chibzuit, Horaţiu îşi dă seama de nesocotinţa sa şi se resemnează. Piesa se termină prin liberarea lui Gallus şi a Gettei, de către poet. Protagonistul piesei este Horaţiu, căci prin faptele şi atitudinile sale face ca celelalte personagii şi acţiunea să graviteze în jurul lui. El ne apare ea un om moderat, al cărui amor nu merge până la pasiune, căci la antici *) Disertaţia elevului Apostolescu C. Anton, clasa VI B.

)


— 132 — pasiunea era sau necunoscută sau cât mai rară. Şi tocmai lipsa acestei pasiuni face ca el să nu alunece pe panta viţiului, după cum ne-am fi aşteptat dela un om care lua mereu parte la petrecerile organizate de prie' tenii săi. Spiritul satiric şi înclinarea către morală îşi găsesc o expresie fericită la Horaţiu şi-l integrează în geniul rasei sale.’ Dragostea, care se născuse spre declinul vieţii lui, pentru Getta, isvorăşte dintr’un imbold al inimei sale, care totuşi era tânără. Aceasta nu e dragostea sensuală ca a lui Postumus. Când află că iubirea nu-i este împărtăşită, sufe­ rinţa i se sălăşlueste pentru un moment în inimă, dar conştiinţa lui, dictându-i că aşa şi este firesc să fie, se resemnează şi se pleacă. Mânia care-1 copleşeşte, când vede pe Getta prea sentimentală cu Gallus, face loc unui sentiment mai uman: mila şi totodată şi recunoştinţa sa se revarsă asupra celor ce i-au găsit poemul, mijlocul de a căpăta graţia exilatului Ovidiu. Din convingerea că sunt împrejurări şi vârste când resemnarea este cea mai nobilă atitudine rezultă că Horaţiu este un om superior. Un singur lucru i-ar întuneca faima sa şi ni l-ar înfăţişa ca pe un om al interesului. Este episodul final, când iartă pe Gallus şi pe Getta. S’ar crede că iertarea este o urmare a găsirii manuscrisului. Nu! El îi iartă fiindcă găsea ne­ cesar că trebue să facă fericiţi pe aceşti oameni ce se iubeau în mod sincer. Mult mai bine este conturată. Getta, care este personajul cel mai reuşit al piesei. Oricine ceteşte piesa lui Al. are un adânc sentiment de compăti­ mire faţă de acest vlăstar nobil: Getta. Pemee cu creştere aleasă, de o de­ licateţe exemplară, se simte stingheră de lumea în care trăia şi care nu ştia să menajeze acel suflet atât de nobil. Constrânsă de împrejurări să fie sclavă, asistă cu durere la toate actele nelegiuite ale celor din jurul său. I se rupe inima când se vede expusă vânzării, ca un animal oarecare, dar n’are putere să se împotrivească. Desperată, îşi plânge amarnic nenorocirea: Sărmanii mei părinţi! Priviţi din lumea voastră cumplita-mi umilinţă! Eu, viţă de neam mare! destinul crunt a vrut, Să fiu, ca o Bacliantă, batjocora vânzării .

*

f

■i

Caracterul său nobil reese clin pasaj iul în care renunţă la libertate, ştiindu-şi iubitul sclav: Să fiu din lanţ afară, şi’n lanţ iubitul meu? Sunt sclavă, rămân sclavă, dar sclavă adorată.

De asemenea, din pasajul în care înştiinţează pe sclavi că vor căpăta libertate, ieşind în întâmpinarea Neerei: A.ci are să vie Neera... Voi toţi sclavii ieşiţi cu veselie In cale-i şi chiar astăzi vă desrobiţi cu toţii.

Este în Getta întreaga tragedie a fiinţelor delicate nobile, care mcap pe mâna unor bărbaţi ce le terorizează prin faptele şi atitudinile lor. Neera

-)


- 133 -

!* <*<

! &-

I

este un personaj istoric. Horaţiu a cântat-o în epoda XV. Este tipul femeei geloase, care, pentru a-şi înlătura rivala, face orice. Postumus are deasem.enea realitate istorică. El este tipul libertinului. Cu toate că e bă­ trân, are dorinţele unui tânăr. Dragostea lui pentru Getta este libidi­ noasă. Simţul umanităţii îl are puţin, aproape de loc. In invidiosul Zoii, Al. a voit să fixeze pe poetul Al. Macedonski. Această înfierare e explica­ bilă, ţinând seamă de campania pe care Macedonski a dus-o contra lui în Literatorul şi în Excelsior. Celelalte personagii sunt imaginate, precum imaginată este şi acţiunea. Este o mare greşeală, pe care o găsim şi la scrii­ torii celebri, de a ne portretiza bine personagiile secundare. Să trecem la defectele şi calităţile pe care eventual le are piesa. Ceea ce abundă în Fântâna Blanduziei sunt anacronismele şi inexactităţile isto­ rice. Pe această temă Al. a fost aspru criticat de Aron Densusianu. Prin episodul în care povesteşte despre exilul lui Ovidiu, Al. face un anacro­ nism, căci acţiunea se petrece la anul 10 a. Cr., iar Ovidiu a fost exilat la 9 d. Ckr. In actul I, sc. VI. Neera spune că Origo şi Cynthia au prieteni pe Tibul şi Virgiliu. Or aceştia muriseră la anul 19, a. Ci\ Gallus e în­ făţişat ca un tânăr. Din replice reese că el trebuia să fie bătrân, având 50—60 ani. Urmează o serie întreagă de neadevăruri ca cele de mai sus, dar ele nu constituesc un defect decât când fac acţiunea complet în con­ trazicere cu realitatea istorică. Chiar la autorii celebri le întâlnim. Un alt defect este căderea neregulată a accentului pe numele proprii. Găsim astfel Ciceron, Păros, în loc de Cieron, Păros, etc. Versul piesei este necăutat, stilul pompos, iar imaginile sunt alese. In acest imn de slavă închinat ti­ nereţii şi dragostei, Al. n’a avut altă preocupare decât arta. Nu s’a gândit să moralizeze pe concetăţenii săi, nici să facă apoteoza trecutului nostru. A vrut să ne arate un colţ din vieaţa Romanilor. De aceea, pasiunea pu­ ternică şi răscolitoare, care ar fi putut strica armonia frumosului şi să înoreze seninătatea clasică, nu este analizată. Când realitatea i se părea prea aspră şi incomoda simţul estetic, renunţa la ea sau transforma ac­ ţiunea în episod. La 1885, doi ani după publicarea piesei Fântâna Blanduziei, o nouă dramă istorică vede lumina tiparului. Aceasta este Ovidiu, dramă în 4 acte. La reprezentare, neavând succesul aşteptat, este refăcută, adăogindu-i-se un nou act şi introducându-se în locul sclavului lui Ibis, Cloas, un nou personaj: Corina. Reluată în repertoriul Teatrului Naţional, la 1887, nu obţine un succes ce ar putea echivala cu acela al Fântânei Blanduziei. Punctul de plecare al piesei îl găsim în actul al III-lea, din Fântâna Blan­ duziei, în ultima scenă. Horaţiu, prin replicele sale, ne conturează figura exilatului Ovidiu. Această piesă ne apare ca un fel de reluare şi o con­ tinuare a Fântânei Blanduziei, mai cu seamă a ultimului act. Acţiunea primelor patru acte se petrece în Italia antică. Ovidiu, poet roman, cuce­ reşte inima nepoatei împăratului August, Iulia. Ţesându-se intrigi la curte, asupra acestei dragoste, Ovidiu este exilat la Tomis, unde are de luptat cu barbarii care năvălesc dela Nord. cât şi cu nostalgia şi melan­ colia ce puseseră stăpânire pe el. In urma unei răni, când era pe patul de moarte, sosesc prietenii săi dela Roma, împrcama cu Iulia şi-i vestesc


— 134 — graţierea sa. Cu regret în suflet că nu mai poate trăi în oraşul pe care-1 adorase şi lângă iubita sa, se stinge în mijlocul a lor săi. Protagonistul piesei este Ovidiu. Spre deosebire de Fântâna Blanduziei, cu caracter clasic, aceasta este construită după planul şi cu mijloacele romanticilor. Toate personagiile din piesa Ovidiu poartă pecetea roman­ tismului. Analizând-o, vom găsi la ea defecte şi calităţi caracteristice şcoalei romantice. Ceea ce-i lipseşte în general este obiectivitatea. Personagiile nu au o psicologie a lor, ci sunt conduse după bunul plac al autorului. Poate că dacă această piesă ar fi fost construită după normele clasicismului AL, prin transpunerea propriilor sale simţiri în personagiile dramei şi prin obiectivitatea necesară piesei, ar fi putut creea un adevărat Ovidiu, pe care societatea de atunci îl aştepta cu înfrigurare. Prin urmare, anali­ zând aceste personagii, vom găsi nişte caractere fără interes, acţiunea nefiind determinată de psihologia eroilor. Ovidiu, care trebuia să îndrumeze mersul acţiunii, ne este zugrăvit ca un om bolnav sufleteşte. Şi asta, nu pentrucă aşa a voit autorul, căci atunci ar fi fost în divergenţă cu ade­ vărul istoric, ci pentrucă nu putea altfel, Ovidiu fiindu-ne prezentat ca un fatalist profund. Se credea sortit să împrăştie nenorocirea. De aceea, când amorul său pentru Iulia este dat în vileag, el spune acesteia: Ah, du-te, fugi de mine, căci sunt un oui fatal, Respiri în a mea casă un aer infernal. (IV. *2).

Influenţa romantică izbeşte aci numaidecât. Ovidiu pare că este Hernani. care adresându-se Donei Sol, ce aştepta tristă căsătoria sa cu Ducele Gomez, îi spune: Cepandant, ă l’entour de ma course farouche Tout se brise, tout meitrt. Malheur ă qui me touche! Ah! fuis! dătourne-toi de mon chemin fatal. Hdlas, sans le vouloir, je te ferais du mal! (HI, 4).

Nu însă fatalitatea a făcut din Ovidiu un personaj atât de feminin şi de inconsistent, cum ni-1 înfăţişează autorul. Determinismul psihologic lipseşte din caracterul lui şi dacă lipsa ar fi fost remediată, Ovidiu lui AL. s’ar fi indentificat cu realitatea lui istorică. In acest caz, acţiunea ar fi fost mult schimbată, poate de tot. ^ . . O altă latură a psihologiei lui Ovidiu este înfăţişarea lui ca aed a dragostei. Aci poetul e înfăţişat ca un sentimental. Se îndrăgosteşte nu­ maidecât de orice femee. Eul său e prea mlădios. Se identifica, uşor cu orice situaţie: Dar tot ce altor oameni le pare un defect In ochii mei luceşte plăcut, vioiu, perfect. E'naltă? văd pe Iuno eu mersul maiestos Chemându-mi adorarea prin chipul ei frumos. (IV, 5).

5

t


— 135 — De acum dragostea-i pentru IuJia, care prin persistenţă duce la pa­ siune, ni se pare neverosimilă. 'Tntr’un mediu de petreceri şi femei fru­ moase, e curios ca Ovidiu să-i fi rămas constant. Se remarcă influenţa teatrului francez. In Le Misanthrope a lui Mol ie re, găsim de asemenea un pasaj care tratează despre iluziile pe care şi le face cineva despre o persoană iubită: La geante paraît itne deesse aux yeux! O’est ainsi qu’uu amant dont l’ardeur est extreme Aime jusqu’aux defauts des personncs qu’il aime. (II, 4).

<*r

In situaţii critice Ovidiu stă pe gânduri, ezitând ce hotărîre să ia. Şi acest caracter de om nehotărît nu cadrează cu psihologia veritabilului Ovidiu, descris de Suetoniu. In general, caracterizarea pe care i-a făcut-o Al. este una din cele mai slabe. Personalitatea Iulied este mai bine scoasă în relief. Din atitudinile sale ne putem da seama întru câtva de caracterul ei, iar din replice, că avem de-a face cu o persoană energică. Refuzarea cererii în căsătorie a unui rege, ce însemna un pericol real pentru popo­ rul roman, cât şi tandreţa cu care răspunde lui August, sunt gesturi care denotă o fire deosebit de curajoasă şi hotărîtă. Exaltarea cu care se aruncă în braţele orgiei din casa lui Ovidiu -este în contrazicere cu demnitatea ei. Excesul de sentimente al romantismului l-a făcut pe Al. să dea această înfăţişare Iuliei. Faptul că se dedă orgiei, uitând pentru moment dragostea pentru iubitul ei, dovedeşte o completă lipsă de psi­ hologie a autorului. Intr’o astfel de situaţie, sub imboldul acestui sen­ timent puternic, amoral, omul, din instinct, nu face ceea ce a făcut Iulia. El merge vertiginos spre desnodământ. Ceea ce este curios la această piesă este buna caracterizare a persona­ giilor secundare. Clevetius este tipul omului bârfitor, totdeauna gata să arunce ici şi colo câte o intrigă. Augurul Hiillarius este o diminuare a lui Clevetius. Pinax este înfăţişat ca. un G-argantua în miniatură. Mănâncă ori unde i se oferă şi* oricât. Această caracterizare reuşită se datoreşte rutinei pe care o căpătase pentru aşa ceva, în urma scrierii unui mare număr de comedii de moravuri. Corina a fost un personaj istorie. Al. o înfăţişează ca pe o femeie cu nobilă structură sufletească. In faţa pericolului ce ameninţă pe cel ce o părăsise, uită şi orice ură şi caută să-l salveze, căci iubirea curată ce i se sălăşluise în suflet triumfă. Dorinţa de a o şti pe Iulia clusă . dintrei cei vii nu o poate scădea în ochii noştri. Această hotărîre o ia în ultimul timp, deoarece socotia că aceasta este singura cale pe care mer­ gând va putea reţine pe Ovidiu. Pe fondul monoton al societăţii romane se reliefează gladiatorul Rutuba, care pentru bani, apără onoarea orcui, săvârşind chiar crime. O ştiu, n’am preţ; întreabă pe oricare gelos, Eu îi feresc onorul de ori şi ce ispită, Căci am o meserie de mulţi apreţuită In Roma.... Nu mă laud, dar în glas mare-o zic: Morala-i susţinută de braţul meu voinic. (I. 5).


—136 — Tiparul lui Rutuba îl găseşte autorul la Hugo. Saltabadil din Le roi s amuse este acest apărător al onoarei lui Al. El e „le gardien de l’lionneur des dames de la viile**. Serviciul său se plăteşte după ani• Şi• după rang: C’est selon le galant qu/on tue et le talent qu’on a Le grand seigneur est chei*.

Nu mai prejos e Rutuba: Preţul se socoate pe neamuri şi pe ani. Pentru străini mai eftin, mai scump pentru Romani/

Sunt în piesă multe replici, chiar scene care ne arată în ce grad a pătruns romantismul în Ovidiu. Scena revoltei poporului contra unui personaj înalt, pe care o găsim în piese romantice ca Mărie Tudor, Iuliu Cesar, Despot-Vodă, ete., e bine reprezentată aci. De asemenea neocla­ sicismul l-a influenţat, pe Al. Moliere i-a. inspirat tirada în care Ovidiu declară că iubeşte femeile, ca fiind creatoarele talentului, său. Del a Raeine (Athalie) a luat modelul viziunei pieirii Romei. In actul al IlI-lea, scena Vil-a, Ioad prezice distrugerea Ierusalimului şi apoi renaşterea al­ tuia din cenuşa lui. De asemenea Ovidiu, înainte de moarte, prezice naşte­ rea unei Rome nouă în răsărit: Se'nalţă-o nouă Romă, renaşte-o nouă lume.

După mine ultima scenă i-a fost inspirată lui Al. din vreun studiu asupra vieţii lui Goethe. Moartea lui Ovidiu corespunde morţii poetului german. E probabil că atunci când Al. a revăzut piesa să fi cetit vreo bio­ grafie a lui Goethe şi părându-i-se dramatic acest sfârşit să-l fi transpus în piesa sa. Şi apoi ultimele cuvinte spuse de cei doi poeţi au aceeaşi sem­ nificaţie. „Ah! mor!... Ah!... soare! soare!** exclamă Ovidiu murind, iar Goethe: „Licht, melir licht** — lumină, mai multă lumină. — Ca şi în Fântâna Blanduziei, în Ovidiu găsim unele invertiri ale istoriei. Al. ne spune de o dragoste a lui Ovidiu cu Iulia, care nici n’a existat. De asemenea graţierea lui Ovidiu este tot o poveste.. Dar, după cum am spus, nu aceste anacronisme scad valoarea piesei. In Ovidiu, pe lângă defecte, găsim şi calităţi. Este de remarcat forma piesei, atât prin frumuseţea imaginilor exprimate prin vers, cât şi prin eleganţa lor. Unele din ver­ suri sunt reluări din operile sale. Astfel versurile: „Iţi ordon / nici pată pe-a ta frunte, nici pe al Romei tron** (IV, 2) sunt o reluare a versurilor din Da/n căpitan de plăiu: „Cui place să roşească, roşească. Eu nu vreau./ Nici pată pe-a mea armă, nici pe obrazul meu“. înfăţişarea vieţii romane din for, redată foarte meşteşugit, cu toată lipsa-i de cultură clasică, e o calitate remarcabilă la Al. Din păcate nu decorul şi vorbele impresionează pe cetitor, respectiv pe spectatoi, cat acţiunea, şi aci tocmai lipsa acestei acţiuni se remarcă. Estetica anstotelică, reluată şi de Horaţiu,' spune: Segnius irritant animos demissa per aurem Quam quae sunt oeulis subjecta fidelibus et quae Ipse sibi tradit spectator...

4

*


- 137 adică: „mai anevoe aţâţă inima lucrurilor primite prin auz, decât cele ce sunt supuse ochilor spectatorilor (şi la care el însuşi este spectator*4). Deşi are multe defecte, teatrul lui Al. prezintă o deosebită impor­ tanţă în istoria literaturii dramatice (româneşti). El face cu piesele sale, introducerea în însăşi arta noastră dramatică, constituind ramura cea mai fecundă în realizări.

Indicaţiuni bibliografice. E. Lovineseu. — Critice X. Ch. Drouhet. — Alecsandri şi scriitorii francezi. N. Zaharia. — V. Alecsandri. Teatrul lui Al. de Ionel Jianu. în Convorbiri literare, anul 1930, Septemvre, pag. 919—921. Scrisori către Coloianu (polemică) de Al. Maeedonski, în Literatorul, anul 1884, pag. 201—203. Observafiile elevilor

Se atrage atenţia vorbitorului asupra unor defecte de pronunţare, precum şi asupra faptului că n’a tradus toate citatele din franţuzeşte sau italieneşte. In schimb, se remarcă şi un merit al vorbitorului, pen­ tru apropierile dintre cele două drame ale lui Alecsandri şi altele din li­ teratura străină, apropieri care sunt nişte digresiuni plăcute audi­ torului. Apoi se mai remarcă o bibliografie bogată faţă de aceea a vor­ bitorilor anteriori. (.Stoianovici D. Gh., cl. VII A). — Vorbitorul a spus că „Alecsandri prin Zoii a înfierat fără îndoială pe Al. Maeedonski**. Acest lucru uu poate fi arătat aşa de categoric. D-l Lovineseu spune, în ediţia D-sale a Fântânei Blanduziei, că „o tradiţie orală pretinde că Alecsandri a voit să fixeze, în invidiosul Zoii, pe poetul Al. Maeedonski**. Lucrarea a fost în parte neînţeleasă, din cauza cetirei defectuoase, mai ales a citaţiilor franţuzeşti. (Ionescu V. Nicolae, cl. VII B). Răspunsul vorbitorului

înfierarea lui Maeedonski, în Zoii, nu e o tradiţie, după cum se afirmă, ci e un fapt concret. In epigrama pe care o publicase pentru Al., în „Excelsior**, Maeedonski se recunoaşte a fi Zoii. S’a spus că nu traduc şi citatele franceze, precum am făcut cu cele germane, italiene şi la­ tine; răspund că fac aceasta deoarece aşi fi considerat o jignire pen­ tru camarazi să-i cred că nu pot pricepe, după şapte ani de Franceză, nişte cuvinte aşa de uşoare. Atu întrebuinţat neologisme pentrucă nu împărtăşesc ideile puriste. Privire generală şi completări *

D-l profesor I. M. Raşcu arată că de câteori se constată, într’o operă, imagini alese, trebue să’se dea exemple pentru întărirea afirmaţiei. Apropierea între Ovidiu şi Athalie n’a fost potrivită. Athalie e o capo-


— 138 — doperă, pe când Ovidiu e o producere cu mult mai modestă. In privinţa apropierilor, ar fi fost de dorit să se stabilească asemănări şi mai per­ sonale şi mai ales paralele cu alte versuri din propriile poezii ale lui Alecsandri. Subiectul a fost scliiţat prea pe scurt, fără motivările necesare. Bibliografia inegală, în ceea ce priveşte calitatea operelor consul­ tate. Cetirea monotonă, rapidă şi puţin clară, mai cu seamă când a fost vorba de versuri franţuzeşti, aproape ininteligibil expuse. Vina n’a fost a ascultătorilor, dacă nu le-au înţeles şi dacă au reclamat, prin urmare, traducerea lor imediată. Repetări de cuvinte, barbarisme inutile au scăzut nivelul formei, care se cere îngrijită prin excelenţă în lucrări în care se face ucenicia scrisului şi ale căror defecte întâmplătoare, azi. pot însemna, pe viitor, lipsuri adânc înrădăcinate şi deci iremediabile.

s-i

Dintre cei doi eroi ai pieselor ce se analizează azi, Ovidiu a fost mai nefericit Yales. Iubitor de petreceri, de vieaţă uşoară, sclav al simţurilor, de sigur 'că era mai puţin indicat pentru o idealizare amplă, aşa cum a prezentat-o Alecsandri, în cursul celor cinci acte. Viziunea lui Ovidiu, din actul V al piesei ce-i poartă numele, este cu totul anacronică şi for­ ţată. Poetul latin întrevede stăpânirea unui puternic popor romanic, la gurile Dunării. Ideea latină, încrederea adâncă în posibilităţile „gintei" străbune, alcătuiau unul din punctele crezului lui Al., exaltatei* prin ex­ celenţă a.1 rasei care ne-a creat. Cel mai reuşit act din drama Ovidiu rămâne cel de al IV-lea, bine condus, eu o gradaţie de efect şi un punct culminant dătător de accentăiate emoţii. Desnădejdea, senină totuşi, a eroului, resemnarea tragică a Iuliei sunt de natură a ne mişca adân­ curile sufleteşti şi sunt străine de celelalte procedee ale piesei, forţate adesea, sau cu totul neconforme realităţii cât de transpuse. Cuvintele rostite de Iul ia, ca o exaltare a tristeţii, sunt muzicale şi comunicative: ....v'ieaţa noastră e divină. Corul nostru e senin, Când de spume cupa-i plină Şi de-amor sufletul plin.

In actul IV, scena 5, monologul lui Ovidiu e un adevărat imn pentru femeie, cu desăvârşire opus atitudine! şi ideelor din Dallila a lui Eminescu, poet căruia totuşi, par a nu-i fi fost străine versurile ce pomenim, în alte poezii, în care nu apare atât de înverşunat duşman al feimeei, ea în poemul mai sus menţionat: Tot ce altor oameni le pare un defect In ochii mei luceşte, plăcut, vioi, perfect, De-i mică, nu e mică, ci astfel nimerită Cât poate să încapă în inima-mi răpită. E’naltă? Văd pe iuno cu mersul maestos, Chemându-mi adorarea prin chipul ei frumos. E gingaşă? In minte-mi ea-i gingaş comparată Cu trestia mlădie de zefir legănată. E brună?....

*


p-'

- 139 — Şi continuă pe acest ton: „E blondă?.... E simplă?.... E vie?.... E isteaţă?.... Entuziasm larg, tradus prin avânt verbal susţinut. Actul V scade mult din impresia cu greu clădită de cel precedent. Ovidiu murind, rosteşte — după reţeta romantică — un interminabil discurs. Crivăţul suflă (ah, proverbialul crivăţ al actului V din Ovidiu, când moare eroul!). Cine a asistat la reprezentaţia piesei nu poate să nu aibă vie în amintire imaginea acestui act şi a decorului ce-1 realizează: o vastă odae în stil destui de modern, o ,,cheminee“. ca în casele franceze, un bec electric, închipuind focul şi peste tot, ca un acompaniament adecvat: veşnicul şi obsedantul crivăţ. Lipsă de coloare locală, caracterizări ca şi fapte prezentate într’un chip ce se depărtează de adevăr, se pot constata nu odată în cursul desfăşurării acţiunii. Şi în Fântâna Blanduziei, vom putea nota destule neexactităţi, nepo­ triviri istorice. I s’au arătat, în amănunte, lui Alecsandri. toate aceste scăderi, care au făcut, de altfel, mult sânge rău poetului, predestinat de când cu bacalaureatul său şi cu „Paix de "Westliplialie", ce l-a ilustrat, să nu se mai perfecţioneze mult în acest studiu arid. „Romană-i sau străină“ ? întrebarea lui Horaţiu, despre Getta, ca şi mirarea aceluiaşi când află că e sclavă — sunt, de sigur, cum s’a mai arătat, inadvertenţe istorice penibile. Apoi, Horaţiu nu putea stărui în vederea iertării lui Ovidiu, pentru simplul motiv că a murit în anul 8 a. Cr., pe> când Ovidiu fusese exilat în anul 9... după Gr. Numele personagiilor sunt încă alese cu scop anumit şi foarte elocvent. Gallus e din Gaiia, *) Getta din Dacia. Dragostea între ei e un simbol al frăţiei... franco-române. Totuşi, să nu exagerăm prea mult acest fel de observaţii. Şi lui Racine i s’a adus învinuirea că reprezenta Francezi, îmbrăcaţi ca Romanii, iar lui Comei'lle, că personagiuiLe sale vorbesc ea nişte oameni din veacul XVII. Cât despre anahronisme, ele se găsesc şi în Homer şi în Shakespeare. Unele ecouri vagi din literatura antică dau un parfum, dacă nu arhaic, cel puţin vaporos şi insinuant, lucrării:

<•*

tf-

\

S

>

Fântână Blanduzie, vei deveni tu încă Celebră’ntre isvoare când voi cânta stejarul...

sunt o parafrazare a unei celebre ode de Horaţiu, iar sensul cunoscutului „Cârpe diem“ al clasicului poet e diluat în versurile, rostite de erou (II, 13) : Amici, a noastre zile sunt păsări trecătoare. N’avem în scurtul vieţii nici timpul de sperat. Ferice eare cântă cu inima la soare....

In Ovidiu, găsim, poate, şi o reminiscenţă din Andromaca lui Raeine. E vorba de scena 5, actul I, între Ibis, Hilarius, Rutuba, când cel dintâiu propune celui dim urmă să omoare pe Ovidiu. Rutuba primeşte, dar se infioară când aude de cine e vorba şi. după tergiversări, ridică preţul. i

*■) Să nu fie o reminiscenţă din Hugo: Les denx trouvaiUes de Gallus?


— 140 E întru câtva scena din Andromaca (IV, 3) în care Hermiona înarmeazw braţul lui Oreste, pentru a ucide pe Pyrrhus: 4 cl Hermione. Oreste. — Hermiona. Oreste. —

— II faut immoler Qui? — Pyrrhus Pyrrhus, Madame?

*-7

In Ovidiu, când Rutuba întreabă pe cine e vorba să jertfească Ibis răspunde: Pe un infam netrebnic. Rutuba. — Şi care-i al său nume? Ibis. — Ovidiu. Huluba. — Ce? Ovidiu? Poetul glorios?

In aceeaşi piesă, actul V. viziunea eroului înainte de moarte când întrevede, în viitor un popor latin, ce va apărea pe malurile Dunării* şi ale mării. De comparat această tiradă cu pasajul din La Henriade a lui Voltaire: „Je vois tous Ies Bourbons volei* dans le combat", etc. In Fântâna Blanduziei (III, 7), întâlnim versurile rostite de Horaţiu: Poet sunt şi poetul nu e scutit de chin, De tot ee-i omenire nimic nu-i e străin.

&

de asemenea un ecou al cugetării lui Terentiu (194—158) : ..Homo sum et nihil humaiium a me alienum put o* ‘. Versuri „frumoase" — da, găsim în aceste din urmă două piese ale lui Alecsandri, mai ales în Fântâna Blanduziei. Datorită formei lor armo­ nioase ori concise, ele se citează adesea. De ex., versul rostit de Getta (II, 5) : „Sunt sclavă, rămân sclavă, dar sclavă adorată" — sau acel adresat de Horaţiu lui Scaur (II, 13) : „Când te-a cioplit natura nu te-a sfârşit de tot". Sentinţele, mai ales, abundă în ambele drame, ceea ce nu am găsit decât ararerori în Despot-Vodă. D'ţn Fântâna Blanduziei: „E splendidă furtuna, când soarele e’n nor". (II, 5), „Stomahu-i văr primare cu inima, vecină / când el e plin şi dânsa doreşte a fi plină' ‘ (II, 9). „O inimă înaltă aspiră ce-i înalt" (III, 7) „Zorile cu-apusul nu pot avea’ntâlnire" (III. 8). Din Ovidiu: „Iubirea-i cea mai dulce şi sacră nobilare" (I, 7) ; „Nimic mai plin de jale ca un apus de soare" (IV, 1) „Când omul coboară spre mormânt/ Cuvântul de iertare e ultimu-i cu­ vânt" (V. 1); „Amorul nimiceşte a morţii încercări" (V, 6), etc. Rime ing*enioase, pline de prospeţime, dau tinereţe formei avântate. Un om ca tine, oaspe lui Caesar şi Mecena, Când lumea îl aclamă, nu păiăseşte scena. (Ov. I, S).

sau:

Horaţiu, oriee-ai spune, nu făr’un grav motiv, Te-ai izolat aicea ca un tablou votiv.... (F. Bl. I. S).

-k


- 141 — Este chiar în Ovidiu, de ex. o armonie specială a neologismelor: Amice, te păstrează ca un specimen rar De tot ce-i în natură mai extraordinar. (IV, 4).

— versuri ce ar părea desprinse din Caleidescopul lui A. Mirea. Din păcate, nu toate neologismele produc acest efect; unele sunt stângace, scrâfcnitoare şi nu fac decât să prozaizeze versul: Gallus. — Dar Scaur ? El e ’n stare, în oarba lui f uroare... Getta. — O ştiu: să mă flagele şi chiar, să mă omoare. (F. Bl., II, 5).

th

sau frecventul la Alecsandri: „Făcut-ai acest vis44? (Ibid, III, 2). In cealaltă piesă: „Trezeşte-te Ovidiu, raţiunea ta declină1'... (IV, 1). In alte locuri se vorbeşte de: „ardentul tău amor44 şi termeni ca decise, consult, nu sunt de natură a crea efecte verbale. pe Alte versuri sunt reluate după mai vechi inspiraţii proprii: mişcarea lină a mării de smaraldee (Ov., V, 2) ; „Vai, Roma nu mai este", (Ov., V. 9) şi nu numai versuri sau imagini disparate, ci şi poezii întregi sau aproape întregi, sunt transpuse în Ovidiu şi rostite de erou. De ex.: imnul către soare, din această piesă (V, 5) : O, soare, veselie, izvor de’ntinerire, A lumilor podoabă, a cerului simţire, Ochiu sţdendid care'n ţine oglinzi tot universul

reproduce (eu două schimbări: „izvor de’ntinerire4 4, în loc de „vieaţă,înti­ nerire4 4 şi „tot universul44, în loc de „întreaga lume44), trei rânduri ale cunoscutei poezii Soarele, din colecţia Altele. Alecsandri mai reia, cu oarecare mici schimbări, şi versuri din Mărgăritarele (..Muntele de foc44), punându-le în gura lui Ovidiu (IV, 5): Toarnă’n cupa mea de aur *) Vinul roş ce’mbărbătează 2) Şi aprinde şi turbează 3) Ca şi sângele pe taur etc.

Ritmul versurilor nu e tot atât de muzical şi de amplu, ea o fanfară, în tot cursul dramei. Insuficienţe grave vin adesea să strice amploarea şi muzicalitatea frazei. Câteva exemple: „De-a preschimba în erou pe un mişel de rând44 (Ov., I, 1) ve!rs în care trebue sa accentuăm erou pen­ tru a echilibra ritmica vorbelor. Tot din această piesă: „Chiar Venus pe i) In Muntele de foc: „Yarsă’n cupa mea de aur", s) In Muntele de foc: Vinul roş ce desfătează1 *. a) „Şi mă’mbata, mă turbează44•


— 142 — Vulcan amşelat**; „Ah, inima uimită saltă n bătae deasă*c (I, 7). „Vorbeşte?n aforisme ca un filosof grec** (II, 5); „Mergi, apără-mi ri­ vala de-un scandal ce te pierde** (II, 8); „Fie, a mea cenuşă de-acum pe vânturi sboare* * (IV, 1); „Crunt destin! Cum sperasem aici să-i întâi nesc“ (V, 7). Croită, în general, după formula dramei romantice, însă cu subiect luat din antichitate, Ovidiu ne apare ea o producţie oarecum hibridă. Subiectul ar părea că apropie inspiraţia de concepţia clasică, dar Alecsandri n'a ştiut aici să păstreze linia senină şi contururile sobre din alte inspiraţii ale sale. Retorismul exagerat al tiradelor, avântul — adesea factice — îl apropie oarecum de dramele romantice, dar în general e şi o influenţă a pieselor în versuri, cu subiect antic, de felul dramei atât de gustate pe atunci: Rome vaincue a lui Parodi, tradusă şi în româ­ neşte de Caragiale, iar Fântâna Blanduziei e scrisă în genul pieselor în versuri ale lui Em. Augier: Le joueur de flute, de ex., cunoscută şi ;la noi, de atunci, mai ales din traducerea (Lais) a lui Eminescu. Aşa dar, prin ultimele sale două piese, Aleesandri a încercat într’o măsură să re­ învie subiecte vechi, cu procedee adecvate cerinţelor moderne ale teatrului; cu alte cuvinte: „Sur des pensers nouveaux faisons des vers antiques*‘. (Andre Chenier), ceea ce, de altfel, au vrut să facă, în Franţa, Al. Parodi (cu mai puţin răsunet pentru posteritate) şi în acelaşi timp, Emile Augier, pe alocuri, Ponsard şi Henri de Bornier. E o tentativă curajoasă din partea poetului nostru — şi pentru lite­ ratura românească, atât de săracă pe atunci în astfel de opere, un prilej de înviorare şi de control ale posibilităţilor artistice viitoare.

:■

1

4

4


XIV AL. ODOBESCU: MIHNEA VODĂ CEL RAU şi DOAMNA CHIAJNA *) Alex. Oclobescu, fiul generalului Ion Odobeseu, se naşte în Bucu­ reşti, îşi face liceul la „Sf. Sava“, apoi pleacă la Paris, unde-şi ia baca­ laureatul şi licenţa în drept, făcând şi studii de arclieologie. In anul 1857, Odobeseu publică în ziarul Românul nuvela Mihnea Vodă-cel-Rău, cu următolul subiect: după moartea armaşului Dracea, fiul acestuia, anume Mihnea, fu ales Domn. încă dela începutul domniei sale, Milmea pune la oale, împreună cu Stoica, un credincios al său, omorîrea tuturor boierilor. Acest complot nu-i reuşeşte şi atunci Mihnea invită pe boieri la un ospăţ şi le pune mărgăritare în pilaf, pentru ca aceştia mâncând, să-şi rupă dinţii. După acest incident, boierii îl părăsesc pe Domn, care fuge la Sibiu. Aci însă este omorît de un duşman al său, anume Dumitru Iacşăg. Cea de a doua nuvelă istorică a lui Odobeseu este Doamna Chiajna, care a fost publicată în Revista Car palilor, la 1860. Subiectul acestei nuvele: după moartea lui Mircea Ciobanul, soţia acestuia, anume Chiajna, pune în tron pe fiul ei Petru. Pentru a asigura domnia fiului său, Chiajna îşi mărită pe cele două fiice ale sale cu doi Greoi, oameni cu influenţă la Constantinopole. Cea mai mică dintre Dom­ niţe iubea însă pe Radu Soeol, fiul unui boier mazilit şi fugi cu el ia castelul acestuia. Aci însă Doamna Chiajna trimise oamenii săi, care-1 omorîră pe Radu, din care- cauză Ancuţa, aşa se numea cea mai mică Domniţă, s’a pustnicit. Doamna Chiajna, voind apoi să pună pe scau­ nul Moldovei, unde domnea Ioan-Vodă-cel-Cumplit, pe fiul său Petru Şchiopul, este omorîtă cu buzduganul de un boier moldovean. Aceste două nuvele ne zugrăvesc epoca turbure a veacului al XVI-lea. Prima nuvelă este împărţită în patru capitole, având fiecare câte un titlu, care arată locul unde se petrece acţiunea. Aceste titluri sunt: Măneşti, Curtea-de-Argeş, Cotmeana, Sibiu. La începutul fiecărui capitol, autorul a pus câte un „motto“. Cea de a doua nuvelă este împărţită tot în patru capitole, cu titlurile: Mormântul, Nunta, Fuga, Pustnica. Din prima nu*) Disertaţia elevului

Grancea Valeriu, clasa VII B.


— 144 — velă, Mii mea reiese ea. un Domn rău şi oare se purta aspru eu boierii ' omorînd pe aceia care nu erau pe placul său, în timp ce Chiajna i ’ apare, din cea de a două nuvelă, ca o femeie energică şi care a luptat din toate puterile, pentru ea să menţină tronul fiului ei. Chiajna e lin. sită cu totul de feminitate, e o femeie virilă. Doamna Chiajna n’a murit în literatura noastră, ci a avut urmaşe vrednice şi de acelaşi tip ca: Vidra din drama Răzvan şi Vidra, de Hasdeu, Doamna Clara, din Vlaicu Vodă’ piesă scrisă de Davila şi Ringala, din piesa cu acelaşi nume a D-lui V Eftimiu. Dar pe lângă portretele atât de reuşite, ca acelea ale lui Mihnea şi al Doamnei Chiajna, Odobescu a ştiut să descrie cât se poate de bine încoronarea Domnilor, alaiurile şi ospeţele lor, nunta şi înmormântarea de pe vremuri, precum şi natura.. Descrieri de natură avem: descrierea ruinelor caselor familiei Socol, curtea domnească din Bucureşti, descrie­ rea Măneştilor, o zi noroasă de primăvară şi iarna din Doamna Chiajna. Nuvela Doamna Chiajna o putem împărţi în două: 1) nuvela romantică, brăzdată de răpiri, conspiraţii, etc. şi 2) nuvela istorică propriu zisă. Odobescu a ştiut să mânuiască o frază amplă şi presărată cu arhaisme, care redau în parte coloarea locală. Citatele, pe care Odobescu le face clin cronicari, constituesc o scădere a nuvelelor. Atunci când a scris aceste două povestiri, Odobescu' a avut ca model nuvela Alexandru Lăpuşneanu a lui C. Negruzzi, fapt pe care ni-1 mărturiseşte şi Odobescu, în prefaţa volumului apărut la 1860. Atât iNegruzzi cât şi Odobescu şi-au luat su­ biectele din veacul XVI-lea. Cei trei eroi ai nuvelelor au fost cruzi, căci au ştiut să înăbuşe în sânge strigătele oricui împotriva domniei. Alexan­ dru Lăpuşneanu a omorît la un ospăţ 47 boieri, Mihnea plănueşte omorîrea. în masă a boierilor, iar D-na Chiajna ucise la un oaspăţ mai mulţi boieri răsvrătiţi. Toţi trei eroii suntomorîţi fie din x*ăzbnnare, fie din na­ ţionalism. Odobescu a împărţit acţiunea, ca şi Negruzzi, în patru capitole şi au dat amândoi aceeaşi evoluţie acţiunii. In primul capitol al celor trei niivele e o introducere prin care se schiţează caracterul personagiului prin­ cipal şi se arată modul cum ajunge el pe scaunul domnesc. In al doilea oapitoi se arată cum se poartă noul Domn cu poporul şi boierii. In^ capi­ tolul al treilea e reacţiunea, în nuvela lui Negruzzi a poporului fără con­ ducător, deci fără rezultate, iar în Mihnea Vodă cel Rău, a poporului copdus, deci cu rezultat mulţumitor. In cel de al patrulea capitol se arată moartea droilor. Odobescu introduce, ca şi Negruzzi, pe boierul linguşitor, care da sfaturi crude Domnului. In toate trei nuvelele. Domnul dă o masa boierilor. Atât la Negruzzi, cât şi la Odobescu, avem mişcări de. mase. La primul, în capitolul al IlI-lea, al nuvelei sale, iar la cel de al doilea, m capi­ tolul IV din Mihnea Vodă cel Rău. Atât Alexandru Lăpuşneanu cat şi Mihnea Vodă cel Rău au câte un „motto“ la începutul fiecărui capitol. Negruzzi însă a ştiut să depăşească isvorul istorie, în timp ce Odobeseu nu face altceva decât să dea o notă de mişcare şi colorit povestirei cronicarului. Negruzxi face ca acţiunea să se desfăşoare sub ochii noş ri, în timp ce la Odobescu acţiunea e lăsată pe planul al doilea. Odobescu se

*

->

I


- 145 impune prin mulţimea datelor şi amănuntelor pe care ni le dă, pe când Negruzzi ştie să facă povestirea atrăgătoare. Negruzzi se impune prin su­ perioritatea fondului, pe când Odobeseu prin cea a formei. Odobescu a ştiut să redea vechea limbă românească. Fraza amplă, stilul clar, deşi pre­ sărat cu arhaisme şi exactitatea, cu care Odobescu s’a. silit să ne redea faptele clin cele două domnii de care se ocupă în nuvelele sale fac ca acest scriitor să fie situat in galeria marilor noştri1 nuvelişti istorici.

3

Observaţiile elevilor

K

Se observă lipsa unei introduceri, căci aceasta nu poate fi vieaţa lui Odobescu, după cum crede conferenţiarul. Un studiu în miniatură asupra nuvelei istorice româneşti ar fi alcătuit o introducere mai potrivită. Citatele ca fiind completări ale unor spuse ale vorbitorului nu sunt ad­ mise, decât atunci când nu s’ar putea expune plastic ceea ce autorul a vrut să ne redea. In disertaţia respectivă acest abuz de citate nefolosi­ toare a fost observat îndeajuns. Trebuia un deosebit discernământ, cu atât mai mult cu cât era vorba de proză. Prin redarea unor fragmente care ne zugrăvesc moravurile timpurilor acelora, se dă impresia că am avea de-a-face cu un studiu 'asupra obiceiurilor noastre din acele vre­ muri. Locul acestor fragmente nici nu era aici, cu atât mai mult cu cât nu s’a arătat vreo influenţă oarecare a acestor moravuri. Afirmaţia că se relevă din nuvelele istorice talentul de portretist al lui Odobescu, se poate discuta. Pentru ea Odobescu să fi fost. un adevărat portretist, ar fi trebuit ca să fi dat câtuşi de puţin vieaţa personagiilor sale. Acest lu­ cru nu se observă însă şi nici autorul nu a pretins aşa ceva, deoarece acesta afirmase că succesul său nu, este decât parţial, considerându-şi nuvelele ca nişte încercări. Av fi fost bine venită o comparaţie a D-nei Chiajna cu Vidra lui Hasdeu, Ringala D-lui Eftimiu, D-ria Clara a lui Al. Davila, etc., fără a se face o prea mare cligresie. .S’ar fi putut astfel arăta mai bine caracterul eroinei lui Odobescu. încercând apoi să facă o ase­ mănare între nuvelele lui Odobescu şi ale lui C. Negruzzi, alege ca mo­ tiv epigrafele (motto) dela începuturile nuvelelor. S’ar fi putut opri ni'ai cu folos asupra unor lucruri mai semnificative, graţie cărora ar fi putut face o reuşită comparaţie. Ca un fapt de amănunt amintesc vor­ bitorului că nu este numai probabil că Odobescu s’a inspirat din Const. Căpitanul, în zugrăvirea lui Mihnea-Vodă, ci este lucru cert, recunos­ cut şi de autor. (A p os t ol.escu C. Ant on, d. VII B). — Al Odobescu a scris cele două nuvele istorice sub influenţa curen­ tului produs în ţara noastră din îndemnul lui M. Kogălniceanu şi Russo. Aceştia doreau ca operele literare să fie inspirate din trecutul nostru istoric, aşa că în Moldova, Negruzzi scrie, în anul 1840, nuvela Alex. Lăpuşneanu, iar după exemplul acestuia, Odobescu scrie, în 1857, prima sa nuvelă istorică: Mihnea Vodă cel Rău. In nuvelele sale istorice, Odo­ bescu face mai mult istorie, decât literatură propriu zisă, căci în ele gă­ sim tratate, într’un mod deosebit, toate detaliile privitoare la îmbrăcă­ minte, armată, obiceiurile curţii şi ale norodului din secolul al 16-lea, precum şi o exactitate desăvârşită a faptelor istorice. 10


- 146 —

decât procedee romantice. ‘ ^tceva n Iu Mihnea Vodă cel Rău în cap. IV, intitulat Sibiu, scena în care D. Iacşag împreuna cu alţi boieri trag la sorţi în casa boierului Dănchi lepeluş, cine sa-1 omoare pe Mihnea este — după părerea mea — imitată după scena a 3-a a actului IV, din piesa Hernani, a lui V. Huo-o. Ca si D. Iacşag, Hernani, împreună cu alţi duşmani ai regelui Carof Quintu’l hotărăsc, in mormântul lui Carol cel Mare, cine să-l ucidă pe acesta. In­ fluenţa semnalată se explică prin faptul că Odobescu, făcându-şi în 1852 studiile la Paris, a avut ocazia să admire drama lui V. Hugo. In nuvela D-na Chiajna, influenţa romantică se evidenţiază în' cel mai înalt grad, prin acea idilă amoroasă dintre Radu Socol şi Dom­ niţa Anca. In această idilă, întâlnim, după genul romantic, răpiri în noaptea nunţii, serenade sub clar de lună, atacuri banditeşti şi altele. Dragostea dintre Radu Socol şi Anca e redată întrhm mod plin ele poe­ zie, dar lipsită de forţă dramatică. In această nuvelă, în capitolul în­ titulat Fuga, găsim ca o influenţă romantică şi nota fantasticului, ame­ stecată eu nn element macabru, a.şa cum se află mai ales în romanele lui Dumas-pere şi povestirile lui T. Gautier. Pentru aceste fapte, Odo­ bescu este printre aceia care au introdus romantismul, pentru prima dată, în proza noastră. (G. Ibrăileanu). In nuvelele lui Odobescu. găsim şi admirabile descrieri de natură. Astfel avem, în nuvela Mihnea Vodă cel Rău, descrierea unei zile de pri­ măvară, iar în D-na Chiajna, în afară de descrierea renumită a iernii, găsim zugrăvite în mod admirabil valea Motrului şi balta plină de poezie a Dunării. Forma acestor nuvele se caracterizează printr o limbă neaoş româ­ nească, în care găsim, în afară de multele arhaisme, luate din cronici' şi energia plină de vigoare şi pitoresc a limbii poporane. Un critic al nostru spune că „preocuparea lui Odobescu a fost în aceste nuvele exprimarea estetică*_ , , n . In nuvela Mihnea Vodă cel Rău, în capitolul al 3-lea, intitulat Cotmeana, găsim însă o cacofonie extrem de supărătoare, în afară de altele care sunt mai puţin rebele. (Predescu G. D u nntr u, ci. A II B.).

41

Răspunsul vorbitorului

1 Datorită portretelor pe care ni le-a lăsat, Odobescu a fost clasat printre portretiştii noştri mai de seamă. Portretele pe ca|.^Tapo Odobescu sunt: acel al Armaşului Draoea, acel al l^ u îucenutul al lui Mircea Ciobanul. Toate aceste trei portrete sa găsesc la nuvelei Mihnea Vodă cel Rău. Un alt portret este acela al Doamnei Chiajna, care reiese din lectura întregii nuvele ce poarta acest titl . 2. Dacă făceam o mai mare apropiere subiect, lelaltc urmaşe ale ei în literatura noastră, m aşi fi îndepărtat

J


— 147 — Privire generală şi completări

3-

.?

>>-

D-l profesor I. M. Raşcu. Citatele nu sunt potrivite atunci câncl se povesteşte cuprinsul unei opere, ei când se arată cutare idei funda­ mentale, procedeele scriitorului, anumite specii de compoziţie pentru care are predilecţie: descrierea, portretul etc., şi mai ales când se vor­ beşte de arta lui. Planul care a fost alcătuit din povestirea subiectelor, apoi clin analiza paralelă a ambelor modele, nu este cel mai comod şi deci arată din partea celui ce l-a construit tendinţa de a prezenta larg, însă fără inutile repetări, trăsăturile de căpetenie ale subiectului. Bine­ venită paralela. — atâta vreme cât nu se abuzează de ea — între mo­ delele lui Odobescu şi Al. Lăpuşneanu, a lui Negruzzi; potrivită de asemenea şi apropierea cu unii eroi de opere mai nouă şi e un merit al . • vorbitorului că n’a insistat asupra acestei chestiuni, care l-ar fi dus prea departe, făeâmdu-1 să depăşească frontierele naturale ale subiec­ tului său. A căzut, întrucâtva, în această greşală, când a început a povesti, în introducerea lucrării sale, vieaţa. scriitorului, povestire ce ar fi fost la locul ei, numai dacă s’ar fi vorbit de întreaga operă şi de p e rson ali ta tea artistul u i. E de observat că proza literară a început, mai pretutindeni cu su­ biecte istorice. La noi, I. Necutce poate fi socotit că a inaugurat această proză prin O seamă de cuvinte. In secolul XIX, nuvela istorică îşi ia mare avânt, în literatura noastră. Sunt mai multe cauzele care pot ex­ plica această înclinare a scriitorilor noştri: studiile istorice, mult cău­ tate şi „la modă‘ ‘, atât în Franţa, de unde ne veneau toate înoirile, cât şi la. noi, prin marea expansie dată de şcoala latinistă acestor preocupări; apoi patriotismul scriitorilor noştri, care găseau în trecutul naţional exemple minunate, pentru a îmbărbăta prezentul şi a-1 trezi din „som­ nul cel de moarte"; în sfârşit, influenţa literaturii de imaginaţie din Franţa, în special a nuvelelor şi romanelor istorice. Preocupările de „specialitate" ale lui Odobescu îl duceau în lite­ ratură de-a-dreptul spre acest gen atât de cultivat şi la noi şi îir Apus. Dar influenţa. Apusului nu s’a. exercitat direct asupra nuvelistului no­ stru, ci numai prin mijlocirea povestirii clasice a lui Negruzzi. După douăzeci de ani dela. apariţia lui Al. Lăpuşneanu, renumele acestei fe­ ricite inspiraţii a nuvelistului moldovean n’a. făcut decât să crească. Tradusă în limba franceză, încă îndată după publicarea ei în româneeşte şi tipărită în La Remie de VOrient (1853, XIV, pp. 316—326 şi 1854, XV, pp. 12—19), ea devine pentru scriitorii noştri tineri un model „care se înalţă tot mai sus, ca să nu-1 poţi ajunge". Doar Odobescu, în veacul trecut, dacă s’a. putut compara, cu maestrul său, prin cele două încercări ale sale şi, seriindu-le, autorul Doamnei Chiajna n’a mai avut nevoe să se adreseze direct unor mlodede, din care s’a inspirat Negruzzi (Prosper Merimee, de exemplu), căci le-a găsit pe toate concentrate, asimilate în nuvela prozatorului moldovean. Era întru câtva, pe atunci, fenomenul ce s’a mai întâmplat în literatura, noastră, la începutul veacului actual, când scriitorii începători, în nuvelă, imitau pe Maupassant, Daudet sau pe unii


— 148 — povestitori ruşi — indirect, prin mijlocirea măestrelor povestiri ale D-lui Sadoveanu, în care — de asemenea — elementele reminiscenţelor apăreau contopite şi transformate. Dar modelul românesc era mai aproape, mai comod decât cel străin, câteodată chiar inaccesibil unor modeşti mâ­ nuitori ai condeiului* *, din epoca aceea la noi. Asemănări exterioare sunt destule între cei doi autori de povestiri istorice: patru capitole, la o nuvelă patru epigrafe. 0 scenă a banche­ tului găsim şi în Mihnea Vodă cel Rău. (cap. II), ca şi la Negruzzi. Epoca în care se petrece acţiunea este aceeaşi, .La aceşti nuvelişti. Eroul ■ un personaj crud, energic. Deznodământul: eroul moare ucis. Stilul lui Odobescu apare mai totdeauna, in aceste nuvele, mult mai lipsit de spontaneitate decât al lui Negruzzi. „Livresc** de multe ori, voit, deşi cursiv, el e îngreuiat de erudiţia „ad-hoc**, pe care Odo­ bescu găseşte de cuviinţă să o etaleze, imitând câteodată stilul cromeăresc, aşa. fel încât respectivele pagini ne apar ca un fel de „â la maniere de**.... In Al. Lăpuşneanu, povestirea e sobră, clară. Odobescu imitând modelul său, diluează elementele cuprinsului. Dacă cetim descrierea celebră a iernii: ,,E tristă şi urîtă iarna la ţară, când crivăţul viforos urlă peste câmpii** etc., ne dăm şi mai bine seama că esenţa stilului lui Odobescu este alta decât la Negruzzi: e un stil mai puţin dinamic, mai „leneş**, mai maiestos. U11 ritm intern îi dă înfăţişarea de apă dom oală revărsată potolit peste maluri. Vieaţa pal­ pită mai mult în rândurile vioae ale lui Negruzzi, cu tonul mai săltăreţ şi mai brusc. Chiar stilul lui Bălcescu e mai nervos. Dialogul, de asemenea, e factice la Odobescu. e „compus**, fără a prezenta nimic din spontaneitatea convorbirilor reale; în plus are naivităţi şi stângăcii, cum e acel dintre Radu şi Ancuţa. In Doamna Chiajna întâlnim dese pasagii romantice: răpiri, declaraţii de dragoste, serenade sub fereastră, rătăciri prin codri, etc., spre deosebire de Mihnea Vodă cel Rău, unde povestirea e mai uscată, mai ..istorică**. Totuşi Doamna Chiajna e o nuvelă superioară, ca valoare literară, celeilalte. Sunt resurse mai bogate aici, un stil ceva mai variat şi o succesiune de momente uneori pline de neprevăzut. Aceasta nu însemnează că Mihnea Vodă nu prezintă pasagii pitoreşti demne de a fi citate: Pe când la Cotmeana se petreceau acestea., Mireea si Stoica unu.au prin pă­ dure calea lor cea rătăcită: plini de groază şi temându-se încă să-i fi urmărit, ei fugeau înainte, speriindu-se de orice sgomot, de orice şoaptă, de frunzele ce fâşiiau pe crăci, de vântul dimineţii ce mătura uscăturile, de broasca ce sălta în mlaştină, de vântul ce sbugliia din iarbă. La fiecare sunet, ei se ascundeau în tufe şi apoi frigid umed al nopţii de toamnă îi făcea să pornească de isnoavă, desculţi şi desperaţi. Multă vreme ei rătăciră prin poteci şi pe cărări pierdute, până ce deteră într’un drum mare. Atunci, de mai multe ori se întâlniră cu cete de ostaşi ce mergeau şuerând din frunza către Olt; dar frica îi făcea să se pitească între bolovanii drumului şi să-şi oprească suflarea până îi vedeau depărtaţi. (HI, Cotmeana).

Este şi aici acel ritm al prozei, pe care ham întâlnit şi ni Doamna Chiajna şi mai este-, în rândurile de mai sus, şi acea taină a naturii.

' V;

Ai

t

I

£ :

! i

J

!


— 149 când omul o străbate cu inima strânsă. E o asemănare de situaţii şi de mijloace de redare cu acel capitol din Istoria Românilor sub Mihai Vodă-Viteazul a lui N. Bălcescu, în care ni se vorbeşte de fuga prin codrii Ardealului a lui Andrei Bathory, urmărit de cetele Voevodului muntean. In ^aceste două nuvele ale lui Odobescu, acţiunea este împiedicată în desfăşurarea ei de mulţimea descrierilor. E o constatare ce se face, de obicei şi eu drept cuvânt, cu privire la Dumbrava Roşie a lui Aleesandri, unde, în adevăr, capitolele descriptive îndepărtează şi slăbesc interesul pentru o acţiune care — din cauza aceasta — lâncezeşte. Descrierile în nuvelele lui Odobescu, oricât de strălucite ar fi pri­ vite independent, sunt mai puţin odihnitoare ca acele din Pseudo-Kynegetikos, unde caracterul cuprinsului le tolera chiar numeroase şi le în­ cadra firesc. Aceste descrieri (fie de natură, fie de interioruri sa.u de locuri) Odobescu le înşiră copios, pentru a creea, cu ajutorul lor, impresia trecutului sau a mediilor evocate. Dar descrierile nu sunt ab­ solut necesare ea să dea viziunea împrejurărilor, coloarea locală, impre­ sia internă a unui aspect. D. Panait flstrati, de exemplu, nu are senti­ mentul naturii şi totuşi, în Les chardons de Baragan, reuşeşte să evoace întreaga întindere a şesurilor ialomiţene, în dezolarea orizonturilor mo­ notone, cu vieaţa umilă a satelor, cu belşugul conacelor şi al moşiilor boiereşti şi toate acestea printr’o povestire dom oală, prin convorbiri, prin tălmăcirea unor aspiraţii potolite de eroi sărmani. In paginile ace­ stei cărţi, Bărăganul trăeşte mai • viu decât în lungile şi de sigur pitoreştile descrieri ale lui Sandu-Aldea sau chiar ale lui Sadoveanu, din Păcat boieresc. Atât în descrieri cât şi în celelalte părţi ale nuvelelor lui Odobescu, găsim două feluri distincte de stil: unul uscat, rece, fără podoabe — ştiinţific am putea spune — şi altul mai cald, presărat eu imagrim: un stil literar. Exemplu din cel dintâi aspect al scrisului avem, mai ales, cap. II din Mihnea Vodă cel Rău: stil cronicăresc, în care se cuprind fapte, fără a se orna expresia. Notele din josul paginilor (citate sau nume de cronicari), aşa cum se obişnueşte în scrierile de erudiţie, dau o înfăţişare mai aridă acestui gen del stil. De ce fel de emoţie artistică poate fi’vorba, când ceteşti în notă, ca întărire a spuselor autorului, nu­ mele lui D. Cantemir sau acele ale unui Const. Căpitanul, Engel, Şincai, Bălcescu eteri Cât de artist ne apare Negruzzi, care fără asemenea mijloace a reuşit să ne mişte şi să ne creeze întru câtva şi coloarea locală, prin procedee sobre, de bun simţ! Ba şi Bălcescu. Istoria Românilor sub Mihai Vodă-Viteazul, a acestuia, considerată ca lucrare istorică, are atâ­ tea pagini, cel puţin tot atât de poetice ca unele din Doamna Chiajna şi de sigur superioare, din acest punct de vedere, acelora din Mihnea Vodă cel Rău. Celălalt fel de redare a cuprinsului îl găsim în multe părţi din nuvela Doamna Chiajna. Pe alocuri, influenţă populară, bine „dozată44 şi asimilată, dă farmec şi prospeţime expresiei: ..Calul său... în goana mare, se aşternea drumului, ca iarba de pe eâmp“ (Doamna Chiajna).


— 150 — In principala nuvelă istorică a lui Odobescu, găsim intercalate şi ver­ suri, puse — ca de obiceiu — pe socoteala unuia din personagii. Versuri „ultra-moderne44, am putea, spune, dacă ne referim la epoca în care au­ torul ne lasă să credem că au fost compuse: „Frunza-i verde, apa-i lină /şi-al meu suflet turburat; /luna varsă-a sa lumină/ Dar mi-e gândul înorat44. Ai zice că-s versuri scrise de Alecsandri, la începutul ca­ rierei sale poetice, mai ales câud cetim a treia strofă a cântecului: „De-mi luceşte luna ’n cale / De mi-e vântul cu noroc / Ea n'alină a mea jale / El nu stânge al meu foc44. Odobescu le pune în gura unui ins din... veacul al XVI-lea! In aceeaşi povestire (cf. cap. Fuga) putem constata, în unele ex­ clamaţii şi în retorismul stilului, influenţe din J. Jq. Rousseau sau Chateaubriand (în pasagiile pur romantice, autorul arată libertate faţă de modelul său, C. Negruzzi, pe care îl urmăreşte admirativ în alte proeedee). Cu toată reputaţia de stilist a lui Odobescu, întâlnim — totuşi — cacofonii în construcţiile sale: „porunci să i se gătească caii de plecare44 (Mihnea Vodă cel Rău). Dar asemenea deficienţe stilistice se găsesc şi la Eminescu. Pe vremea aceea, oricât simţ al limbii ar fi avut un scriitor, urechea nu era încă aşa de educată, pentru a fi fost sensibilă şi la ase­ menea sonorităţi, astăzi extrem de desagreabile. Dar un efect ce în prezent ne pare obositor e şi abuzul de arhaisme. Câteva, culese absolut la întâmplare: pergliei, sacnasiu, calpac, harsie, feregele, binişuri, buhur, coho.le, etc. Gândiţi-vă la arhaismele din Alex. Lăpuşneanu, întrebuinţate cu măsură şi numai acolo unde erau cu totul trebuincioase, ca de exemplu cu prilejul descrierii costumelor eroilor. Dar -alături de aceşti termeni luaţi din cronici, din care adesea nu­ meroşi revin pe aceeaşi pagină, întâlnim la Odobescu şi construcţii fran­ ceze în aceleaşi povestiri: „somnul fugise din ai săi ochi'/ „fruntea-i obosită căzu pe a sa poală44, „braţele-i stau încrucişate pe al său sân44, „partaş 1a. a sa răzbunare44... Adevăratele nuvele istorice la noi, cum s’a- observat cu drept cuvânt, le va scrie D-l Sadoveanu. E şi documentare în ele, atât cât trebue pentru o operă artistică în care autorul îşi poate lua anumite libertăţi faţă de rea­ litatea istorică — e şi poezie, e şi conflict dramatic. Nici Asachi, nici Odo­ bescu n’au fost, în înţelesul larg al cuvântului, nuvelişti istorici şi, de sigui* nici blajinul şi naivul N. Gane, iar „cu o floare (Alex. Lăpuşneanu a lui Negruzzi) nu se face primăvară4 4. Odobescu a făcut prea multă istorie în povestirile ce a scris, romantismul unor scene este de calitate puţin selectă şi prin tiradele declamatorii, prin versurile introduse, prin scenele căutate pentru efect, autorul strecoară elemente anacronice, într’o expunere neuni­ tară ca fond şi mai ales ca formă. In schimb, ne prezintă descrieri pitoreşti, atente, tipuri neaprofundate, dar din care unele ne rămân în minte prin trăsăturile lor specifice, care nu se întâlnesc oricând. , Procedarea antitetică nu putea să nu ispitească şi pe Odobescu: Doamna Chijna — şi Ancuţa, de exemplu. Limba nuvelelor cu toate

r

r\':

â

.

f

A


-151h

arhaismele numeroase — arată că cel care o mânuia era un artist al cuvântului. Pentru redarea coloarei locale, care obseda pe Odobescu, ve­ dem, în ultimul capitol, că ne reproduce fonetic (aproximativ şi necon­ secvent, de altfel), graiul moldovenesc, atunci când vorbeşte Dumbravă. Dorinţa cu orice preţ a lui Odobescu de a face nuvelă isterică i-a stricat mult. Pentru a vedea ce poate crea spontaneitatea, să ne gândim la Ion Gliica, scriitor care ne-a oferit pagini de adevărate nuvele istorice, fără să ţintească la aceasta: ciuma lui Caragea, Ianeu Jiamu, ete. „Incereările“ lui Odobescu, aşa cum le numeşte modest autorul, de sigur nu sunt capodopere ale genului. Sunt compoziţii cuminţi şi dibace, care printr'o descriere şi prin limba lor se ridică mult deasupra nivelului altor producţii literare ale epocii. Nu trebue să uităm, totodată, că aceste nuvele sunt scrise când autorul lor n’avea decât 23—26 de ani. Maturi­ tatea literară a lui Odobescu va veni cu opera Pseudo-kynegetikos.

*

•>

&

:

I

;

>-

I

i

: !


vr

*i

XV AL ODOBESCU: PSEUDO-KYNEGETIKOS *) In anul 1874. fiind rugat de prietenul său C. C. Cornescu să facă o prefaţă Manualului de vânătoare al acestuia, Odobescu acceptă şi, din vorbă în vorbă, ajunge să scrie cartea atât de curioasă: Pseudo-Kynegetikos sau Fals tratat de vânătoare. ■'In această lucrare, autorul a colindat vremile şi spaţiile, ca să ne dea emoţii vânătoreşti şi să ne arate în ce măsură literatura, muzica şi mai ales artele s’au inspirat din vânătoare. Pseudo-Kynegetikos este împărţit în 11 capitole, al doisprezecelea neexistând decât la Tabla de materii. Primele trei capitule conţin o mulţime de subiecte variate, aşa: mi­ nunata descriere a Bărăganului, povestea „vânătorului minciunos“ şi două chestiuni de vânătoare pură: timpul potrivit vânătoarei şi enu­ merarea câtorva păsări de vânat, omise în Manualul de vânătoare. Cu capitolul a.l patrulea, Odobescu începe adevăratul şi unitarul subiect: vânătoarea, izvor de inspiraţie în literatură, muzică şi arte, — după modelul lucrării Laocoon, a poetului german Lessing. Cercetând mai întâi sculptura, el ne descrie capodoperile acestei arte: „Diana cu ciuta** din Luvru, „Diana din Poitiers** a sculptorului francez Jean Goujon, gravura pictorului, german Albrecht Diirer, „Vocaţiunea miraculoasă a Sf. Hubert*£ şi Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare, de fapt al lui Traian. Trecând la literatură, Odobescu ne vorbeşte de „Oinegetieile** lui Xenofon, de compilaţiile lui Arian, de poemele lui Oprian şi Gratiu Foliscu, ne citează versuri din Wilhelm Teii al lui Sdhiller, din Byron, din Alfred de Musset şi Martial is şi chiar analizează balada „Vânătorul Carpaţi'lor** a lui N. Rueăreanu. Ca opere muzicale, inspirate din vânătorie, citează scriitorul: „Gnillom Tell“ a lui Rossini, oratoriul ..Jahreszeiten** al lui Haydn, uvertura operei „Le jeune Henri** a lui Mehul şi opera lui Weber „Freischiitz . Ajungând la pictură, Odobescu constată că în Italia, afară de pic*) Disertaţia elevului Stroescu C. Mihail, clasa VII A.

4

4


-153 -

r

*•

turile de pe pereţii mormântului familiei Nasonilor, nu s’au mai reprezen­ tat scene de vânătoare. De aceea trece el la pictorii din nord, unde găseşte pe Rubens cu minunatul tablou „Călăreţul murind sfâşiat de către un leu41, pe Horace Vernet, pe Flamandul Francis Snyders, pe Olandezul Wouverman, pe „zugravul de câini“ Oudry, pe Francezul Desportes. pe pic­ torul şi gravorul neamţ Iohan Elias Ridinger, pe Englezul Landseer şi în fine pe carieaturiştii francezi şi pe muneroşii artişti inspiraţi de pisourile şi 'Căpriţele Elveţiei şi Tirolului. In fine, după ce ne mai poartă cu mintea şi prin Rusia, ea să ne prezinte câteva din istorioarele vânătoreşti ale lui Aksakof şi ale lui Turghenieff, scriitorul îşi termină lucrarea cu basmul „Fata pietrii şi fe­ ciorul de împărat cel cu noroc la vânat 1. Sub fonna unei desordine artistice de subiecte, produsul spontan al maturităţii scriitorului, Pseudo-Kynegetikos reprezintă unul din cele mai originale monumente ale literaturii noastre. Este o minunată ilu­ strare a personalităţii cu bogate resurse a lui Odobescu, o adevărată poemă în proză, în care poetul şi-a dat mâna cu omul' de ştiinţă. Scrisă în stil epi­ stolar, această disertaţie amuzantă avea şi un scop: acela de a instrui pu­ blicul. „Stilul familiar şi uşor al Iui Odobescu, scânteind de imaginaţie, de humor şi de nuanţe, n’a fost niciodată mai încântător, decât în această lucrare ieşită din predilecţiile estetice ale scriitorului. Şi într’adevar, ta­ lentul de stilist al lui Odobescu atinge cel mai înalt grad de desvoltare în Pseudo-Kynegetikos, căci el a putut birtii aici greaua problemă pe care şi-a pus-o de a înfăţişa, în chipul cel mai atrăgător, mai distins, mai ele­ gant, bogăţia materialului şi diversitatea temelor folosite, fără să lase nici cea mai mică impresie de ceva greoi şi neînţeles. La această realizare a mai contribuit de asemenea şi arta cu care autorul a introdus digresiunea, făcând-o binevenită alături de humorul care se desprinde de pe fiecare pagină, humor intelectual, care face din Odobescu un talentat „causeur44 (Al. Busuioceanu). Ca prozator realist, Odobescu atinge în Pseudo-Kynegetikos, cel mai înalt grad al puterii descriptive. înzestrat cu un mare talent de observaţie şi pătrundere şi cu un simţ de justă apreciere, scriitorul produce o adevă­ rată plăcere zugrăvind cetitorului capodoperele de artă. Insă titlul lui de glorie îl formează descrierea neîntrecută a naturii româneşti. Nemuri­ toare vor rămânea: descrierea sugestiva a. Bărăganului şi a pitorescului panoramei, ce se prezintă ochilor călătorului suit pe culmile munţilor Buzău. Limba în care e scrisă această carte este aşa de plină de farmec, încât de aici se pot scoate unele din cele mai fericite modele de proză româ­ nească. Bogată şi elegantă, fraza lui Odobescu are în Pseudo-Kynegetikos un caracter neaoş românesc, care se explică prin pasiunea lui pentru limba populară, pe care o cunoscuse adânc, încă de tânăr, fapt ce a determinat pe V. Alecsandri să spue odată despre scriitor: „cuvintele populare îi vin sub eondeiu fără să le caute*4. Nomenclatura botanică populară, ca şi în treg basmul „Feciorul de împărat cel cu noroc de vânat41 ne probează îndeajuns aceasta. „Fraza lui armonică şi ritmată, mergând cu îngrijirea

S


— 154 — până la notaţia grafică a ritmicei, prin punctuaţia, care nu este nieiod r întâmplătoare şi prin apostroful atât de frecvent, care ţine să înlăt ^ hiatul — n’a fost niciodată mai aleasă şi mai bogată decât în această cart6 de diletantism estetic şi de erudiţie agreabilă... le După. aproape şaizeci de ani de când a fost tipărită, cu aerul ei îmbă trânit şi glumeţ şi cu eruditul ton demodat, dar nu lipsit de eleganţă cartea aceasta scrisă cu atâta voioşie şi talent îşi păstrează încă farmecul acelor lucruri vechi, pe care vremea şi distincţia le fac încă şi mai preţioase*‘ (Al Busuioceanu).

> *v

Autocritica

Am renunţat să arăt şi unele defecte ale lucrării, cum ar fi cacofonia uneori întâlnită, socotind că voiu îngreuia disertaţia prea mult, care de altfel oglindeşte planul capricios al însăşi operei lui Odobescu. Observaţiile elevilor

Planul nu este destul de hotărît, deoarece se începe cu rezumatul unei părţi; se fac apoi aprecieri asupra stilului, pentru ca la urmă să se revină la rezumat. (Voiculescu M. N i c o 1 a e, ci. VII A). — Odobescu a împărţit lucrarea analizată în 12 capitole, în fond 11— cel de al Xll-lea fiind înlocuit cu puncte. Autorul spune că acesta e cei inai plăcut cetitorului. Procedeul se vede foarte bine că a fost întrebuinţat spre a stârni haz. Acest fapt, însă, n’a fost remarcat de cel care a ţinut disertaţia. Descrierea schitului Găvanul de Odobescu poate fi comparată cu aceea a lui A. Vliăhuţa, cu acelaşi titYi, din România pitorească. Este impropriu zis „rangul de zână“, deoarece nu există trepte de urcat până la starea aceasta supranaturală. (T r i f u D. Alexandr u, cl. VIIB.). — In lucrarea Pseudo-Kynegetikos, întâlnim admirabile descrieri de natură. Astfel găsim descrisă, în primul rând, acea parte a ţării, care a inspirat pe mulţi scriitori şi care se numeşte Bărăganul. Intr’adevăr, Bă­ răganul e cântat de Alecsandri într’un pastel; de Duiliu Zamfirescu—în romanul Vieaţa la ţară, de Sandu-AI dea — în nuvefla Pe drumul Bărăga­ nului, precum’şi de Panait Istrate, într’un roman apărut în limba franceză. Şi Odobescu este dintre aceia ce au căutat să zugrăvească vastele câmpii ro­ mâneşti. O altă descriere admirabilă, pe care o găsim în lucrarea PseudoKynegetikos, a lui Odobescu, este zugrăvirea dealurilor de lângă Bisoca, de unde se vedea panorama câmpiei Brăilei şi acea a munţilor Buzăului. Această descriere e asemănătoare aceleia pe care o face I. Creangă, în Amintirile sale, despre vederea ce se desfăşura de pe înaltul pod dela Timişeşti, de unde se zărea în călătoarea panoramă a munţilor Neamţ. De asemenea, descrierea schitului Găvanul, a lui Odobescu, se poate asemăna cu aceea pe care o face Alecsandri, în nuvela sa O preumblare prin munţi, despre mănăstirea Pângaraţi.

s

A

i


— 155 —

■>

Găsim în Pseudo-Kynegetikos al lui Oclobescu şi zugrăvirea zilelor ele primăvară şi vară, aşa după cum, în nuvela sa Domna Chajna, reuşise să ne zugrăvească zilele triste ale iernei. In această lucrare a lui Odobescu arta transiţiei ideilor este admi­ rabil condusă, şi în această privinţă am putea asemăna pe autor cu I. GrkiJca. Odobescu, întocmali ca I. Ghiiea., în Convorbiri economice, trece cu mare uşurinţă dela o idee la alta, dela un subiect la altul. In Pseudo-Kynegetikos, se observă şi talentul de „eauseur44 al lui Odobescu, acelaşi talent pe care-1 vom găsi şi la Negruzzi, în scrisorile sale Negru pe alb. In această lucrare a lui Odobescu, găsim procedeul de a intercala, în cursul lucrării, unele povestiri. Astfel găsim povestea cu „Vulpea bearcă44, pe care Odobescu ne-o redă într’o formă admirabilă. De asemenea povestea „Feciorului de împărat cel cu noroc la vânat4 ‘ ne arată cum a ştiut Odo­ bescu să-şi însuşească frumuseţile limbii din literatura poporană. In Pseudo-Kynegetikos, Odobescu a introdus, pentru prima dată la noi, critica artistică. Ce l-a călăuzit pe Odobescu în această operă lite­ rară a fost emoţiunea. estetică. Aceasta este şi cauza, pentru care în articolul Direcţia noua (1872), T. Maiorescu arată că V. Alecsandri, în Pastelurile sale şi Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, au realizat frumosul ca scop unic al artei. (P re des cu G. D-tru, d. VII B.). Privire generală şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu: Cetirea, bună la început — a mers deserescând, în ceea ce priveşte calitatea, către sfârşit. Stilul curgător şi în ge­ neral corect. Pronunţări de vorbe, pe alocuri greşite. Din plan, se puteau înlătura unele repetări. E bine că s’a rezumat principalul basm. din cartea analizată — o povestire cam diluată, de o şu­ bredă consistenţă. Nu s’a vorbit de elementele de istorie literară (română şi străină) din Pseudo-Kynegetikos, ca. şi de cele satirice, atât de abun­ dente în această lucrare. E util faptul că s’a semnalat forma epistolară a operei — o desvoltată scrisoare, care va prezenta, ea atare, multe din earacteristicele acestei specii de compoziţie.

V.

Lucrarea de care ne ocupam e izvorîtă întâmplător şi în mod cu totul spontan, ca o floare de câmp pe o pajişte, sau ca un izvor dintr’o stâncă. N. Gane spunea cândva că dacă n’ar fi existat Convorbiri literare, el nu şi-ar fi scris vreodată nuvelele sale. Gliica. de asemeni, a devenit scriitor... fără de voie. „Autorul moral4 4 al scrierii lui Odobescu e de fapt C. Cornescu. Dacă acesta n’ar fi avut dorinţa ca prozatorul-nostru să-i scrie o prefaţă, noi am fi fost astăzi lipsiţi de o variată şi atractivă operă. Acest Cornescu — ce „va trăi în veci de veci şi rânduri de vieţi44, mulţumită autorului Doamnei Chiajna — ar merita poate, ca să glumim, şi o statue, căci lui datorăm în totul o delectare literară de cea mai bună specie. Şi dacă în Franţa, inventatoarea unei specii de brânză mult apreciată îşi are, de curând, monumentul ei, cu atât mai mult cel care — indirect — a prilejit crearea unei opere ar merita chiar mai multă recunoştinţă.


— 156 — Caracterizată prin îmbinarea erudiţiei cu mijloace artistice valori­ ficate, Pseudo Kynegetiko trăeşte mai întâi prin descrierile ce pre zintă. Cea mai celebră: „Dar,însă (sic) şi eu am trăit pe câmpia Bă­ răganului. Et in Arcadia ego“ are muzicalitate cuceritoare şi mai ales colori multiple şi nu odată mai strălucitoare decât acele reale. Spre deo­ sebire de descrierile din Doamna Chiajna, aceasta (şi altele din cartea ce analizăm) nu sunt de loc reci, nici livreşti, pentru că astfel de des­ crieri nu se găsesc intercalate în cuprinsul lucrării cu scopul de a crea „â tout prix“ coloare locală sau o anumită atmosferă, ci sunt izvorîte spontan. Autorul nu voia sa creeze ceva precis, bine conturat, în care tra­ diţia. şi cerinţele genului să-i impue un anumit fel de a scrie. Ca şi dropiile Ode care ne vorbeşte) pe întinsul Bărăganului, Odobeseu rătă­ ceşte liber în cadrul cărţii sale, bucuros «că îşi poate îngădui capricii şi digresii. De aceea aceste descrieri sunt vii şi, până la Duiliu Zamfirescu, cele mai colorate redări ale poeziei şesului. Nefiind un creator de tipuri sau de împrejurări, Odobeseu îşi concentrează toate însuşirile artistice mai ales în aceste descrieri, care pentru întâia oară în literatura noastră nu erau influenţate de Chateaubriand şi pe care Bălcescu, Alexandrescu (în Memorial), Alecsandri chiar pe alocuri îl cunoscuseră şi se desvoltaseră sub vraja prozei lui. S’a constatat, în schimb, o influenţă ru­ sească: a lui Gogol şi Turghenief, în privinţa felului de a reda peisagiile şi poate nu e exclus ca Odobeseu să fi cetit strălucita Un ete dans le Sahara a lui Eugene Fromentin, pictor de talent şi zugrăvitor cu bogate resurse al ţinuturilor pustii din Africa. In Pseudo-Kynegetikos, găsim trecute în revistă o serie de nume de scriitori români şi de titluri de opere, citate ocazional, în chip ce pare firesc. Astfel, ca într’o mare frescă. întâlnim pomenite: Balta Albă a lui Alecsandri, Aprodul Purice de C. Negruzzi, Franţuzitele lui Facca, Vocabular francez-român de P. Poenaru, F. Aron şi G. Hill, Amărîtă turturea de Ienache Văcărescu, Povestea vorbii a lui Anton Pann, pre­ cum şi numele lui Heliade, Pantazi Ghiea, Alecu Văcărescu, Miron Costin, Iancu Văcărescu, Rucăreanu etc. In aprecierile de critică literară ce face, în unele prilejuri, Odobeseu este adesea indulgent, cel puţin în forma foarte delicată. în care îmbracă chiar rezervele ce le are de notat. Intr’un loc (cap. VII) spune vorbind de un scriitor al nostru: „iN.u mă tem a zice că până acum nici un poet român nu a avut mai mult foc şi mai multă graţie44. Ghiciţi despre cine este vorba? Despre Alecsandri?... Nu! despre... Alecu Văcărescu!! Era o veche simpatie a autorului pen­ tru ..Poeţii Văcăreşti4 *, pe care i-a studiat cu râvnă şi dragoste. Dar cel care a scris Poeţii Văcăreşti e şi autorul studiului, revelator pentru cultura sa, intitulat Satira la Romani. In Pseudo-Kynegetikos, la atâtea prilejuri. Odobeseu citează nume de scriitori latini sau greci, caracterizând în treacăt câte un aspect al operei lor şi arătând tot­ deauna că producerile multora din ei îi fuseseră adevărate, cărţi de că­ pătâi. Astfel întâlnim. în paginile lucrării cu variat cuprins, nume ca acele ale lui Iioraţiu, Marţial, Terentiu, Plinin, Lucretiu, Piutarh, Aenophon. Adrian. Iuliu Polusc, Opian, M. Aureliu Nemesianul, Iiomer, Platon, Virgil, Diodor, Suetoniu, Claudian, Pindar, Catul, etc.

V'-w

âi

1

A i

4


- 157 — Literatura franceză de asemenea îi e familiară scriitorului nostru, care, la ocazii, citează pe Xavier de Maistre, La Fontaine, Buf fon, Littre, A. de Musset, Beranger, AL Dumas-pere, St. Lambert, Villon etc., din unii reproducând pasagii semnificative, în versuri. Din litera­ tura germană, pomeneşte pe Leasing şi pe Schiller, din cea italiană pe Dante, Pic de la Mirandola şi aminteşte şi nume de învăţaţi englezi. In critica muzicală, Odobeseu e de asemenea premergător, căci vorbeşte — apreciindu-le — despre producţiile lui Rossini, Ilaydn, Mehul, Boîeldieu. Auber, Hallevy, Gounod, Felicien David, Meyerber, Weber, Offenbacli, Soupe, Lecocq, etc. Doar Filimon mai vorbise de muzica celebră străină, înainte de autorul Falsului tratat de vânătoare. Cât despra pictură şi sculptură, arte înrudite şi cu „specialitatea" ştiinţifică a lui Odobeseu— archeologia — acesta se găsea la largul său. E prima critică artistică se­ lectă, ce se face la noi. „O piesă bine povestită e o ţ>iesă pe jumătate ju­ decată" a spus cineva; s’ar putea adăugi că o operă plastică descrisă în amănunţime şi cu talent de adevărat poet e o creaţie văzută şi deci apre­ ciata. Astfel Odobeseu ne poartă prin lumea operelor lui Rubens, Wouverman, Desportes, Oudiy, Redinger, Horace Vernet, Jean Goujon, Dli­ rei’, Rembrand, Poussin, Velasquez, Ruysdael şi ale atâtor alţii. E sen­ sibilitate aleasă în analizele sale, e şi înţelegere largă şi mai cu seamă e dovada unei frecvenţe de amator entuziast a' operelor de care se ocupă. De asemenea, la largul său se va găsi Odobeseu şi atunci când vorbeşte de chestiuni arclieologice. Dar tot descrierile îi vor valorifica posibilită­ ţile, ca de pildă această zugrăvire a unui tablou de vânătoare (de Wouverman) :

i

>

.v

*

Vânătorii, aci înghit un pahar mai înainte de a se porni, aci se odihnesc ps iarbă verde, cu caii lângă dânşii, aci iar sosesc voioşi, sunând fanfarele lor de iz­ bândă. Damele, graţios plecate pe şclele lor de catifea neagră, se uita cum şoimii se reped în aer pe păsărele înspăimântate; una din ele s’a îndepărtat îai taină spre pădure şi după dânsa aleargă, în fuga calului său alb. un galant cavaler, ducându-i vălul pe care ea l-a uitat atârnat de craca unui copac; tocmai în fund, pe marginea pădurii, se zăresc, prin ceaţa umedei Olande, cânii urmărind un cerb abia profilat.

E un pasaj interesant acela, în care Odobeseu vorbeşte (Cap. VIII) cu ironie reţinută, sub forma unei alarmate mirări, despre accentuatul simţ dei proprietate literară, al tinerilor din vremea sa, care nu mai îngădue bătrânilor să despoae pe scriitorii mai vechi sau pe cei străini. „Ştii, frate, c’au ajuns băeţii să te dea de primejdie în ţară la noi! Nu poţi să mai scrii un rând, fără ca să te descoase şi să-ţi ia socoteală că adică, de unde ai furat cutare idee, şi că de unde ai tradus cutare pa­ sagiu?".. Şi mai departe: „S’au deprins să stea mereu la pândă, drăcoşii, ca şi când altă treabă n’ar mai avea". Sau: „îndată ce te-a călcat focul ca să te dovedească vreun colţat din şcoala nouă că ai făcut, în carte-ţi, oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală, fe­ ricirea lui e să te scoată în vileag. Se grăbeşte, păgânul, a da sfoară în ţară că te-a prins cu mâna ’n sac"... La aceste rânduri, Odobeseu adaugă: „Ia să vedem... dacă se va găsi vreunul destul de priceput ca să


— 158 — ghicească cum că am tradus da pe Charles Blanc rânduri întrebi di vieţele lui Synders, Wouverman, Desportes, Oudry f‘. In aceste rân­ duri constatăm o mistificare transparentă şi îndrăzneaţă, aşa cum * de curând, a făcut de repetate ori Pierre Benoit, în romanele sale,’ în care intercala voit fraze întregi din scriitori celebri, mai mult pentru a râde de criticii, care sau nu le observau, sau — clacă le decopereau aveau clipe de triumf, demascâncl pe îndrăzneţul, pe care __ naivii __ îl credeau „prins cu ocaua mică“. Umorul lui Odobescu, umor specific prozatorilor români din veacul trecut, cum s’a mai arătat, se etalează discret, dar pregnant, în atâtea pagini fine. Autorul Falsului tratat de vânătoare reuşeşte să scoată efecte hazlii până când şi dintr’o listă de bucate (Cf. Prandiul academicii) iar acum ştie să stoarcă haz chiar din Tabla de materii a lucrării ce ne preocupă. Mai întâi, pentrucă această tabla de materii conţine glume propriu zise, în desfăşurarea ei analitică. Exemplu: III. „Pentru ce poetul Luereţiu ştie mai binei seama cârmuirii decât stăpânirea noastră. Cliiau! Chiau! prin pădure.Unde ne agăţăm de coada cânelui. Braşoave populare vânătoreşti. De ce vulpea are coada lungă şi ursul n’are de­ loc Aceste trunchiate şi poznaşe fraze îţi trezesc curiozitatea, pe care umorul vioi al expunerii ţi-o întreţine, căci iată, de exemplu, în Cap. VII, într’o notă, cum îşi bate .joc—înainte de Caragiale—de un fel de Marius Cliicoş Rostogan, asemănător acelor dascăli ardeleni cărora ,,le-a fost succesu pe clepleanu a absolvere prelect ionii e la filosofia... şi cursu­ rile teologale; ergo se recomănduesc că-s batâr teologi şi filosofi abso­ luţi^. Un nepot de-al lui Heliade Rădulescu îşi bate joc de un asemenea specimen, adresându-i-se cu vorbele: Pentru mine, domnule filosof, simţirea este iui fluid individual, care, redus la cea mai simplă expresie, printr Jo impulsie comunicativă şi făcând prin liipotenuză o tangentă prin firele simţitive, străbate prin toate liniile paralele ce se unesc din natura lor într’im punct şi, prin simţibilitate, produc toate sensaţiimile, toate simţimintele sentimentalismului celor cinci simţiri şi cod toate în sinteza perpen­ dicularei, spre a se manifesta spiritului uman printr ’o fosforescenţă supranaturală a intelectului simţitor.

-1

5

Ardeleanul rămâne convins că interlocutorul său e mai mare filosof decât el. Aici apare acelaşi Odobescu din PrandM şi din toată atitudinea sa contra stricătorilor de limbă şi mai ales contra Dicţionarului Societăţii academice. Ar fi de cercetat dacă nu cumva Odobescu sau Alecsandri au cunos­ cut Deux dialogues du nouveau langage fran^ois italianise în care auto­ rul, Henri Estienne (.1531—1598) ironizează pe curtezanii timpului său, care cu orice preţ voiau să se servească de expresii, construcţii sau voibe italieneşti. Era, pe atunci, în Franţa un curent italienist, echivalent cu cel latinist al nostim, din veacul trecut. . Dar ironia lui Odobescu nu se circumscrie numai la chestiuni teo­ logice. De ex.: când pomeneşte de „improvizaţia vânătorului de curci :


— 159 —

y*

I

r-

„De e curcă, ce se’n curcă*1, ete., la care adaugă şi „cântecelul dascălului Caracangea * : „Deschide-te punguliţă să plăteşti plăcinţelele* *, se gră­ beşte să noteze că acest „cântecel** fără îndoială este, „în privinţa regulelor prozodice, eu mult mai prejos de ingenioasa improvizaţiune a vânză­ torului de curci4 *. Când e vorba de Gogol, spune că „dacă nu mă înşel, a scris el mai întâi pe ruseşte comedia Revizorul general*4 (aluzie la locali­ zarea lui P. Grădişteanu, fără indicare de sursă, a acelei piese) din care cauză mai spune următoarele: „...De vreme ce Muscalii trebuese în ge­ nere priviţi ca inamici şi rău voitori ai naţionalităţii noastre, (este acum admis) să ne dispensăm cu totul de a numi, ba chiar să ne şi impunem datoria de a desfigura pe autorii lor, de câte ori binevoim a-i traduce, imita sau a-i localiza. Prin aceasta chiar le facem prea multă onoare !**. In alte locuri: „Bagă de soamă că ai aface cu un membru al Acade­ miei**, sau: „Românii—noi, strănepoţii lui Traian. începem totdeauna dela Romani**... etc. Chiar în Tabla de materii e o glumă foarte reuşită: „XII. Capitolul cel mai plăcut pentru cetitori**. E vorba de un capitol care e înlocuit „în text** cu o serie de puncte. Această glumă cred că nu-i aparţine lui Odobescu. In lucrarea sa Moi-meme, Charles Nodier, neîntre­ cutul povestitor al romantismului francez, intitulează- capitolul XI al scrierii sale: „le meilleur du livre**. — Editorul adaugă: „Le chapitre con­ siste dans une page blanclie, uniquement marquee... de points d’interrogation, d’exctamat'ions, de parentheses, de virgules et de traits. II eut, peutetre, ete curieux de le reproduire photographiquement**. E adevărat că lu­ crarea aceasta e postumă. (Moi-meme de Ch. Nodier, Ed. Champion, Paris 1921. ouvrage inedit, avec une introduction sur le romantisme par Jean Larat). Manuscrisul lucrării, care se află la Biblioteca din Besangon, a fost mai întâi semnalat de G. Gazier. în 19(M. Coincidenţa e curioasă. Căutând să cercetez, dacă în opera lui Ch. Nodier nu e singurul caz când se glu­ meşte în acest fel, mi-a fost dat să găsesc că în La fee aux miettes, cap. XXVI (ultimul), e intitulat: „Le dernier et le plus court de la narration de Michel, qui est — par consequent — le meilleur du livre**. Izvorul glu­ mii lui Odobescu mi se pare dovedit. Basmul din Pseudo-Kynegetikos este mai mult înrudit eu acele din Intre vis şi vieaţă ale lui Delavrancea, decât cu cele ale lui Ispirescu. Cu lungimi obositoare, Feciorul de împărat cel cu noroc la vânat pare, uneori, că a fost compus după un plan de natură a înmulţi numărul paginilor. Versurile intercalate în textul şi în forma prozei ne aduc aminte de pro­ cedarea similară a lui I. Creangă, în Harap-Alb. Impresia produsă nu e nici acolo, nici aici prea de efect. Rima în proză pare o jonglerie puţin matură, dând întregului aspect de haz prea subliniat: De va fi stat o lună, sau un an sau doi, petrecându-şi vieaţa fără alte nevoi decât numai cu plăcerea şi eu mângâierea de a prinde şi de a ucide fiare pădureţe şi păsări cântăreţe, cine va şti spună-o. Pe noi, ceştia, plăeşi şi vânători de munte, atâta ne tae capul că omul la vânătoare, fie pe ger şi ninsoare, fie pe năduf de soare, nici nu prinde veste că ce timp mai este, nici nu vrea să ştie cum are să-i fie, nici nu bagă'n seamă la muncă de-1 cheamă, nici că ia aminte de orice cuvinte, ci vesel omoară vremea care sboară, fără griji trăeşte, pe pământ domneşte şi e la vânat ca şi împărat (NI).


1

— 160 — Aiurea întâlnim sonorităţi de poezie populară: Munţii răsunară, apele se turburară, brazii se scuturară, codrii se treziră, frunzele şoptiră, stelele sclipiră şi’n loc se opriră (ibid).

sau: dar când răsăriră zorile, deodată cu florile, porumbiţa amăgitoare şi de dra goste îndemnătoare, peste ţări şi peste mări sburase, prin văzduh se depărtase, fu. gind ca să nu mai vie şi luând cu sine în vecie scumpul, feciorescul dar, bobul alb de mărgăritar.

iar mai departe: dar untul, urâtul cel pocit, boala cea fără do crezământ, care din plăceri tre­ zite încolţeşte, sufletul îl amărăşte, cu doruri se hrăneşte şi la noi plăceri râvneşte, urîtul cel urgisit, care usucă şi topeşte mereu şi necurmat în inima copilei se prefiră şi se suia şi mai adânc o pătrundea, în ea zilnic se’ncuiba, mai amarnic o rodea.

Pseudo-Kynegetikos prezintă, în paginile ei, un model de transiţie dela o idee la alta, un model tip de asociaţie de gânduri. Aceste transiţii sunt atât de subtile şi de nuanţate, întocmai ca acele dela realitate la vis, imposibil de surprins. Ar trebui un psiholog consumat să le studieze amă­ nunţit — în orice caz preocuparea aceasta ar alcătui o interesantă ana­ liză. pe care de altfel am şi dat-o cândva într’o temă, cu mulţumitoare re­ zultate . In privinţa formei şi a artei, putem nota şi aici unele solecisme: „Dar însă şi eu am crescut pe câmpia Bărăganului* * (I) ; „cele mai prefera­ bile** (II); „le place cu deosebire strugurii** (II); „atunci se dă recreaţiuni şi vacanţă vânatului" (III) ; „mi-ar place să străbat** (V) etc. Cacofoniile îşi fac şi aici ravagiile lor: „Elenul pretinde ca câinele să aibă la spate o coadă ţeapănă**; „şcolarul lui Socrate cere ca coada la câine să fie lungă** (IV) ; „fiecare negustoraş vrea să clădească’ ca boierii cei mari** (VIII). Totuşi aceste defecţiuni sunt de înţeles şi deci trebue să fie tole­ rate în epoca aceea, în care puţini scriitori aveau cultul lui Odobescu pen­ tru expresia pură şi pentru vorbele neaoşe. Când reproduce o poveste au­ zită dela un sătean, autorul spune „aş da ani din vieaţă-mi, ca s’o pot scrie întocmai după cum el o rostea.... acea limbă spornică, vârtoasă şi limpede a ţăranilor noştri**. O pagină ca acea din cap. X ne răsplăteşte de spora­ dicele scăderi mai sus semnalate şi ne arată cât de amplă era măestria scriitorului nostru, care la 1874 ajunsese să stoarcă limbii româneşti far­ mece verbale ca acele care ne încântă simţurile când cetim rânduri ca ur­ mătoarele : Atâta fu voinicului, până ce ridică de .jos smarandul fermecat şi-l băgă în sân; şi-apoi de atunci înainte toate jivinele câte se târăsc prin ţărână şi câte se ascund pe sub pământ, toate îl cunoscură pe dânsul de stăpân... "Viezurii cu perii suri, lungi şi drepţi ca ţepele şi bursucii somnoroşi, care ies numai noaptea din vizuini; jderii pădureţi cu blana ruginie, deasă, moale şi frumos netezită, şi vidrele colţate de pe

-l


— 161 — malul bălţilor; nevăstuicile cu trup prelung şi mlădios şi eu guşe albe, care se furişează printre răzoare, vânând cuiburi de păsărele şi veveriţele şugubeţe cu coada vâlvoi, care sar sglobii pe crăcile copacilor şi ronţăind alune, ghindă şi scoruşe; penţolc cu labe scurticele la piept, iar la spate cu -picioroange, care când umblă se saltă ca lăcustele şi căţeii pământului — de le zice şi şuiţe — care scot capul la amiază din găuri, ca să latre la soare; apoi misurii, cei cu groparele pline de grâne şi şobolanii din smârcuri; toate lighioanele, până şi cârtiţele orbeţe şi aricii gbim* poşi, ba chiar şerpii, guşterii şi şopârlcle, toate i se arătară lui în cale, sau ca să-l slujească la vreo trebuinţă, sau ca să piară de mâna lui, când avea plăcere de vânat. Cu dânsul vulpile îşi cheltuiau de pomană şi viclenia minţii şi iuţeala piciorului, căci de fiecare minciună a vulpii, el afla prea lesne mijloace o mic, ca să-i vină de hac. Apoi şi cu ursul cel mai sălbatec el îşi făcea jucărie; fără secure, fără cuţit, el intra semeţ în vizuinea lui, se lua cu dânsul la luptă dreaptă şi întotdeauna ursul că&fea mort la pământ. Astfel prin văzduh, astfel pe sub pământ, el era mai taxe, el era mai mare; de aceea şi traiul lui era acum şi mai mult pornit pe vânătoare (X).

>«

»

Ritmul prozei este aici şi mai evident decât în nuvelele istorice, în pasagii ca acesta, de ex., în care alcătuirea şi succesiunea frazelor au sono­ rităţi muzicale cuceritoare:

*

Când soarele se pleacă spre apus, când murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătăţii creşte şi mai mult în. sufletul că­ lătorului. Un susur noptatic se înalţă de pe faţa pământului, din adierea vântului prin ierburi, din ţârâitul greerilor, din mii de sunete uşoare şi nedesluşite se nafte ca o slabă suspinare ieşită din sânul obosit al naturii. Atunci, prin înălţimile văzdu­ hului, sboară cântând ale lor doine lungi şire de cocori, brâie şerpuinde de acele păsări călătoare, în care divinul Dante a întrevăzut graţioasa imagine a stolului de suflete duioase, de unde se desprinde, spre a-şi deplânge restriştea, gingaşa lui Franeeseă (1).

Sau mai cu seamă : \ # t»

Aşi vrea, pe când mi se desfăşoară înaintea minţii uimite privelişti aşa de răpitoare, ca să aud, ea prin vis, o muzică plină de farmece, bunăoară ca cea din opera G-uilom. Teii a lui Rossini şi mai ales ca acel minunat cor de vânători, care, după ce a trâmbiţat pe un ritm vioi şi alegru fanfarele de chemare, se pierde apoi eu vuiet armonios, prin tainica rezonanţa a codrilor de brazi (V).

Unele expresii sunt lapidare şi de o pregnanţă artistică pură şi aleasă: „movile — a căror urzeală e taina trecutului şi podoaba pustietăţii4* (I), imagină tot atât de vie şi de elocventă, ca şi acea a lui Creangă 5 „Cetatea Neamţului — îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulgere..La Odobescu mai găsim, în această lucrare, şi un spirit ascuţit de observaţie, un talent de a nota — realist aspecte şi sensaţii ce pot scăpa altora. B vorba de o stână: „o ceată de dulăi ţepeni lătrând cu înverşunare, şi în toată împrejmuirea un miros greu de oaie, de ceapă şi de rachiu” (I). Apoi, în alte pasagii, o sensibilitate duioasă, trezită de melodii evocatoare şi amintiri ce răscolesc adâncurile sufletului: )

*

Ţiu mintei că într’un timp, când departe de toţi ai moi si cu sufletul adânc întristat, trăiam într’un colţişor al Franeiei, pe malul unui râu şi în vecinătatea unei 11


— 162 — mari păduri, în toate serile, la ora când aburii, înălţându-se de pe apă, începeau înegura orizontale amurgit, un sunet de corn răsuna de pe malul opus al râuil'ui * repeta câteva ori d ’a-rândul una din acele fanfare vânătoreşti, al căror ritm iut* !• chiar glumeţ pare că se îngâna cu vibraţiunile melancolice şi prelungite ale instru mentului ce le produce. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente aşa imorale ale trecutului; dar, din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mângâioaso, când vocea comuiui îmi legăna auzul în sunetele cadenţate ale semnalului de vânătoare. Pe tonurile du ioase şi întunecate ale trâmbiţei metalice, se juca, cu o veselie săltăreaţă, melodia cântecului francez şi atunci în mine auzul şoptea, inimei mâhnite neaşteptate cuvinte de speranţă şi de bucurie. Cât voiu trăi nu voiu uita ce dulce mai era acel balsam melodios... (VI).

E una din paginile cele mai puţin populare clin Pseudo-Kynegetikos şi poate unica de mărturisiri subiective, din opera clasică, a lui Odobescu. El ne apare aici în altă ipostază decât în aceea de rece om de ştiinţă sau de ironist, ce pare incapabil de înlănţuitoare duioşii. Din rândurile citate se desprind „dureri înăbuşite4 ‘, nelinişti vagi şi un suflet vibrând tânăr la sensaţiile culese din jur. Unele vorbe par deschizătoare de orizonturi vaste şi printre aceste rânduri şi cuvinte, o lume de sentimente răvăşite tumul­ tuos ne înlănţue şi pe noi. Această discretă sensibilitate, pătrunderea pri­ cepută în regiunile artistice vecine şi îmbogăţirea sufletului cu impresiile culese din multiple preocupări au dat prozei lui Odobescu acest caracter de înaltă intelectualitate, ce o distinge de toate operele româneşti ale epocii. Oricine, într’o asemenea compunere, ar fi fost pedant, ar fi căutat să epateze pe cetitor măcar cât de cât şi ne-ar fi lăsat o impresie de artifi­ cialitate. Odobescu nu. Cu toate acele citaţii şi nume proprii numeroase şi variate, ce mişună în opera sa, impresia este firească şi plăcuta. Alergând prin regiuni atât de deosebite, autorul nu se poate abţine de a le nota unele aspecte, dar aceasta numai pentru a ne împărtăşi şi nouă lumina ce i s a revărsat în suflet, nu pentru a face bilanţul unor cunoştinţi. Pseudo-kynegetikos rămâne o extrem de agreabilă operă de taifas, cum o numeşte un critic al nostru, cu tot ce are în ea această vorbă odihnitor şi reconfortator, de încântare a spiritului şi, în acelaşi timp, şi de folos.

•<

O

f

*

)


XVI AL RUSSO: CÂNTAREA ROMÂNIEI *) *

it *

Cântarea României este un minunat poem în proză, în care găsim povestit pe scurt şi într’o formă alegorică trecutul vitejesc al neamului nostru. în contrast cu situaţia umilă în care se găsea pe la mijlocul seco­ lului XIX şi un energic îndemn adresat Românilor de pe atunci, spre a se pregăti şi ei, ca toate popoarele asuprite, din acel timp, pentru revoluţia ce avea să le readucă strălucirea de odinioară. Autorul nu este definitiv cunoscut, deşi deocamdată se admite, oficial, că acesta ar fi Alecu Russo. Unii nu împărtăşesc, însă, această părere, soco­ tind că N. Bălcescu a scris Cântarea României. Printre aceştia a fost într’o vreme şi D-l N. lorga, iar mai de curând N. I. Apostolescu. Iată câteva din principalele motive pe care-şi sprijină părerile acesta din urmă: 1. A. Russo n’a protestat niciodată că N. Bălcescu i-a răpit dreptul de autor. 2. Concepţia metafizică şi ideile politico-sociale din Cântarea Româ­ niei sunt aceleaşi ca cele din Istoria Românilor sub Mihai Viteazul. 3. Xicolae Bălcescu a scris el opera, dar a publicat-o, dând-o drept scrierea unui călugăr, în revista România Viitoare din Paris (1851), sub influenţa mistificărilor literare din Apus. Scriitori ca Jammes Mac-Pherson în Anglia, Benjamin Constant, P. Merimee, Sainte-Beuve şi alţii, în Franţa, dădeau la iveală opere scrise de ei, dar publicate sub numele unor personagii fictive. Molipsit de acest capriciu, N. Bălcescu ar fi procedat la fel. spun partizanii săi. De altfel în prefaţa textului dela 1851, istoricul muntean spune că a găsit Cântarea României, într’o mănăstire, al cărei nume nu-1 dă, pentrucă nu există în realitate, ca şi numele călugărului pe seama căruia era pusă această operă. Dar faptul că poemul e puternic in­ fluenţat de literatura franceză a secolului trecut, ne face să punem şi mai puţin temeiu pe socotirea călugărului „hrănit în singurătate de cetirea Bibliei şi a Psalmilor lui David“, drept autor al Cântării României şi să atribuim acest titlu lui N. Bălcescu. 4. A. Russo n’a mai scris nicio operă atât de frumoasă. 5. D. Bolintineanu, cel care a tradus Paroles d’un croyant a lui La«=) Disertaţia elevului Constantinescu M. Nicolae. clasa VII A.


*

— 164 mennais, operă ce a servit ca model celei de care ne ocupăm şi care a versificat Cântarea României, îl socoteşte pe N. Bălcescu autor al Partizanii lui Alecu Russo au venit şi ei cu argumente, care^ deşHni' portante, nu pot duce la o concluzie sigură. Y. Alecsandri, Alex. Odo bescu, Sion, Alex. Xenopol şi JD-1 P. Y. Haneş se numără printre ei, spri­ jiniţi pe faptul că: 1. Nici N. Bălcescu n’a pretins că a scris Cântarea României ci a atribuit-o, cum se ştie, unui călugăr. 2. Concepţia metafizică şi ideele politico-sociale ce se găsesc în Cân­ tarea României se află nu numai în Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Vi­ teazul, ci şi în celelalte scrieri ale lui Alecu Russo, precum şi la mai toţi scriitori români de pe atunci, ele fiind, în general, cele propagate de revoIuţii le franceze. 3. Alecsandri a publicat câteva scrisori, în care spune, printre altele, că el posedă manuscrisul original, aşa cum fusese scris în franţuzeşte de A. Russo şi tradus apoi de N. Bălcescu. Manuscrisul acela nu există astăzi, însă, cum n’a existat decât din spusele „bardului dela Mirceşti“. Ion Gliica şi Gr. Tocilescu nu au luat o hotărîre precisă, deşi ei înclină în favoarea lui Bălcescu. Vedem deci că problema paternităţii operii de care ne ocupăm aici n’a fost definitiv soluţionată până azi. Oricare e însă autorul, A. Russo sau Bălcescu, el merită admiraţie pentru spiritul de jertfă ce l-a. avut, re­ fuzând satisfacţia de a-şi vedea numele în fruntea poemului, tocmai pentru ca influenţa lui asupra contimporanilor să fie mai puternică. Alecu Russo (ca şi N. Bălcescu şi alţi scriitori ai timpului), se credea menit să joace un rol mare în vieaţa neamului său, pregătindu-1 sufleteşte pentru importanta schimbare ce aveau s’o facă revoluţiile în lume, spre binele popoarelor asuprite. El, care trăise multă vreme departe de pămân­ tul ţării sale, în mijlocul unor neamuri libere, suferea mult, gândindu-se la soarta Românilor şi simţea nevoia să-şi verse amarul într’o operă poetică. Oeea ce a îndemnat însă pe acesta să scrie Cântarea României a fost mişcarea literară, însufleţită de abatele Felicite-Robert de Lamennais, care avea să creeze nişte opere după modelul scrierilor apocaliptice, al acelor scrieri din Vechiul Testament, ce vestesc sfârşitul lumii actuale şi întro­ narea uneia nouă, bazate pe dreptatea absolută. Opera principală a lui Lamennais în această direcţie e intitulată Paroles d*un croyant, scrisa în 42 de versete. Ea are un caracter profund religios, vorbind despre va­ loarea morală a creştinismului, despre călcarea în picioare, de către unii oameni, a învăţăturilor acestei religii, dar şi despre triumful ei definitiv. Cântarea României e de asemeni scrisă în versete, al căror număr e de 61, în textul publicat de Bălcescu în România viitoare (1851) şi de 65 în cel al lui Al. Russo din România literară (1855). E de remarcat că tocmai numerele în plus în cel de-al doilea verset sunt puţin poetice. Ca­ racterul religios există şi în Cântarea României, deşi mai puţin pronunţat decât în poemul lui Lamennais, iar sentimentul patriotic, slab în aceasta din urmă, se găseşte viguros manifestat în poemul lui A. Russo. In versetele din Cântarea României, se găsesc o sumă de tablouri ale

-t

rl


— 165 —

*

id­

luptelor pentru vieaţă duse de neamul nostru în toate timpurile, tablouri plămădite din imaginaţia unui poet, reliefate numai de sufletul aprins al acestuia. După un „motto** lua.t din „Hronica moldovenească**, cum se spune în textul din Romanici literară, sau din „Testamentul lui Ştefan-cel-Bun, Domnul Ţării Moldovii**, cum se arată în textul lui N. Bălcescu, „motto** ce ilustrează energi'a îndemnului adresat de poet neamului său, în lupta pentru păstrarea demnităţii de Român, urmează cuprinsul: In primele versete este lăudată frumuseţea ca şi bogăţia ţării sale, în contrast cu starea de plâns în care se găseşte, din pricina apăsării şi je­ fuirii de către aţâţi vecini lacomi. Nu tot astfel se petreceau lucrurile în vechime, când strămoşii, prin neasemuită vitejie, isbuteau să înfrângă orice uneltire străină. Suferinţele prezente nu vor dura însă mult timp, căci „visurile turbate şi valurile mării bătute de furtună** anunţă că „lumea veche se.prăvăleşte şi pe a ei dărâmături slobozenia se înalţă**. In aceste momente înfrigurate, poetul aminteşte timpurile de vitejie, când pieptul ţării era tare „ca de oţel**, încât paloşul se tocea pe dânsul (v. 10), când poporul acestor meleaguri „era îndrăsneţ ca vulturul, războinic şi trufaş ca taurul înjunghiat** (v. 11). Azi însă, spune el, „moleşirea au intrat în lăcaşul voinicilor** (v. 1(2). Aruncând apoi o privire asupra perioadei de formaţiune a neamului nostru, născut din contopirea, în urma unor crâncene lupte, a două mari popoare: Romanii şi Dacii, autorul arată vieaţa fericită dusă de Români, la început, datorită libertăţii ce domnea în acea vreme între ei. Atât preţueşte Alecu Russo libertatea, „slobozenia**, cum îi zice el, încât face o paranteză destul de mare (v. 15—v. 24), în care spune, printre altele: „Slobozenia e îndoită : cea din lăuntru şi cea din afară. Slobozenia din afară este neatârnarea moşiei în care ne naştem. Slobozenia din lăuntru este legea, icoana dreptăţii dumnezeeşti, legea aşezată prin învoirea tuturor şi la care toţi deopotrivă se supun**. Pentru ca un neam să poată ajunge !a. libertatea din afară, trebue sa şi-o impună mai întâi pe cea dinlăuntru. Poetul îşi exprimă însă speranţa că neamul nostru va câştiga curând libertatea pierdută, căci „din robie se naşte slobozenie** şi „jugul aduce mântuirea, precum furtuna liniştea** (v. 18). După această profetizare a unor vremuri mai bune, ce ia la sfârşit caracterul unei ameninţări la adresa asupritorilor, Alecu Russo ne arată cum vieaţa liniştită a strămoşilor fu turburată de năvălirile barbare. Lup­ tele duse împotriva puhoaielor asiatice au avut darul să întărească poporul român în lupta pentru libertate, „cea mai frumoasă, cea mai roditoare parte din moştenirea părintească**, dar a dat prilej celor mai puternici să supună pe cei mai slabi, stricând astfel dreptatea în lume. Cu aceeaşi vitejie au învins Românii şi pe Ilderim, Sultanul neînvins până atunci al Turcilor, uimind creştinătatea. Dar deşi relele din afară fuseseră înăbuşite, ţara a slăbit totuşi din ealiza „fiilor cei vicleni**. Certându-se între ei pentru nimicuri şi chemând pe străini în ajutor, aceştia au isbutit să pună astfel „piciorul pe pieptul ţării**, pe care cu armele n’o putuseră birui. Duşmanii au început să sdrobească acest cuib de voinicie, pervertind sufletele „feciorilor** şi au ajuns


— 166 în fruntea „moşiei* *, nu spre a o conduce, ci spre a o jefui şi batjocori Versetul 50 ne înfăţişează starea de plâns a Românilor în acea vreme şi mângâiere, singura lor mângâiere: Doina. Dar suferinţa nu poate fi veşnică şi de aceea poetul vesteşte o eră nouă în vieaţa, nu numai a poporului nostru, ci şi a tuturor celor împilate, încrezător în viitor, el îndeamnă din ce în ce mai puternic poporul său să fie gata pentru ziua apropiată a dreptăţii reintronate de revoluţie. In sprijinul îndemnului, el aminteşte necontenit vitejia strămoşilor. Contim­ poranii nu trebue să se mulţumească însă numai cu admiraţia şi recunoştinţa ce o datoresc acestora, ci trebue să-i imite în fapte, ridicându-se în­ truni avânt războinic să-şi recapete libertatea. Acesta este în linii generale cuprinsul Cântării României. Cum am mai spus, patriotismul e temelia întregului poem. Dragostea lui Al. Russo se îndreaptă mai ales către ţăran, care e „stâlpul ţării* *. Autorul e un partizan convins al democratismului propovăduit de mulţi în Apus. De altfel toate ideile politico-sociale din Cântarea României au aceeaşi origine, ele fiind răspândite de revoluţiile secolului trecut: dărâmarea absolutis­ mului, oricum s’ar manifesta, liberarea popoarelor subjugate şi introdu­ cerea egalităţii între oameni. Pentru ca opera aceasta să aibă o influenţă mai puternică, îndeosebi asupra poporului, poetul a dat lucrării sale un caracter biblic vădit, mai ales în viziunile însângerate ce vestesc prăbuşirea tiraniei şi întronarea dreptăţii. înrâurirea biblică, venită probabil prin Lamennais, se vede şi în forma, care e în versete. Stilul retoric şi limba minunată sunt elemen­ tele principale ce dau Cântării României o deosebită valoare literară. Meritul limbii revine, în mare măsură, şi lui N. Rălcescu, traducătorul. Influenţele de care se resimte poemul lui Al. Russo sunt multiple şi variate ea intensitate. Cea mai puternică este fără îndoială acea a lui Laimennaijs, prin Paroles d’un croyant, căci principiile sociale din opera scriitorului francez sunt aproape la fel exprimate în C. României. Liber­ tatea, de dxemplu, iată cum ne e prezentată de primul: „La liberte n’est pas un plaeard qu’on lit ou coin de la rue. Elle est une puissanee vivante qu’on sent en soi et autour de soi, le genie protecteur du foyer domcstique, la garanţie des droits sociaux et le premier de ces droits** (v. XX). „La liberte est le pain que Ies peuples doivent gagner â la suetir de leur front**' (v. XXXIX) ; iar în altă parte: „une autre cause de dissensions, ce sont Ies mauvaises lois** (v. XXIX) ; în timp ce A. Russo spune: „Li­ bertatea. dinlăuntru e legea, icoana dreptăţii dumnezeeşti. Acolo unde nu e lege şi-acolo unde legea e numai pentru unii şi ceilalţi sunt scutiţi de sub ascultarea ei, libertatea au perit şi fericirea e stinsă** (v. 16). „Cinste fie părinţilor noştri care s’au luptat vitejeşte şi ne-au lăsat de moştenire moşie şi» slobozenie** (v. 14). O asemănare izbitoare găsim în descrierea chipului cum unii oameni au ajuns cu timpul să supună pe alţii şi cum au izbutit să se menţină apoi în noile situaţii. In poemul francez se aminteşte că „tous naissent egaux* *, dar „au li eu de s’aimer et de s’aider coanme Ies freres, Ies liommes ont commence â se nuire Ies uns aux autres** (v. XIX). „Entre Ies hommes quelques uns ont plus de force ou de corps, ou d’esprit, ou

W:

«

i

k


167 — de volonte, et ce sont ceux-lâ qui cherchent â assujetir Ies autres, lorsque 1 ’orgueil ou la convoitise etouffent en eux l’amour ele leurs freres" (VII). In C. României ni se spune ca strămoşii noştri trăiau fericiţi, căci „sub aripile slobozeniei legea înflorea, toţi fiii ţării trăiau bine, căci uni­ rea şi dragostea domneau între ei " ((v. 21). Când însă „viscolul siluirei se întinde şi mai mult... cei mai voinici dintre voinici cer să supue pe to­ varăşii lor cei mai slabi.... setea de a stăpâni cuprinde pe oameni'1 (v. 23). Şi în Paroles d’un croyant şi în C. României se arată cum, odată ajunşi în fruntea popoarelor „cei mai voinici" s’au înţeles între dânşii să ie arunce pe acestea în războaie, ca slăbindu-le, să le poată stăpâni mai uşor: „Nous avons notre interet et Ies peuples ont aussi leur interet oppose au notre. S’ils s’unissent pour defendre contre nous cet interet, comment leur resisterons-nous" ? Divisons, T)our regner*‘. Iată acelaşi lucru în poemul lui A. Russo:

v

a

/

A

i h u

Domnii şi boierii neamuriJor ziseră între dânşii: să nu lăsăm popoarele noa­ stre în odihnă, căci odihna deşteaptă gândirea şi gândirea mană la fapte... să ridi­ căm stăvili, să semănăm zavistia şi iţra şi să împingem neamurile unele asupra al­ tora ca astfel să întindem slăpânirca noastră.

Se vede deci, în urma acestor asemănări, că Alecu Russo a avut în vedere Paroles d’un croyant, atunci când a scris cea mai frumoasă operă poetică a sa. Dar Cântarea României a mai suferit influenţe din partea lui Chateaubriand, J. Michelet, Lord Byron, dar mai cu seamă din partea lite­ raturii noastre populare. Versetul 5 din Cântare este o scurtă variantă în proză a baladei T)olca, din colecţia de poezii populare a lui V. Alecsandri. Cum Alecu Russo a fost primul folklorist român şi totodată un colaborator recunoscut al „Bardului dela Mirceşti", e mult probabil că el a cules această poezie. Dacă poemul de care ne ocupăm a suferit anumite influenţe, el a exercitat la rândul său o puternică înrâurire asupra contimporanilor şi a urmaşilor. Această înrâurire a fost atât morală, atingând în mare mă­ sură scopul pentru care fusese scrisă C. României, cât şi literară, asupra lui Dim. Bolintineanu şi V. Alecsandri. Cel dintâiu a verificat 32 versete, într’o poezie de 32 de strofe, publicată în revista Bomânia. Nu găsim însă la Bolintineanu „tonul jalnic" ce străbate întregul poem al lui Russo. Cel de-al doilea a scris sub evidenta înrâurire a C. României, al cărui cuprins îl cunoştea desigur încă înainte de 1851, poezia Sentinela romană, în care el a sintetizat epopeea întemeerii neamului nostru şi dârzenia cu care s’a menţinut în aceste meleaguri, în ciuda menţinerii năvă­ litorilor asiatici, întocmai ca în versetele 13 şi 41 din Cântarea României. Autocritică

*

Am avut în vedere la facerea lucrării mele următoarele cărţi: 1. Paroles (Pun cvoyant, text de Lamennais; 2. Cantavea Romanici, studiu pu­ blicat de d-1 P. V. Haneş; 3. Textul publicat de N. Bălcescu, al C. Ro­ mâniei şi reprodus de N. Apostolescu. De asemeni prefaţa acestuia din urmă, în volumul în care reproduce poemul.


-168Observatiile elevilor

Ar fi fost de dorit ca vorbitorul să ne lase să vedem noi planul pe care l-a urmat în această lucrare, iar nu să ni-1 anunţe mai înainte. Digresiile făcute, ca arătarea mişcării începută în Franţa de abatele de Lamennais, prin care căuta introducerea într’o măsură mai mare a sentimentului religios în literatură, ar fi putut lipsi. Interesante lucruri dar cam ne la locul lor. Că unele versete din Cântarea României, pe care Bălcescu le lasă deoparte, când traduce opera în româneşte, n’ar avea nicio importanţă, nu o cred. Căci prin această, ciopârţire a lucrării s’ar putea aduce un argument în favoarea tezei susţinută de unii, că Russo e autorul Cântărei României. Bălcescu lo-a lăsat deoparte, căci n’a ştiut interpretarea justă pe care s’o dea unor cuvinte şi cliiar fraze. Acest lucru nu l-ar fi putut face, dacă ar fi fost el veritabilul ei autor. In fine subliniez insuficienţa analizei lucrării. Este incompletă prin faptul că nu s’a arătat şi caracterul impresionist şi cel paseist. Cântarea României este o lucrare, care exaltă trecutul, şi nu numai în sensul că dezvoltă unele fapte din istoria noastră. Diferite versete din operă ne redau fapte din trecut, care au venit în mintea autorului, nu numai din scopul de a cânta vitejiile aceeli epoci. E deci o scriere evocatoare a tre­ cutului si în sens temperamental. (Apostol eseu G. Anton, el. VI B).'

Răspunsul vorbiforului

/Nu am arătat planul lucrării dela început. Când am făcut însă ci­ taţii, a trebuit să fac legătura între ele şi atunci am fost silit să între­ buinţez expresii ca aceasta: „în P. <Fun croyant se arată.... Iată acelaşi lucru în poemul lui A. Russo44 (şi urmează altă citaţie). Probabil că la aşa ceiva se referă camaradul meu. Indicaţiile asupra mişcării literare inaugurate de Lamennais le-am socotit absolut necesare, deoarece caracterele generale ale operei princi­ pale scrise sub influenţa ei sunt şi ale C. României. Camaradul Apostoleseu pretinde că am afirmat că unele versete din C. României pe care Bălcescu le lasă deoparte când traduce n ’ar avea nicio importanţă. N’am spus decât că ele „sunt cele mai poetice44, că deci N. Bălcescu ar fi autorul adevărat al poemului, deoarece, ce e în plus la A. Russo n’are valoarea restului operei. In acele versete nu sunt cuvinte şi chiar fraze care să nu poată fi interpretate, cum greşit se ob­ servă. In sfârşit, se remarcă „insuficienţa analizei44, căci n’am caracteri­ zat opera ca fiind o scriere evocatoare a trecutului, în „sens temperamen­ tal44, că n’am arătat deci „caracterul impresionist4 4 al operei. Am spus textual: „Cântarea României e un poem în care găsim po­ vestit într’o formă alegorică trecutul vitejesc al neamului44, „în versetele din Cântarea României se găsesc o sumă de tablouri ale luptelor duse de neamul nostru, tablouri reliefate de sufletul aprins al acestuia (al poe-

-t

1


—169 -

*

tului‘ ‘ ■ „Pentru ea opera să aibă o influenţă mai puternică, poetul a dat lucram sale un caracter biblic". Mai era nevoe să vorbesc de caracterul impresionist, canei am amintit pe cel biblie ? Privire generală şi completări

-A

D-l profesor I. M. Raşcu constată repetări de idei în expunere, prin revenirea asupra aceloraşi chestiuni, în mai multe părţi ale planu­ lui, care, în sine, a fost mulţumitor: s’a. discutat mai întâi paternitatea operei ce era de studiat, s’a făcut apoi analiza cuprinsului, s’a vorbit dewinfluenţa lui Lamennais asupra Cântărei României şi în sfârşit s’a arătat răsunetul pe care opera aceasta a avut-o asupra contimporanilor şi a urmaşilor. In capitolul influenţei lui Lamennais, vorbitorul a trqbuit să facă şi modeste cercetări personale, comparând textele respective. E o lipsă a lucrării, însă, faptul că nu s’a studiat şi arta poemului, forma lui şi procedeele autorului. Deşi părerile despre valoarea literară a Cântărei României sunt îm­ părţite, majoritatea celor ce au avut ocazia să se exprime asupra ei nu o cred o opefră de valoare deosebită, şi această părere pare cea mai în­ dreptăţită. Cuprinsul e prea vag şi, pentru materialul ce se expune, prea diluat. Un fel de Sentinela ro'mană, în proză, ea vrea să cuprindă o mai îndelungată epocă istorică şi să evoce mai multe fapte. Totuşi, cum s’a mai spus, acele fapte nu pot fi totdeauna uşor identificate în reali­ tate, de cel ce le-ar cunoaşte, iar cel care nu le cunoaşte nu le poate afla pe această cale. Stilul de coloratură biblică, poate — după cum susţine D-l Densusianu — inspirat mai mult direct din cărţile sfinte (Biblia, lui Şerban), decât prin intermediul lui Lamennais, era foarte la modă pe atunci, dar astăzi, dacă nu e mânuit eu extraordinare resursa verbale, devine monoton şi scade efectul. Poema în proză, iarăşi, este o formă disuetă astăzi, iar versetele în care e împărţită lucrarea ar reclama mai degrabă o tratare în versuri rimate, ceea ce ar justifica şi stilul mai avântat şi mai declamator. Acest stil e construit după perfectele reţete romantice. întrebările continue dau operei aspect de vechime. „Care e mai mândră d'lcât tine dintre toate ţările semănate de Domnul pe pă­ mânt?".... „Pentru ce zâmbetul tău e aşa de trist, mândra mea ţară?". „O, bogata mea ţară, pentru ce gemi?"... „Pentru ce tresari?"... „Care alta se împodobeşte în zile de serbătoare cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?"... etc. Asemenea întrebări găsim şi în Paroles d’un croyant: „Pourquoi s’inquieter?"... „Qui est-ce qui se pressait autour du Christ pour entendre sa parole? Le peiiple"... „Qui se ressemble autour des puissants du monde?"... „Jeune soldat, ou vas-tu?"... „Pourquoi vous fatiguez-vous vraiment dans votre misere?" etc. Poem fără acţiune şi fără o consistenţă unitară, Cântarea României exprimă, în mod vag, sentimente fără suport palpabil: admiraţie, desnadejde pe alocuri, speranţă mai ales. După invocaţii retorice, se rezumează, fără preciziuni atente, istoria Românilor. Stilul oratoric, sforăi­ tor era fatal epocei, însă nu e de loc lipsit de sinceritate, în paginile aces-


— 170 — tui poem. Alături de evocaţii lirice ale trecutului (frecvente în literatura epocii, mai ales dela noi), surprindem şi un accent mai energic, revoluţionar chiar. S’a susţinut că astfel de aspecte stilistice . , nu s’ar întâlni Bălcescu, dar de fapt se întâlnesc amândouă, ca şi la Russo, de altfella . încercările de dovada ^ a Paternităţii, bazate pe astfel de probe, trebuet pan,site, eac, m speţa sunt cu totul neconcludente. Naţionalismul aCceT tiiat e o caracteristica vie a lucrării, deşi e adesea un naţionalism X felul aceluia caie a inspirat atatea tablouri de „pictura** cn subiect confortant patriotic, în care duşmanii sunt totdeauna reprezentat! Z morţi, iar Românii veşnic în picioare şi triumfători. O exemplificare ,.Turcul păgân, Neamţul mişel, Muscalul sălbatic"... sau, alături de aceasta, şi fraza mai sus citată: „Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de Domnul pe pământ?"... A arăta anumite scăderi ale unei opere din trecutul nostru literar nu înseamnă să scobori acea operă, căreia de altfel i se pot recunoaşte des­ tule merite pentru epoca în care a apărut. Critica cinstită trebiie să recunoască la un autor ceea ce este ân adevăr valoros şi să axate şi ceea ce rămâne în umbră. La noi este o Idolatrie de primitiv, de mţilte ori, a criticilor: să nu te atingi de cutare vers al lui Emineseu sau al lui ALecsandri, fiindcă sunt fixate în cultura noastră. Ce înseamnă critică decât dorinţa ea astăzi să se scrie mai bine decât înainte; pe de altă parte critica este recunoaşterea fiecărei valori în cadrul epocii sale. (Ov. Densusianu. — Evoluţia estetică a limbii române, 1930—31, pp. 96—97).

Acest lucru ne silim să facem şi noi, după puteri, la şedinţele noastre. In Cântarea României sunt de sigur şi frumuseţi. Cred că nicăeri. în literatura noastră din veacul trecut, Patria nu e mai elocvent şi mai vibrant definită. Patria e aducerea aminte de zilele copilăriei, coliba părinteasca cu copaeiul cel mare din pragul uşei, desmierdările drăgăstoase ale maicei noastre, plăsmuirile nevinovate ale iniraei noastre, locul unde mai întâi am iubit şi am fost iubiţi, cânele care se ju'ea cu noi, sunetul clopotului dela biserica satului, ce ne veste-a zile fru­ ’_____ moasede serbătoare, sbieretul vitelor când se întorceau în amurgul serii dela păşune. fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălţându-se în aer, barza de po streaşină ce cată duios pe câmpie şi aerul care nicăeri nu e mai dulce. (XXVI)

Un minunat verset e şi al XLVI: „Doină şi iar doină , cu finalul jal nie al înstrăinării, care poate a inspirat pe Emineseu: „Suntem pribegi coliba părintească şi străini în pământul nostru de naştere . Aiurea, o frază ea: „Ticăloşie şi moarte suit şi acum... Dai unde e bertatea şi biruinţa?" ne aminteşte versul hu Aicoleanu, dm Doi ? 3 ,.Unde-i vechea libertate, unde-i fala de regina . atâtea Stilul e cursiv şi chiar muzical, deşi pe alocurea patat, ^ opere din acea vreme, cu unele cacofonii: „volnica ca pasarea vaz ^ Despre influenţa lui Lamennais s’a vorbit adesea, din.a. - , este ce compare textele. In realitate sunt puţine asemanan m ceea I

<


171 frazele, imaginile şi chiar ideile in general. Sentimentul religios, deşi nu perfect „ortodox". din Paroles d’un croyant lipseşte din Cântarea Româ­ niţi, cu tot stilul biblic şi al acesteia. Tată două pasagii ce ar putea fi alăturate: Era odinioară un neam de fraţi născuţi toţi dintr’o mumă si dintr’un tată şi fraţii se iubeau între sine şi creşteau în avuţie şi fericîre... (XLVII).

Şi: Et je fus transporte en esprit dans Ies temps aneiens et la terre eta.it belie et riehe et făconde, et ses habitans vivaient heureux, parce qu’ils vivaient en rr&res (LII).

A

N

Paroles d’un croyant fusese tradusă în româneşte de D. Bolintineanu. In această operă se mai găsesc şi alte părţi ce, probabil, au inspirat pe scriitorii noştri: „Quelque chose que nous ne savons pas se remue dans le ntonde". (II). „Un duh fierbe în lume'4 (Gr. Alecsandreseu). Sau: „Ces arbres sont beaux, ces fleurs sont belles, mais ce ne sont point Ies fleurs ni Ies arbres de mon pays: il ne me disent rien. L’exile partout est seul**.... care e un fel de: „Fie pânea cât de rea, tot mai bine’n ţara mea", a lui Creţeanu. De altfel tot pasajul respectiv, cu refrenul „l’exile partout est seul", de sigur că a fost ca un fel de evanghelie a pribegilor noştri dela 1848, şi, ca atare, citat adesea şi profund admirat. Asemănările dintre opera celebră a lui Lamemiais şi- Cântarea Româ­ niei sunt mai mult de atmosferă, de stil, de ton şi mai puţin de idei sau imagini. E profundă dragoste de ţară în rândurile poemului românesc: „Verzi sunt dealurile tale; frumoase sunt pădurile şi dumbrăvile spânzurate pe coastele tale; limpede şi dulce e cerul tău".... Câte un strigăt, câte un indemn. rezumă aspiraţiile sufletelor de atunci: „Deşteaptă-te" .... „Deşteaptă-te patria mea" e acelaşi strigăt pe care — în aceeaşi vreme — il făcea auzit şi Andrei Mureşeanu. „Deci timpul sosit-a" e: „Căci vremea a sosit" a lui Gr. Alexandrescu, din Anul 1840. Şi scriitorii de mai târziu au găsit în Cântarea României inspiraţii, mai ales de natură patriotică. Colo, în vale, departe, prea departe, unde soarele se vede aşa frumos, unde câmpiile simt smălţuite şi pâraele răcoroase, unde cerul c dulce, juncile albe şi pă­ mântul roditor... copii, acolo e Ţara.

a

Şi în I. Neniţeseu (Ţara mea): „Acolo unde-s nalţi stejari / Şi cât stejarii ’nalţi îmi cresc / Flăcăi cu piepturile tari / Ce moartea ’n faţă o privesc... / Acolo este ţara mea" etc. In ceea ce priveşte paternitatea acestei poeme, probabil că niciodată nu se va şti absolut sigur cui aparţine. Sunt argumente destule şi pentru Băleescu şi pentru Kusso, ca şi contra unuia cât şi a altuia. Până în pragul acestui veac, Bălcescu avea mai mulţi partizani; de atunci, Russo a câşti­ gat pe toţi aderenţii celui dintâi. Mulţi din aceştia nici nu vor să mai audă de o discuţie în această privinţă. Şi totuşi. încă odată, argumentele pentru Russo, oricât de puternice ar fi, nu sunt toate, perfect concludente. Rămân


— 172 — câteva întrebări uluitoare, care par a arunca o nouă lumină în favoarea lui Bălcescu, deşi — trebue să se recunoască — nici argumentele pentru acesta nu sunt, toate, cu desăvârşire convingătoare. Dar câteva din ele, cel puţin nu ne pot face să admitem, fără nicio umbră de îndoială, paternitatea lui Russo. Le vom aminti, fără să intrăm în toate detaliile polemicii, expuse în cartea d-lui P. V. Haneş, despre Al. Russo şi în broşura lui N. I. Apostolescu, în care Cântarea României se publică sub numele lui N. Bălcescu: a) De ce a dat la iveală Bălcescu acest poem (în România viitoare), dacă aparţinea lui Russo ? Toţi mistificatorii literari au prezentat ei înşişi ope­ rele pe care le dădeau pe socoteala unui autor fictiv, b) I. Ghica afirmă că Bălcescu a cetit, în casa generalului Mavru, acest poem, şi amfitrionul a felicitat pe autorul „ici-present“. c) Alecsandri scrie lui Odobescu la 1863, afirmând ca Russo e autorul Cântării României. La 1877, Odobescu, publi­ când operele lui Bălcescu, socoteşte poemul ca fiind al acestuia şi aduce şi unele dovezi în sprijinul aserţiunii sale. ci) In România literara, Russo iscăleşte lămurit toate scrierile ce publică acolo, exceptând Cântarea Ro­ mâniei, asupra semnăturii căreia pot fi îndoeli. e) Bolintineanu, punând în versuri acest poem, notează că e după Bălcescu. Au fost şi mai sunt discuţii — în literatura universală —asupra pa­ ternităţii unor opere cu mult mai celebre decât Cântarea României. Cu toate aceste discuţii, operele rămân şi pot fi admirate, şi fără siguranţa de a şti cine le-a dat naştere. Cântarea României apare din punct de vedere al va­ lorii artistice absolute, ca o lucrare onorabilă şi de o însemnătate sublindiaă faţă, de literatura noastră, atât de săracă pe la 1850. Avântul*, since­ ritatea rândurilor ei: au făcut-o populară şi a avut, pentru scrisul nostru de atunci, rolul binefăcător al unei ploi uşoare, care căzând pe un ogor us­ cat, a apărut sufletelor avide ca imediată aducătoare de roadă îmbelşugată,

a

h


f?C*

>• <

XVII C. NEGRUZZI: NEGRU PE ALB *) A

Deşi nu voiu studia toată proza autorului, ci numai Scrisorile lui, voiu căuta să fac ca din acestea din urmă să ne putem da seama de va­ loarea lui ca scriitor. Proza lui C. Negruzzi se împarte în trei categorii: nuvela romantică, nuvela istorică, unde talentul lui Negruzzi se remarcă şi în urmă Scrisorile, care sunt documente limpezi ale vremii când a trăit. Scrisorile lui, construite într’o limbă uşoară, presărate cu ironii fine, fără vreo pretenţie de literatură, totuşi cu un caracter literar, conţin tot felul de povestiri, de impresii culese şi scrise într’o formă de „causerie", înlăturând argumentaţiile serioase. S’ar putea spune că sunt scrise într’un ton de diletantism. Descrierile pitoreşti ne sunt redate destul de frumos de Negruzzi. Astfel în călătoria la Tg.-Ocna, are prilejul să zugrăvească în descrieri pitoreşti priveliştile minunate. „Munţii vineţi ce se văd în depărtare, coa­ stele dealurilor, acoperite cu buchete de fagi, anini şi brazi; Tazlăul ce şerpueşte pe vale, înfăţişează un peisaj romantic". In 1855 face O călătorie la Ems, pe care ne-o descrie cu un deosebit talent. Iată ce spune el despre această călătorie: „Nimic mai frumos şi mai pitoresc decât drumul acesta pe o şosea minunată, care după ce atinge ţărmurile Rinului, unde se vede de ceea parte frumosul palat de Stolzenfels, apoi cotigeşte şi apucă malurile Lanului". (Scriitorul este foarte încântat, deoarece cunoaşte multe personalităţi în acest oraş. Povestirea lui este destul de simplă şi atrăgătoare. Astfel în Fiziologia provincialului, Negruzzi, cu o observaţie fină şi cu humor neexagerat, ştie să descrie portretul provincialului venit în plimbare sau pentru treburi la oraş. Până şi cerşetorul Lumânărică este evocat cu o duioşie specifică. „Vă aduceţi aminte de un sărac, pe care îl întâlneaţi, sunt acum doi ani, pe uliţi, prin pieţe, pe la biserici, cerşetorind mila creştinilor şi împărţind bogdaproste în dreapta şi în stânga?" Aşa începe Negruzzi, prin această introducere retorică. Obiceiuri, care au ilustrat trecutul nostru, povestiri de tot soiul, cuprinzând întâmplări trăite şi lucruri văzute, însoţite de *) Disertaţia elevului Mărcescu Gh. Marin, clasa VI B.

i


174 — explicaţii spirituale, fac subiectul unor schiţe ca Istoria unei plăcinte Tiv proces dela 1826 şi O reţetă. ’ Tu Istoria unei plăcinte, evocă tipul plăcintarului, care încă de atunci începuse să dispară. Astăzi, plăcintele au pierdut valoarea lor şi plăcintarul poezia lui, civilizaţia l-a omorît. Toţi l-au părăsit şi surâsul se vede pe buzele lui, numai când e înconjurat de băieţi si. copii, singurii, ce i-au mai rămas credincioşi.

lată un lucru ce l-a impresionat pe scriitor. In ziua de astăzi deabia mai sunt câţiva plăcintari cu tablaua pe la oraşe. Negruzzi a avut dreptate: civilizaţia i-a înghiţit. Un om oarecare a ştiut să devină vornic mare, printr’un dar adus Domnitorului ţării, care era pasionat după plăcinte. închipuiţi-vă că acest dar a fost o plăcintă pântecoasă, cu o ghirlandă de gogoşele împrejur. La urmă Negruzzi îl satirizează prin gura poporului, care se îngrămădise la poarta noului vornic:

Cy

Cu iaurt, cu gogoşele, Te făcuşi vornic, mişele.

In Un proces dela 1826, Negruzzi povesteşte modul în care se judeca un proces în Muntenia pe acel timp. E interesantă scrisoarea aceasta, mai mult prin caracterul de informaţie asupra epocii de atunci. Tot un obiceiu vechiu, la care Negruzzi contribue cu humorul său, este descris şi în O reţetă. Unele scrisori au un caracter anecdoctic: lepurărie, Proprietate păgu­ bitoare şi Ieşanul în provincie. In prima, scriitorul ironizează pe oamenii laşi, care se dau în lături din faţa duelului. In Proprietate păgubitoare, Negruzzi ironizează pe proprietarul unei case, care nu-şi încasează chiria. Omul nostru, ca să se scape de casă, era în stare chiar s’o dăruiască chiriaşului. Dar acela nu era mulţumit, ci îi părea mai bine să stea în ea, ca şi ceilalţi chiriaşi şi să nu plătească în schimb impozite către Stat. Alte „Scrisori" sunt adevărate nuvele mici, cum este de exemplu povestirea duioasă a frumoasei Calipso. Pe această frumoasă Greacă, prie­ tenă cu Puşchin, pe care poetul rus a imortalizat-o în poemul La şalul cel negru, a avut prilejul s’o cunoască în pribegia dela Chişinău, în timpul Eteriei, la 1821. Tot în această bucată Negruzzi ne descrie Chişinăul astfel:

* u

Era curios a vedea cineva atunci capitala Basarabiei, atât de deşartă şi de tăcută, cât se făcuse de vie şi de zgomotoasă. Plină de o lume de oameni care trăiau de azi pe mâne, care nu ştiau de se vor mai înturna pe la vetrele lor, aceşti oameni mulţumiţi că şi-au scăpat zilele, se deplânseseră cu ideea că n’or să mai găsească în urmă decât cen.uşe, şi neavând ce face alta, hotărîră a amorţi sulferinţa prin vtesela petrecere. De aceea nu vedeai decât plimbări, muzici, mese, intrigi amoroase.

Două dintre scrisori sunt articole de critică impresionistă: unul cu privire la poetul necunoscut Daniil Scavinski, celălalt un necrolog al prietenului său. Alecsandru Donici.

*

i


- 175 -

*

9~

>■

Literatura lui Negruzzi este foarte comunicativă. .S’a vorbit foarte mult de acest scriitor. Unii au afirmat şi au dovedit chiar că- el a fost diletant. Alţii afirmă contrariul. Totuşi Negruzzi este mijlocitorul acestor doma limite, a fost diletant, pentrucă era un artist care extrăgea frumosul de pretutindeni şi a ştiut să-l creeze şi în toate încercările sale a depus toată dragostea şi arta sa de observator adânc. Convingerile sale şi le-a exprimat după voie, într’o formă accesibilă cetitorului şi însoţite de un ton glumeţ şi uşor. Lui Negruzzi i-a plăcut veselia. Pe el orice lucru, chiar neînsemnat, îl impresiona. Plăcintarul care începea să dispară, poetul .Scavinski, tânăra Greacă, muza lui Puşehin, cerşitorul Lumânărică, proprietarul păgubit de chiriaş, călătoriile sale — iată atâtea şi atâtea lucruri pe lângă care altul ar fi trecut nebăgător de seamă. Negruzzi pe toţi a încercat să ni-i descrie şi a reuşit, deşi nu tocmai bine, însă destul, ca să ne facem o icoană fidelă despre acele timpuri tur­ buri de prefacere socială şi în acelaşi timp şi literară. Dar din ceea ce ne-a rămas, noi îl înţelegem destul de bine şi ne dăm seama prin ce greutăţi a putut să treacă atunci când nici limbă literară proprie nu aveam şi nici libertatea necesară unui scriitor cu tendinţă conservatoare nu exista. La Negruzzi, deci, mai intervine încă un caracter. A fost un conser­ vator, din care cauză nu s’a lăsat influenţat de ideile şi formele politice, venite din Apus. Am văzut în scrisorile sale cum Negruzzi se înalţă prin arta cu care a ştiut să ne întruchipeze diferite tipuri. Mai presus de toate la el predo­ mină elementul fin, al observaţiei îmbibat cu o sinceritate largă şi însoţit de humorul limpede şi sănătos, ironic sau bieiuitor. Ca formă, deşi lucrările dela începutul carierei sale de scriitor au fost făcute într’o limbă îmbibată cu moldovenisme, mai târziu el se debara­ sează uşor de acest mod de a scrie şi fiind în legături prieteneşti cu Heliade Rădulescu, intră în sfera de atracţie a acestuia. Totuşi, în vocabular, Ne­ gruzzi a mai întrebuinţat şi unele cuvinte împrumutate dela cronicari, sau din cărţile religioase. In Scrisorile sale, care sunt pagini despre trecutul nostru, unde ne sunt evocate atâtea şi-atâtea figuri de boeri ruginiţi, de tineri pripiţi, unde ne sunt împrăştiate destule idei bine expuse, avem de-aface cu un stil limpede, cursiv, sprinten, spiritual şi foarte comunicativ. E ceea ce s’ar putea spune mai însemnat şi pe scurt despre Scrisorile autorului moldovean. C ă r ţ i il e consultate: 1. Costache Negruzzi. — Opere Complete. Proză. voi. T. din ,.Biblioteca Scriitorilor români". — Tipografia Minerea, Bucureşti. 2. E. Lovinescu. - Critice, voi. IV, V şi VI. Tipografia „Minerva“, Bucureşti. 3. P. V. Haneş.—Desvoltarea limbii literare române, în l-a jumătate a sec. 19. Ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti. 4. E. Lovinescu—C. Negruzzi, Vieata şi opera lui. Tipografia „Minerva", Bucureşti.


— 176 Observaţiile elevilor

C. Negruzzi, prin stilul său de „causeur“, poate fi pus alăturea rl I. Ghica şi Al. Odobescu. c Cle Cel care a ţinut disertaţia a calificat felul de a se vorbi în Muntenia ca dialect. Este însă o eroare acest fapt, deoarece se spune graiu (Trifu Alex., cl. VII B). — Vorbitorul s’a pierdut în amănunte, care ar fi putut foarte bine lipsi. (Ex. înşirarea tuturor personagiilor de seamă pe care C. Negruzzi le-a văzut la Ems, eu ocazia călătoriei sale din 1855, etc.). Dacă a vorbit şi de Cum am învătat româneşte, lucrare care nu face parte din grupul scrisorilor intitulat Negru pe alb, ar fi fost util să amin­ tească, în legătură eu aceasta, şi de felul cum au învăţat şi alţi scriitori ai noştri româneşte. Ex.: După cum Negruzzi a învăţat limba părintească sin­ gur. servindu-se de Istoria pentru începutul Românilor în Dacia, lucrarea lui Petru Maior, tot aşa şi Heliade Rădulescu a învăţat româneşte după ce studiase mai întâi limba grecească dela dascălul Naum, cetind Ale­ xandria. Vorbind de Istoria unei plăcinte, ar fi fost de asemenea de folos să fi arătat că şi Alecsândri pomeneşte în sceneta Stan Covrigarul, de un ast­ fel de om, care a ajuns boier mare, fiindcă a trimes o plăcintă unui domn fanariot. Vorbitorul nu a pomenit de cea mai semnificativă scrisoare a lui Ne­ gruzzi, Un vis, în care este admirabil descrisă epidemia de holera, dela 1848, din Iaşi, şi care ne aminteşte descrierea Ciumei lui Caragea, zugră­ vită colorat de Ion Ghica, într’o scrisoare a sa către Vasile Alecsândri. Vorbitorul n’a clasificat scrisorile acestea după punctele lor de ase­ mănare şi nu s’a ocupat la rând de fiecare categorie, astfel stabilită, ci a povestit la întâmplare scrisorile acestea, unele după altele. Stând astfel lu­ crurile, nu s’a văzut un plan în această lucrare. (Ionescu V. Nicolae, cl. VII B). —M. Kogălniceanu, prin articolele sale de critică din revista Dacia li­ terară, Al. Russo, prin Cugetările sale şi C. Negruzzi, prin Scrisorile sale, sunt aceia ce dau primele directive critice în literatura noastră. Astfel, în volumul Negru pe alb găsim elemente de critică literară în scrisorile în care C. Negruzzi vorbeşte despre Al. Don ici şi D. Scavinski. In unele din scrisorile ce se cuprind în acest volum, C. Negruzzi ne apare ca un om ce are cunoştinţe vaste în toate domeniile. In „Scrisoarea XXI-a“, intitulată Mitropolia Trei Ierarhi, el ne dă dovadă de cunoştinţe de archeologie şi arhitectură, în „Scrisoarea a X-a“, el ne apare ca un cunoscător profund al istoriei noastre. De asemeni în „Scrisoarea a XX-a“, ^ w unde Negruzzi satirizează pe aceia ce voiau să latinizeze limba, el ne înfă­ ţişează cunoştinţele sale lingvistice. In „Scrisoarea a XXII-a“, găsim unele amintiri ale lui C. Negruzzi, de când fusese director al teatrului din Iaşi, împreună cu V. Alecsândri şi M. Kogălniceanu. In această scrisoare, el ne face un mic istoric al teatru­ lui românesc.

s


- 177 —

S

■h

In privinţa formei, în volumul Negru pe alb, găsim o limbă sprintenă, un ton familiar şi deşi în unele părţi vom găsi presărate diferite neolo­ gisme foarte supărătoare, totuşi forma acestor scrisori este cât se poate de literară. (<P redescu G. D urnit r u, cl. VII B). — Nu s’a amintit caracterul satiric al unora dintre scrisori, ca: O judecată, Povestea unei 2plăcinte, Proprietatea. In ce priveşte limba lui Negruzzi, afară de arhaisme, turcisme şi gre­ cisme, întâlnim şi un număr considerabil de neologisme, înseninate mai ales prin faptul că se prezintă sub o formă căzută astăzi în desuetudine: a instituâ (institui), menţie (menţiune), înfrunt (.afront), nervele (nervii), banc (bancă), fumă (fumează), s. a. Tot dela Negruzzi avem două neologisme engleze: romanizatul „fasionablu“ şi „steeple-chase“. I11 Cum am învăţat româneşte, din colecţia Negru pe alb, ediţia Sextil Puşcariu, Negruzzi pare a-şi fi exprimat preferinţa pentru sistemul fo­ netic: „Spune-mi pentru ce scrii vie şi sară în trei.... feluri? Pentrucă ai o duzină de i, aşa e? dar cum scrii masă (table) şi masă (preţ. verbului mâ­ nere) ? Cum scrii lege (loi) şi lege (imperativul verbului legare) ? Aşa e că tot un fel, pentrucă n’ai doi a şi doi e? Apoi pentru ce încurci şi ameţeşti pe băeţi V1 (Mateescu A. A 1 e x a n d r u, cl. VII A). Răspunsul vorbitorului

In ceea ce priveşte elementul satiric din Scrisori, e adevărat că nu l-am arătat decât foarte puţin. Nu am făcut o asemănare între talentul de ,,causeur“, pe care-1 are Negruzzi în Scrisori, cu acel al lui Odobescu, de­ oarece aceasta s’a mai făcut într’o şedinţă trecută. Privire generală şi completări

>•

>

A

D-l profesor I. M. Raşcu: Analiza povestirii Cum am- învăţat româ­ neşte nu avea ce căuta în studiul scrisorilor din Negru pe alb şi eu atât mai puţin o analiză amănunţită, cumj ni s’a dat. Lucrarea întreagă a prezentat, de altfel, în desvoltări prea mari. multe amănunte, rezumate, citaţii. Intre analiza din prima parte a lucrării şi caracterizarea lui Ne­ gruzzi din ultima nu a fost o legătură directă, ci aceste două părţi s’au prezentat ca două capitole juxtapuse. Când se vorbeşte de forma acestor scrisori, nu se dau exemple; toată această parte rămâne, aşa dar, în aer, fără suport concret. Nu s’a^arătat cam în ce epocă a vieţii sale şi-a scris Negruzzi scrisorile ce s’au analizat, şi nici interesul documentar al mul­ tora din ele, în care se oglindeşte societatea moldovenească de pe atunci (1837 — 1860), în multiple aspecte. La schiţarea acestor înfăţişeri ale societăţii, ne-ar fi ajutat şi introducerea celebră a lui Alecsandri la Scrierile lui Negruzzi, în care ni se evocă trăsăturile acelei epoci de trausiţie ce a format subiectul de inspiraţie al atâtor scriitori de atunci. C. Negruzzi are un strălucit renume de prozator. Totuşi proza lui Alecsandri, care are un strălucit renume de poet, este superioară prozei din Negru pe alb, unde nu vom găsi pagini de o veselie atât de comunica12


- 178 — tivă, de o mişcare atât de vie, de un pitoresc atât de accentuat ca acel di Balta albal, din partea a doua a nuvelei Dridri, din O preumblare munţi şi mai ales din clasicul Yasile Porojan. Dar, încă odată, aceste ide‘ gata făcute fiind extrem de comode, ele sunt primite fără prealabil 1 de publicul mare, care, chiar dacă Negruzzi ar fi scris versuri vădit fru­ moase, le-ar fi neglijat de dragul prozei sale larg recunoscute. Ca ideologie, în Negru pe alb. găsim luptă împotriva înoirilor lin­ gvistice, ca şi luptă împotriva înoirilor sociale ori politice sau, mai bine zis luptă împotriva exagerărilor. Prin măsura, prin spiritul său de discernă­ mânt, Negruzi şi-a meritat numele de „primul nostru junimist*‘ şi mai ales prin lupta contra formei fără fond şi a pedantismului. In materie de ortografie, de ex., e pentru simplificarea ei şi, în această privinţă, aprobă larg pe Heliade. In ceea ce priveşte chestiunile de limbă, e un moderat, cum o spune însuşi (STavonisme), împărţind pe adepţii diferitelor sisteme în liberali, conservatori şi moderaţi. Se pot îndepărta slavonismele din limbă? Moti­ varea e foarte spirituală şi ca ţjoc de cuvinte e tot ce .poate fi mai reuşit: Zavistia şi clevetirea — ziceri slavoneşti, care s’au încuibat între Români —, le poate scoate cineva? De obidă şi de silă ne poate mântui? Aici îmi vine în gând acel vestit dicton scris pe poarta iadului, a-1 lui Dante: Lasciate ogni speranza!...

Negruzzi e un etimologist moderat; dacă cere ca fizionomia unui cu­ vânt să-i amintească — de se poate — originea lui, e contra oricărei exage­ rări în acest sens, mai ales când e vorba de sunetul scris d. Deci nu va admite: clabala, dâmbet, dirlanie şi nici -- glumeşte el -- clama de varclă. Chestiunile de limbă erau o predilecţie a epocii. în care Russo îşi făcuse — aşi spune — chiar o specialitate din ele. In Critică, Negruzzi e pentru cuvintele încetăţenite în graiul nostru; nu trebue să forţăm felul firesc de a vorbi al poporului. Măsură şi logică — pare a cere în privinţa unor astfel de preocupări. Pe lângă cele mai sus semnalate, Negruzzi mai are predilecţie pentru chestiuni istorice şi sociale. Istoricul teatrului moldovenesc ne este pitoresc prezentat, în amintiri duioase din vremile când, alături cu doi cama­ razi iluştri ai săi, autorul lui Alexandru Lăpuşneanu îi conducea destinele. Găsim amănunte instructive şi curioase în această de a XXXII-a scrisoarej Negruzzi, Alecsandri şi Kogălniceanu nu primeau — pare-se — nicio leafă pentru munca lor. Râvna celor trei scriitori atât de tineri (Alecsandri abia avea 21 de ani), a imprimat acelei epoci a vieţei lor cele mai atrăgătoare aspecte: Douăzeci şi mai bine de ani au trecut de atunci. Ru timpul acesta, aceşti oameni au avut mult mai serioase ocupaţii în ţara lor. Sunt sigur îaisâ câ tot nu uita timpul acel ferice, a cărui suvenire singură mai poate aduce un zâmbet pe veştejitelor lor buze, mai poate să le descreţească fruntea pleşuvită. Ca chestiuni sociale, vedem în scrisorile lui Negruzzi un interes deose­ bit pentru târgurile din provincie. Se pomenesc Romanul (cu poziţia fru-

■)


- 179 -

* <s

f

>

i

]■

moaşă şi casele urite), Podul I-loaei, Tg.-Frumos. Tg.-Ocnei, şi, în legă­ tură cu aceasta, e vorba şi de provinciali adesea, în scrisorile sale: în Re­ ţetă, în Pentru ce Ţiganii nu sunt Români, şi mai ales în Fiziologia Pro­ vincialului. Titluri în care să se găsească vorba „Fiziologie1 abundau în literatura franceză de pe la jumătatea veacului XIX, unde se vorbea de fi­ ziologia fumătorului, a jucătorului de cărţi, a bogatului, ete. Balzac însuşi găseşte cuvântul cuprinzător şi-l întrebuinţează. Negruzzi arată în zugră­ virea provincialilor săi mult spirit de observaţie şi umor întrucâtva maliţios. In Omul de ţară, autorul prezintă, în unele privinţi, ideologia gene­ raţiei sale: înălţare a vieţei rustice, idealizarea ei. E aceeaşi atitudine ca şi la Alecsandri, în plus un conservatism şi mai accentuat. Negruzzi e pen­ tru introducerea domoală şi treptată a înoirilor, în contra vânătorilor de funcţii, şi arată, în vorbe aşezate şi retorice, superioritatea vieţei de ţară şi nenorocirile ce le-ar putea produce în sufletul ruralilor importul ne­ chibzuit al noutăţilor orăşeneşti. Din aceste pagini nepretenţioase, se desprind adesea tipuri solid con­ turate : provincialul, Seavinski, Lumânărieă şi mai ales boerul Bogonos, refractar inovaţiilor şi mucalit, având replicele prompte şi tăioase şi verva nesecată. Trecutul îl mişcă adânc. II doare inima pentru resturile romane ce se risipesc. (Vandalism). Protestul său sincer e pedepsit cu surghiunul la moşie, deşi era deputat. In această scrisoare se vede simpatia lui Ne­ gruzzi pentru Daci, o atitudine ce o vom găsi şi la Al. Russo şi mai târziu la Eminescu. In scrisoarea intitulată Ochire retrospectivă, autorul rezumă faptele mai însemnate din istoria neamului său (un fel de Din trecutul nostru de Al. Vlahuţă). Şi apoi, mereu amintiri din gloria de altădată, atunci când vorbeşte de Scheia, de Roman. Aiurea, evocări de epoci triste, la care a fost martor, ca acea epidemie groaznică de holeră, la Iaşi, în 1848, dau paginilor acestei culegeri epistolare fiorul fatalităţii implacabile. 8unt, în scrisoarea Un vis, rânduri vibrante şi tragice: .....oraşul tot era un mare mormânt. Te grăbiai a te întoarce în curând acasă, cuprins de spaimă, tremurând de groază, galben şi ştergânduţi fruntea şiroindu-ţi de sudori reci; numărându-ţi vieaţa, nu pe luni sau pe zile, ci pe ore sau minute. Apoi dacă te culcai recomandându-ţi sufletul lui Dumnezeu şi voiai să dormi (fără să ştii de te vei mai deştepta), era peste putinţă, căci urletul cânilor şi cântul cucuvaelor te ţineau treaz şi în fiori nesfârşiţi.

*v.

E o pagină descriptivă magistrală, pe care mai ales o vor simţi adânc acei care au trăit la Iaşi, în timpul războiului, sub teroarea epidemiei de tifos exantematic — căci asemănările împrejurărilor sunt mari. In PUmblare, se pomenesc numele lui Wadter Scott şi Ossian — cei doi scriitori atât de imitaţi şi de cetiţi în acea vreme. Negruzzi avea o bo­ gată si variată lectură. Admira şi pe Dumas-pere, din care şi traduce şi în opera căruia va fi întâlnit fraza: „L’alouette s’elangait dans 1’azur du matin, en cliantant ses joyeuses chansons £. (Contes pour Ies grands et pour Ies petits enfants. Les mains geantes, p. 153) un fel de: „Ciocârlia


- 180 — cea voioasă în văzduh se legăna, şi 'neturnarea primăverii cii tangi civi­ piri serba* *. Numele acestei paseri mâi revine şi în Scrisoarea bare), unde ne spune că mergea „prin fâneţe şi mănoase semănăhirMnt*' vărăşit de melodioasa cântare a acestei ciocârlii**. (Plimbare) Descrierile de natură, când le întâlnim în paginile acestor sunt mai variate şi mai vii decât cele din România pitorească a lui Vlalnui’ de ex. (Cf. chiar această Plimbare). * ? Din unele scrisori (cum e Calypso), aflăm interesante detalii autobio­ grafice. Iarna anului 1822 a petrecut-o în ţinutul Hotinului, apoi la. Chisinău. Tot acolo întâlnim curioase amintiri despre Puşkin. Negruzzi deve­ nise.... prietenul său. Dacă admitem ca dată a naşterii prozatorului moldo­ vean. anul 1808, ciudat prieten de 13 ani, al unui scriitor, nu bătrân, de sigur, dar care trecuse de mult de.... majorat. Ultimele cercetări asupra vieţei lui Negruzzi ne vorbeau de probabilitatea naşterii sale în 1800. Ar fi o dată mult mai plauzibilă. în ceea ce priveşte explicarea unor împreju­ rări ca cea de mai sus. Pe lângă descrieri, mai găsim în Negru pe alb şi biografii (Un poet necunoscut, Al. Donici) şi portrete: Calypso, Lumânărică, provincialul, bo­ ierul Bogonos, etc.), chestiuni de limbă (Critică, Slavonisme, etc.), amin­ tiri (Un vis, Un proces dela 1826, Amintire funebră), anecdote (Reţetă, Pentru ce Ţiganii nu sunt Români, Istoria unei plăcinte, etc.) chestiuni sociale şi de actualitate (Proprietatea păigubitoare, Omul de iară), istorice (Ochire retrospectivă, Despjre Mitropolia Moldovei, etc.), aparte: Păcală şi Tăndală. In unele scrisori de mai sus, Negruzzi schiţează şi oarecare aprecieri literare. Gustul său, în această privinţă, nu e infailibil. Vorbind de versu­ rile lui Scavinski, citează îmbelşugat din ele. Să ascultăm câteva -J Mergând aşa înainte, ca vreun ceas sau şi mai bine Şi văzând că-a mea trăsură din urmă tot nu mai vine, Am socotit cum că poate s’a stricat ceva la dânsa, Deci, să nu rătăcesc noaptea, mă’ntore să mă sui într ’însa, etc.

Ce spune Negruzzi despre aceste rânduri stângace? „Fragmentul acesta se cunoaşte că e de mână de meşter**. Despre alt „fragment** asemănător spune: „Frumuseţea acestor versuri este netăgăduită* *. Am fi preferat să ni se ofere versurile fără comentarii; am fi fost mai indulgenţi pentru ele, de cum suntem după ce am cetit ditirambele biografului. Dacă nu râde de versurile demne de ale lui Pralea, ce am citat mai sus, autorul nu se poate opri de-a face câteva glume pe socoteala unor îm­ prejurări din vieaţa lui Scavinski. „De multe ori l-am găsit descleind un zmeu, ca să copieze vreun vers, pe care acum un băiat îl făcea să sboaie mai pe sus de Parnas**. In felul acesta săltăreţ, autorul „Scrisorilor** pre­ zintă nenumărate aspecte ale subiectului său. Ironia, spiritul, sunt caracteristice ale prozei noastre. Negruzzi nu pierde ocaziile de a le „plasa: „Tg.-Frumos, de ce merge se face unt

s


—181 -

>A

,v

* A-

(Scrisoarea I). Mai face ironii şi pe seama celor ce evită duelul, pe care-1 socoteşte ca un ralu necesar. (lepurărie). Ca atitudine, constatăm şi la Negruzzi, ca la mulţi scriitori moldo­ veni din acea vreme, aversiune pentru Evrei (Jidanii şi florile), iubire aprinsa de ţară, simpatie pentru literatura populară, prietenie (Al. Donici) şi mirare prudentă în faţa lumei streine. In această privinţă e repre­ zentativă pagina sa despre Băile dela Ems. E una din puţinele pagini, având un caracter exotic, din ale scriitorului nostru. Mirarea Moldoveanului patriarhal, faţă de aspectul cosmopolit al staţiei unde se dusese pentru cură ne aminteşte ceva din atitudinea epatată a... lui „Moş Gheorghe la Expoziţie4 4. Ca limbă, o frază reprezentativă ne va da idee şi de armonia şi de puritatea ei: „podelele (unui pod) joacă ca tuşele clavirului44. Cuvântul „clape44 nu era încă bine încetăţenit, iar stilul cursiv nu excludea pe atunci cacofoniile. Vorba onor e în... ouoare, ca şi la Alecsandri, iar franţuzisme şi mai aspre decât cel de mai sus se întâlnesc nu odată în această proză: „Figurează-ţi unul din acei vechi bocri!44... Sau: „în toate zilele urmau colizii între ei44 (ciocniri). Alte pipăiri de forme nouă şi stângaci stabilite ne atrag atenţia. „Duelul este un prcjudeţ1 c (în loc de prejudecată), sau: „eu stim“ (în loc de stimez). Mai întrebuinţează termeni moldoveneşti, fără să abuzeze de ei. E şi pentru introducerea unor cuvinte munteneşti. Prin aceste Scrisori, C. Negruzzi ne apare ca primul foiletonist al nostru *). Resursele nu-i sunt bogate şi nici orizontul prea vast. Scriitori francezi actuali ar putea aduna cel puţin un volum pe an din asemenea producţii. In patriarhalul mediu literar dela noi, Negruzzi abia poate înjgheba câteva zeci de pagini, în care s’a silit să ne prezinte subiecte variate, smulse actualităţi, şi în care predomină mai ales caracterul me­ morialistic, care e şi o trăsătură distinctă a literaturii noastre de pe la jumătatea veacului’ trecut (Gr. Alexandrescu, M. Kogălniceanu, Alec­ sandri prezintă acest aspect). Unul din rarele ecouri din literatura populară la Negruzzi îl găsim în Păcală şi Tăndală: colecţie de< proverbe, ingenios armonizate, bine le­ gate între ele şi priceput presărate cu glume şi cu fraze potrivite ca ex­ presii. Deşi se arată minuna,t cunoscător al limbajului popular, totuşi au­ torul nu cultivă acest gen. Măsura, care îl caracteriza în toate, e şi aici apli­ cată. Parcă a vrut să ne ofere doar câte un exemplu din posibilităţile sale artistice, nu prea numeroase, cum am mai spus. Romantismul lui Negruzzi e stăpânit şi opera lui nu ne prezintă expansii sau tirade. Ea e sobră, echilibrată şi în paginile ei se oglindeşte un autor inteligent, cult şi care încercând să scrie, intr o literatură vădit săracă, nu putea să nu ne dea lucruri interesante, iar câteodată chiar strălucite.

*) E. Lovinescu.


‘-K

XVIII s

DUILIU ZAMFIRESCU: VIE AŢA LA ŢARĂ *) Vieaţa la ţară este primul volum din seria de romane care alcătuesc „Istoria Comăneştenilor“. El a fost scris la Bruxelles. Acţiunea se petrece înainte de războiul pentru independenţă din 1877 şi se ocupă în deosebi de acei care erau legaţi de pământul strămoşesc. Duiliu Zamfirescu ne zugrăveşte vieaţa românească pe care a cu­ noscut-o foarte bine, sub toate raporturile şi în trăsăturile ei cele mai. caracteristice. Dar înainte de a face aceasta, poetul ne prezintă pe Matei Damian, care după şapte ani de studii în străinătate, se întoarce la moşia unchiului său, bătrânul Dinu Murguleţ, cu ferma hotărîre de a rămânea acolo, la ţară, în mijlocul naturii. Diferitele munci ale câm­ pului îi dau prilejul să pătrundă mai adânc aspectele variate alo vieţii ţărăneşti şi să cunoască pe boierii din împrejurimi, între alţii pe Ta naşe Scatiu, nepotul vătafului Scatiu, îmbogăţit prin maşinaţiuni nedrepte. Calea fiind deschisă, Duiliu Zamfirescu are ocazia să ne înfăţişeze adevărata boierime, reprezentată prin Corni Dinu Murguleţ, ale cărui raporturi cu sătenii sunt încă într’o desăvârşită armonie, neturburată de parveniţi — ţărănimea, cu ambele aspecte ale vieţii ei materiale şi su­ fleteşti, privită în manifestările cele mai variate, dela atitudinea răbdă­ toare şi respectuoasă, până la furia doslănţuită în lupta pentru pământ. Mai puţin maestru în redarea fondului social, Duiliu Zamfirescu ne-a prezentat destul de bine faptul că sătenii nu pornesc la lucru decât mânaţi dela spate — şi a explicat atitudinea lor cu multă dreptate. Aşa, bunăoară, că ei nu vin pe moşia boierului, din cauza antipatiei pe care le-au insuflat-o arendaşii în dorinţa lor de a se îmbogăţi pe spinarea ţăranilor, pe de o parte, iar pe do alta, deoarece interesele îi reclamă mai curând pe proprietăţile lor, decât pe ale boierului. Cu îndemânare îi zu­ grăveşte în răscoala împotriva celor ce vor să le răpească pământul. Alături de adevărata boierime, apare figura lui Tănase Scatiu, care întruchipează clasa parveniţilor, asupritorii ţărănimii; aci însă ei nu sunt destul de puternici, căci boierimea de neam e încă în floare. Apoi ne este zugrăvită clasa preoţilor, când nu se vorbeşte despre acei clerici, care vqniseră cu icoana Maicii Domnului, chemaţi de săteni, *) Disertaţia elevului Chiriţă I. Adrian, clasa VII A.

ţ

£3

b


- 183 -

8

p

* *

4

K

ca să înlăture seceta; ei începură să se certe cu părintele localnic, gânclindu-se la câştigul pe care vor trebui să-l împartă şi cu el. In sfârşit, ni se mai zugrăvesc unii magistraţi preocupaţi şi ei de profit şi de băutură. Ii vedem cu ocazia răscoalei ţărăneşti, sgribuliţi de frică, în fundul trăsurii înconjurată de săteni. Ei se ştiau cu musca pe căciulă, căci mâncaseră la Tănase Scatiu, „parte interesată în pro­ cesul cu obştea , după cum spunea preşedintele. II vedem, apoi, pe un altul, beat mort, scliingiuind nişte bieţi oameni', ca să mărturisească, ce nici prin gând nu le trecuse vreodată. In această lume împestriţată, Duiliu Zamfirescu ne prezintă figuri în trăsăturile cele mai caracteristice. Aşa, de pildă, portretul Coanei Diiamandula, mama lui Matei Daimian, care — dela plecarea fiului ei—nu mai trăia decât din dorinţa de a-şi revedea copilul. Timp de şapte ani, cu o voinţă neînfrântă şi o răbdare supraomenească, analiza punct cu punct rarele scrisori ale lui Matei, până şi marca de pe scrisoare era descusută cu amănunţime. Chiar când aceste portrete sunt prinse în treacăt, numai în câteva linii, ele îşi păstrează nota personală şi distinc­ tivă. Mai presus de toate Duiliu Zamfirescu a creeat figura baciului Micu, adevăratul ţăran, fire poetică, având o neţărmurită dragoste pentru cânele său Corcoduş, şi înzestrat cu cunoştinţe astronomice de ale po­ porului nostru. îndurerat de moartea dulăului său, mai mult decât de oricare alta, el dispare, poate plecat în lume, căci era deplin încredinţat că va muri şi el. Alături de el, Floarea reprezintă pe adevărata ţărancă. Tănase Scatiu, deşi nu aparţine acestui roman,- ne apare în colori destul de vii, cu mojicia-i proprie şi setea nestăpânită după bani. Sin­ gurele sale sentimente nobile sunt pentru mamă-sa, o bătrână cuprinsă de patima beţiei. întreaga lui purtare şi exprimare trădează inferiori­ tatea lui sufletească. Printre portrete şi caracterizări sociale, se furişează idila de dra­ goste dintre Matei Darnian şi Saşa Comăneşteanu, tipul ideal al femeei, aşa cum îl înţelegea Duiliu Zamfirescu. Maestru în această direcţie, scriitorul îi pune faţă ’n faţă, din ce în ce mai des, arătând cu multă îndemânare iubirea simplă şi curată ce se naşte în sufletul lor, şi care în mod logic duce la căsătoria acestor fiinţe potrivite. Acţiunea romanului se îmbină perfect cu numeroasele descrieri artistice şi adânc simţite, ca aceea a întinderii Bărăganului, sau ca atâtea altele, care reprezintă natura, foarte mult iubită de poet; la fel descrie­ rile de interior sunt bine reuşite. Ceea ce le caracterizează pe toate este redarea amplă a amănuntelor, cu foarte multă insistenţă. Atât naraţiunea, cât şi descrierea scot în evidenţă talentul senin, blând şi simplu al lui Duiliu Zamfirescu. El a căutat să dea lucrărilor sale un stil ales şi îngrijit, armonios, cu expresii nobile şi fraze bine proporţionate, întrebuinţând numai mijloacele oferite de limba noastră... Folosind dialogul, îi dă caracterul personal al vorbitorului şi-l face în stare să exprime sentimente şi gânduri. Firea lui Duiliu Zamfirescu reiese chiar şi numai din acest volum; constatăm marea lui dragoste faţă de pământul ţării noastre, faţă de natură, în general.


- 184 — Observaţiile elevilor

Vorbitorul în lucrarea sa nu a pomenit nimic despre Mihai şi Tincuţa care prin iubirea lor dau vieaţă unei scene idilice. (Bucur eseul* George, ci. VI B). — Ar fi fost. interesant să se facă o comparaţie între tablourile pitoreşti din romanul Vieaţa la ţară şi acelea din romanul Ion de) Liviu Rebreanu. Pentru ca să arate raporturile destul de bune dintre boieri şi ţărani, s’ar fi putut accentua faptul că Matei doarme o noapte la baciul Micu, prietenul său din copilărie, iar acum servitorul său devotat. (Mărcescu Gr. Mari n, ci. VI B). — Romanul Vieaţa la ţară de Duiliu Zamfirescu a fost publicat pentru prima dată în coloanele revistei Convorbiri literare din anul 1894. Portretul Coanei Diamandula se întregeşte dacă adăugim la cele spuse de elevul care a ţinut disertaţia următoarea notă tradiţională, ce este caracteristica veckei boierimi. Următorul citat va îndreptăţi cele afirmate mai sus; este vorba de un erâmpeiu de convorbire între Coana Diamandula şi fiul său Matei: „Doresc să rămâi aici pe pământul ăsta.... să nu te duci departe de mine. Ce-ai învăţat să-ţi fie de sprijin sufletesc, iar vieaţa să ţi-o petreci pe locurile astea. Apucă-te de moşie. Ingroapă-mă lângă tată-tău Şi apoi însoară-te* 4. Din aceste rânduri se vede foarte bine acea indestructibilă legătură ce se creează între agricultor — în cazul nostru boier — şi pământul ce-i asigură existenţa şi scopul vieţii. Matei Damian se arată un entuziast iubitor al poporului obijduit. îmbibat, cu idei umanitare, acum când vine din Apus, face planuri de viitor: „Dorea să trăiască liber, să alcătuiască averea la loc, să ajute pe ţărani a ieşi din mizerie, se gândea să le facă şcoală şi să-i vadă înflorind44. Fondul simplu şi fatalist al sufletului românesc se poate vedea în răspunsul ce-1 dă Floarea întrebării ce i-o pune Matei, cu privire la soarta baciului Micu: — N’ai mai aflat nimic de Micu, Floareo? o întrebă Matei. — Dară.... Ce să afli, boierule.... că s’a dus în lume. — Păcat de el! — Apoi.... cum e scris omului, Coane.

Duiliu Zamfirescu vrea să ne redea şi felul natural de vorbire al Românului. De aceea, face pe eroul său Matei să sq afle în tovărăşia baciului Micu, ce-i explică foarte pitoresc mersul şi poziţia astrelor pe cer. Cu un vocabular rustic şi în acelaşi timp plin de farmec, se desvoltă teoriile astronomice ale ciobanului cetitor în stele. (T r i f u D. A 1 exandru, cl. VII B). __In romanul Vieaţa la ţară găsim presărate foarte multe descrieri realiste. Găsim descrieri ce evocă admirabil peisagii din ţara noastră, aşa cum sunt: Ciulniţei şi Balta Dunării sau zugrăvirea întinselor câmpii ale Bărăganului, precum şi altele ce ne înfăţişează diferite interioruri, aşa cum sunt: descrierea odăii Coanei Diamandula sau acea a unei bisericuţe de ţară. In acest roman avem unele tipuri foarte bine


—185 prinse. Aşa avem tipul ţăranului idealizat, redat prin baciul Micu; tipul ideal al femeii, redat prin Saşa Comăneşteanu etc. Ţăranul din romanul lui Duiliu Zamfirescu întrebuinţează o limbă pur populară, cu fonetica specială a fiecărei regiuni, contrar parveniţilor, aşa cum este Tănase Scatiu, care vorbesc o limbă împestriţată, cu cuvinte străine, pe care le mai şi schimonosesc. Iubirea Românului faţă de pământul său este/ admirabil zugrăvită de scriitor prin cuvintele pe care le pune în gura personagiilor sale şi mai ales în gura Conului Dinu, care este un simbol al vechii boierimi In acest roman găsim zugrăvite şi aspecte din vieaţa ţăranilor noştri, aşa cum sunt de exemplu: înfăţişarea treeratului, a procesiunii ce se face cu aducerea Sfintei, a obiceiurilor dela în­ mormântare, etc. Găsim de asemenea şi concepţia poetului cu privire la fericirea omului pe pământ, idee pe care autorul o va relua mai târziu în drama Poezia depărtării (1913). In acest roman, în afară de exprasii pur romaneşti, găsim un stil dinamic, precum şi o limbă armonioasă, plină de farmec, uneori presă­ rată cu accente de poezie. Adesea limba ce o găsim în acest roman ia nuanţa unui ton hazliu, aşa cum este scena în care Micu bate în câr­ ciuma satului doi Ţigani, scenă ce ar putea fi considerată ca o anecdotă de Th. Speranţia sau de P. Dulfu, (Predescu G h. D um i t r u, cl. VII B). — 1. Nu se poate vorbi, la Duiliu Zamfirescu, despre o adâncime psihologică suficientă şi unitar distribuită. De ex Tănase Scatiu ne este prezentat ca un personaj cu totul antipatic şi-l urîm, cum l-a urît şi au­ torul său. Nu ştim însă ce l-a determinat pe T. Scatiu să ajungă atât de antipatic, nu-i cunoaştem procesul de formare sufletească. E o scădere de a prezenta pe un erou ca „bun" sau „rău", după un criteriu subiectiv. Trebue să-l înfăţişezi ca om şi să-l înţelegi ca atare. 2. Se remarcă tendinţa lui Duiliu Zamfirescu de a satiriza exce­ sele curentului poporanist: „Matei ar fi vrut s’o vază (pe Floarea) mai sentimentală, mai aprinsă, cum cetise el şi în cărţile ce se ocupă de ţăranii noştri", în timp ce Floarea era rezervată în manifestări şi scumpă la vorbă. 3. Cu toate că se arată duşman al sentimentalismului, D. Zamfirescu pare a fi mai sentimental decât s’ar cuveni atitudinii sale clasice. La el, Coana Diamandula plânge, Tincuţa plânge, >Saşa plânge, Mihai, Ma­ tei, Conu Dinu plâng, ba chiar şi baciul Micu. şi nu numai odată. Chiar dacă lacrimile ar fi pe deplin motivate, cel puţin alegerea atâtor situaţiuni îndoioşătoare pare cam exagerată. (Mate eseu Alexandru, cl. VII A). ’ Privire generala şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu: Subiectul romanului trebuia redat mai întâi concis, pentru a i se putea sezisa trăsăturile 'principale, apoi să se fi pomenit ocazional şi episoadele sau alte amănunte. S’a consultat ■fără discernământ un isvor ce nu prezintă atât păreri critice, cât detalii interesante, dacă vreţi, despre autor şi povestiri de subiecte. Utilizarea


— 186 surselor de informaţii şi idei trebue făcută cu multă atenţie şi niu * întru cât ele sunt vădit folositoare. S’au citat prea adesea__şi făr£ nai montării — descrieri din roman. Sunt atâtea şi toate prezintă frurn°' seţile lor. Trebuia să se desprindă uşor criteriile după care s’au ales fragmente reproduse. De asemeni, planul lucrării nu s’a distins în ch'6 lămlurit. Cetirea — vădit nemulţumitoare, dicţiunea aşijderea. Diabf gurile ca şi descrierile — debitate pe acelaşi ton; în felul acesta, inte resul subiectului nu poate fi reliefat. Prefaţa* Vieţii la ţară, din ediţia dela 1914, e tot atât de vie, de va­ riată şi de pitorească, pe alocuri, ca şi însuşi romanul. D. Zamfirescu evocă vremea — depărtată — când, „pe plaiuri străine", îşi scrisese această carte de fericită inspiraţie. Din paginile ei, respiră o vibrantă dragoste de pământul ţării, de oamenii brazdelor, de patriarhalitatea aspectelor rustice. In prefaţa ediţiei din 192;1, autorul îşi expune crezul: „Fie ca tinerii scriitori să priceapă cât de mare este farmecul ce stă ascuns în simţimântul patriei şi câte em(oţiuni artistice de o rară puri­ tate pot încolţi în sufletul celor ce-şi iubesc ţara". Şi tot acolo: „A gândi şi a simţi româneşte este pentru un Român o disciplină estetică şi orice năzuinţă contrară este nefirească şi, deci, antiestetica* *. In 1914, (preţafa mai sus citată) declarase că ar fi dorit să mai scrie al şaselea roman al ciclului Comăneştenilor, „dar poporul român pare că vrea să scrie el însuşi aceste pagini". Poporul român le-a scris şi Duiliu Zamfirescu a putut să moară, „văzându-şi visul cu ochii". Ciclul acesta are aşa dar o largă semnificaţie etică şi poate servi, în ceea ce priveşte primele romane, ca îndreptar edu­ cativ — neîncetând de a fi şi artistic. Fără ca D. Zamfirescu să fie un psiholog adânc în povestirile sale (In schiţe, analiza sufletelor se opreşte la suprafaţă), găsim, totuşi, în pa­ ginile romanului de care ne ocupăm, o fineţe care surprinde nuanţe de atitudini şi de gândire: Desbrăcându-se de blană (Matei) se uita în oglindă şi vedea mişcarea ciudată ee o face braţul când iese din mânecă; dar percepţiunoa faptului nu ajungea până la conştiinţă. Oare, la ce lucru plăcut se gândea când era în trăsură? Şi fiindcă nu şi-l putea aduce aminte, repeta întru sine toate cele ce vorbise cu unchiul său, spe­ rând să poată da peste faptul ce-1 interesa (XXIIL).

O scenă de început de idilă, redată măsurat şi just, eu o pondere în adevăr clasică: mer— Bine, maman, ce-am făcut ea să cer iertare? zicea băiatul (Mihai), gând cam eu sila. El şi cu toţi fraţii chemau pe Saşa, „maman' ‘. — Ai supărat pe Tincuţa. Eu nu vreau să am copii rău crescuţi... Băiatul se uită lung la soră-sa şi se opri în loc. — Maman, nu mă umili, viu eu singur să cer iertare.

a

■f


— .187 — Soră-sa se gândi o clipă şi, parcă mişcată de vorba băiatului, îi îndreptă le­ gătura la gât şi porni singură înainte. După câteva minute, el intră în uţma ei la Tincuţa şi, foarte firesc, îi luă mâna şi o rugă să-l ierte. Fata se uită în jos, fără a zice o vorbă. — II ierţi, Tincuţo dragă, mti-i aşâ? o întrebă Saşa. Tincuţa îşi ridică ochii spre el, bufnind înecat de râs sau de plâns, nu se ştia bine. Astfel se împăcarâ lucrurile (II).

Ţărănimea, de asemeni, e sobru redată, în vorbe reproduse aidoma din graiul ei, totuşi, transpus artistic, fără să poţi defini unde a intervenit modificarea •). Nu sunt analize voite şi atente, ci din felul de a se exprima al poporului: simplu, fără umbră de sentimentalism, se desprinde sufletul lui fără complexitate, deşi uneori cu taine. Aşa e zugrăvit neuitatul tip al Baciului Micu, prezent în multe pagini ale povestirii şi tot astfel al iu­ bitei sale Floarea, care, faţă de vestea că Micu a plecat în lume, nu are „ieşiri" sentimentele şi nu varsă lacrămi. „Bine, ţie nu-ţi pare rău c’a plecat.*? (o întrea.bă Matei).—„Şi de-mi pare şi ne nu-mi pare tot atâta-i,— şi mai mult nu fu cu putinţă să scoată dela dânsa" (XX). In Vieaţa la ţară, găsim descrieri extrem de amănunţite şi destul de numeroase. E o caracteristică a literaturii noastre în proză şi, în general, a literaturilor începătoare. Descrieri, există, de sigur, şi în operele unei li­ teraturi mai rafinate şi mai vechi, dar într’o proporţie mai redusă şi cu măsură dozate în cuprinsul operelor epice, care câştigă — prin aceasta — caracter dinamic mai pronunţat. Descrierile din acest roman, de multe ori strălucite, vioaie, pline de gama unor colori variate, ne apar câteo­ dată vădit prozaice prin predilecţia autorului de a nota „realist" amă­ nunte adesea nevalorificate. Dar majoritatea o formează cele semnalate mai întâi. Poezia Bărăganului e mai vie chiar decât la Odobescu (ne­ uitata reîntoarcere în trăsură a lui Matei şi a Saşei dela coliba Lipovea­ nului, unde se răcorise cu pepeni, pe şoseaua pierdută în trupul câmpiei largi, sub taina apusului), iar pitorescul bălţii e redat cu atâta sobrietate pregnantă, încât această zugrăvire alcătueşte, fără îndoială, una din cele mai luminoase „pagini de antologie" ale literaturii noastre. Şi fiindcă veni vorba de zugrăvirea lacului, pe luciul căruia Mihai şi Tincuţa îşi trăiesc clipe eterne de dragoste înmugurindă, sunt de semnalat, — cu această ocazie—curăţia supremă, elevaţia morală, nu numai ale acestui capitol, dar ale întregului roman. Puţine pagini vom găsi — în tâ­ năra noastră literatură, înclinată, de o bucată de vreme, dinhr’un sno­ bism, din păcate caracteristic unei anumite părţi a neamului nostru, spre literatura în care se insistă asupra patimilor, „într’un mod fatal legate de o mână de pământ."—care să poată rivaliza. în ceea ce priveşte puri­ tatea sentimentelor exprimate, eterica lor substanţă, cu acest roman fe­ ciorelnic şi imaculat. Dragostea lui Mihai şi a Tineuţei e un poem îna­ ripat şi azuriu, în care cântă întreaga tinereţe a cetitorului, vrăjit de *) D-i Densusianu arată eă vorbirea poporului e cât se poate de exact redată, la acest autor.


—188 - idilicele scene. Aceleaşi calităţi luminoase prezintă şi capitolul X1J A care apare Saşa, în sufletul căreia se naşte dragostea adevărată şi ’ !pentru Matei. Simplitatea ei, lipsa de „aere“, feminitatea ei cuceritoa-0 dau acelor pagini aspecte de curăţie serafică şi îndreptăţesc comentară’ adupra acestui personaj, clasat ea. cea mai ideală apariţie de fenice ^ din epica noastră. Tipurile acestea evoluează într’o atmosferă patriarhală şi însorită — aşa cum, doar în poeziile lui Francis Jammes de mai găsim. Este intimita­ tea vieţii burgheze aşezate, a tihnei sufleteşti şi a sănătăţii minţii şi a tim­ pului. Pentru a nu strica armonia întregului, scenele emoţionante chiar sunt redate simplu şi mai ales discret, fără „dulcegării sentimentale". Când bătrâna Coana. Diamandula îşi revede.—după şapte ani — fiul dorit si aşteptat cu înfrigurare, ea „începu a tremura fără putere şi a plânge", (îV)- Firea puţin expansivă a lui Duiliu Zamfirescu se oglindeşte şi in eroii săi: „Totul era aşezat pentru o lungă vieaţă calmă, limpede, căreia naturile lor ( a lud Matei şi a Saşei), puţin expansive îi dau o uşoară um­ bră de ideal". (XXIII). Dacă personagiile plâng uneori, e pentrucă împrejurările sunt de aşa natură, încât plânsul era provocat şi autorul, notând aceste scene, nu cade în sentimentalism, ci nu face decât să repro­ ducă vieaţa cu aspectele ei variate. Simplitatea şi măsura stilului se pot vedea, mai cu seamă, într’o scenă ce ar fi reclamat dela oricine alte mij­ loace: acea a înmormântării Coanei Diamandula; nu întâlnim acolo nici lirism indiscret, nici declamatorism. Clasicismul autorului, mai ales în scene ca aceasta, se poate constata, — statornic şi firesc. Spiritul de observaţie al lui D. Zamfirescu se arată în unele scene, presărate cu dialoguri (ea aceea a vizitei lui Tănase Scatiu, din primul capitol, al aducerii Sfintei, etc.), şi în alte notaţii subtile de stări su­ fleteşti. Stilul lucrării e foarte variat, căci alături de dialoguri avem descrieri şi apoi scene idilice de un farmec înlănţuitor. Prin acest aspect al roma­ nului său, Duiliu Zamfirescu e unic în epica noastră: idila redată în cadru potolit, fără avânturi naive, fără declamaţii insinuante. Mai puţin reuşită e partea de roman social, unde scriitorul abordează teme puţin potrivite cu temperamentul său: lupte de clase, conflicte între arendaşi şi săteni, răscoale. Autorul nu e un animator de mase şi contra­ stul e prea brusc între cele două lumi şi cele două preocupări. Când^ e ispitit să zugrăvească tipuri antipatice (cu o subiectivitate accentuată), şi mai ales când începe să ne relateze situaţii sociale, D. Zamfirescu devine vechiu, căci aduce aminte de Filimon, şi mai ales de Alecsandri, din co­ mediile sale. Nu aţi spune că vorbeşte Radu din Boeri şi ciocoi, când au­ ziţi pe Matei răspunzând poliţaiului care îl întrebă cine este? „Eu cine sunt? Ai dreptate, D4e, de mă întrebi: sunt un nesocotit, care am lasat lumea civilizată şi m’am întors în ţara mea, ca să văd asemenea sălbatecii. Asta sunt". Autorul îşi exprimă unele păreri prin gura personagiilor sale. Conu Dinu se adresează nepotului său: „Tu nu vezi, bre, că toata lumea face politică şi toţi ăştia dela noi, care ţin politica în mână, fac gheşeftari ! Săteanul ne e redat, în general, simpatic, dar nu idealizat. Saşa spune lui Matei: „Ţăranul are să-ţi bea vinul, să joace la horă, sa nu-ţi plateasea


—189 -

V

datoria şi când îl vei chema la muncă, să nu vie". E drept, că explicaţia arată circumstanţe atenuante pentru ţăran. Ca stil, găsim unele scăderi care, însă, nu micşorează impresia gene­ rală agreabilă a lucrării. IJn „dar totuşi", aşa de răspândit şi azi, şi apoi fra.ze cu expresii stângace: Apoi urmă a face paşi mari prin casa şi a trage adânc din ţigară, ca şi cum maximum acesta de fum ar fi putut reduce firea sa la un minimum de supărare.

■Sau alta: Astfel gândind, îşi aducea aminte de vorba mâne-sii de a lua pe Saşa şi, in­ stinctiv, se opri locului, ca şi cum mergerea lui la dânsa ar fi putut fi socotită ca un început de punere în lucrare a acestei idei (Vii).

Altădată, expresii banale: „Ce lucru neînţeles mai e şi vieaţa asta". (VIII), sau barbarisme extrem de aspre: „Fără table, vieaţa la ţară duce la suicid(VIII). Găsim şi un anacronism curios în roman. Acţiunea Vieţii la Ţară se petrece înaintea războiului pentru independenţă, şi anume la Ciulniţei, pe Bărăgan. De câteva ori e vorba de gara care „deserveşte" satul acesta şi acolo se duc cu trăsurie cei dela curte, pentru a primi sau a petrece pe cineva. Or, după cât ştim, calea ferată Bucureşti-Cernavoda nu era constmiită înainte de 1877. Cu toate aceste miei şi inerente scăderi, povestirea lui Duiliu Zamfirescu rămâne un model de evocare senină şi reconfortatoare a unei at­ mosfere rustice, redată în toată amplitudinea ei luminoasă. Bedând obice­ iuri patriarhale apuse, vremuri de belşug şi de tihnă, Vieaţa la Ţară trăeşte, mai ales prin tinereţea ei. Numai la Alecsandri dacă mai găsim, în literatura noastră, atâta dragoste de toate elementele existenţei, atâta vi­ brare avântată a simţurilor şi atâta voe bună.

iv


XIX DUILIU ZAMFIRESCU: TĂNASE SCATIU, IN RĂZBOI *) Ca urmare la Vieaţa la ţară, Duiliu Zamfirescu ne prezintă romanul Tanase Scatiu, în care pune în lumină tipul arendaşului lacom de căşti» şiret şi grosolan, un simbol al parvenitului, care aduce ruina familiei si a averii boierului Dinu Murguleţ. Acest roman s’a publicat pentru prima oară în Convorbiri literare. Al treilea roman din seria Comăneştenilor este In Războiu (1897). Nu e un tot, ci sunt numai scene. Morala romanului, care începe în ziua de 11/23 Aprilie a anului 1877, când trecuseră Ruşii Prutul şi se îndrep­ tară contra Turcilor, comandaţi de Osman Paşa, se poate rezuma în două . fraze, pe care le-a spus Comăneşteanu murind: „Regeneraţi-vă în la­ crimi, precum ne-am regenerat noi în sânge44. Vieaţa politică dela ţară, cu despoţii provinciali şi cu ţăranii chi­ nuiţi, nu e ceva nou in literatura noastră, căci o mai găsim la alţi scrii­ tori mai vechi. Dar originală cu totul este firea sucita a semidoctului bo­ gătaş Tănase Scatiu, un nevropat în strae de ciocoi. D. Zamfirescu ne zu­ grăveşte pe acest „adevărat duşman al ţărănimii, pe vechilul înstărit în deajuns, pentru a lua mai întâi în arendă moşia fostului său stăpân, storcând-o apoi prin toate mijloacele, fără milă faţă de muncitor şi de pă­ mânt, mânat numai de dorul de a se îmbogăţi cât mai repede. Odată îm­ bogăţit, îşi cumpără moşia definitiv, se aruncă în politică, impunându-şi pretutindeni silnicia şi vulgaritatea44. Pe acest tip îl urmăreşte Zamfiresicu în vieaţa de provincie, protejându-şi alegătorii pentru bani, pri­ mind pe miniştri în casa lud, sau făcând cămătării, luptând contra ţăra­ nilor răsvrătiţi sau şi mai ales ehinuind cu mojiciile şi mizeriile pe nevasta sa Tincuţa şi pe bătrânul Dinu Murguleţ. In atmosfera aceasta, poate tocmai din pricina ei, se înfiripează o patimă ascunsă: Tincuţa iubeşte în tăcere pe tânărul Mihai Comăneşteanu, pe care, neputându-1 lua de soţ, se lăsase să fie căsătorită de părinţi cu Scatiu, mulţumimdu-se sa vaza din timp în timp pe Miliai şi să-l viseze. Prin faptul că România contimporană a văzut războiul clela ivii, era firesc ca autorul Comăneştenilor să ne arate şi partea acestei familii *) Disertaţia elevului Perianu R. Cezar, clasa VII A.


- 191 în desăvârşirea actului naţional. Romanul lui D. Zamfirescu este o operă din mai multe tablouri şi momente care prin sintetizarea lor într’un cadru hoţărît şi îngust, dau impresia războiului, căci autorul le pune în lumina luptei dela 1877. Pe lângă scenele de campanie. D. Zamfirescu a zugrăvit şi unele momente de dragoste, care ne arată intenţia autorului de a conti­ nua elementul erotic din romanele anterioare. Romanul este o încercare de psihologie esenţial românească. Scriitorul voeşte să ne determine „rolul boierimii în timpul războiului şi să ne învedereze că sentimentul naţional n’a pierit în urmaşii vechii nobilimi. Eroii nu se aruncă în luptă ca eroi epici, ci ca nişte simpli ostaşi. Ei murind, simţi că au murit fără părere de rău. ca nişte oameni care au înţeles că deasupra lutului nostru pieritor pluteşte fiinţa nepieritoare a patriei" (E. Lovinescu). Atât Tănase Scatiu, cât şi In Războiu „nu mai au poezia nici farme­ cul idilic, nici seninătatea Vieţii la ţară"; la primul găsim însă altceva: ..prin mijloace realiste, povestitorul ne-a creat un tip, absolut original: ve­ chilul ajuns mare proprietar, deputat şi om cu „influenţă", simbolul parvenirii" ; al doilea este, am putea spune, un roman compus din multe şi variate scene, cu stări psihologice ale personagiilor, diferite. Pe lângă aceasta, şi stilul este mai uscat, pierzând din frăgezimea celui din opera anterioară. Opera lui D. Zamfirescu este sănătoasă şi imparţială; lite­ ratură de armonizare socială, nu ne 'Zugrăveşte icoana unei singure păture, ci icoana întregului neam românesc; e o operă pătrunsă de iubire de neam. nesemănând ură între păturile sociale, învăluind în aceeaşi caldă simpatie, tot ce e rău sau bun, jos sau sus, este într’un cuvânt clasică. (E. Lovinescu). Părăsind romantismul, sub egida cărui a debutat, D. Zam­ firescu s’a îndreptat spre realism, — o formulă realistă nestrăbătută de nota brutală caracteristică, ci temperată de clasicismul pe care l-a îmbrăţi­ şat, o înclinare favorizată de timpul petrecut în Italia. Pe lângă aceasta, clasicismul lui D. Zamfirescu este uneori mai diluat şi se manifestă mai mult prin viziunea de seninătate şi de disciplină clasică. Lucrul acesta pro­ voacă o deosebire de clasicismul lui Caragiale, care are o factură clasică mai sobră, mai concentrată şi mai concisă a nuvelelor şi a schiţelor lui. In romanele sale, care alcătuiesc seria Comăneştenilor, D. ZainfireSCU şi-a propus să zugrăvească, sub toate aspectele şi într’o vastă per­ spectivă, societatea românească din ultimul pătrar al veacului XlX-lea. Fondul îl întocmeşte vechea boierime cu dragoste de ţară şi de ţă­ rani, al cărei rol social şi naţional, cu momentele-i de înălţare şi de scă­ dere. este preocuparea de căpetenie a romancierului, neuitând însă şi pe iubitul lui Mi cu, creeaţie de adevărat ţăran român. Autocritică

Lucrări utilizate. X. Petraşeu — Duiliu Zamfirescu. Daco-Romania — Cronica — Duiliu Zamfirescu. E. Lovinescu — Critice, V. II. Chendi — Impresii. Se recunoaşte mulţimea şi lungimea citatelor.


— 192 — Observaţiile elevilor

Vorbitorul nu a evidenţiat puternica legătură sufletească dintre cliea generaţie boerească ce avea dragoste de pământ şi ţărănimea 7°' pilată. Exemplu îl avem în devotamentul cu care ţăranii sunt t>ata ^ se jertfească pentru a scăpa pe Conu Dinu din manile parvenitul? Scatiu. Scenele patetice au fost cetite cu o voce seacă şi monotonă. Aşa bunăoară, tonul cu care a. fost făcută lectura pasajului în care ni se povesteşte întrevederea dintre Mihai şi Tincuţa nu a fost nici pe departe potrivit eu nespusa tristeţe a unor suflete ce nu şi-au realizat idealul făurit în tinereţe. (Nedioglu G. M i r o n, cl. VI A). — E rar cazul ca o lucrare oarecare să nu dea naştere la comentarii. Cu atât mai mult când ea este una critică şi încă alcătuită de un elev. De data aceasta am avut a face eu nişte însemnări culese de prin criticii noştri. Este deci o compilaţie şi nu ceva original. Iată câteva pasagii din lucrare, care au fost- luate din Critice de D-l Lovinescu: Războiul (tui D. Zamfirescu) nu e nici Griviţa, nici Râhova, nici Plevna, ci o recunoaştere cu barca pe Dunăre în timpul nopţii, pregătirile de luptă, o mică scenă dintr’un ban cu un ofiţer rus, năvălirile Hrăpăreţe ale Cerchezilor, scene de ambu­ lanţă, într ’un cuvânt fapte mărunte'', ©te., ete.

Sau: ..Eroii lui se aruncă în luptă nu ea eroi epici, ci ca nişte simpli ostaşi, urmăriţi de simpatia povestitorului", etc. Caracterizarea per­ sonagiilor nu există. Dar, pentru ca să umple golul care eventual s’ar observa, vorbitorul ne redă fragmente de roman, prin care Zamfirescu şi-a fixat eroii, crezând că astfel va remedia neajunsul cauzat mai înainte. Rezumatele romanelor au fost extrem de deslânate. S’ar fi cerut o conciziune mai mare. De asemenea monotonia produsă din întrebuinţarea aceloraşi cuvinte ar fi trebuit înlăturată. La Tănase Scatiu ar fi trebuit arătat caracterul romanului şi totodată şi ai întregii epici din epoca în care a fost scrisă povestirea, anume acela de creator al unei clase boereşti, legată întrucâtva cu glia şi capabilă de-a fixa incidental^ şi pei­ sajul rural, lucru la care nu s’a ajuns decât cu apariţia „Semănătoru­ lui". La acelaşi roman s’ar fi putut arăta problema mult desbătută de Zamfirescu, precum şi de N. Filimon, în Ciocoii vechi şi noi şi de D-l M. Sadoveanu, în însemnările lui Neculai Manea, anume înlocuirea boierimii prin clasa parveniţilor. ifn sfârşit o constatare asupra limbei vorbitorului: are o expri­ mare care nu e de Ioc românească. Propoziţiuni ca aceastea servesc^ pen­ tru argumentarea celor spuse mai sus: „Mihai Comăneşteanu întâlnindu-se pe stradă cu un prieten al său, Mileseu, acesta-1 invită la masă , sau: „Intre Natalia şi Ana începu o gelozie" etc. (Apostolescu C. Anton, cl. VI B). . A — 1. Unele a firma ţi uni ale vorbitorului—fie ele originale, fie irnpiumutate de-aiurea — au fost insuficient dovedite. Nu se poate, de ex., susţine că războiul e pentru D. Zamfirescu „o simplă plimbare cu barca


— 193 — ^te^luarea cu asalt^Gri1 *ţ ^ mai impresionante scene din In Războiu,

Jt

A-v

-S *

2. Imputarea ce li se aduce eroilor romanului In războiu c’ar fi prea prozaica, prea lipsiţi de idealismul necesar pentru onca rea unui suflu epic, este nemeritată. D. Z. n’a vrut să zugrăvească supraoameni. Scopul lui a fost sa arate jertfa pe care au făeut-o boerii români pentru patria loi, jertfă adane simţită de ei, care — oameni obişnuiţi fiind — şi-au dat seama de ce pierd, pierzând vieaţa. 3. In î omanul Tănase Scatiu, tocmai eroul care dă titlul volum ni ni trăeşte cel mai puţin. Autorul nu l-a studiat de loc, nu din neputinţa de-a scruta sufletele, ci clinti*’o ură pătimaşă, adânc înrădăcinată, pe când Tineuţa, Conu Dinu, Mihail Comăneşteanu şi mai târziu rN. Milescu, trăcsc intens şi ne sunt psikologiceşte explicaţii atât prin perspectiva ex­ ternă a manifestărilor lor obiective, cât şi prin cea internă, lăsându-ne să pătrundem în sufletele lor, să-i pricepem. Pe T. S. însă D. Z. s’a ferit veşnic de a-1 pătrunde, căci aceasta ar fi însemnat înţelegerea, care implică iertarea. Şi n’a vrut niciodată autorul să-l ierte pe Tănase Scatiu. 4. Cu atât mai mult ne miră această subiectivitate străină de D. Z., cu cât el poate fi obiectiv şi acolo unde această atitudine cerea oarecare înfruntare a opiniei publice dominante: în vremea de înflorire a anti­ semitismului, D. Z. a îndrăznit să-l înfăţişeze pe bancherul jidov ca pe un om, simpatic eliiar în dragostea lui de tată, fie că ea se manifestă într’un vocabular stâlcit. 5. S’ar putea observa câteva asemănări cu Eminescu, în ce priveşte redarea unor idei sau sentimente ce pluteau în aerul ultimelor decenii ale veacului trecut. Problema desbătută de poetul nostru în Mortua est, în Rugăciunea unui Rac, o întâlnim şi în cugetările Tincuţei, care ajunge la aceleaşi concluzii cu Eminescu: neexistenţa, adică Nirvana. Cufundarea lui Mihai Comăneşteanu în trecutul nostru naţional, ca şi dorinţa de a-1 vedea pe Vlad Ţepeş reînviat, ne aminteşte de Scrisoa­ rea III. Cu această ocazie D. Z., clasicul cumpănit, ţine să ne convingă de erudiţia sa într’un mod care ne impresionează neplăcut. „O, unde sunt vremile unui Ştefan al Vl-lea, cel-Mare sau ale unui Mihai al II-lea cel Brav“ sună ridicol, mai ales acolo unde aceste constatări sunt puse în roman. 6. Nu s’a menţionat caracterul umoristic al unor pasagii din In Răz­ boiu. D. Z. a vrut să ne prezinte vieaţa sub toate aspectele ei, deci şi. sub cel comic. In afară de unele observaţii hazlii, pe care le face el însuşi în cursul naraţiunii („Ivan era argat în curte şi bulgar în suflet ).^dă vieaţă şi unui personaj (Milescu), care ne provoacă adesea câte un zâmbet, cu toate miile de „vacsuri“ şi de „tlunete“ (reminiscenţe de roman-fascicolă) cu care însă ne obişnuim în cele din urmă. (Mateescu A 1 e x a n d r u, cl. VM a a£irmat că stilul romanelor lui Duiliu Zamfirescu, Tănase Scatiu si In Războiu, este uscat. Această aserţiune nu este întru totul adevărată. Pentru a dovedi că stilul uneori este din contră tocmai poetic, să cităm următorul pasaj din Tănase Scatiu: „Când in toamna 13


— 194 — anului viitor se întoarse Miliai definitiv, ea îl aşteptă la ţară cu t r ceilalţi, liniştită, dusă pe gânduri în zarea în care călătonau cocorii** Cuvintele subliniate introduc în sufletul cetitorului, prin imensitat orizontului deschis, o sensaţie de depărtări, de vag. Acest moment psihT logic al aşteptării este exprimat pe cât de fugitiv, pe atât de impre' sionant. Romanul Tănase Scatiu începe cu o atmosferă apăsătoare __ 0 zi mohorîtă de iarnă, la ţară — şi sfârşeşte şi mai sumbru, prin moartea Tincuţei. Duiliu Zamfirescu, în romanul mai sus citat, se arată în parte şi un bun psiholog a.l mulţimilor. Este o gradaţie ascendentă, bine condusă în accelerarea furiei ţăranilor, în curtea dela Ciulniţei. In Războiu are o notă caracteristică din punct de vedere social. El sintetizează înfrăţirea pe câmpul de luptă a boerimei tinere cu săteanul reprezentanţii unor clase între care până mai ieri fusese vrajbă. (T r i f u D. Alexandru, cl. VII B). Râspunsul vorbitorului

1. Devotamentul ţăranilor faţă de bătrânul şi vechiul lor stăpân l-ani arătat, dar recunosc că nu l-am arătat în analiză, ci în rezumat. 2. Stilul romanelor posterioare Vieţii la ţară este mai uscat. Este ade­ vărat că mai găsim pasagii armonioase, cu un stil mai comunicativ. Marea parte a stilului este însă rece. 3. Mi s’a făcut observaţie că nu sunt stăpân pe limbă. A nu mă potrivi în expresii şi stil cu cel care mi-a făcut observaţia nu înseamnă ceea ce mi s’a spus. Privire generala şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu. In afară de reproducerea fragmentelor din romanele analizate, cam lungi câte odată şi nereclaniate de absolute necesităţi impuse de economia întregului, cetirea disertaţiei a fost mul­ ţumitoare. A lipsit din plan o introducere propriu zisă. S’a trecut prea brusc la rezumatul cuprinsului primei opere de analizat, de altfel concis şi limpede expus. Prezentarea subiectului celui de al doilea roman a apărut prea analitică. S’a neglijat a se vorbi despre arta scriitorului, des­ pre mijloacele şi procedeele sale, ceea ce ar fi arătat într’o mai vie lumină contribuţia lui D. Z., în evoluţia prozei noastre. S’au luat prea multe fraze de-a-gata, din cărţile consultate, arătându-se — prin aceasta — o insufi­ cientă asimilare a subiectului. De fapt, în afară doar de Vieaţa la ţară, celelalte patru povestiri ale „Ciclului Comăneştenilor“, pot fi considerate ca nuvele mai desvolj tate*. extensiunea lor, oricum, inerentă romanului, este /puţin subliniată şi caracterele nu sunt aprofundate. Moda, din Apus, a „ciclurilor* ‘ a ispitit şi pe autorul nostru, care a dorit să ilustreze, cu ajutorul a cinci naraţii înrudite, teza sa în legătură cu rostul boerimii de ţară în alcă­ tuirea României moderne. Păcatul iniţial al romanului Tănase Scatiu este că tendinţele din el

i


— 195 apar prea accentuate lucru curios pentru un scriitor artist, cu viziune în general senină şi măsurat în toate atitudinile. Acest „roman" ni se prezintă ca o completare a capitolului din Vieaţa la ţară, despre răs­ coalele ţărăneşti. Tipul reluat al lui iScatiu ne schiţează figura arenda­ şului spoliator, a vechilului înrăit şi hrăpăreţ. întreaga povestire nu ne mai prezintă aproape nimic idilic, ca în precedenta expunere. Peste tot luptă, înşelăciune, răscoală. E un roman prozaic, ca preocupări, faţă de precedentul. Doar idila nefericită intre Tincuţa şi Mihai dacă mai aruncă' umbre duioase peste întreg. D. Z. ia atitudine făţişă contra eroului său (şi e ştiut cât e de greu să dai vieaţă unei povestiri, al cărei erou e profund antipatic). Scatiu e zugrăvit cu intenţia de a ne apărea odios. Când i-a murit soţia, faţă de care avusese o purtare ce grăbise sfârşitul acesteia: „Se aruncă de gâtul lui Mihai şi cât era de lung şi de bleg începu să se bocească şi el, cu glas mare şi cu radicale* *. Tot capitolul în care se descrie înmormântarea e foarte subiectiv şi deci ratat. Pamfletul ia locul observaţiei; invectiva subli­ niază tendinţa de a ponegri cu orice chip. Aiurea se spune despre acelaşi Tănase că e „solemn şi prost ca un car gol". Ceva mai plin trăeşte mama lui Scatiu, deşi şi în portretul ei elementul de satiră cu orice preţ este destul de reliefat: lacomă, rea, beţivă, bătrână, murdară, coana Profira întregeşte tabloul sumbru al mediului în care trebuia să se stingă Tincuţa. Spiritul de observaţie al autorului are şi aici predilecţie pentru no­ tarea aspectelor glumeţe şi vii. E vorba de un „chef" la Tănase, când fusese invitat şi un ministru, care însă se retrăsese din timp în odaia ce-i fusese rezervată: Când însă s'adoarmă, muzica militară începu din nou. Chip, ea era ascunsă într’o odac de jos, dar te joci eu tromboanele şi cu piculina! Mai ales era un afu­ risit de solist cu cornul, care pusese mâna pe o doină şi ţi-o freca, şi ţi-o învârtea, de credeai că-şi dă duhul în trâmbiţă. O lua de jos, lung, tărăgănat, şi se urca la deal ea un hain şi iar o mai ţinea şi iar se urca, până prindea două note ascuţite, pe care le sfrichidea un ceas. Bietul Ministru se foia în pat, îşi trăgea plapoma pe ochi, îşi înfunda capul în perne, nădăjduind că doar l-o ierta Dumnezeu să adoarmă. Când însă să-l fure somnul, eornistul se întorcea cu trâmbiţa tocmai în partea aceia, iar cele două note dc sus străbateau văzduhul ca două săgeţi nevăzute şi se înfigeau în urechile Mi­ nistrului. El se scula pe marginea patului, uitându-se în jos fără nicio nădejde: „Ei, bată-to de om! (( zicea el (VII).

Aceiaşi notaţie exasperată a prozei şi neomeniei o găsim în întreg capitolul — prin excelenţă vulgar — al beţiei în lege ce se încinge între Scatiu şi comeseni. Minuţioasa analiză oşxura. ca o protestare amărîtă a autorului îu contra unor stări de lucruri care îi repugnau. De altfel situaţii prozaice, meschine şi respingătoare găsim în multe pagini ale acestei povestiri. In ceea ce priveşte elementul satiric şi ponegritor, el e mai accentuat în Tănase Scatiu chiar decât în Ciocoii vechi şi noi. D. Z. mai e în legătură cu . generaţia literară trecută — e deci


- 196 — ,,vechiu‘‘ — şi prin atitudinea ce o arată faţă de Evrei. Cuvântul rid apare de mai multe ori în rândurile acestei cărţi şi chiar nuanţe de \vor\'1 insistentă se ivesc, pe alocuri, în imitarea vorbirii semite, de ex. ca 16 în Alecsandri. In acest, roman nu vom întâlni viziuni largi şi însorite, descrieri lumi noase. Peste tot dialog, relatare de fapte şi nu vom găsi poezia etalându- se leneş pe aspecte şi pe suflete. Atmosfera e cu totul alta decât cea din Vieata lâ ţară. Singurul capitol care ne reaminteşte tonalitatea senină a primului roman din „Ciclul ComăneşteniloP ‘ este al VUI-lea, acela în care ni se povesteşte revederea între Tincuţa şi Mihai. Peste aceste rânduri discrete şi tragice planează fatalitatea ireparabilului, puterea iubirii, „mai tare ca moartea" şi pâlpâirea presimţirilor de sfârşit întunecat. Vorbele pe care Tincuţa le adresează, cu acel prilej, lui Mihai, care-i trece luminos prin existenţa chinuită, arată, din partea autorului, posibilităţi largi de surprindere a nuanţelor sufleteşti, a delicateţii de simţiri torturate: ...„atât a trecut, atâta vreme, încât eu, cea de atunci am murit, iar eu, cea de acum, sunt alta şi îmi pare aşa de râu că nu mai simt cea de atunci. Poate, poate ar fi altfel*c... După aceea, întinse mâna în aer, eu o mişcare atât de uşoară, dar atât de fără speranţă, încât spuse o lume de durere.

Desnodământul din Tănase Scatiu ne readuce colorat în minte at­ mosfera din Ciocoii vechi şi noi. Cu acest roman, D. Z. nu aprofundează însuşirile ce le etalase bogat în paginile primei povestiri a ciclului, ci caută prea departe în trecut filiaţii care-i fixează posibilităţile artistice în cadre îmbătrânite. Cu romanul In Războiu, autorul vrea să revie la o atmosferă de echi­ libru şi de idealizare măsurată, la clasicismul care îi era scump. Intenţia aceasta se exprimă chiar din prefaţă. De asemeni, mai peste tot locul vedem aversiunea faţă de dulcegăriile, care mai mult decât oriunde s’ar fi putut desfăşura nestingherite când e vorba de un asemenea subiect. Ba, chiar se sileşte să sublinieze situaţiile care ar fi tocmai contrarul expansiilor sentimentale. Când Maiorul Şonţu dă lui Comăneşteanu un pachet ca să-l ducă surorei sale, în caz când el ar muri în războiu, autorul adaugă: „Şi nicio lacrimă, nicio părere de rău". Iar aiurea, cetim aserţiunea: „Războiul nu se poartă cu milă şi cu dulcegării sentimentale' ‘. Iubirea de ţară e exprimată nu prin exclamaţii, deşi discursivitatea sti­ lului caracterizează multe pagini. In preajma luptei, eroul cărţii medi­ tează : In Vrancea, la izvoarele Milcovului, curge apa limpede; râd codrii în apusul soarelui; mugesc buliaii în prund; cântă în amurg cavalul, adormind vietăţile de pe eorliane, sub sclipirea depărtată a stelelor. Şi e vorba- să le aperi!

E discreţie subtilă în această blândă şi ingenioasă evocare, după cum e resemnare bărbătească în vorbele aceluiaşi erou, pe patul de moarte. „Să vă regeneraţi prin lacrimi, cum ne-am regenerat noi prin sânge . Autorul nu laudă pe eroi, ci îi pune să acţioneze sau mai ales să vor­ bească.


- 197 -

,«■

In scenele idilice sau în cele de intimitate, D. Z. arată adesea o sensi­ bilitate vibranta, care surprinde nuanţele. Iată o situaţie prinsă fugar şi totuşi adâncă. Milescu, un personaj din roman, cântă la pian o romanţă: Pe cuvântul codrilor sunau doua note atât de curios, încât parcă fiori din sin­ gurătatea munţilor treceau prin aer.

Deşi, când vorbeşte de lucruri rafinate, intime, omul acesta, puţin ex­ pansiv, prinde „nota ‘, când se ocupa însă de trupe, de armată, stilul şi întreaga atmosferă devin prozaice. Adevărat stil de „comunicat oficial" e în rândurile următoare:

9

Nu se ridicaso încă zorii zilei de 30 August, când batalioanele diviziei a 111-a so puseră în marş către vâlceaua ce se afla la aripa dreaptă a diviziei a IV-a. Venea în frunte batalionul I al regimentului al X-lea de dorobanţi, care trebuia să formeze capul coloanei la dreapta. Pupă el, la răstimp de un ceas şi jumătate, urina bata­ lionul I din regimentul al VIIT-lea de linie; apoi iar batalionul II din regimentul al X-lea de dorobanţi, şi aşa mai departe" ''XVII).

Totuşi, şi în această carte, stilul devine pe alocuri retoric, ceea ce nu era în Vieaţa la ţară: A venit vremea să ne deşteptăm! In vinele tale, Mihai, părea a-i zice glasul închipuirii lui aprinse, curge sângele Comăneştenilor dela şes, al Asanacliilor dela munte, sângele Latinilor biruitori, al Pacilor biruiţi, care în preajma codrilor, împre­ jurul izvoarelor, a prins fiinţă nouă în poporul tău de astăzi, în Munteni, în Baciul Mieu, în tine! Du-te cu regimentul tău de Vrânceni, pe drumul Călugărenilor, că nu s’a stins virtutea suliţarilor, a roşiorilor, a călăraşilor şi a vânătorilor lui Mihnea (II).

V-

Şi apoi prea multe discursuri. Personagiile vorbesc volubil şi au de­ bitul foarte bogat — ca eroii baladelor lui Bolintineanu. Vezi, în această privinţă şi ca exemplificare, cuvântarea lui Şonţu. către Milescu, din cap. VT, despre necesitatea războiului. Ceva din atmosfera romanelor lui Bolintineanu se poate constata şi în cap. II (vorbeşte Milescu): „După atâta timp de nevoi, în care clasa stăpânitoare a poporului nostru a fost de o mişelie revoltătoare, supimându-se, rând pe rând, la toţi veneticii, alergând cu pungi de bani, şi cu capul plecat, dela Paşa la un Consul, dela un Fanariot la uHi Muscal, dela un Hospodar la un altul, a venit vremea ca ea, clasa stăpânitoare, care pretinde eă-şi dă seama de rolul ei, să dovedească că nu e cea din trecut. Cine nu e pătruns de evidenţa lucrului acestuia, acela e atins de o infirmitate atavică, este victima unei nefericite încrucişări de rasă, în care minciuna, lenea şi poltroneria fa­ nariotă biruesc nu numai glasul patriotismului, dar chiar glasul înţelepciunii" (II).

In întreg acest capitol notăm prea multă vervă voită şi parcă un aer de artificialitate, de naivă înţelegere a lucrurilor. Suntem departe de si­ tuaţiile ponderate, de siguranţa expunerii din Vieaţa la ţară. Scena mesei dela Milescu, zugrăvită în acest capitol, ne mai aduce în amintire aspecte


— 198 similare, ca ton şi impresie generală, din Mărgărita sau Boieri şi Ciocoi al lui Alecsandri. Deci, şi sub aceste înfăţişări, D. Z. ne apare vechiu. Volubf litatea în conversaţiile reproduse, naturaleţa dialogului, par prea ticluite' Personagiile cu scăderi, cu defecte, ştiu (când situaţia o cere) sa se transforme brusc sufleteşte şi — în luptă — să moară senini. Aceste per­ sonagii prezintă duble aspecte: sunt oameni de societate „mondenă4 £ înainte de a fi luptători, căci, deşi intitulat In Războiu, scenele acestui roman nu se petrec toate pe câmpul de luptă. E mai mult pregătirea în­ cadrării,_ a tumultului sângeros,_ care, abia în . .. ultimele capitole ne sunt expuse. In partea I-a a romanului, personagiile ne sunt redate cu ticurile lor, mai ales verbale. Mii eseu strigă mereu „vacs44 şi „mii de bombe4 ‘ _e comicul de cuvinte, cel mai eftin, însă de un efect imediat şi rodnic. Autorul amestecă în acţiunea fictivă a povestirii personagii reale: Şonţu, Mărăcineanu. Procedeul e foarte riscat şi trebue mânuit cu multa dexteritate, pentru a nu da naştere la rezultate groteşti sau imposibile, ori cel puţin — cum sunt şi aici — artificiale. După epopea marelui războiu din urmă, lectura romanului lui D. Z. e pe alocuri anacronică. Vasta conflagraţie s’a oglindit atât de viu în unele opere actuale, eu atât puternic adevăr, redându-ne — fără umbră de idea­ lizare sau de convenţionalism — tot tragicul fatal a.1 împrejurărilor, în­ cât „războiul44, pe care, în prima parte a cărţii sale, D. Z. îl vede ca un fel de paradă de 10 Mai, astăzi nu mai poate opri atenţia. Autorul nu trăise acţiunea povestirii sale şi a zugrăvit-o după tradiţie, după spusele contemporanilor şi ale cărţilor şi din imaginaţie. Contestat de Gherea, de mişcarea dela Semănătorul şi, la început, de poporanişti, iar cu prilejul discursului său de recepţie neaprobat chiar de unii „junimişti44, în frunte cu Maiorescu, D. Z. a fost multă vreme un izolat în literatură şi, de sigur, un mare nedreptăţit. Elevaţia inspiraţiei ca şi a concepţiei sale artistice, precum şi adânca lui iubire de ţară nu i se pot contesta. Cu încredere, autorul Vieţii la ţară privea soarta operei sale:

0

;

0

Sper eă va veni o vreme, spunea el în prefaţa romanului Tănase Scatiu^ Iu care Românii vor înţelege cu câtă sinceritate, cu câtă dragoste şi înălţare sufletească a fost scrisă Istoria Comăneştenilor, Lyda şi celelalte lucrări ale maturităţii.

Admiraţia pentru scriitor a crescut în ultimii ani,.... „căci vremea a sosit4 4.

fwn

/? /

i


■>?>

.. <

r

XX DUILIU ZAMFIRESCU: ÎNDREPTĂRI, ANNA *) -C

(•

v

îndreptări şi Anna sunt ultimele romane ale lui Zamfirescu, din seria celor închinate familiei Comăneştenilor. In îndreptări se vorbeşte de căsătoria lui Alexandru Comăneşteanu cu Porţia Lupu din Transilvania. Căsătoria e pusă la cale de Anna, soţia gene­ ralului Villara, care, pentru a ţine pe Alexandru pe lângă ea, deoarece ea era îndrăgostită de el, îi propune să ia pe Porţia în căsătorie. Căsătoria se face şi amândoi soţii pornesc în călătorie în Italia, imediat după nuntă. Legătura aceasta între ei este însă fără o adâncă motivare sufletească. Amândoi rămân străini unul de altul. Porţia este un suflet simplu şi oţelit în nevoi, spre deosebire de Alexandru, care este un rafinat superficial. Porţia se hotărăşte să se aşeze pe o muncă trainică şi cinstită, spre a în­ drepta pe Comăneşteanu. De aceea doreşte să se înapoieze la vatra stră­ bună. La întoarcere, după insistenţa Porţiei, amândoi se duc prin Transil­ vania. unde văd multe lucruri frumoase şi admiră răbdarea şi bărbăţia Românilor de peste munţi. Anna este un roman în continuare. Facem cunoştinţă mai de aproape eu Comăneşteanu şi cu Anna. Dragostea Annei pentru Alexandru se inten­ sifică. Eroina devine chiar de o gelozie nestăpânită. Alexandru, însă, îşi continuă vieaţa sa de aventurier galant. Are mai multe incidente din pri­ cina aceasta şi este şi eroul unei fapte extrem de urîte: şi-a lăsat şi copii şi nevastă şi a fugit cu Urania, una din iubitele sale, la Sinaia. Anna este cu­ prinsă de un sentiment de gelozie sălbatecă şi pleacă la Sinaia în căutarea celor doi fugiţi. In urma unei împrejurări, în care Anna se vede ironizată până şi de personalul hotelului, în care-şi căuta iubitul, îşi ia hotărîrea so­ lemnă de a nu se mai gândi la Alexandru. Totdeodată îi scrie surorei sale, Elena Milescu, să vină la Sinaia unde se găsea. Elena îşi destăinueşte dragostea pentru Comăneşteanu. Anna atunci a observat nobleţă de suflet a surorei sale, care şi-a înăbuşit pro-

* *) Disertaţia elevului Pârvu Apostol, clasa VII A.


■>.-» »—

— 200 — priile pasiuni, pentru a lăsa manifestarea simţimintelor aproapelui. Cu aceasta romanul ia sfârşit. De o putere epică redusă, amândouă însă reuşesc să ne pro_ romanele , iecteze în linii sumare câte un caracter. îndreptări ne redă pe Porţia Lupu iar Anna ne zugrăveşte personajul cu acelaşi nume şi mai ales figura, de o regretabilă frumuseţe, a lui Comăneşteanu. Porţia, o fiinţă simplă, sobră, rigidă este, după mărturisirea autorului, virtuţilor strămoşeşti daco-romane. Anna este 0 creatură „ încarnarea . ... delicată, sensibilă, cu o vieaţă interioară desvoltată, în detrimentul vieţii active externe. Este diametral opusă lui Comăneşteanu, care reprezintă vieaţa petrecută în modul cel mai uşuratec, o vieaţă de sensaţii, condusă numai de un obiectiv al simţurilor, fără nicio deliberare interioară. Gene­ ralul Villara, soţul Annei, ne este mai bine redat- şi are un caracter mai bine conturat, datorită unor expresiuni caracteristice. Trăeşte prin acel „bravo ai noştri", foarte ieftin şi care devine obsedant. In general, însă, caracterele sunt slab prinse. Se pierd în vag, deoarece redarea este mai mult verbală. N ’avem aici o acţiune viguroasă, complexă şi bine înche­ gată şi de aceia era şi natural ca autorul să recurgă la procedeul retoric, care într’un roman şi în orice operă epică este nu numai nefolositor, dar chiar dăunător. Tot aşa de slab prins e şi fondul social. Mai întâi în aceste romane nici nu putem vorbi de aşa ceva. Tot verbalismul din îndreptări n’are niciun rost în acţiunea romanului, deoarece zugrăveşte un mediu care nu face parte integrantă din ea. Este un mediu social văzut de un spectator şi des­ cris în pagini retorice, un mediu factice şi voit. Societatea înfăţişată n’are contingenţe strânse cu idila de dragoste a celor doi tineri căsătoriţi. Dacă n’a reuşit să ne redea societatea, a reuşit însă să ne dea pagini foarte frumoase, spuse direct de autor, şi din care desprindem sentimentul naţional cumpănit şi sincer al scriitorului şi care, după părerea mea, şi-ar fi găsit un loc mai potrivit în articole de propagandă. Şi acest lucru ne face să afirmăm tendenţionismul autorului. Romanele sale amândouă, dar mai ales îndreptări, sunt inspirate din ideile care circulau în acea epocă. Aşa încât aceste romane n’au să rămână, probabil, decât, poate, ca nişte opere istorice, legate de o anumită etapă a vieţii noastre naţionale şi a ro­ manului nostru. Ca stil, romanele se disting prin retorismul lor. Autorul găseşte prilej să peroreze mai întotdeauna. De sigur că faptul acesta este o notă negativă în astfel de opere. Ceea ce este şi mai nenatural este că accentele discursive sunt puse în gura personagiilor, împrumutându-le o coloratură cam bizara şi cam ridiculă. Totuşi se găsesc pasagii susţinute şi frumoase, în care ni se desvăluesc alesele sentimente de care este animat scriitorul. Dar sub ele n’o să bănuim niciodată pe autorul romanului Vieaţa la ţara. Terminând consideraţiile acestea sumare, ne exprimăm o nedumerire: Cum se face că Zamfirescu regresează în cariera sa de scriitor? Faptul acesta ni se pare contra regulii generale, care ne indică o ascensiune în desvoltarea talentului unui artist. Romanele acestea nu reprezintă însă decât o valoare istorică şi în mare parte au pierdut şi interesul actualităţii.


— 201 —

V R A

m

r E A

tfDuiliu Zomfirescu"

Privire generală şi completări

D-l profesor I. M. Raşcu constată, iarăşi, o cetire foarte defectuoasă, pe lângă multe expresii şi cuvinte improprii, când nu erau vulgare. Ale­ gerea citatelor a fost de cele mai multe ori nepotrivită, căci nu erau selec­ tate după un criteriu sigur şi util; cum multe au fost făcute, atunci când se istorisea cuprinsul romanelor, prezenţa lor în expunere a îngreuiat po­ vestirea, neadăugind elemente de explicaţie a întregului, prin faptul că nu era vorba de pasagii semnificative. Unele cuvinte au fost greşit pronun­ ţate, câteva pleonasme făceau stilul prolix, iar barbarismele stricau ar­ monia exprimării. Cacofoniile şi lipsa de acord iarăşi nu erau în măsură să contribue la prezentarea întregului într’o ‘formă îngrijită. In general se constată o redactare superficială a lucrării, care cerea o sârguincioasă atenţie, pentru a scoate în evidenţă caracteristice nuanţate ale cuprin­ sului, cu atât mai bine înţeles şi expus, cu cât este studiat din timp şi cu tragere de inimă.

r

<

*

2*

v-

Intre cele două romane ce ar fi trebuit să fie analizate există deose­ biri importante. Unul e serios, cu preocupări grave şi cu tendinţe patrio­ tice; celălalt-frivol, sglobiu, fără adâncime şi pe alocuri chiar prezentând aspecte ce nu răspund mulţumitor cerinţelor morale. O altă impresie penibilă se desprinde din aceste povestiri, când întâl­ nim personagii cunoscute din anterioarele romane, în cadrul cărora ne apăreau tinere şi pline de vieaţă, iar acum ne sunt înfăţişate în decre­ pitudinea unei vârste înaintate şi obosite. Nu putem să ne împăcăm cu asemenea metamorfozări, decât când ele simt sprijinite pe transiţii amă­ nunţite, prezentate domol, în curs de câteva volume răbdător desvoltate. Saşa şi Matei erau pentru noi simbolul tinereţii viguroase şi eterne. In îndreptări, Saşa e moartă, iar Matei e bătrân şi trudit. E ca şi cum cineva ne-ar face portretul lui Don Juan vârstnic, burghez, cu scufie pe cap şi plin de reumatisme. Atmosfera „veche" se împrăştie şi peste aceste rânduri. „Prinţesa" pare desprinsă din paginile comediei Boieri şi Ciocoi a lui Alecsandri, iar — pe-aloeuri — atmosfera romanelor lui Bolintineanu se face tot mai mult simţită, de ex. în cap. III din îndreptări, unde ni se prezintă amănunţite discuţii despre literatura română şi ni se face elogiul lui Maioreseu, vorbindu-se, apoi, despre Ateneu, Academie, actori fîn Manoil ni se vorbea despre Alecsandri, Sion etc şi tot despre diferite aspecte ale literaturii). Toate aceste considerente apar subiective, naive şi artificiale, mai ales că discuţiile şi părerile sunt puse în gura unui preot, ardelean unit, Moise Lupu, adevăratul „raisonneur" al acestui roman. Duiliu Zamfireseu arată simpatie pentru unire, exaltând legăturile cu Roma, vorbind de instituţiile religioase ale ei şi arătând influenţa lor în vieaţa sufletească a Transilvaniei. Pentru ortodoxism, de asemenea, su­ fletul său e larg şi înţelegător de situaţii. Pune cuvinte elocvente în gura Porţiei Lupu, când se adresează soţului ei: „La noi aşa sunt lucrurile; vieaţa noastră naţională ne. e lipită de biserică: în jurul ei ne strângem aspiraţiile, dorurile şi nevoile, printr’însa păşim înainte. Nu vor-


- 202 — bim frumos, dar venim la domniile voastre şi vă cerem înapoi împrumutul dt acum un veac.... când domniile voastre vorbeaţi greceşte şi noi v’am ajutat să vorbiţi româneşte. Cu o destoinicie minunată, domniile voastre ne-aţi întrecut. Poate, CC e drept, în graba juvenilă cu care v’aţi alcătuit limba cultă de astăzi, aţi luat cam multe franţuzisme, dar noi tTebue să vă urmăm pe calea asta, că doar domniile voastre sunteţi speranţa şi lumina pentru noi/* (VIII)

vV

Probabil că ultimele vorbe de mai sus nu au plăcut Ardelenilor, care n’au iubit niciodată pe autorul „îndreptărilor". Părerile despre graiul ardelenesc sunt juste şi prinse cu mult talent de observaţie şi cu o uşoară, bună dispoziţie. Pe stradă, la restaurant, la gară, la liotei, peste tot, Comăneşteanu avu impre­ sia eă se găseşte în ţara românească, într’o ţară românească bizară, în care se părea că oamenii au visat o limbă încântătoare, iar deşteptându-se nu ş'il-au mai amintit-o întreagă, cum era în vis, ei au recompus-a fragmentar. Şi astfel se urgitează încă şi' astăzi aprobarea statutelor; se exonerează consimţimântul Ministerelor; se purisează exemplarul pentru subşternere la Maiestatea sa, iar Plenipot cutia ţii pot ăst mod a completa studiul lor în a-eest obiect, parte în prpjţă, parte în teorie/* (VIII)

In acest cadru ardelenesc, notat cu o mirată ironie, în înfăţişările lui neobişnuite totdeauna pentru un „regăţean", e fixat, viu şi simpatic, tipul Miei Lupu — de o simplitate adesea cam nenaturală. Caracterul ei prea hotărît şi unitar ne apare totuşi din multe pagini de o naivitate deconcer­ tantă, în lipsa, lui de orice nuanţă. In general, evocările vieţii şi lucrurilor ardeleneşti apar din lectura povest.irei simţitor exagerate sau mai bune zis voit idealizate. Autorul ne-a zugrăvit Transilvania aşa cum i-ar fi plăcut să fie şi aşa cum a putut s’o vadă în câteva rapide călătorii, de-a-lungul pământului ei, în lumina anilor de întregire proaspătă a neamului. Din ciocnirea, de idei, tendinţe, apucături şi ticuri, pe care paginile cărţii ni le oferă din belşug, în linii sumare dar sigure, se desprind şi alte figuri conturate cu vigoare. D-l Notar, de pildă, ne e zugrăvit sobru, nu numai prin vorbele ce le rosteşte, minunat prinse în volubilitatea lor ce vrea să fie autoritară şi bruscă (e poate cel mai reuşit capitol al voluma­ şului), ci mai ales prin descrierea locuinţei sale:

p

Intr’o casă încăpătoare, cu lucruri curate, cu o curte singuratecă, în caro cre­ şteau câteva, floricele şi cântau greerii, locuia omul acesta, cel mai burlac dintre oa­ meni. Când intra seara să se culce, vâra o chee cât un buzdugan în broasca porţii, îşi ştergea cizmele de răzătoarea de lângă scară, urca treptele şi se desbrăca, pe când luna lumina cerdacul. Nicio vietate nu tulbura tăcerea locului. Rai-, câte un măr cădea din ramuri, pe care lelea Maria avea să-l adune a doua zi, când Domnul eşia. Căci aşa erau potrivite lucnfrile, încât niciodată stăpânul şi sluga, nu se întâlneau (VIII).

Alt tip bine prins: sănătos, cu voie bună, senin, e şi nevasta proto­ popului Stamate, eu glume pline de vervă şi vorbă sprinţară. Cu toată redarea firească de gesturi, fraze şi atitudini, găsim in această povestire şi declamatorism — ceva mai bărbătesc, mai reţinut

/


— 203 — uneori decât la Alecsandri, dar din care tiradele nu lipsesc. Dacia, Roma sunt vorbe ce revin în spusele avântate ale personagiilor, sau în propriile reflexii ale autorului. Mândrie naţională înaripează cuvintele şi dă căldură expresiei: do pe culmo... se vedeau văile şi dealurile Carpaţilor transilvăneni, se vedea pământul sacru în care dormeau osemintele biruitorilor şi ale biruiţilor, se vedea po­ doaba veche a munţilor ce părea a surâde de speranţă... Aici apa curgătoare şi ciocârlia dimineţii, vântul şi pădurea, stelele de sus şi dorurile de jos spuneau Românului că tot ce este aici este al lui. (X)

Altădată asemenea constatări entuziaste îl duc la exclamaţii de extaz:

<

v

i ..V

t

I_

...din plămada sângelui strămoşilor, a crescut o rasă nouă, tăcută şi răbdă­ toare, al cărei suflet se înalţă sus, în restrişte şi se pregăteşte lîentru victorie. Salve ţie, viţă puternică de pe malurile Tibrului, ce-ai răsărit în huma neagră a Carpaţilor şi ţie, pământ credincios al Daciei...(X)

Duiliu Zamfirqscu tresaltă de bucurie curată, când bagă de seamă ce putere are Românismul pe pământul Ardealului, unde „la suprafaţă erau străinii: Saşii, Ungurii şi Evreii, iar temelie Ora poporul băştinaş, Românul, care cu hotărîre şi pe tăcutele se întindea şi-şi recucerea pă­ mântul4 ‘ (VIII). Aceiaşi vibrare a sufletului se revarsă din zugrăvirea măiastră a slujbei religioase în biserica satului Poiana, mai ales la vederea ţărani­ lor vânjoşi şi ageri, care se închină reculeşi în locaşul Domnului, sub paza icoanelor şi a tricolorului naţional, ce le străjueşte creştetele, de sus, de pe un părete. „Acolo nu-1 poate atinge nimeni**. Pagina e prea cunoscută, ca să mai fie nevoe a o transcrie aici. A'lte descrieri sunt reliefate printr’un accentuat caracter dinamic, cum e aceea (din cap. II) în care ni se arată spaima cailor care adul­ mecă pe câmp apropierea lupilor. Cât despre voiciunea dialogului ^ şi exactitatea r«dării lui pline de vieaţă, cred că nimeni dintre semănătoriştii de mai târziu n’a reuşit să atingă efectul de naturaleţă a paginei îu care ni se redă dialogul între Comăneşteanu şi un băiat de ţăran, care-i arată drumul către sat, şi ale cărui răspunsuri „nu erau decât în­ trebările celuilalt., întoarse pe dos44: — Cum te chiamfi pe tine măi băete? — Pe mine? Pe tine. — Ionică. — Şi mai cum? — Şi mai cum mă chiamă? Da. — Ionică Blestematu. — Da cine te-a botezat aşa, măi? — Cine m’a botezat? — Da. — D-l notar.


- 204 — iar mai departe: — — — *— —

Mai avem mult, măi Ionică? Dacă mad avem mult? Ei... Până. la sat? D 'apoi până unde, măi?

:^

Şi mai târziu: — — — — — — —

*

Păi să mergem la casină. Da sunt. trăsuri acolo, măi? Trăsuri la casină?! Dacă nu sunt trăsuri, ce să căutăm acolo ? La casină? Ei? Pe Domnul notar (VIII).

Pe lângă aceste rânduri atât de naturale fac o impresie dubioasă spiritele forţate, pentru care Duiliu Zamfirescu are uneori înclinare. Un personaj al romanului se numeşte Dr. Tac, despre care însă autorul spusese că „era foarte puţin tac şi foarte mult vorbesc“. Discuţiile, între D-l notar şi Comăneşteanu, despre tipurile omeneşti de braehi — şi dolicocefali fac o impresie penibilă, din cauza caracterului lor subliniat livresc. Par reproduse acolo pentru a epaţa pe cetitori şi mai par cetite de' curând de autor, în vreo carte care l-a epatat îndea­ juns şi pe el. Duiliu Zamfirescu, atât de echilibrat, de măsurat în alte daţi, în astfel de rânduri se arată în mod viu obsedat de vreo teorie, de vreo carte sau de vreo personalitate şi atunci caută, fără să reunească, să împrumute ceva din entuziasmul lui şi cetitorului. Procedarea — dis­ cursivă şi retorică — e de natură, mai totdeauna, de a strica armonia compoziţiei şi de a prezenta pe scriitor într’o lumină inegală. Trecând la Anna, atmosfera se schimbă brusc, devenind uşuratecă şi „mondenă**. Moralitatea împrejurărilor relatate, ca şi a concepţiilor ce se pot ceti, uneori, printre râţnduri, este cu totul şovăelnică. Pretu­ tindeni flirturi şi atitudini riscate. Suntem departe de seriozitatea to­ nului, de aerul patriarhal şi auster din Vieaţa la ţară. Romanul 0 inti­ tulat Anna, dar acest personaj nu apare prea des în paginile povestirii. Aproape tot atât de frecvente sunt şi altele. Şi toate sunt îndrăgostite de acest „homme â fenrmes*4, Alexandru Comăneşteanu. Numele său ar fi fost mai potrivit să dea titlu romanului sau numele de „Don Juan , ale cărui atitudini şi apucături le găsim la eroul povestirii. Sfârşitul — deşi de mult pregătit — este, totuşi, parcă neaşteptat. Elena iubea şi ea — în taină — pe tânărul cuceritor. O astfel de- tragedie sufletească e sfâşietor de duioasă şi tăcerea acestui personaj, din toate paginile romanului, e mult mai elocventă decât demersurile şi volubilitatea Annei. Neînchegată ca „roman4 4 povestirea aceasta e o subtila

*

/


— 205 —

7^

analiză, a sufletului feminin. Psihologie nuanţată găsim în capitole cum e cel de al VI. Peste tot, mai mult dialog rafinat, „preţios” pe alocurea, vaporos. Naraţia câştigă în delicateţe şi fină cizelare ceea ce pierde în intensitate. Unele imagini se desprind, prin raritatea, ingeniozitatea lor, din şirul celor uşor aşternute pe hârtie de» atâţia scriitori. Stilul e armonios şi elegant : „atâta ajunse ea să-l revadă deodată aevea, cu chipiul drept pe frunte, înalt şi măreţ ca o legendă universală”’. (E vorba do Alexandru). Acelaşi personaj spune, adresându-se Elenei Mii eseu: „îmi eşti dragă ca o zi caldă de toamnă, când s’aud cocorii pe sus”. Ritmul frazei preocupă mult pe scriitor: (e vorba de Elena Milescu) „Atunci scoase panglicuţa din păr şi-l lăsă să cadă pe spate; apoi îl lăsă pe un umăr. Era alb mai tot. Mai tot era alb“. Dialogul prezintă calităţi dramatice, prin dinamismul său. Acţiunea, diluată şi fără intensitate, nu desfăşoară aceleaşi însuşiri. Concepţiile patriotice, scumpe lui Duiliu Zamfirescu, apar şi aici în toată expresia lor cam bombastică şi plină de un retorism nematur. Elenei Milescu îi place să vadă în tânărul şi răsfăţatul Alexandru omul care va fi odată instrumentul îndeplinirii idealului ţării. „Ce chemare măreaţă! Dacia lui Traian! Ai fost tu prin Dacia lui Tra.ian? Te-ai gândit vreodată cum s’a format poporul nostru de astăzi, la începutul vieţii lui ro­ mâneşti, trăind pe corhane, luptându-se cu jivinile, respingând năvălirile barbare şi propagându-se în timp, curat şi frumos ca o legendă? Lumea întreagă ar trebui să se intereseze de soarta. Românilor din munţi, fiindcă acesta este cei mai frumos 'popor de pe globcl.

Deşi în paginile cărţii ce analizăm e vorba numai de dragoste, totuşi romanul nu e propriu zis sentimental. Autorul parcă vrea mereu să-şi fixeze genul preocupărilor sale din conţinutul operei. Intr’un loc şi spune, cu vădită compătimire în ton, relativ la o atitudine a unui persofJ naj: „Era o copilărie sentimentală”. Răceala aceasta din atitudinea lui Duiliu Zamfirescu pare mai mult rezultatul unei expansii de timpuriu rănite, a unei extreme delicateţe şi duioşii, ce nu şi-au găsit la vreme câmp liber de desfăşurare. E ceva din rigiditatea ce ascundea bogată doză de simţire entuziastă a lui Prosper Merimee. Sentimentalismul dul­ ceag de care autorul avea oroare se iveşte totuşi pe alocuri în romanele ace­ stui ciclu, când scriitorul citează unele versuri, de cele mai multe ori vorbe de romanţă comunicativă şi, deşi eftine ca putere artistică propriu zisă, destul de calde în efectul tainic, de nedefinit ce-1 împrăştie. („Qu’importe — mais Ton pleure en entendant cela”). In Vieaţa la ţară: S'aud pâraele cum curg In pacea palideL lumine; Se umple valea de amurg, Iar eu mă duc, gândind la tine.... etc.


- 206 — Din In Războiu: Un castel pe malul mării Preajma codrilor o ţine, Domn pe legile uitării Amintirilor din sine. etc.

Iar în Anna: Şi pasărea dusă se’ntoarce ’napoi, Dar omul când pleacă, Oricâ,t timp să treacă El nu mai revine în lume la noi.

Sau aiurea: Iţi «aduci aminte, îţi aduci aminte Când veneai la mine vara, pe’nserat, Şi în umbra porţii, schimb de jurăminte Se urmau pe sborul unui sărutat?

*

Comentariile autorului, analitice şi pe alocuri chiar didactice, arată delicateţe de simţire şi mai ales dar de a prinde nuanţele stărilor sufleteşti. Din întreg ciclul Comăneştenilor rămâne o realizare artistică: Vieaţa la ţară şi o atitudine sinceră şi caldă: patriotismul autorului.

4

J


3 o?.

XXI DUILIU ZAMFIRESCU: POEZII *) >

Pe lângă aotivitatea-i de prozator, D. Zamfirescu a avut şi una de poet, care întregeşte pe cea dintâi. Primele încercări se găsesc în volu­ mul Fără titlu .şi vin succesiv, apoi: Alte orizonturi, Imnuri păgâne, Poe­ zii nouă şi în cele din urmă Pe Marea Neagră. Poeziile lui Duiliu Zam­ firescu se pot clasifica în mai multe categorii: pasteluri şi idile, ode şi cântece, meditaţii şi un poem eroic. In pasteluri, poetul cântă natura cu multă seninătate, optim km şi plăcere de vieaţă. Din acest punct de vedere, îl putem asemăna cu V. Alecsandri (Barza, Vara), deosebindu-1 de acesta numai ritmul nrai sprinten. Duiliu Zamfirescu zugrăveşte, ca şi înaintaşul său, eu aceeaşi plăcere iarna ca şi vara, scoţând din orice aspect al naturii trăsătura frumoasă. Nu arareori amestecă humorul său şăgalnic şi sănătos în pa­ steluri. In idile şi cântece, Duiliu Zamfirescu exprimă o iubire duioasă, fără isbueniri de pasiune, o iubire echilibrată (Jos la Tivoii, Culcat e-s romaniţe, Fluturul). In idile şi cântece se potenţează mai mult elementul per­ sonal, stările sufleteşti proprii poetului, cum vedem în Malvina, care de fapt este expresia. înaltă a admiraţiei lui Zamfirescu faţă de frumu­ seţea perfectă (Malvina şi Fata din codru). Dela sentimente actuale, Duiliu Zamfirescu se cufundă, ca un iu­ bitor de clasicism, în antichitate, pe care o cântă în accente de odă, ca în Pe Acropole şi în Către Cleobul. In aceasta din urmă vedem şi o nuanţă de satiră socială, nu inekivă ca la Eminescu, deoarece Duiliu Zam­ firescu nu vede în lume prăbuşiri şi revolte, ci priveşte totul eu sufle­ tul contemplativ. Afară de pasteluri, idile, cântece şi ode, Duiliu Zamfirescu are şi poezii cu o ideologie mai accentuată (August, Palinodie, etc.). Dar ideo­ logia lui Duiliu Zamfirescu nu ajunge la adâncimea atinsă de Eminescu sau cliiar de Gr. Alexandreseu. L-am putea apropia mai de grabă de Gh. Coşbuc, care este mai mult poet decât filosof, expunând o filoso*) Disertaţia elevului Câmpeanu I. Gheorghe, clasa VII A.


— 208 — fie simplă, elementară, într’o formă cast se poate de frumoasă, ilm astfel ,de poezii, , autorul . warată . omului soarta sa1 Pe Pământ, sfătukudud să ^ bucure de existenţa, căci „timpul sboară". De aici sufletul echilibrat setos de vieaţă al lui DuiUu Zamfirescu. înainte de a ajunge însă f această concluzie optimistă, a fost şi el muncit de problema “deţii si * morţii, cum vedem în Către Domnul, adânc influenţată de Eminescu a La inspiraţia filosofică, poetul adaogă pe cea eroică, din balade în care evoacă amintirea eroilor români, spre a mântui neamul clin «reu_ tăţi, cum vedem în Buzescu, Bucovina, care ne amintesc de Doina lui Emi­ nescu. Pe lângă balade, mai este şi un poem eroic Mir iţă, scris de D. Zam­ firescu. spre a arăta cum se pot utiliza elementele populare într’o operă cultă. In el e zugrăvită oarecum vieaţa noastră cavalerească medievală avântată şi plină de iubire. Cu toate elementele populare şi în deosebi ar­ haice, D. Zamfirescu na reuşit să ne redea, o icoană fidelă a trecutului nostru eroic şi poate tocmai din această cauză. In general, poeziile lui D. Zamfirescu oglindesc acelaşi ritm sufle­ tesc armonie, aceeaşi senină şi aristocratică dragoste de frumos. To­ tuşi autorul urmează de multe ori inspiraţia lui V. Alecsandri şi M. Emi­ nescu. Forma însă este caracterizată printr’o deosebită marca personală, ţinută în marginile bunului simţ. Mai ales de admirat este armonia mu­ zicală datorită expresiilor cu artă ale.se şi ritmului, adeseori influenţat de cel popular (Oltul, Mărgărint). Prin studiul poeziilor lui D. Zamfirescu, ne întregim ideia ce înce­ pusem să ne-o formăm despre dânsul şi ajungem la concluzia că apariţia acestui autor a îmbogăţit literatura română pe toate tărâmurile. Autocritica

Am făcut numeroase citate, deoarece mulţi dintre ascultători nu au avut şi poate nu vor avea uşor ocazia sa cetească poeziile lui D. Z., şi astfel îşi vor putea da seama de forma acestor poezii. Adaog din studiul d-lui Demsusianu: Evoluţia estetică^ a limbii ro­ mâne consultat de curând, următoarele: D. Z. debutează sub egida romantismului, curând trece sub influenţa şcoalei lui Macedonsla, pen­ tru ca apoi — cu reminiscenţe din amândouă curentele — să se afirme ca realist, moderat de clasicism. Clasicismul lui se reduce ma.^muLt la viziunea de seninătate, viziune de disciplină clasică ce planeaza asupia întregii sale opere de maturitate. Studiul nu a fost complet, deoarece nu am avut la îndemână decât volumul Poezii alese şi Pe Marea Neagră. Observaţiile elevilor

Că D. Z. a fost .Clasic este adevărat. Dar n’a fost mmmi clas^ El a aparţinut mai multor şcoli. Dacă gJd 2S

sas?*:*»' *•——’■

I

i


— 209 — sensibilitate şi imaginaţie, autorul ele faţă e şi romantic, dar un ro­ mantic temperat şi numai la începutul carierii poetice. E de asemeni poporanist, dar imul enigmatic, deoarece după apariţia romanelor sale, m care el se arata iubitor faţă de ţărani şi de tot ce e popular, în unele poezii, e contra poporanismului în discursul pe care-1 ţine la Academie, cu ocazia numirii sale ca membru. In sfârşit, prin cultivarea fondului şi a for­ mei mai ales, D. Z. este parnasian. Nici aserţiunea că D. Z. e liric şi mistic nu o socotesc plauzibilă. Intr’adevăr, el a vrut să se afirme osten­ tativ că posedă aceste însuşiri, dar asta a fost numai o dorinţă, nu şi o realitate. Afirmaţia că D. Z., „posedă multe cunoştinţe istorice*‘, ni se pare cam stranie. Dovadă că nu era cine ştie ee erudit în această direcţie este faptul că într’unul din romanele sale, numindu-1 pe Ştefan-cei-Mare. al Moldovei, în ordine cronologică, spune că era ai Yili-lea. Poeziile în ge­ neral au fost studiate prea puţin. Trebuia să se dea o amploare mai mare disertaţiei. Nu s’a spus măcar care sunt cele mai reuşite poezii ale lui D. Z. Neştiinţa, sau vorbitorul a urmat dictonul: „In dubiis abstinef* (A post ol es cu 'C. Anton, cl. VI B). — S’ar putea face o apropiere între pasajul din poemul eroic Mir iţă al lui Zamfirescu — întoarcerea credincioşilor dela denii — şi poezia Pastele a lui Gh. Coşbuc, în care este vorba de acelaşi lucru. Mai găsim, în compunerea din această şedinţă, repetarea de mai multe ori a unor con­ strucţii similare. (T r i f u D. A 1 e x a n d r u, cl. VII B). — Lucrarea vorbitorului a avut un plan bine întocmit şi consecvent pus în aplicare. Cu toate că n’a avut spre studiu toate volumele de poezii ale lui D. Z., a reuşit totuşi să ne dea o idee generală, cuprinzătoare, des­ pre poetul studiat. S’au remarcat câteva idei originale, precum şi unele apropieri nouă şi juste. Conformându-se unor îndemnuri atât de des repeate, vorbitorul s’a silit şi a reuşit să aibă o dicţiune cât mai clară. (M a t e e s c u Alexandru, cl. VII A).

,v

*

V"

Răspunsul vorbitorului

La învinuirea ca nu am vorbit de şcoala căreia aparţine D. Z., răs­ pund cu punctul doi din autocritică. Mi s’a atras atenţia că mă contrazic, spunând: „D. Z. are şi o ac­ tivitate de poet în adevăratul sens al cuvântului, bine înţeles nu atât de însemnată ca cea de prozator, dar destul spre a-i procura ... Cred cazaci nu e o contradicţie. Dacă activitatea poetică nu e atât de însemnata ca cea de prozator, asta. nu înseamnă că nu există. Privire generală şi completări

A

D-l profesor I. M. Raşcu, relevând, mai întâi, oarecare termeni greşit pronunţaţi, arată eă e bine să se evite repetarea aceloraşi citaţii, chiar pentru scopuri diferite. De asemenea ar fi de dorit sa nu se înşire titlurile poeziilor, unele după altele, ci ele sa fie menţionate numai când 14


— 210 — urmează o analiză a bucăţilor respective. Să se ferească elevii de a face ecoul invectivelor sau al ironiilor scriitorilor din trecut, la adr ^ unor confraţi de-ai lor. Sunt pasiuni... „într’un mod fatal legate' de^ mână de pământ4*, şi ele nu trebue perpetuate. Despre Macedonski ca poet, nu se poate vorbi nici într’un caz, astăzi, cu ton ironic sau' di spreţuitor, chiar dacă adversari de-ai lui, ca Eminescu sau Caragiale au avut pe vremuri asemenea atitudini. Pe Marea Neagră nu e punctul culminant în privinţa valorii artistice, în cariera de poet a lui D. Z E justă apropierea cu Alecsandri. al cărui urmaş a fost întrucâtva, în poezie. Insă nu e „mai sprinten'1 decât înaintaşul său, care şi el pre­ zintă volubilitate tânără şi stil extrem de animat. Temele exotice abundă la D. Z. Italia, Grecia, se perindă armonios din paginile culegerilor, îmbătând sufletele cetitorilor. Poate această poezie e atât de senină şi de echilibrată, pentrucă privirile cântăreţului s’au oglindit pe contururile Acropolei sau pe acelea ale ruinelor de temple romane. Sufletul acesta armonios şi clasic ne aminteşte îndestul, cum s’a mai observat, temperamentul artistic al lui Alecsandri. Dragostea — în versuri şi iubirea de ţară — mai ales în proză şi D. Z. le cântă, în acelaşi ton. Dar el insistă mult mai mult asupra regretului pentru trecutul fericit şi melancolia uşoară şi resemnată aruncă mireasma duioşiei peste versuri potolite şi calde. Caracteristică, din acest punct, de vedere, e poezia Sosesc, cu expresia curioasă din ultima strofă: Mă simt nepriceput şi mic, In gloate de zădărnicii Şi nu mai pot zice nimic Ci mimai ochii îi ridic Şi caut spre copii

când firesc ar fi să cobori ochii, spre a te uita la copii, dar, în versuri inspirate, echivocurile dispar. Şi la Eminescu întâlnim câteva de acestea, care nu pot umbri, totuşi, conţinutul poeziei. La autorul nostru, Malvina^ este expresia cea mai armonioasă şi mai perfect conturată, cu versuri lapidare şi imagini simple şi totuşi obsedante, ca şi portretul (Ladv Hamilton), ce a inspirat poezia: Eşti 'naltă şi subţire ca un crin, Cu glasul mişcător ca un suspin, Cu ochii de mireasă, visători, Şi gura ca potirul unei flori. Din ce necunoscută lume vii Cu gene rourate şi târzii, Cu mersul'plin de farmecul încet Al tânăr-visătorului poet?

T'V

i


- 211 — Eşti scrisă numa’n graţii şi păreri, In ritm eu elegante mlădieri. In primăvara florii de migdal Şi cadrul mişcător al unui val. Cum poţi să spui cu mâna ce întinzi, Atâtea lucruri manei ce cuprinzi, Şi ce mister e’n toată firea ta De nu te poate nimenea uita?

P© lângă evocare subtila a unui chip care sintetizează farmece transcendente şi vrăjitoare de suflet, D. Z. a reuşit să recheme din umbra trecutului figuri calde şi în veci prietenoase. Rătăcind prin Palermo, poetul întreabă umbra lui Bălcescu: C

Unde eşti, în care floare Clipa ta nemuritoare Şi-a luat fiinţă nouă? Care plantă Elegantă Poartă sufletu-ţi de rouă?

In Pe Marea Neagră, se exaltă, puterea dragostei eterne, cu o tinereţe şi o exuberanţă, ce dau poeziei lui D. Z. cea mai tânără comunicativitate. Poetul crede în atotputernicia iubirei pământeşti şi de aceea blamează pe cei care părăsesc bunurile existenţei, pentru a se închina unei vieţi de sa­ crificiu şi de pietate, pe care de sigur volubilul cântăreţ n’o înţelege:

w--

Copilă fără de prihană, Pornită spre călugărie, Mai lasă cântecul de strană, Şi rostul dela leturghie. Şi vin’ de-ascultâ poezia Privighetorilor din crâng.

ceea ce spusese, cam la fel, şi Vlahuţă: De ce pustii să-ţi treacă anii Şi inima să-ţi îngrădeşti, In pacea sfintelor citanii Şi-a pravilei bisericeşti. (In Mănăstire)

iar mai înainte — Aleesandri, în „Sora şi hoţul* ‘: i*

Lasă tot, neagra chilie, Comanac, metanii, rasă.


— 212 — Sunt. chemări de esenţă romantica, un fel de „vino ’n codrul la isvouul care tremura pe prund4 4 şi în care poeţii vrăjiţi de darurile existenţei şi vi­ brând sub impulsul tinereţii, setoasă de bucurii clocotitoare, nu văd, în ceea ce numesc ei „vieaţă adevărată4 4, decât îmbătare a simţurilor şi clipe luminoase în care gândul lor înaripat „visează fericiri eterne44. ,Şi totuşi, D. Z. îşi dă seama că „glasul de privighetoare / şi lume — toate-s fum44. Tot ce ne bucură trecerea prin farmecul Ispititor al vieţei e zădărnicie: Ceruri şi eternitate. Sori, planete şi puzderii De materii, Toate la un loc, le bate Infinita vanitate A părerii. {Timpul sboară)

Năzuinţele vaste, ca şi întrebările iscoditoare se topesc în faţa veşni­ ciei: „Atinge-ţi degetul de gură / şi suflăm vânt o sărutare / Atâta e...44— Cercetările şi îndrăsneţele investigaţii pentru a afla „cauza lucrurilor44 sunt şi ele zădarnice: „Nu te munci să ştii de ce / Că nici nu poţi şi nici nu-i bine44. Nici sbueniri de revoltă, nici complicate nelinişti — ci o îm­ păcare senină cu ordinea lucrurilor şi un optimism sănătos — cam simplist uneori în expresia lui, dar cald şi practic: „Fii tânăr, inimă curată / Că asta-i doar adevărată / Filosofie44. Poetul caută să soarbă adânc toate far­ mecele acestei „clipe suspendate44, care e vieaţa şi-şi arată încântarea, pentrucă şi-a trăit-o domol şi comod: „...am trăit pe vreme buna / Picul ăsta de vieaţă44. „Filosofia44 sa, fără a fi adâncă, e adesea ingenioasă şi blândă ca o melodie adormitoare. Ex. August: „...lumea noastră pămân­ tească / Trăeşte însăşi ea în cer44... Sau armonioasa. Palinodie: „Când toate trec, când anii fug / Când ce-am dori nu se mai poate...44. E mai mult o atitudine interiorizată, cu aspecte de gândire discret expusă şi cu ecouri din honaţianul „Cârpe diem44 (cf. şi Când luna bate’n mare). Aiurea (O noapte în pădure) găsim exprimată chiar starea de suflet, pe care France­ zii o numesc, „le deja-vu“ („ou, n’en quel pays?44 a Lui Villon) : „Pare’aan mai trăit odată / Unde, când, sub ce domnie?44. In Către Cleobul, poezie neunitară, vedem exprimat contrastul între lumea prozaică dela 1101 şi cea clasică din Atena. Autorul vede că e condamnat : ....Să am, în loc do Platon, d© profesor pe Aruuu, Om cu carte, onorabil, decorat şi familist; De amic, pe Tulipante, mineiunos numărul unu, Trândav şi socialist.

J;

; .{

Să-mi aprindă admirarea de splendorile creştine Sfinţii din Mitropolie.


- 213 E, m general, tema din Scrisoarea III de Eminescu, tratata cu mijloaee şi mai diiecte şi foarte puţin valorificate. . Şî la P- Z. întâlnim predilecţii verbale, ea şi la Alecsandri, reveniri — m inspiraţii deosebite — asupra unor aceloraşi versuri: lar el se leagănă în vânt Pe piatra clasicului deal, Cu rădăcinile’n pământ Şi florile în ideal {Crkiui)

iar în Getsemani: Şi cade pe genunchi. Eteric Sclipeşte luna peste dealuri, Lăsându-i chipu’n întuneric, Iar gândul sus, în idealuri.

Tot astfel găsim apropieri între alte două inspiraţii, în ceea ce pri­ veşte atmosfera ultimelor strofe (Sosesc şi Copila din codru). Unele sunt înrudite, ca tonalitate generală şi ca ritm, cu versurile poeziei lui Coşbuc. In genul bucăţei Miezul verii a acestuia ne apar câteva rânduri din La o fdnlână : „A rămas acum pe vale / Strajă nopţilor de vară / O fântână44. Despre Barza s’ar putea spune, într’o privinţă, că e şi ea poezie coşbuciană, deşi originalitatea lui D. Z. se afirmă aici într’un stil caracteristic, graţie unei vioiciuni personale bine conduse. Cetind prima strofă din Vara:

*♦.-

Cu firea ei cea arzătoare Sosit-a vara înapoi; Toţi pomii sunt în sărbătoare, In tei stă floare lângă floare... E dulce vara pe la noi!

ai zice că retrăeşti emoţiile produse de lectura poeziei Paştele, a „poetului ţărănimii44 : „Prin pomi e ciripit şi cânt/ Văzduhu-i plin de-un roşu soare / Şi sălciile’n albă floare...44. De sigur, nu poate fi vorba de filiaţii precise, ci de o asemănare de temperament şi de viziune ale creatorilor. Ca plasticitate de imagini, D. Z. suportă oricând comparaţia cu Gb. Coşbuc. Sborul graurilor: „...Şi eum se duc acum şi-aciun, /Se mai zăresc încăodată/ Ca rămăşiţa unui fum44 sau melodiosul rând în care se evoacă Acropolea: „Monument al cărui nume sunător e ca un vers , ori melan­ colica evocare: Şi 'ntr’o zi şi tu vei cere Chiparoşilor din vale Locul tău de adăpost.


— 214 — Dar cea mai originală ca ritm. ca expresii pline de vervă ca echilibru unitar al inspiraţiei, e poezia Fluture: Fluture, fluture, fluture, Aripa vântul ţi-o scuture Craiule tânăr al florilor, Crainic al zorilor.

— <i -

Dau pentru clipa-ţi uşamică Toată vieaţa mea harnică; Dau pentru leagănul vântului Tronul pământului.

şi la sfârşit : Muşce-te-ar dragostea, fluture, Friguri de dor să te scuture; Plânge-te-ar rouă cu zorile, Râde-te-ar florile.

Pe alocuri, poezia eminesciană trezeşte ecouri bine conturate în in­ spiraţiile lui D. Z. Rime caracteristice marelui poet îşi fac apariţia şi în versurile cântăreţului nostru: Trist şi singur ca un greer Vălul timpului rupându-1, Eu aştept să-mi toarcă gândul Intr’un colţ mai cald de creer.

Jos la Tivoli are ceva, în sburdăciiunea tonului .şăgalnic, din Pajul Cupidon. Două strofe din August: Şi când mă uit în urma mea La discul rotunjit din tină, II văd schimbat deodată’n stea C’o licărire de lumină îndepărtată, rece, lină. Iar pe luceferii de noapte Parcă mai lesne-i văd apoi Că sunt pământuri vechi, răscoapte, Că-s plânsete acele şoapte Ce curg din spaţiuri spre noi par reluarea unor idei din Sărmanul Dionis, w A atunci _■ wcând w .. călugărul Dan, înălţându-se în lună, priveşte scoarţa pământului părăsit. Poezia O noapte în pădure prezintă asemănări şi mai vii cu opeia

A


-215 poetică a lui Eminescu, mai ales îu ceea. ce priveşte tonul şi unele iimagini şi procedee: Se desface apa’n două, Iese-o zână din bolboacă. Cărei ramurile plouă Sărutări de proinoroaeă.

sau, mai departe: Sâsâilă şi Gânganul Vin călări pe râşi de munte, Caragaţă căpitanul Pe-un baram cu corn în frunte; Badea Vulpe din Străoane Vine în olac cu coadă, Bate patru lighioane De gândeşti că le desnoadă; TJrsu, vameş de prisacă, Ţine hâţele lui slabe, Scoate sabia din teacă Şi salută ’n două labe. Vin ce toţii, mic şi mare, Şi purtând la coifuri mâna Stau la front în nemişcare, Aşteptând să treacă zâna. Zâna trece plutitoare In lumină albăstrie Legănându-şi pe izvoare Scurta ei călătorie.

Parcă recetim o variantă a „Nunţii în codru4 4 din Călin. Peste câ­ teva strofe, găsim chiar o invocare eminesciană a lunii, la fel cu cea din Scrisoarea I: Lună, tu, ce ieşi din vremuri Şi pluteşti peste abisuri, Cum de luminezi şi tremuri Faţa gândului de visuri?

In altă poezie (Bucovina), autorul se adresează, ca şi Eminescu, umbrei lui Ştefan-cel-Mare: ' , Ah! Ştefane Voevoade, Scoală din mintean, Că duiumul de noroade Inima din el i-o roade Bietul pământean.


— 216 — In volumul Pe Marea Neagră, multe inspiraţii din maturitatea li­ terară a poetului nostru (1919) apar, cam tardiv, în cea mai pură atmosferă eminesciană. Un exemplu elocvent, între altele, e şi Adio: Tu eşti sfioasă şi curată / Ca floarea albă de pe stânci*‘... şi la urmă: , şi când ajung până la floare / ea se ridică tot mai sus‘ ‘. E o idee exprimata în Luceafărul, lin altă poezie, se vorbeşte de Venus Anadiomena, iar în alta (Către Domnul), patru versuri ne readuc în minte o plastică ima­ gine a lui Eminescu: Te-ai dus şi plânsul mă îneacă, Că nu mă lămuresc de-i scris Să trecem toţi prin lumea asta Ca prin năluca unui vis.

Cu toată eleganţa sa în expresii, D. Z. ştie să fie şi brutal, atunci când atacă figuri ce nu-i sunt de loc simpatice. A se vedea, în această ordine de idei, Invectivă, în care vocabularul lasă îndărăt, în privinţa tă­ riei lui conturate, invectiva celuilalt pasionat satiric: a lui Eminescu. Dar dela impresia dură şi biciuitoare până la proză nu e decât un pas, pe care D. Z., întocmai ca şi Vlahuţă uneori, a ştiut să-l facă. Atunci când compune la Iaşi (în timpul refugiului), poetul transcrie şi pronunţări pur moldoveneşti: Călător pe ideale Fâlfâiri din oără Jn oară...

sau: ...Când umbra se’ntinde din oară în oară.

Ca rime, are de multe ori surprinzătoare efecte. Originea potrivirilor sonore din Cerna (durda cu Turda) trebue căutată la D. Z.: Buzeseule, ţi-ai părăsit Şi paloşul şi durda Şi umpli lumea, necăjit, Cu rana dela Turda(Buseseu)

Exemplele care ne arată nume comune rimând cu nume proprii se pot culege nenumărate din volumele poetului. Dacă trecem la poemul Miriţă, e locul isă observăm printr’o pildă vie la ce rezultat poate duce voinţa cu orice chip de-a edifica o operă-, care nu trăeşte, decât când inspiraţia spontană îi dă naştere. Ca şi Odobescu, în nuvelele jsale istorice, dar într’un grad mult mai subliniat decât la acela, D. Z. a vrut să, arate cititorilor săi cum se poate compune un poem eroic şi mai ales cum se pot utiliza în el motivele populare. Ilustrarea unei teorii e rareori elocventă, din punct de vedere artistic. Miriţă e re­ zultatul polemicilor angajate de când autorul rostise discursul său de recepţie la Academia Română.

‘J

/


-217 — suc-

r

a'

mtr o grea dilema. Refuzul său înseamnă războhi din partea duşmanilor. Banul se sfatueşte cu nepotul său Miriţă, care ia pe Marghita cu sine, pentru a trece Oltul, la Unguri. Oltul e trecut călare, după o luptă grozava cu valurile spumoase, luptă ce omoară pe Marghita. In faţa morţii, cei doi rivali, prinţul ungur şi prinţul român, se măsoară cu priviri aprinse şi vorbe revoltate se pornesc de pe buze. Se dă o luptă hotă­ râtoare între ei, în care Miriţă moare. Banul pleacă, însoţit de oaste, jsă găsească mormântul fetei sale. Are o încăerare aprigă cu duşmanii, din care iese învingător, apoi, într’un târziu, află movila sub care dormea iubita lui fiică, o desgroapă ca s’o sărute pentru cea din urmă oară, cu dragostea părintelui rămas singur, şi în urmă porunceşte de o îngroapă la malurile Oltului, „pe unde-i loc de trecătoare / întregei Daco-Românie‘ ‘. Deşi, elemente de acţiune ne sunt prezentate la fiece pas, totuşi, în acest poem, întreaga povestire pare că stagnează. Pe lângă aceasta, tirade patriotice tendenţioase scad tonul măreţ al operei şi obiectivi­ tatea cuprinsului: „eu aici sunt pământeanul, / iar tu, Maghiar, eşti ve­ neticul !“. Pasagiile, în care poetul a vrut să utilizeze motive populare, sunt muzicale şi ingenios alcătuite (cf. cap. Oltul), deşi compunerea e factice şi se/ resimte dorinţa de demonstrare a unui principiu. Influenţa lui Alecsandri, cel criticat de autor, nu e absentă din aceste versuri dibace, de o tehnică vădită, însă lipsite de căldura vieţei fireşti şi co­ municative. Şi nici din alte capitole ale poemului. In Prinţii, de ex.: găsim repetarea, muzicală în sine (aici, totuşi, cam stângace), pe care o mai întâlnim şi în cutare poezie din colecţia Doine a lui Alecsandri. Eu ştiu eâ ţara voastră e E cât o lingură de tină, Pe care nu ’nţeleg ăe ce De ce n Jaş prinde-o la ciochină.

Limba întrebuinţată în acest poem constitue cea mai „ratată'‘ încercare a timpului din urmă, în literatura noastră. Cu ea se reînvie epoca sistemelor lingvistice ale veacului trecut şi exageraiile lor piimejclioase. După abuzul dăunător de cuvinte şi forme populare ale unora din „semănătorişti", D. Z„ scriitorul care-i atacase, găseşte nemerit, pentru a ilustra vieaţa trecutului, să reînvie cuvinte arhaice,. înmtelegibile pentru timpul în care scria. Procedarea e cu totul nepotrivită.. Cu­ vintele nu numai par, ci, desigur şi sunt pe alocurea căutate prin dicţio­ nare sau desgropate, „suflând colbul de pe cronice bătrâne". Explicarea lor se şi dăduse, în prima ediţie, cu ajutorul unui glosar, anexat operei. Coloarea locală nu trebue însă redată atât prin graiu, cât, mai ales, prin situaţii. E de sigur o procedare greşită şi la Odobescu de-a fi îngră­ mădit citaţii şi termeni din cronici, pentru a ne da — fără succesul lui C Neo-ruzzi, care n’a procedat aşa — impresia vieţei din trecut. Ar re-


— 218 —

hert, L^t,. Smkievicz şi alţii fără a mai pomeni de clasici si de roman tiei sa: fi împrumutat operelor lor aspecte ale limbii ţărilor respective (ce S fi facut,^ m asemenea caz, bietul Loti, cu romanele sale a căror acţiune se petrece in Ckma sau în Japonia?) O dozare măsurată a unor termeni exo tici e uzitată în unele scrieri (cf.. de pildă, şi cărţile franceze ale lui Panait Istrati, care, totuşi, cam abuzează de termenii româneşti), dar D Z pare a fi depăşit marginile . w . w îngăduite . w unor astfel de procedee. Câteva exemple • „JJe-ajunge sa atinga n ciapca/zarpalele noului rege“, sau: „cu sănduc plin de odăjdii**, sau încă: „scudierii’n ursinic“, etc., fără a mai pomeni insistent şi arhaisme, ca: uiuri, ogurliu, smreduit, otace, agabaniu, etc.. Efectul e cu atât mai supărător cu cât ştim ce limbă ar fi putut între­ buinţa autorul Vieţei la ţară. Dacă .e să stabilim o sumară comparaţie între M irită şi Dumbrava Roşie, deşi nici aceasta nu e o lucrare reuşită, totuşi o voin găsi supe­ rioară poemei lui D. Z. Dumbrava Roşie are comunicativitate, căldură, avânt poetic, expansie. Miriţă e o producţie rece, străbătută adesea de un spirit scrutător, critic. Poema lui Alecsandri nu întrebuinţează cuvinte culese de prin cronici şi, totuşi, are pasagii cald-evocatoare ale trecutului (chiar când anacronismele şi naivităţile abundă) şi versuri muzicale: Trecut-au patru seeoli din ziua cea fatala, Când se'ngropâ’n ţărână a duşmanului fală.

De asemeni, sfârşitul simplu, dar mişcător prin taina ce învălue povestirea unchiaşului: El zice, focul arde, dumbrava luminând, Prin crengile frunzoase trec umbre suspinând.

Mirită nu ne prezintă pasagii care să ne mişte măcar în acest grad modest; 'e o operă mai mult cugetată decât simţită, iar în producţia poe­ tică a lui D. Z. înseamnă, de sigur, un regres. Această producţie poetică se distinge prmtrun clasicism coimns,> îmbinat eu avânturi de un romantism cumpănit . Seninătate m USP1 ™tii muzicalitate* adesea în formă şi o limbă, cu excepţia poemei de care

yi’Cbtt mivl plină le rea-n. şi d. «fa*.

*

Cu o voe bună aproape continuă, oe se aristo« «* “ ZT, ‘.“Septi n°™â« văt ”„re, fără a fi

luminoase.


2,1?

I

XXII MIRON COSTIN: LETOPISEŢUL JĂREI MOLDOVEI *) tC

V-

JLiteraturei româneşti din secolul XVII-lea i s’au deschis orizonturi nouă. Supremaţia slavonismului începe să decada. încercări de produ­ ceri originale se văd cât mai multe, mai ales în predosloviile cărţilor re­ ligioase. In lucrările istorice se folosea limba naţională. M. Costin, pose­ dând o cultură de care puţini în vremea lui se bucurau, fiind un bun patriot, s’a gândit să dea la iveală toate faptele însemnate privitoare la neamul nostru. îşi propuse să scrie despre cel dintâiu descălecat al „Ţă­ rii Româneşti* *. In sensul acesta voeşte să scrie opera sa, intitulată De Neamul Moldovenilor. Timpurile au fost neprielnice şi a abandonat lucrarea sus numită, ca să continue cronica „Ţării Româneşti**, dela a doua domnie a lui Aron-Vodă încoace, adică, dela anul 1594. Dintr’o notiţă biografică aflăm că textul Letopiseţului a fost terminat în 1675. Manuscrisul cronicei din anul spus mai sus este o copie pe curat. Din cuprinsul „voroavei**, aflăm acest lucru. Se precizează chiar luna în care a apărut. Letopiseţul se termină cu domnia lui Dracon Ruset, despre care ne spune cronicarul că l-au ales boerii domn în luna lui Decemvrie 1675. Cartea este împărţită în capitole şi fiecare capitol în paragrafe. Ca­ pitolele n’au titlu. Pentru alcătuirea cronicei autorul s’a servit de izvoare externe şi interne. Izvoarele externe. — A consultat toate lucrările istorice străine, re­ feritoare la ţara noastră. Astfel a cunoscut următorii scriitori cehi, care au scris despre noi: Cromer, Dlugoş şi Piaşeski. Aceştia au scris în lati­ neşte operele lor. Strikovski, Bielski şi Paseovski, care au scris în leşeşte. A cunoscut lucrarea istoricului Bonfin, pe a Grecului Dion şi mai ales pe a istoricului sas Toppeltin, de care sJa folosit mai cu seamă cu 20 de ani mai târziu, în lucrarea sa De Neamul Moldovenilor. Izvoare interne. — Sunt de două feluri: pe cale de tradiţie şi pro­ priile sale cunoştinţe. Tradiţia. In letopiseţ găsim fraze* ca 1 acestea: „Ţiu minte oamenii bătrâni, care spun că../*. „Acestea am înţeles dela boieri *) Disertaţia elevului TTdrea I. Virgil, e’.asa VI B.


220 —

diţia mai puţin. La anumite fapte şi dezbateri a luat parte activi r '"' mea sa, m partea ultimă, este mult mai desvoltată. Croniearu a„T°: lucrările intr’un cadru mai larg, având materialul destul de t &• furnizat de el însuşi. Cronica sa din acest punct de vedere o putem* * ?1 parti m două părţi: până la 1653. ca făcând parte din cronica TovZ Z^; de aci inamte. până la sfârşit, adică până la anul 1661, letopiseM capata mfaţişarea unor memorii, într’un cadru restrâns. T In lucrarea sa, după titlu—Letopiseţul Ţării Moldoveneşti—ne-am aştepta sa vorbească numai despre Moldova, totuşi înţelegerea adâncă de istoric îndeamnă pe cronicar să încadreze în ansamblul lucrării sale şi popoarele vecine, căci el ştie că istoria unei ţări nu se face fără a cu­ noaşte istoria ţărilor dimprejur. Cronica lui M. Costin cuprinde în desfăşurarea ei timp de 67 ani mai multe domnii mai însemnate şi câteva razboae purtate cu mare în­ dârjire : aşa avem domnia lui Barnovski. în timpul căreia Moldova a prosperat, datorită priceperii de conducere a Domnului, domnia lui V. Lupu, om energic, ambiţios şi dornic de cultură şi.domnia lui Gh. Ştefan, om foarte înţelept, Razboae însemnate au fost ale lui M. Viteazzul, aie Tur­ cilor la Prut contra Leşilor şi Cazacilor şi războaele dintre M. Basarab şi Y. Lupu. Miraculosul. — Din opera înaintaşului său, Gr. Ureche, M. Costin a cetit scene din razboiu, în care intervenea o forţă divină şi clarifica si­ tuaţia. Elementul miraculosului se găseşte şi în opera sa. M. Costin n’a excelat în astfel de situaţii. Nici nu se compară miraculosul din Cronica Moldovei dela 1594 încoace, eu cel din lucrarea precedentă a lui Gr. Ureche. Fiind mai mult om de ştiinţă., n’a putut să lase loc liber ficţiunei. Miraculosul la el este redus. Concepţia teologică. — Concepţia sa istorică este teologică, la fel cu a lui Gr. Ureche. Voinţa dumnezeească intervine în toate actele oa­ menilor: ..Bella momentis constant*4. Toate abaterile dela regula gene­ rală, orânduită de bunul Dumndzeu, sunt pedepsite. Cei care se împo­ trivesc acestei aşezări dumnezeeşti sunt urmăriţi de voinţa suprema. Monarhia este de drept divin, iar Domnul—reprezentantul lui Dum­ nezeu pe pământ. Spune aceste vorbe dintr’o înţelegere a misiunii con­ ducătorului unei ţări. Este sau nu bun, trebue _respectat: „Domnul o bun, ori rău, la toate primejdiile lui ferit trebuiaşţe; ca oricum easte dela Dumnezeu easte, precum zice Sf. Scriptura: nu este mcio^ ^ fără numai dela Dumnezeu dată“. Deci sa ţinem seama ‘ rească ni l-a dăruit, Şi de aceea, când vorbeşte despre asasmaiea lui Gasnar-Vodă de către doi din sfetnicii săi, astfel se exprima plm d indignare: „Spurcată şi groaznică faptă şi neauzita m toate ţările şt in eşti •

f’nstin fiind un om credincios, căuta să pue în lej

&

&

.k


— 221 —

a'

V-

care îşi are baza in credinţele străvechi ale poporului nostru, găseşte cea mai vie expresie in deseori citata reflexie a cronicarului: „Nu sunt vremurile sub carma omului, ci bietul om sub vremi". Dragostea fată de religia sa. — După cum am spus şi în altă parte, concepţia istorica a cronicarului era teologică. De aceea'nu poate trece cu vederea o căsătorie domnească. V. Lupu, Domnul Moldovei, căsăto­ rise pe fiica lui, Măria, cu Cneazul Razivil. Razivil era de lege calvinească, iar fiica Domnului moldovean era creştină ortodoxă. Acest lucru n’a mulţumit pe^M. Costin şi se întreabă cum de a putut suferi V. Vodă această „casă . Se. ridică în contra acestei căsătorii, fiindcă nu este fă­ cută după legile bisericii noastre. Lăcomia, necinstea sunt pedepsite de Dumnezeu. — Domnii care n’au avut sentimente înalte patriotice s’au pretat la fapte mârşave. Dum­ nezeu n’a lăsat fără sancţionare aceste abuzuri. Parte din Domnii care s’au urcat pe tronul ţării, numai din ambiţii personale, au fost, fie ma­ ziliţi, fie detronaţi în cele mai triste împrejurări, luându-li-se toate ave­ rile, rămânând astfel să cerşească mila în Constantinopol. Misiunea istoriei. — M. Costin scrie nu numai „ca să nu se uite lu­ crurile şi cursul ţării", ci şi fiindcă „letopiseţele nu suut să le citească omul, să ştie numai ce a fost în vremurile trecute, ce mai mult să fie de învăţătură, ce este bine şi ce este rău, şi de ce să se ferească şi ce' va urma fiecine". Apoi ne spune că toţi vor găsi exemple la înaintaşii lor, din breasla lor. „Cu cele trecute vremi pricepem cele viitoare", deci trecutul ne lămureşte viitorul. Imparţialitatea. — Obiectivitatea lui în relatarea faptelor este evi­ dentă. Chiar el spune: „Nimică nu strică credinţa aşa a acelora ee scriu letopiseţele ca făţăria, când veghe '(tăinueşte) voia unuia şi coboară lu­ crul cu hulă altuia. Noi măcar că am fi datori cu pomenire lăudată mai mult lui Ştefan-Vodă, dela care multă milă am avut, decât lui V. Vodă, dela care multă urgie părinţii noştri au petrecut, iar dreptatea socotind, nu pociu scrie într’alt chip". Laudă pe 'M- Basarab pentru vi­ tejia lui, sufletul ales şi dibăcia în războaie, cu toate că s a bătut cu Mol­ dovenii. De asemenea laudă pe Poloni într’o luptă, tot socotind drep­ tatea. Naraţiunea. — întreaga cronică a lui M. Costin este. dominată de un adânc sentiment naţional. Naraţiunea îşi are un curs liniştit. Nimic nu e pripit. Letopiseţul este presărat cu pagini de toată frumuseţea, în ce priveşte povestirea întâmplărilor. Sunt aşa de frumos povestite răz­ boaiele între Turci şi Poloni şi Cazaci, încât treci cu vederea şi multe lucruri plictisitoare, urmărind desfăşurarea războiului. Iaraş* povestite frumos sunt războaiele dintre ţările surori Naraţia lui fol. Costin este superioară înaintaşilor lui. In el se întrevede un Neculce de mai târziu. Descrierea — In strânsă legătură este naraţia cu descrierea. Este greu să faci deosebire între aceste două feluri de scrieri, sau daca se face acest lucru, nu poţi spune că până aici a fost elementul narativ şi mai


- 222 — depaiie mcepe elementul descriptiv. . .Ne-a vorbit de efectivul armata mtr un razboiu; ne face şi descrierea soldaţilor, ne spune ce fel de bracaminte aveau. Apoi ne descrie tranşeele, manevrele etc. Cu toate acestea, are o descriere în care elementul narativ este aproape complet eliminat. T ”° navaj?' d? ^Cliste“ este o descriere clasică. Este cea mai reuşită înfăţişarea diferitelor momente din năvala acelor ..muşte mari" cum le mai numeşte, te impresionează adânc. " ? Portrete. — Pe lângă descrieri, are şi multe portrete. La zugrăvirea personajelor, este un bun maestru al laturii psihologice, spre deosebire de Gr. Ureche, pe care îl interesau mai mult trăsăturile fizice. Ne face portretul lui Barnovski. Pe acesta ni-1 înfăţişează ca om milos de ţară, harnic, credincios, viteaz în războaie, bun organizator al ţării şi foarte blând. Xe face de asemenea portretul lui M. Basarab. La el observă po­ pularitatea^ blândeţea, deci iubirea faţă de semenii lui, fără a fi câtuşi de puţin părtinitor faţă de oricine, mare viteaz, având curajul necesar, strategia în armată, încât a reuşit să nu fie învins aproape de loc*, asemănându-se astfel cu marii generali: Cesar, Hanibal, Alex. Macedon, etc. Xe este bine redată figura lui Y. Lupu, om cu ambiţii mari, viteaz şi dornic de cuceriri. De asemenea ne zugrăveşte pe Gh. Ştefan, despre care zice: „om deplin, cap întreg, fire adâncă, cât poţi zice că nasc şi în Moldova oameni". Deci este un om capabil, îndeplinind tot ce 1 se cere unui Domn luminat şi care a. venit în fruntea ţării să-i fie un cioban cre­ dincios şi să o îndrepte atât cu fapta, cât şi cu înţelepciunea lui, care este mai adâncă, mai mare decât a supuşilor. Stilul. Limba. — Atât în povestiri, cât şi în descrieri, M. Costin are o deosebită predilecţie pentru comparaţii, pe care sensibilitatea lui le co­ lorează adeseori cu unde de poezie (,Ovld Densusianu). Aşa de exemplu avem următoarea comparaţie, când vrea să ne arate cum a fost de tristă şi răsunătoare prin cunoscuţi căderea lui V. Lupu: „Precum munţii cei înalţi şi malurile cele înalte, când se năruesc de vreo parte, pe cât sunt mai înalţi, pea atât şi durăt fac mai mare, când se pornesc şi casele cele înalte şi întetaiedate cu îndelungate vremi, cu mare risipă purced la că­ dere". In această comparaţie nu prea căutată şi cu toate acestea destul de reuşită, întâlnim perioade de stil. Prin aceasta atenţia se> încordează pe timp ce trece ca să putem vedea scopul urmărit de cronicar. Mai este una tot aşa de frumoasă, când voeşte să arate dezastrul din ţara, după domnia Ini Radu-Vodă. Elemente străine. —In urma acestor cunoştinţe sumare despre cro­ nica lui M. Costin, ne întrebăm dacă în lucrarea sa, toate cuvintele simt de origină indigenă, său prin erudiţia sa a dat curs liber şi altoi elemente de provenienţă străină ? Da! M. Costin face loc la un număr însemnat de neologisme. Aceste cuvinte ar fi împiedicat mult mţeleger cronicei, dacă letopiseţul n’ar Var fi fi fost fost tradus tradus în în limba limba latină, latina, sub sub titlul: titlul: Moldavicae ab Arone principe". Aceasta traducere „Chroni-con Terrae M fost miblicată de Barwinsld—1912. Textul latinesc a înlăturat orice a fost publicata deEa ^ Voi dft câteva exemple, ca« incovenient în ce F „Cucină" în cronicari înseamnă dusă evidenţieze cele spuse mai sus:

/>

.4*


— 223 —

V-

cătărie. In text latinesc este tradus prin coquinus, traducerea adevărată, bazata pe tmiologie a dat-o D-l Al. Philippide. „Glogozeală" are sensul de invalmaşeala. In text latinesc—confusia hominum. Tn Ardeal încă se niax păstrează forma glogozeală, însemnând: îmbulzeala—lume ce se îmbulzeşte. „Poeada —acest cuvânt se găseşte In .,o năvală de lă­ custe şi înseamnă mulţime. In text latinesc este cuvântul ogmen, etc. Elemente latineşti. In domeniul medieinei: fantastic, franitic, lungoaie, podagră. Termeni diplomatici: tractat şi ştiinţă. Demni­ tăţi : general, principe, tiran. Elemente turceşti. — Termeni diplomatici: arzelial, adică răvaş de jalba la. singurul împărat şi berat. D-l L. Şăineanu spune că n’a întâlnit alţi termeni mai vechi ca aceştia. Un termen militar: alaiu, despre care D-l Şăineanu spune acelaşi lucru, ca şi de cele de mai sus. Deci ele sunt introduse de M. Costin. Un element polonez. — Bardişe, este un fel de aramă, topoare care au coade lungi. Iată, deci, atâtea lucruri spuse care contribuesc la justa apreciere a limbii cronicarului moldovean. De remarcat dela început că exprimarea lui este întocmită după calapodul celei latineşti. Are fraze lungi, propoziţiuni intercalate câte vrei şi verbul la sfârşitul gândirii, în majorita­ tea cazurilor. Insă nu încetează de multe ori a fi o formă asimilabilă şi chiar plăcută. Stilul său este mai bogat, decât al lui Gr. Ureche. „El gă­ seşte posibilităţi de redare, prin sinuozităţi de frază, care arată o îmbo­ găţire faţă de ce era atât de schematic la Gr. Ureche". Acest cronicar a fost acela care a inspirat pe urmaşi, prin pana lui, a dat îndemnuri şi totodată a impus respect tuturor prin vieaţă şi prin sfârşitul său aşa de tragic. Lucrări consultate. a) O. Deususianu. — Evoluţia estetică a limbii române 1)) N. Lorga. — Istoria literaturii române din sec. al XVIII-lea c) G. Pascu. — Istoria literaturii din sec. al XYII-lea d) Gh. Cardaş. — Istoria literaturii române din sec. al XYII-lea. Privire generală şi completări

*

D-l profesor I. M. Raşcu, recunoscând cetirea vioaie a lucrării, feli­ cită pe vorbitor de a fi insistat şi asupra formei operei ce analiza. Ar fi fost, însă, de dorit să se fi explicat termenii mai arhaici ce au fost citaţi. Constată oarecare şovăeli în privinţa planului şi găseşte că ar fi fost de si"ur folositor să se vorbească de răsunetul pe care cronica lui M. Costin l-a avut în literatura de imaginaţie nouă: câteva romane istorice ale D-lui Sadoveanu, de ex. Foarte conştiincios, vorbitorul a cautat sa atingă toate punctele principale în legătură cu subiectul său, dar nu le-a aprofundat totdeauna, oprindu-se — de câteva ori — pe calea ce l-ar fi condus către o epuizare a chestiunilor ce indica. A aratat msa multă bunăvoinţă şi o hărnicie demne de toate laudele.


- 224 In cele ce urmează, vorbitorul spune că, mai ales cu acest prilei vrea să repete lucrurile care deja au fost expuse în discuţie sau, nu pe acele pe care elevii uşor le pot găsi în izvoarele recomandate, Doreşte să insiste asupra elementului omenesc din opera cercetată azi, asupra interesului ei actual, asupra emoţiei ce se desprinde din paginile ei şi să scoată în evidenţă lucruri pe care elevii nu sunt totdeauna deprinşi să le reţie. ..Letopiseţul lui Miron Costin trebue privit ca un fragment. înce­ putul lui e De neamul Moldovenilor, care însă nu face legătura directă" cu această carte nesfârşită din cauza cumplitelor „vremi de acum, de nu stăm de scrisori, ce de grije şi suspin uri‘ ‘. Deşi lucrarea e intitulată Letopiseţul Ţării Moldovei, totuşi în ea se vorbeşte despre fapte petre­ cute în Muntenia (Mihai Viteazul), în Ardeal. în Moldova. De ce? „pen­ tru să se deslege mai bine lucrurile Ţării noastre, care la acea. vreme s’au prilej it“. Dintre izvoarele folosite de cronicar, ne interesează mai cu seamă cele care nu-s căutate în lumea cărţilor: spusele tatălui său, cele ale martorilor oculari ai evenimentelor povestite, tradiţia şi, în sfârşit, fap­ tele văzute şi trăite de însuşi scriitorul. Acest caracter de actualitate al cronicii subliniază interesul ei de document omenesc, dându-i o voioiune de ton şi de expunere ce merge drept la suflet. Cetind cronica lui M. Costin, am fi ispitiţi să-i adăugăm un subtitlu foarte elocvent: Vremuri de bejenie. In adevăr, luptele, răscoalele, unel­ tirile, răsturnările de Domni, execuţiile, pribegiile înspăimântate nu pot mai cuprinzător fi tâlcuite decât prin aceste vorbe astăzi atât de cunos­ cute, mulţumită unei povestiri plină de culoare, a D-lui M. Sadoveanu. ."Elevii care s’au deprins să creadă că o cronică înseamnă numai decât lectură anostă şi greoae, să cetească Letopiseţul lui Miron Costin şi se vor convinge că emoţia ce o vor resimţi parcurgând paginile bătrânei scrieri e mai directă, mai vie decât acea — superior artistică, desigur — din povestirea nuvelistului contemporan. Acesta vrea să emoţioneze su­ fletele şi în acest scop, se serveşte- de procedee artistice şi de' metode măestrite. M. Costin povesteşte simplu, fără intenţia de a stofce maximum de efect din elementele întâmplării prezentate. El povesteşte firesc, „aşa cum ar cânta pasărea pe ram“. Cetind paginile acestea, tragice de cele mai multe ori şi peste care planează ca o ameninţare fatală nenorocitul sfârşit, ce-1 cunoaştem, al însuşi cronicarului, înţelegem pe Eminescu, atât de iubitor de trecutul neamului, încât lăcrăma de câte ori deschidea „sfânta carte , în care gă­ sea povestite faptele sbuciumate ale istoriei noastre. Afundându-te mereu cu o-ândul în lumile evocate de cronicarul moldovean, îţi poţi da seama cât e de naiv şi de neîntemeiat adesea regretul pentru acest trecut, cantat ditirambic de avântaţi poeţi, care dacă ar vrea. o clipă macar, sa traiasca această realitate şi altfel decât în imaginaţia lor, ar pierde, fara îndo­ iala. „toată pofta de a face vreun romanţă. Eminescu voia sa creada ca vremea dela 1400 era mai plăcută decât- cea de azi. Dar de sigui ea. la 1400, nici la 1500. ea nu era maiX de invidiat, decât cea actuala, atara doar când o priveşti prin prisma exclusivei poezii ce transfigurează to-

i

i

*z I

I ! 1

I


— 225 —

t c>

I

i -y-

ry :

iul. Cronica lui M. Costin se însărcinează să ne edifice. în această pri­ vinţă. Oamenii trăiau „cu zilele în mână". Năvăliri de hoarde, incen­ dieri, nedreptăţi strigătoare la cer, jafuri, crime.... Domnii se pândeau pentru a se răsturna şi a se răpune. Boerii părăseau pe câte un Domn, pentru a se alipi altora, numai din dorinţa de a vedea cum ar fi sub acesta. Astfel se perindează sub privirile noastre şirul rapid al Domnilor moldoveni: Ştefan Tomşa, Gaspar-Vodă, Radu-Vodă, Barnovski, Yasile Lupu, Gheorghe Ştefan, Ghica-Vodă, Ştefăniţă, etc. Nici una din aceste domnii nu a fost liniştită şi — afară de a lui \ asile Lupu — de mai lungă durată: toate — inclusiv aceasta — au început sau au sfârşit rău. M. Costin participă activ la multe schimbări. Boer însemnat, rolul său — după întoarcerea în ţară — este acela al unui fruntaş. Costin va avea mentalitatea clasei sociale căreia aparţinea*, boemi va trebui totdeauna distins de Domnitor: „ochii Domnului să fie spre boier4 £, când judecă. Dreptatea el o cere pentru toţi, dar pentru ţă­ rănime, de sigur, nu putem să-i pretindem înţelegerea care va fi apana­ jul veacurilor de mai târziu. Domnul, prin urmare, deşi e de drept di­ vin („ori bun, ori rău, la toate primejdiile lui ferit trebueşte"), va avea a lua sfatul boierilor, în conducerea ţării. Uciderea unui Domn îl revoltă: „Spurcată şi groaznică faptă" a fost omorîrea lui Gaspar-Vodă. Dar chiar violenţa faţă de un Domnitor e blamată de cronicar. Când GhicaYodă, alungat de uzurpatorul său, Constantin-Vodă, se opreşte la Lăpuşna. darabanii ispitiţi de făgăduelile adversarului Domnului lor, îl părăsesc pe acesta şi luând „puştile", pornesc spre Iaşi. Ghica-Vodă ese înaintea lor „cu şlicul a mână", rugându-i să revie şi să aştepte ajutorul Sultanului: „ce n’au avut cui zice"... „turbate gândurile prostimii aceea şi s’au aflat ca cei ce nu s’au ruşinat de chip de Domn. Ci au împins (lela puşti, pe Ghica-Vodă şi au purces cu ele spre Iaşi". împrejurările epocii în care trăeşte i-au format aşa dar personalitatea. S’a uzat de atâta citare fraza: „Nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi". Nu e atât „fatalism" poate aici, cât încredere creştină în atotputernicia Divinităţii: „Judeţul lui Dumnezeu toate gândurile omeneşti le strămută"... „orânduiala dela Dumnezeu nu se poate a se mistuire". Natural că această mentalitate va fi foarte aproape şi de înţelegerea populara a lucrurilor şi într’o năvală de lăcuste ca şi în apariţia unei comete el va vedea semne cereşti precise. E caracteristic, în aceeaşi ordine de idei, să constatăm câtă căldură pune M. Costin când îşi ex­ primă revolta produsă de căsătoria fiicei pravoslavnicului Domn Yasile Lupu. cu Cneazul Razivil, „om de lege calvinească" şi mai ales sunt in­ teresante „telaţiile" pe care cronicarul le dă cetitorilor săi despre acea­ stă lege socotită de el ca eretică, în conformitate, de altfel, cu generala concepţie catolică şi ortodoxă. (Această lege) este scornită de un popă de Flandria, de sub ascultarea Papei Ramului, peste legătura soboarelor cu multe minuni Dunmezoeşti legate. Iară calvinul numai prin singure poftele sale trupeşti, oseb:te de sfânta sobornicească biserică, au scornit acea lege, la care, ca la o lege slobodă, în puţină vreme au curs toată Flandra şi Euglitera. De mirat au rămas veacurilor această casă cum au putut suferi inima lui Yasilc-Yodă să se facă (cap. X'V)15


— 226 — De sigur educaţia sa religioasă, primiră in şcoala catolică dela Bar i-a dat lui Miron Costin această simpatie accentuată pentru ..sfânta so­ bornicească biserică**. In privinţa naraţiilor colorate şi vii ale acestei cronici. ca a des­ crierilor evocatoare, e regretabil că încă nu av6m acele colecţii de ..bu­ căţi alese*', atât de răspândite în învăţământul de aiurea. Datorită lor s'ar vedea, poate, că în cronicari nu sunt numai decât pagini aride, aşa cum se crede, mai ales de şcolari, iar din operele „de longue lialeine" ale scriitorilor mai noi s?ar cunoaşte şi altceva decât acele rânduri pretu­ tindeni reproduse. Tn Istoria Românilor sub Mihai-Vodă-Viteazul a lui Bălcescu. se găsesc, de ex., pagini de o strălucită frumuseţe epică şi to­ tuşi ele sunt foarte puţin cunoscute. De asemenea se cunosc puţine pusagii din Suvenirile şi impresiile unui proscris ale lui Heliade Raduleseu. Manualele sunt silite să reproducă mai aL«s bucăţile ..clasice" şi n’au nici prea multe pagini disponibile pentru a spicui tot ceea ce arprezenta interes literar intens. Xaraţiile extrem de numeroase din Letopiseţul lui ăl. Costin sunt mai ales variate, pline de mişcare, iar unele din ele par fragmente de adevărat roman istoric. Isgonirea din Suceava a lui Vasile Lupu de către Gheorghe Ştefan (cap. XV') este unul din acest fel de fragmente: nere­ cunoştinţa Logofătului, care vrea să uzurpe locul stăpânului său; şi­ retenia lui Vasile Lupu pentru a afla complicii adversarului, prudenţasa în toată iscoada pornită şi în măsurile luate (..la Cetatea Neamţului era toată inima avuţiei lui Vasile Vodă: deci acolo au răpezit Vasile Vodă pe Ştefăniţă Paharnicul, nepotu-său. să apuce averea"), stăruinţaşi încercările liotărîte pentru a.-şi menţine tronul, apoi fuga la Hotin unde „s’au aşezat cu tabăra aproape de cetate, deasupra" şi. în urmă. înscău­ narea lui Ştefan Georgie Logofătul, care ..au mers.. în biserica Sfete Nicolae cu câtăva gloată şi i-au cetit molitva de Domnie. Gedeon. Vlădica de Huşi, fiind Varlaam Mitropolitul ieşit la munte"... toate aceste momenteale unor întâmplări ce pasionează se succedă vertiginos şi ne dau icoana vie a mult sbuciumatelor vremi. Alte pagini epice, de o rezonanţă emoţionanta, sunt acelea în care ni se povestesc luptele între Vasile Lupu şi Matei Basarab. Fără să fi fost martor ocular al acelor evenimente, povestite, de sigur, din spusele* altora — şi poate nu totdeauna conform cu strictul adevăr, după cumobservă D-l Iorga — M. Costin ştie să dea impresia vieţii şi atacurile nesăbuite ale Cazacilor, „aliaţii" lui Vodă Vasile. ca şi retragerea în tumult a acestora, ca şi vitejia legendară a lui Matei Basarab. ne sunt înfăţişate în trăsături—sobre pe alocuri, puţin diluate aiurea—dar tot­ deauna prezentate într’un ton simplu şi mai ales nepărtinitor. Fapte ciu­ date. groaznice ne urmăresc tocmai prin simplitatea eu care sunt pOj vestite, prin tonul lor potolit. I)e ex.: Gaspar Vodă încearcă să otrăvească pe vornicul Bucioc, în contra căruia avea bănuieli: ...într’o zi oprindu-1 la masă şi-au scornit voe bună, închinând la Bucioc, cu veselie, au pus de i-au dat otravă. In !oc s’au simţit Bucioc otrăvit şi s’au şi sculat dela masă si s’au dus la gazdă, având ierbi împotriva otrăvei, date dela un doftor-

£

-f

d.

I


— 227 prieten, că aştepta cl una ca aceea (lela Gaspar Vodă. îndată cât au luat ierbi, au şi început a vărsare otrava, cu mare cumpănă de vieaţă. A doua zi s au făcut răsbolit şi Gaspar Vodă, dând vină stolnicilor eă au făcut bucatele cotlite (cap. VII).

Palpitantă şi odioasă în acelaşi timp e lupta între Tomşa şi boerii răsvrătiţi, care, după destule peripeţii, sunt răpuşi şi executaţi fără milă (cap. V). Alte detalii sunt curioase: Radu A'oda, fiind bolnav de ochi, după trei. ani de domnie, cere el mazilirea, pentru a se duce la Constantinopol, sa se caute de suferinţa sa. Crudul Tomşa Vodă spunea celor pe care îi trimetea la moarte: ,.Să nu te ierte Dumnezeu cu acel cap mare al tău“. Opera lui Miron Costin poate fi considerată ca un fel de transiţie de-la naraţia istorică la cea epică. Tn ceea ce priveşte descrierile, e clasică — am putea spune — acea a năvălirii lăcustelor, atât de frecvent citată. E mai puţin cunoscută zu­ grăvirea eclipsei dc soare din vremea lui Gheorghe Ştefan, cu o notaţie finală foarte ciudata: S’au întunecat soarele într’acel an, în lima Iui Iunie, cu mare groază, cât pierise soarele nu puţin, cu toată lumina toema amiazăzi; şi mulţi oameni, neşriind a se ferire de 'întunecare ea aceea şi privind la soare mult, au pierdut vederea în toată vicata lor (cap. XVIII).

Nunta fetei lui Yasile Lupu cu Cneazul Razivil e înfăţişată, viu, în toată desfăşurarea unui lux împărătesc. Parcă am ceti o transpunere în proză, cu numele proprii schimbate, din A unta Zamfirei, când ascultăm ce ni se spune despre această petrecere ..cum nu s’a pomenit cuvânt** :

■*

j

Şi aşa s'au făcut nunta aice în Iaşi, la care câţiva Domni din ţara leşească singuri eu chipurile sale, cu curţile lor, au fost şi Petraşcu Moghilă, Mitropolitul Kievului, feciorul lui Simion Vodă. Tară solii trimişi erau: dela Racoţi, Cneazul Ardealului, Kemeni Elnăş, cu daruri; şi (lela Matei Vodă, Domnul muntenesc, sin­ gur .Ştefan, Mitropolitul Ţării Munteneşti şi Radu Logofătul şi Dinu Spătarul, că se împăcase Domnii între sine. X V.u lipsit, nimica din toate podoabele câte trebuiau la o veselie ca aceea, cu atâţea domni şi oameni mari, din ţări streine: meşteri de bu­ cate aduşi din alte ţări, zicători, jocuri şi de ţară şi străine, curtea împodobită toată şi strânşi boerii şi eăpetenile Ţării, feciori de boeri, oameni tineri, la iiaiuri pe cai turceşti, cu podoabe, şi cu peţiene la şlice. Şi aşa cu petrecanii trăgănând s*au veselit câteva săptămâni; şi au purces Cneaz Razivil cu Doamna sa în ţara Leşească, cu zestre foarte bogată (cap. XV).

Acelaşi spirit de observaţie din descrieri se vede şi în portrete: în cele colective, cum e portretul celebru al Turcilor (cap. IV), prin care ni se scoate în evidenţă mai ales duplicitatea lor — sau în acel, exte­ rior. al darabanilor lui Tomşa; „cu haina tot de feJendrăş. cu nasturi şi eu ceapraze de argint. în pilda haiducilor din Ţara Leşească, eu pene de argint la comănace şi eu table de argint la şolduri, pre lă dunei* \ (cap. Y). cât. şi cele individuale, cu trăsături sufleteşti de ale modelelor, reliefate măestrit, mulţumită, de multe ori. unei anecdote sau întâmplări: De ex., când Yasile Lupu s’.a întors pentru a doua oară la Domnie, cu


— 228 —

SSŞŞS»E-|5SiîîS

im-ea hiarelor sălbatice” — cum îi spune cronicarul — esteloate mai vie şi mai bine redată din toate care se găsesc zugrăvite în cronicei. Ea se desprinde — clară şi bine conturată - numai din „arat e Barbar ni apucaturi, vorbind cat mai puţin. Timus, ginerele fără de al Ilu Vasi,e v°dă, ucisese pe Cotnarovski. pisanii lesese — omul de voe în credere al Domnitorului — şi acum umbla să răpite si pe alţi boeri de seamă: Toma Vornicul şi Iorgaki Visternicul. din familia Cantacuzimeşt il or.

Ce Vasile Vodă... au poruncit la giuere-său că mai bine mort să li ie decât sâ vie boerii care-i are el la inima sa în toată credinţa, la atâta grijă; sau eu ce inimă vor veni ceilalţi boeri dela ţară la dânsul. Dec-i l-au mai mutat dela gândul lui; insă aceşti doi boeri tot cu fereală umblau si tot pro ascuns, noaptea. Pre poarta despre casele Doamnei veneau la Curte la Vasile Vodă, de care Vasile Vodă eu greu suspina şi-şi frângea mâinile de ginere ca acesta (cap. XVII).

Xiineni nu se putea înţelege cu acest. om. Vasile Lupii renunţase a se mai face ascultat. Cât despre oamenii săi. „unul un cuvânt nu cuteza să zică; că numai pentru un cuvânt, cu sabia smultă da ca într’un câne . într’însul. Bobul Poteovnieul. cu mâna legată de rană de sabie, umbla iară sine44 (cap. XVII). Din toată această parte a povestirii, ..hiara44 mereu ne apare—crân­ cenă şi ciudată: în atacurile din lupte, în retrageri, în popasuri. De sigur că toţi cei din jurul său, răsuflă uşuraţi când Timus e răpus „de glonţ de tun44, pe când odihnea sub cort, în cetatea Sucevei. D-l Sadoveanu e.voaeă această vajnică figură, ca şi o parte din epoca teribilă a pră­ dăcinii ilor şi a bejeniilor de atunci. în Nunta Domniţei Ruxandra. întreaga luptă a Moldovenilor cu Muntenii şi iluzoriul „ajutor44 căzăcesc — ca şi acel rusesc din timpul marelui războiu al nostru — alcătuesc cele mai pasionante pagini ale cărţii. Atacul, refuzul Cazacilor de a deschide focul, năvala oştirei lui Matei Vodă. curajul acestuia, ră­ nirea lui. retragerea în debandadă a oastei lui Tinuiş, toate sunt po­ vestite extrem de nepărtinitor de cronicarul moldovean, care e adus sâ vorbească despre înfrângerea oastei ţării sale. Portretele aici se des­ prind numai din naraţii. Şi când e vorba de figura lui Matei Basarab. viu reliefată pe fondul întâmplărilor la care luase parte. M. C. are gn.je sa ne-o întregească şi prin trăsături anume schiţate, pentru a ne face neui­ tată personalitatea unui om, care deşi duşman ţarii sale, are otusi destule -calităţi, pentnu a-1 hotărî pe cronicar sa nu se lase oi bit c pasiune, atunci când îl judecă: „om fericit peste toate domniile aede ţâri, nemândru, blând, dirept, om de ţara. harnic la razboae, aşa ne.n frânt şi nespăimat, cât poţi să-l asemenei cu mari şi vestiţi oşteni ai hunei44, (CaPD^idte)părţi ale cronicei ne apar şi alte figuri tot atât dejobru si de lapidar prinse. Ieremia Vodă, de ex.: „care n au \iut biserică până ce au sfârşit sfânta slujbă, măcar ca-i spuneau ca

aj

o

35

■J


— 229 -

&

oştile**. bau Doamna lui, pentru „răutăţile4* căreia casa lui Ieremia a ajuns m grea cumpănă, deoarece era ..o femee răpitoare... si de frica lui Dumnezeu depărtată44, (cap. VI). Despre Barnovski Vodă vorbeşte cu multa, căldură şi cu admiraţie, poate unde tatăl cronicarului fusese soţul unei nepoate de-a Yoevodului moldovean. Dar M. Cosiin era omul care ar fi ştiut să treacă şi peste considerente de acest fel. Fatalitatea pândea pe nefericitul Domn, care chemat de boeri pentru a doua oară în ţară. cu toate sfaturile binevoitorilor săi. acceptă invitaţia, zicând că „dulce este Domnia den Moldova4 4. Trebuind să se ducă la Ţarigrad, pen­ tru a lua „steap şi împuternicire, este întemniţat de Turci, care-l consi­ dera încă de la întaia sa domnie — pe care a părăsit-o. deoarece nu voise a mar i ha raci ul — ca un trădător adăpostit şi de duşmanii acestora, Po­ lonezii. Decapitat, calul nefericitului Domn cade la pământ, fulge­ rat. de moarte, iar noaptea un mare cartier al Constantinopolului se aprinde. Semne cereşti, spun oamenii. însoţitorii boeri ai lui Barnovski îşi aşteaptă în temniţă, înfricoşaţi, sfârşitul. Totuşi, sunt liberaţi şi puşi pe dată să-şi aleagă un alt domn. Moise Movilă porneşte cu alaiu spre Ţară. Se mai vorbeşte de „iarna lui Barnovsiki Vodă“, în luna Martie, de mănăstirile pe care acesta le zidise, de însuşirile lui sufleteşti şi de slă­ biciunile sale: „eu purtatul trebilor împărăţiei, pre mărturia a mulţi boeri bătrâni, (era) foarte slab44, (cap. XIII). In acest capitol găsim şi dialoguri — ca într’un adevărat roman istoric:

b

A treia zi după astrueatul lui Barnovski Vodă, într’o seară, trecuse împă­ ratul, Sultan Murat, pe acea vreme, peste Boaz, în ceea parte la Sindar, la prim­ blare, şi au întrebat pe Vizirul: Aşczat-au Domn la Moldova în locul ghiaurului ce au pierit■ Băspuns-au Vizirul eă încă n’au Domn, că pre cine va Iii voia împă­ răţiei sale se va pune: Sa nu stea acea tară fără Domn, i-a răspuns Lmparatul: Chiamiţ pe ghiaurii ce sunt boerii acei ţări -şi pe cine ar vrea să-şi aleagă Domn. săle fie dat. Deci, îndată, tot într'aceeaşi noapte, au trimis Vizirul cu caicul la boeri, unde erau închişi şi au luat pe Costin Postelnicul..., înspăimat că-1 duc noaptea să-l înece, ori să-l muncească pentru averea lui Barnovski A oda. Dacă l-au dus înaintea Vizirului i-au zis: Iată eă împăratul vă iartă capetele Şi sunteţi de acum slobozi si să mergeţi să- vă alegeţi Domn precum veţi pofti.

■ I

Spiritul nepărtinitor ăl Ini M. C. se vede mai ales din rândurile în care simţul său dă dreptate se arată mult scos în evidenţă. Alexandru Vodă. fiul lui Iliaş, aflând cine au fost omorîtorii lui Gaspar-Vodă, îi da şi pe ei morţii. ..Şi cu lege direaptă le-au făcut acea pedeapsă4*. Insă adaugă cronicarul: „numai munca, ce au făcut femeilor lor, mamei lui Şeptelici. pentru avuţie, aceea au fost peste pravilă; că pre lege direapta nici fecior pentru fapta tătâne-său, nice tatăl pentru fapta fecioi ului de vârstă, nii-i platnic, (cap. VIII). Lăudând pe Miliai-Vodă, că a alungat pg Turci, are scrupule — ceea ce îl îndeamnă sa adauge. ..bl aşa s au cu­ răţit ţara de Turci întru acea dată, cu osârdia lui Miliai-Vodă; însă avea şi oaste nemţească, (lela Bator işigmond" (H)a „ w Străin sau duşman, omul e lăudat dacă are merite. Ba cateodata. gă­ sim. poate, că M. C. a mers prea departe cu acest spirit drept şi rece,


230 care ajunge la concluzii ciudate. E vorba de lupta Turcilor, ajutaţi de Moldoveni şi Munteni, contra lui Racoţi, în Ardeal: ’ Au slobozit Nemţii focul şi puştile lui rind ai noştri, în loc s’au dat înapoi ca în făcut Racoţi, de n’au pus lângă pcdesfcrinie Munteni .şi pre Moldoveni, atunci când i-au noştri în reci (cap. XX).

Racoţi într’ai noştri, care foc ncsufechip de fugă. Acolo mare greşeală au şi ceva eălărime. Să fie încălecat pre înfrânt focul, nu s’ar fi îndreptat ai

Acelaşi spirit scrupulos şi nepărtinitor se vede când autorul e silit ele faptele ce comentează sa recunoască ce triste lucruri se petrec, uneori, la noi în ţară şi cât de şovăitoare sunt caracterele unor Români. E vorba] de ex„ de răscoala boerilor în contra lui Tomşa Vodă, ajutaţi de slujitori] târgoveţi şi o seamă de oameni — care, când află că Tomşa le plăteşte mai mult, „măcar că jurase boerilor, ce, pe obiceiul neamului nostru, au început mulţi a se smulgere din gloata boerilor şi a venire la Ştefan Vodă44. Altă dată, când constată ce uşor boerii admit să-şi răstoarne Domnii, vorbeşte de „firea neamului, lacomă la înoituri44. Aiurea, vor­ beşte de lipsa de recunoştinţă a oamenilor faţă de Gheorghe Ştefan: „Slujitorii mila şi cinstea care au avut la acest Domn n’au avut la nieio domnie4 f, iar la plecarea din domnie a Voevodului „toţi s’au ridicat să jăauiaseă carele domneşti44... strigând: „lefe, lefe să ne dea44. Cro­ nicarul vede în toate pedeapsă sau răsplată pentru faptele săvârşite: „cu ce măsură masori, măsura-ţi-se-va44, se va spune despre Mihai Viteazul, pe care-1 consideră ca pe cel ee a poruncit tăierea capului lui Andrei Bathori. Uneori îşi iese din tonul său potolit şi obiectiv şi învins de sila de a vedea lucruri ee nu trebuiau, după dreptate , să se întâmple, are „ieşiri44, ca aceea din rândurile în care povesteşte asasinarea lui Mihai Vi­ teazul: „Şi aşa s’au plătit lui Miliai Vodă pentru slujbele ce au făcut Nem­ ţilor44 (cap. II). Autorul Letopiseţului are predilecţie pentru stilul sentenţios: „Nu silit în toate zilele Pastele44, „Sulă de aur, zidul pătrunde44 etc. Pe alo­ curi. enunţă aforisme: Banii răscolesc în iunie împărăţiile şi mari eelăţi surpă44 sau: „O, nestătătoare şi niciodată încredinţate lucrurile lumei: Cu toate aceste agrementări, felul de exprimare al cronicarului e, totuşi, cam greoi, adesea. Frazele sunt lungi şi neclare, câteodată. Cuvinte ieşite azi din întrebuinţare găsim în mare număr presărate în paginile cărţii. Sunt pitoreşti, de sigur, formele arhaice, infinitivul lung, de pildă, şi tot acel aer vetust ce pluteşte pe rânduri, dar, în general, opera ne apare, din punct de vedere al stilului, ca un adevărat^ „mozaic nechsciplinat44, cum s’a spus. Fraza de construcţie latină arată adesea că M. C. posedă un simţ rafinat al expresiei, dar limba românească — încă nu destul de formată pe atunci — nu apare suplă şi volubilă. ^ In concluzie. „Letopiseţul4 4 lui M. Costin ni se înfăţişează mai li­ terar. înzestrat eu un element epic mai pronunţat, decât nuvelele lui ^n. Asaeiii. de ex.. pe care autorul a vrut să ni le prezinte ea pe nişte opeie estetice, dar în care nu vom găsi o singură pagină atat de emoţionanta, ca povestirea luptelor între Matei Basarab şi "V asile Lupii.

v ...


XXIII ION NECULCE: O SEAMA DE CUVINTE*) Documentai oral a fost mult timp desconsiderat de istorici. In timpu­ rile moderne, însă. el este pus în lumina adevăratei sale valori şi studiat în consecinţă din toate punctele de vedere posibile. Printre documentele noastre orale eu importanţă, tradiţiile istorice ale lui I. Neculce: O seamă de cuvinte îşi au însemnătatea lor. Intr’adevăr, •dacă le-am fixa dela început prinţi*’o caracteristică generală, în cadrul larg al literaturii romaneşti, am observa că ele reprezintă la noi naşterea povestirii epice, adică creerea adevăratei naraţiuni, pe care am consta­ tat-o în germen sub pana lui Miron Costin. Aruncând o privire generală asupra fondului acestor tradiţii, ne găsim ca în faţa unei galerii de figuri ilustre, conturate şi nuanţate de imaginile vii şi povestirea extrem de simplă ale lui Neculce. II vedem pe Ştefan cum se luptă pentru ca să păstreze neştirbit pă­ mântul strămoşesc al Moldovei, cum după fiecare luptă închină lui Dum­ nezeu câte o mănăstire, cum se retrage în cetatea Neamţului, după învin­ gerea sa dela Războeni sau cum cere sfatul piosului călugăr EDaniil. Iar în momentele de pace, povestirea îl prezintă pe Ştefan sau negociind cu Leşii. prin marele său Logofăt Tăutu, sau răsturnând brazda din care trebue să răsară Dumbrava Roşie. După ce luăm cunoştinţă de ultima voinţă a lui Ştefan, care pe patul de moarte sfătueşte pe fiul său Bogdan să închine Ţara Turcilor, facem cunoştinţă cu figura lui Petru Rareş. Astfel acesta ni se prezintă c-ând ca ne­ gustorul de peşte, ce printr’o întorsătură de necrezut a soartei se ridică brusc pe seara socială, devenind Domn, când ca pribeagul fugărit de Petreni şi chiar nimerit în oblîncul şelei de manile unui preot, când ca diplo­ matul’abil ce izbuteşte nu numai să scape dintr’o închisoare ungurească, prin intermediul Turcilor, dar chiar să convingă pe Sultanul care-i jurase moartea, să-l trimeată din nou Domn în Moldova. Galeria figurilor de seamă continuă să se perinde necontenit prin faţa noastră. Vedem reabilitarea memoriei lui Barnovski, Domnul executat la *) Disertaţia elevului Nedioglu Gh. Miron, c-lasa VI A.


— 232 — Ţarigrad şi asistăm cu profundă uimire Ia moartea calului, fulgerat pe loc de tăierea stăpânului său. Mai departe apare puternica personalitate a filo-grecului Vasile Lupu Legenda ni-1 prezintă ea un Domn harnic, bun gospodar .şi foarte chibzuit în conducerea ţării, persuasiv şi fără prea multe scrupule, când este vorba de interese mari. Nu cruţă nimic în momente critice, iar cu ajutorul arginţilor strămută convingeri cât de mari. Dreptatea şi-o face singur, iar răz­ bunarea nu-i e străină. Gheorghe Ştefan este conturat şi el de tradiţii ca un boer pofticios, invidios, crud uneori, imoral chiar, dar popular şi foarte deştept. Fără prea multe consideraţii!ni, constrânge pe o jupâneasă să-l ia de soţ. aduce fără mustrare de cuget armată străină în contra bietei sale ţări, se răzbuna pe foştii săi duşmani, terorizează pe Doamna lui Vasile Lupu şi chiar este în stare, când se află între străini, să-şi trimeată soţia acasă şi să aibă o legătură nelegitimă cu o slujnică. Şi figuri nu chiar aşa de cunoscute sunt evocate aici, ca unele ce s’au răsfrânt în lumina misticei populare. Astfel ne apare în faţa ochilor un Iliaş, apostatul, un Alexandru Lăpuşneanu, un Şteianiţă Vodă omorîtorul de boeri, un Despot aventurierul, un Ieremia Vodă, un Radu ee-şi călugăreşte fata, penlrucă a fugit cu o slugă, un Ghika-Vodă. care ajunge Domn în Moldova mulţumită unei întâmplări ce face pe un vechili prieten al său mare Vizir, ş. a. Impresie frumoasă produc Cantacuzineştii, care cu toate că. sunt Greci de neam ţin la prosperarea patriei lor adoptive. Tot din tradiţii culegem informaţiuni cu privire Ia vieaţa aventu­ roasă a lui Xiculae Mileseu. Gramatic la curtea lui Ştefăniţă. apoi căzut în disgraţie, din cauza unei trădări, este nevoit să părăsească Moldova, cu nasul tăiat din porunca Domnului. După ce se vindecă. Mileseu trece în Rusia, unde conform vieţii sale sbuciumate este când profesor al lui Petru cel Mare, când exilat în pustietăţile siberiene, când din nou cel dintâiu sfetnic al fostului său elev. Primul care ridică la justa lor valoare aceste povestiri cu fond istoric, dar pe care imaginaţia populară le-a poetizat, este însuşi cule­ gătorul lor, I. Neculce. Trăind intens ritmul pulsaţiilor neamului >ău şi fiind identificat mai mult ca oricare dintre cronicari cu pătura ţără­ nească, el ajunge la concluzia că documentul oral poate fi întrebuinţat ea iui izvor istoric adevărat, însă cu condiţia să fie utilizat cu toata circumspecţiunea şi rezerva cuvenite. Numai astfel ne explicăm de ce Neculce pune tradiţiile sale în fruntea Cronicii şi nu le amestecă cu ea. (Vezi şi prefaţa Cronicii). Tntr’adevăr. Neculce nu a greşit când s?a gândit la folosul pe care ar putea să i-1 aducă întrebuinţarea acestor legende populare. Mai intaiu mulţumită tradiţiilor din O seamă de cuvinte, cunoaştem caracterele unor voevozi şi astfel putem să ne explicăm multe gesturi care poate au avut repercusiuni în întreaga politică a ţării. Dar Neculce, culegând aceste tradiţii şi punandu-Ie alături de mărtu­ riile istoriografilor străini sau moldoveni, nu a avut intenţia sa prezinte numai o galerie de personalităţi bine precizate, într’o lumina obiectiva,

c ■>

v

•v


— 233 -

h

S--

ci a căutat să salveze şi orice adevăr istorie, să atesteze şi orice fapt demn de luare aminte şi sa înfăţişeze cetitorului şi orice urmă de documente sau clădiri istorice dispărute. De exemplu, paharul de iaspis si arcul lui Ştefan, sau bisericuţa de lemn ridicată pe locul unde fusese omorît un boerinaş. din porunca. Domnului. Ga şi în ioate literaturile, aceste legende, considerate la început ca basme, au fost apreciate în zilele noastre şi pentru motivul că ele oferă cetitorului informaţiuni preţioase asupra credinţelor şi caracterelor mo­ rale ale poporului nostru, referindu-se nu numai la manifestările lui ma­ teriale. ci şi la unele chestiuni politice, ce se ocupă cu organizaţia şi desvoltarea societăţii. In primul rând, desprindem de acolo, religiozitatea. Voevozilor din acea vreme. Fără a mai vorbi de un Ştefan-cel-Mai| sau Vasile Lupii, ci referindu-ne numai la un Alexandru Lăpuşneanu, care lasă o pată de sânge în istoria Moldovei, vedem eu uimire că şi el se gândeşte la Dum­ nezeu şi-i înalţă mănăstirea Slatina. Insă cu toată această atmosferă generală de religiozitate, dictată de însăşi capetele încoronate, dacă ar fi să trasăm caracterul moral al popo­ rului nostru, din acea vreme, am găsi că el contrastează tragic cu starea de lucruri pe care am constatat-o adiniaori. Moravurile uşoare ale unui Domn ce trăeşte ilegitim cu o femeie, nemernica profanare a unei mă­ năstiri de către o ceată de venetici, fugărirea lui Petru şi multe altele sunt în măsură să întărească până la evidenţă afirmaţia de mai sus. Tntr'iin cuvânt, morala timpului predică răzbunarea. Petru Rareş se răz­ bună pe Petreni. Lăpuşneanu şi Ştefăniţă se răzbună pe boeri, Gheorghe Ştefan se răzbună pe soţia fostului său Domn, Vasile Lupu se răzbună pe Leşi şi chiar Ştefan, marele Ştefan, apărătorul Oucii. se răzbună pe Poloni si pe boerinaşul care-l înlrecuse la tragere. Fără să vrea. Neculce prezintă astfel stratul superficial de morali­ tate ce înăbuşe societatea. Punând faţa în faţă aspectul real al imorali­ tăţii cu înfăţişarea de superficială religiozitate a lumii noastre ^româneşti de acum aproape două secole, izbuteşte de minune sa zugrăvească, nu prin comentarii, ci numai prin faptele eroilor, aşa zisa spoiala sociala. Luând inconştient biciul satirei în mână. povestitorul merge mai departe şi ne desvălue de astă dată imoralitatea Bizanţului decăzut, unde totul este aproape putred şi totul se face numai pe bani. Pe lângă acestea se mai evidenţiază în tradiţiile lui Neculce con­ trastul dintre clasele sociale. Asistam la conflicte dintre Domn şi bocii, ee îasă o pată neagră pe memoria acelora care le-au provocat. Mânjiţi astfel de sânge ca nişte calai se înfăţişează în cadrul tradiţiiloi un de­ tracat ca Ştefăniţă sau un sangvinar ea Lăpuşneanul, care omoară boerii fără niciuii rost şi fără nicio judecată. Este şi asta tot un aspect al spoelii sociale a timpului. Originalitatea tradiţiilor culese de I. Neculce constă însă mai cu seamă în informaţiuni de ordin istoric sau social, ci in aportul poporului la nu fondul autentic. în acel element fictiv, fantastic sau veşnic omenesc, pe care Românul .născut poet**, după afirmaţia lui Alecsandri, l-a vărsat aici


— 234 — ca o urmare fatală a felului în care eroii acestor legende s’au răsfrânt îu lumina misticei populare. Este deci adevărat ca tradiţia are partea ei de imaginativă completare evenimentelor povestite. Departe însă ea fuziunea de realitate si X puire sa faca impresia unui amestec hibrid ce împiedică conturarea f® mior, ea ne apare ea ceva indispensabil, inerent chiar tradiţiei. Elementul de fantasie neatestat ele niciun document, însă în majoritatea cazurilor verosimil şi corespunzător vieţii reale, nu numai că nu strică nimic ar chiar da personalităţii zugrăvite un colorit mai viu. mai expresiv si mult •mai bine pus m cadrul vieţii de toate zlele. (Vezi. din acest punct de vedere, tradiţiile 10, 11, 13 etc.). Nici elementul miraculos nu lipseşte din tradiţiile lui Xeculce. Este drept că el se găseşte numai într’o singură legendă şi anume în aceea in care se povesteşte moartea fulgerătoare a calului lui Barnovski. Trebue să considerăm acest incident ca neconform adevărului şi deci fantastic. Intr’adevăr, oricâtă înţelegere şi mai ales sensibilitate ar avea un cal este imposibil să moară aşa de odată în faţa unei nelegiuiri şi să se ridice astfel mai presus de adânca durere şi simţire umană. Mânat de o tendinţă instinctivă, poporul, după ce concentrează fap­ tele şi contopeşte acţiunile şi după ce îmbracă această compilaţie cu haina fictivă a închipuirii, dă în sfârşit evenimentului astfel reînoit, pe care-1 povesteşte, o justificare teologică şi fatalistă după puterea lui de discer­ nământ şi consecventă stării de semicivilizaţie în care se găseşte, (vezi tradiţiile 19, 27, etc.). Elementele mai interesante şi mai demne de luare aminte în aceste tradiţii sunt varietatea şi noutatea imaginilor, bogăţia vocabularului, pă­ trunderea psihologică şi mai ales calităţile de stilist ale culegătorului ace­ stor legende. Poporul posedă o adevărată măestrie în a şti să schiţeze figura unui Domn, de exemplu, dându-i un contur atât de puternic încât parca o siniţim că trăeşte înaintea ochilor noştri. La.cetirea tradiţiilor, defilează o galerie întreagă de caractere, ce reies toate numai din faptele po^stite. O simplitate desăvârşită, neobişnuită chiar, îmbracă aceste tradiţii: împrejurări foarte grele, momente psihologice pe care alţi scriitori le-ar fi povestit în zeci ele pagini. Neculee le reproduce în câteva cuvinte cu tonul cel mai natural posibil, fără eea mai mică urma de sforţaie. ( ezi de ex. întrevederea dintre Ştefan şi mama lui, în Cetatea Neamţului). _ Şi într'adevăr, poporul este în vorbirea lui de o simplitate extrema, dar si foarte sincer. De aceea, cu tot tonul mereu cumpănit şi cu toate expresiile mereu alese, coloritul ia uneori o nuanţă riscata : insa atunci trivialitatea expresiei transpiră din obscenitatea împrejurării. 1 iad. ăo). Limba. în general este limba poporului moldovenesc, m cum se vorbea pe acea vreme: mlădioasă şi melodioasă. Nu întâlnim c.rva. s n mtto buinţat, ci aşa viu. cum vine în nuntea autorului N mt.lmm^ limba^ eătusată a textului, ei limba c-are aluneca in loe cu to<^ ,,,.onortu cerute de cursul impetuos al gândim. Totuşi uneori fr^a . I ^ prea mari, fie pentrucu autorul cunoştea amănunte la care

a


— 235 — «a renunţe, fie ca îi era complet necunoscut pe acea vreme simţul ele pro­ porţie arhitectonica a construcţiei sintactice Aceste tradiţii au reprezentat în literatura noastră un puternic izvor ele inspiraţie pentru caţiva poeţi şi scriitori ai veacului trecut, ea: Bolintineanu. Alecsandn. Coşbuc, Negruzzi şi alţii. Acestea sunt legendele O seamă de cuvinte ale lui I. Neculce. Originaliliţatea lor,, fondul istoric..aspectul mereu actual al luptelor dintre clasele sociale, ^eşnicul omenesc şi mai ales evidentele calităţi stilistice fac din aceste mici povestiri nişte.nuvele cu proporţii foarte reduse, expuse cu o clasică şi extremă sobrietate. Intr un cuvânt, felul lui Xeculco bătrânesc şi sfătos de a povesti şi naivitatea lui fermecătoare dau legendelor sale înfăţişarea de natura!eţă şi lui se cuvine numele de cel dintâiu bun povestitor al nostru. Concludem deci că în tradiţiile lui I. Neculce. cu alte cuvinte în pri­ mele noastre adevărate încercări epice, întâlnim vioiciunea, simplitatea, chiar actualitatea scriitorului modern, dar mai ales adevăratul suflet al poporului românesc, aşa cum ni l-a zugrăvit neîntrecut. Creangă. Autocritică

In vederea lucrării de faţă am utilizat: 1. Beligions, moeurs et legendes par Arnold van Genep. 2. Istoria literaturii române de Nieolae lorga. 3. Studiul din ediţia: „Clasicilor români amentaţi“, de Al. Proeopovici. 4. Studiul din ediţia: „Pagini alese“, de I. Pillat. 5. Istoria literaturii române. Manualul de clasa TI, de Prof. Gh. Nedioglu. Planul lucrării l-am adoptat sub vădita sugestie a cărţilor consul­ tate pentru realizarea studiului de faţă. El nu este prea simplu. Luând însă în consideraţie faptul că studiem o operă despre care s a vorbit până acum numai în treacăt, vedem ca o desvoltare mai mare a subiectului nu era de prisos, ci chiar necesară. De sigur că în timpul lecturii am stâlcit câteva cuvinte sau chiar fraze: nu penţrucă aşa le scrisesem, ci probabil din cauza vreunui ..lapsus li'nguae**. Observaţiile elevilor

,>r

Din cauza modulării greşite a vocii, impresia pe care am avut-o la cetirea lucrării a fost că am ascultat un necrolog. Căci nu era de loe cazul să ni se vorbească atât de patetic precum ni s’a vorbit, mai ales că ne-au fost înfăţişate fapte pe care scriitorul le redă destul de cumpătat. Jon.•■leria eu neologisme dovedeşte o încercare de îmbătare a spiritului nos­ tru prin vorbe, mai ales că, pe iei pe colo. unele cuvinte mei nu tre­ zise în noi rezonanţa pe care ar trebui s’o trezească. La afirmaţia că formele „au“ în loc de ,,a“ şi invers cât şi întrebuinţarea infinitivului lung în locul celui scurt ete., sunt caracteristice lui Neculce, îi opun o


- 236 — alta. care mi se pare justificată, anume că aceste forme sunt proprii epo­ cii şi nu scriitorului. Autocritica, fiind cetită, a lăsat de dorit, căci s’ar fi putut rosti liber. Şi pentrueă în autocritică vorbitorul spune că a consultat lucrarea lui A. van Gennep: „La formation des legends", pentru acest lucru, prin ana­ logie. irar fi trebuit să afirme originalitatea legendelor lui Xeculce- Ele sunt. în general, mult mai vechi decât epoca. în care a scris cronicarul, în a cărui operă găsim variante a unora din acele îndepărtate naraţii epice. De ex. unele teme ale povestirilor, ţesute împrejurul lui Ştefan cel Mare. fu­ seseră atribuite de popor şi lui Trai-an, ca în urmă să se facă acelaşi lucru şi eu Alex. J. Cuza. (Apostolesc u C. A n t o n. cl. VI B.)." — In ceea ce priveşte publicarea legendelor lui I. Xeculce, intitulate O seamă de cuvinte, se aminteşte că Mihail Kogălniceanu le tipăreşte îm­ preună cu Letopiseţul aceluiaşi cronicar. în Tomul II din Letopiseţele Ţării moldove, voi. 1—II laşi, Cantora foii săteşti 1845—1852, cu litere chirilice. A doua ediţie, din 1872—1873. a apărut în ..Cronicele Româ­ niei sau Letopiseţul Moldovei şi Valahiei". la Imprimeria Naţională Bucureşti. Această ediţie a fost tipărită cu litere latine. (T r i f u D. Alexan d r u, cl. VII B.).

v.

9

v•

Răspunsul vorbiforului

Observ o inconsecvenţă totală în atitudinea camaradului, care mia atras atenţia asupra neologismelor ce am întrebuinţat. Acelaşi elev, care acum câteva luni nu numai că era pentru neologisme, dar chiar între­ buinţa din belşug în lucrarea sa barbarisme, vine acum să-mi reproşeze că eu fac acelaşi lucru — însă cu măsură şi cumpătare- îmi impută ca fac ..jonglerie*4 de cuvinte, când în realitate eu nu am urmărit decât re­ darea cât mai expresivă şi mai distractivă a studiului de faţă. Insă daca este vorba de beţie de cuvinte, putem găsi unele exemple destul de plas­ tice chiar în spusele de azi ale camaradului ce-a făcut observaţii.

&

Privire generală şi compleiâri

D-l profesor I. M. Raşcu remarcă stilul îngrijit al expunerii, dar în acelaşi timp şi tonul cam declamator al ei. ca şi debitul prea. accelerat. Planul s’a distins prin conturare îngrijită şi serioasă. Afirmaţiile bine documentate. Capitolul imitaţiilor literare clin T. Xecu-lce poate fi. de >uur. completat. Despre O seamă de cuvinte, aparte, s’a scris foarte puţin. Câteva rânduri — pe ici şi colo. Istoriile literare dau.mai ales atenţie Croni­ cei lui Xeculce. nefăcând decât o menţiune asupra legendelor ee le precedează. Meritul vorbitorului trebue, aşa dar, subliniat, clacă avem ui vedere că scrierile autorizate ce-a consultat îi puneau la îndemână ma­ terial interesant, dar puţin îmbelşugat, pentru subiectul său Personalitatea lui Xeculce se desprinde, dacă nu întreagă, totuşi des­ tul de precizată, prin câteva trăsături, în cele 42 de legende ce analizăm.

■4


- 237 lim au afirmat ca Xeeulce n’ar fi cunoscut nicio limbă străină, pena se scoate p. mai mult în evidenţă spiritul său patriarhal şi inspiraţia-i prmiitna. lotuşi e greu sa credem că n’ar fi avut cunoştinţă de limba rusa., el care a statdoi ani de zile în împărăţia Ţărilor. Ce să mai spu­ nem de cea poloneză, când ştim că în Polonia a fost silit să locuiască timp de şapte am? Şi apoi limba grecească să-i fi rămas cu totul inaccesibilă, când Neculce trăia în plina epocă fanariota şi canei — cu toată ura ce arăta contra vremelnicilor stăpânitori ai ţării — el însuşi avea. după tată. ..mult sânge grecesc în vine" ? (X. lorga). Ceea ce irebue accentuat la acest cronicar este simţul său istoric, ca­ re-! îndeamnă să nu lase la o parte legendele ce găseşte, în legătură mai ales cu vieaţa mior Domni, dar nici să le amestece cu. elementele Cronicei propriu zise, cărora îşi dă seama că le-ar strica unitatea. El nu insistă pentru ca cetitorul sa creadă cele afirmate în acele legende. „Cine va vrea să le creadă, bine va fi, iar cine nu le va crede, iarăşi bine va fi. Cine cum ii va fi voia aşa va face". Pentru O seamă de cuvinte, se serveşte larg şi firesc, d'e tradiţie. Pre­ cis cu totul nu putem şti de ce fel de tradiţie, anume. Autorul nu ne-o spune, pentru această parte a operii sale, iar pentru Cronică zice că a luat faptele ce povesteşte „de pe nişte izvoade ce am aflat la unii şi alţii". Probabil, aşa dar. că a cunoscut acele legende din spusele boerilor bă­ trâni. sau poate chiar din cântece bătrâneşti. D-l lorga îşi pune întrebarea (Ist. lit. rom. Introducere sintetică, p. 97). dacă această parte a cronicei lui Xeculee „cuprinde... legende care fuseseră cândva cântece populare... ori au fost dela început numai simple legende" ! Dacă cercetăm cuprinsul celor 42 de scurte povestiri, găsim că despre ştefan' cel Marc e vorba în 9 din ele (1-9); în a 10-a e vorba despre logo­ fătul Tăulii. apoi despre Petru Mureş, în trei legende (11-13), Ilias Vodă (14), AL Lăpuşneavu în două legende (15 şi 17), Despot Vodă (16/. Jeremia Movilă (18). Jolkovscki, hatmanul leşesc (19). Badu-Vodă (20 şi 21.. Bdrnovski Vodă (22 şi 23). Vasile Lupu (24-28), Glieorejlie Ştefan (29-33). Cantacuzcniştii (36). Ghica-Vodă (37), Ştcfănită-Vodă (38. 39, 40 şi 42 V. .V. Milescu (41). Deci Xeeulce nu se ocupă în toate de Domnitori, iar când vorbeşte des­ pre aceştia. semnalează numai acele părţi pe care izvoarele sale i le-au pus la îndemână, fără ca să pretindă, numaidecât, să întregească figura zu­ grăvită. In unele prilejuri ni se citează doar amănunte. în altele abia — fapte capitale. Spiritul nepărtinitor al autorului îl face să nu neglijeze a nota în ace­ ste legende toate detaliile ee i-au ajuns la ureche, în legătură cu un subiect oarecare, chiar când acele detalii nu-i convin, deoarece jignesc simţul său ■ele dreptate sau de omenie. De ex. în legenda 3, care a inspiiat lui Alecsandri Altarul Mănăstirii Putna, Xeeulce ne spune eă Ştefan cel Mare a pus de a tăiat capul unui copil de casă, pe locul unde a nimerit săgeata acestuia, deoarece întrecuse pe Domn. Alecsandri are bunul simţ să nu facă, în poezia sa. nicio menţiune despre un asemenea fapt, care cu toţii am ciori să nu se fi întâmplat. Bolintineanu îl pomeneşte, dar îi schimbă desnodământul. Neculce e cel dintâiu căruia i-ar plăcea tril

t'

!


- 238 — ea lucrurile să nu $e fi petrecut aşa. de aceea face serioase rezerve, după ce istoriseşte penibila întâmplare: ..dar întiradevăr mi se ştie, numai oamenii aşa povestesc**. Tu alte legende •), cu tot aspectul de verosimilitate pe care izvodul a vrut sa h-I dea. unele imposibilităţi de fapt ies prea mult în evidenţă De ex.. în povestirea 7. (Movila lui Surcel), se spune că atunci când Ştefan cel Mare a auzit, din pridvorul curţii sale din Vaslui. ,.un glas mare de om. strigând să aducă boii la plug**, Jndată au trimes în toate părţile ca să-l găsească pre acel om şi să-l aducă la dânsul**. ..Şi l-au aflat pre acel om cale de patru ceasuri, arând la o movilă**, etc*. Un glas de om care să străbată distanţa de patru ceasuri de cale! ..De-aşa vremi se nvredniciră cronicarii şi rapsozii**... Unele povestiri din O seamă de cuvinte prezintă caractere de amă­ nunt, care irau nimic din aspectul legendei (chiar fără elementul fan­ tastic), al celorlalte istorisiri. De ex. povestirea 1. în care e vorba de lupte de ale lui Ştefan-Vodă cu Turcii, pentru Chilia şi Cetatea-Albă. sau Xr. 6. în care ni se înşiră numele de sate dăruite de Craiul leşesc. Logo­ fătului Ioan Tăutu, pentrucă a condus tratativele de pace între Moldova şi Polonia. Aceste lucruri sunt trecute aici. deoarece pentru afirmaţiile ce face, Xeculce n’are probabil alte dovezi, decât spusele bătrânilor şi nu le-a găsit scrise nici în alte letopiseţi. Portretele se desprind. în aceste pagini, mai ales din naraţii. Iată de ex. pe Vasile Lupu, econom şi cu grije de ţară, cerând Turcilor ..să nu supere pe oameni** trei ani de zile şi ..să lase ţara de bir**. Tar cât despre el, „eonteş cu soboli n’au îmbrăcat trei ani, ce numai de vulpi, şi pre zi numai o merţă de pane se mânca şi doi berbeci şi o ialoviţă, la curtea domnească. Cheltuială puţină: mai mult de doi galbeni pe zi nu ieşiau**. Concluzia autorului: ..De mirat lucru este că au fost Domn străin şi nu au fost grabnic la lăcomie*4. (24). Pe lângă această trăsă­ tură a lui Vasile Lupu, mai cunoaştem, de asemeni, şiretenia lui. Un fiu ele al lui Radu-Vodă vrea să-l răstoarne. Un Turc intervine la Vizir, pentru acest tânăr vlăstar domnesc. Vizirul îi cere să mai aştepte vreo 2—3 ani şi trimite pe Turc în Moldova, să iscodească trebile. acolo. Vasile-Vodă bagă de seamă că are a face cu un duşman. Atunci îi tri­ mite strălucit, alai de întâmpinare. Tar când Turcul ajunge la laşn „i-au trimes Vasile-Vodă cinci mii de galbeni de aur**. La plecare, după ce Domnitorul îl arată că ştie cu ce scop a venit. îi mai darueşte o.00b de oalbeni de aur. Pe drum, alte 5.000. Când Turcul ajunde la Ţarigrad, primeşte acelaşi dar. Xatural că prima sa grija va fi sa arate Vizirului că n*a fost în Moldova Domn mai bun decât \ asiieA oda. Turcul propune acum surghiunirea fiului lui RaduA oda. care îşi îspiaveste zilele în timp ce:şi face osânda. Vasile Lupu îşi recâştiga, ^ dar liniştea, cu preţul a 20.000 galbeni. Concluzia autorului: ..Aşa ţm totdeauna un caracter _ *) Aceste legende nu sunt fantastice niciodată; ele au pot i'i dovedite cu ajutorul documentarei istorie, numai eâ faptele expuse în ele nu stricte.


- 239 — Turcii prieteşugul pentru voia banilor"

«,p,„ i (26')

râuri ™

*

, * ne

suna straniu spusa lm Xeculce din subtitlul operei ee analizăm- O seama de. cuvinte ce ... m letopiseţe nu sunt scrisc“ \u sunt scrise’învorbeşte pe larg despre acest‘ imf^it \oevod, (cap. XI şi XIII), ceea ce nu împiedecă pe Xeculce, atunci când istoriseşte tragica moarte subită a calului Domnitorului decapitat, să*, adauge: „Numai letopiseţul de aceasta nu scrie nimica" (23). Gheor<die Ştefan, logofătul fără scrupule şi uzurpatorul meschin, pornit spre mă­ rire cu orice preţ, ne e prezentat cu însuşiri ce i se recunosc, dar si eu scăderi amare: autoritar, brutal, ni se arată felul insolit cum îşi alege* soţie, apoi chipul brutal cum o lasâ, insoţindu-se — nelegitim — cu o slujnică. Pios, cu toate astea, în felul cum s’a fi înţelegând de mulţi, pe acea vreme, pietatea, Gheorghe Ştefan pune de zideşte din nou Mă­ năstirea Put na, dărâmată. în clipe de inconştientă lăcomie,’de Vasile Lupu, pentru a descoperi averi în zidurile ei. Povestea chipului în care Ghica-Vodă a ajuns la domnia Moldovei., pare ţesută „în umbra dulcilor poveşti din nopţi o mie una". Ea ni se înfăţişează, astfel, ca cea mai ingenioasă, mai atrăgătoare, deşi mai puţin cunoscută, dintre legendele acestei cărţi (37):

As­

Ghica-Vodă, de neamul lui fiind Arbănaş, copil tânăr, au purces dela casa lui la Ţnrigrad, să-şi găsească un stăpân să slujească, şi cu dânsul s’au mai luat un copil de Turc iară sărac, din satul Kiupri; şi mergând amândoi dimpreună la Ţarigrad, multe vorbe bune au vorbit de vor găsi pită, să se caute unul pe altul. Şi au zis Ghica-Vodă: „tu eşti Turc, poţi să ajungi să fii om mare; şl ce mi-i face pre mine atunci ?" Iară Turcul au zis atimce: „de voi fi cu om mare, te voi face de vei fi mai mare în Kiupri judecător'c. Şi mergând în Ţarigrad, s’au des­ părţit unul de altul să-şi caute stăpâni. Deci, copilul cel do Turc au nimerit la un Agă, c-e era de curtea împărătească; şi au slujit aşa, din stăpân în stăpân, pană au ajuns de era Paşă; şi fiind Pasă sărac, avea un prieten Musaip Împărătesc, şi pe acea vreme se tâmpla de era multe zurbale în Ţarigrad, de nu se mai putea aşeza Poarta. Deci, Kiupruliul au zis către acel prieten Musaip de casă împărătească: „dc m’ar pune pe mine Vezir, eu aş potoli zurbalele aceste". Iară împăratului i se supărase eu zurbalele, şi se mira ce va face, şi întreba sfat şi pre unul şi pre altul ; şi aflând vreme acel Musaip împărătesc, au spus împăratului că este un Paşă sărac, şi el zice să-l pui Măria ta Vezir, că a potoli toate gâlcevii© aceste, pre carele îl cliiamă Kiupruliul. Deci, Împăratul îndată l-au adus, şi l-au pus Vezir; îndată au si pus de au strigat oaste, şi pre altă parte au început a tăia capetele celor vicleni, până i-au spăriat, de au aşezat toate zurbalele; şi au rămas Vezir lăudat la Turci, precum s’au văzut şi sc vede .şi până astăzi neamul lui. lara GhicaVodă, intrând în Ţarigrad, au nimerit la Kapikihăile Moldoveneşti de au slujit; apoi au venit la Moldova cu neguţitorie; apoi la Vasilie-Vodă tot de un neam ■ Arbănaş, şi vrând şi Dumnezeu, au ajuns de au fost Kapikihaie la Ţarigrad, şi Vornic mare aice în Moldova. Deci, tâmplându-sc atunci, la vremea lui Glieorghie Ştefan-Vodă, de au fost la Poartă eu alţi boieri, Vezirul văzându-1 l-a şi cunoscut cine este; iară Ghica-Vodă nu-1 cunoştea pie Vezirul. Deci. Vezirul Kiupruliul au şi eliicmat pe hametand Ini şi i-«» * * *•**» ”Vezi cel boil?r MoMovan 00 *a ,a'


— 240 divan, sa-1 ei şi sâ-1 duci ia odaia ta până s’a ridica divanul, şi apoi să-l aduci Jn mine în taina, că-mi trebueste“. Iară Ghica-Vodă, după ee-1 luase dintre cei alţi boeri, se speriese tare. că nu ştia povestea ce este: şi după ce s'ait ridicat divanul şi l-au dus la Yezirul, l-au întrebat Vezirul ce om este, şi de unde este, şî au zis: „Cunoşti-mă pre mine, au ba ’>. i Iară Ghica-Vodă s’au spus de unde este de locul lui, iară a cunoaşte pre Yezirul nu-1 cunoştea. Atunee Yezirul Kiupruliul s?au spus şi au zis: „ţii minte ce am vorbit când veneam amândoi pro cale?n i şi au zis: „de ai uitat tu, dearâ eu n ‘am uitat; şi iată că te voi face Domn în Moldova; numai să taci mulcum“. Iară Ghica-Vodă au mers de i-au sărutat mâna. şi s’au rugat atunee pentru stăpânul său să-l lase să fie Domn să nu-1 mazilească. Iară Yezirul au răspuns: „aeniu de odată îl las să fie: iară mai pre urmă cuvântul meu jos nu-1 voi lăsa: ce te voi face pre tine'1'. Şi pre urmă chemând la Poartă pre Glieorghie Şfcofan-Yodâ să meargă, au pus pre Ghica-Vodă Domn în Moldova, după cum serie letopiseţul. Aşa. an fost povestea eşirei acelor doi oameni, Kiupruliulni Yeziruhu, şi Gliicăi-Yodă: că unde este voiea lui Dumnezeu., se bţruesc toate firele omeneşti.

De remarcat concluzia autorului, semnificativă peni ni schiţarea eoncepţiei lui religioase şi de comparat felul cum e zugrăvit acest Dom­ nitor, în rândurile citate, cu trăsăturile din Letopiseţul lui M. Cost in, despre aceeaşi figură (cap. XIX). O naraţie în care elementul hazliu şi ciudat e scos simplu la iveală e a. I3-a, în legătură cu venirea în a doua Domnie a lui Petru Rareş, despre care jurase Sultanul că ..va trece cu calul preste dânsul4drept pedeapsă. Vizirul, ingenios şi expeditiv, găseşte mijlocul ca protejatul său să ocupe tronul, fără ca Sultanul să-şi calce jurământul: 1-au scos la câni]) şi l-au culcat la pământ... şi l-a sărit împăratul de trei ori cu calul: iară alţii zic că au şezut sub un pod şi împăratul au trecut de trei ori pre pod**. Mulţi scriitori din veacul următor au găsit motive de inspiraţie în acest variat muzeu de întâmplări şi de chipuri. Aleesandri şi Bolintineanu au tratat legenda Altarului Mânăstirei Putna (3). Tot Bolintineanu s’a mai inspirat din sfârşitul aceleiaşi legende, povestind întâmplarea cu pa­ harul de „iaspis** al marelui Voevod moldovean. Acelaşi poet a versificat Mama lui ştefan cel Mare (4). precum şi DaniiL Sihastru (idem). Tot ne­ obositul Bolintineanu tratează legenda Aprodului Purice, alături de C. Xegruzzi (5). Aleesandri alege povestea despre Movila iui Burcel (7). . Legenda Dumbrăvei roşii inspiră şi pe Aleesandri şi pe Bolintineanu (S). Acesta din urmă mai reia a noua istorisire, despre moartea lui ştefan Vodă şi a zecea, despre Logofătul Tăutu. iar — la rândul său — Aleesan­ dri se simte înduioşat de originala venire la Domnie a lui Petru Rareş (11). Bolintineanu, care nu vrea să se lase mai pe jos, tratează o altă le­ gendă (13) despre acelaşi Domnitor. La rândul său, „bardul'* reia în Despot Vodă date din a- 16-a legendă, precum C. Xegruzzi se serveşte, în­ tre altele, şi de a 17-a povestire, pentru al său Al. Lăpuşneanu. Bolintin ea nu nu uită sa versifice cele spuse la Xr. 23 despre Barnovski Yodă, ca şi întâmplările dela Xr. 27, despre dărâmarea Putnei de către Vasile Lupu si tot el tratează subiectul cu Ştefăniţă Yrodă şi Neculai Milescu (41). Fi­ gura lui Ştefăniţă Vodă şi o întâmplare povestită în legenda 38 mai prind

£

4


— 241 —

3

vieaţă şi într’o cunoscută baladă a lui Coşbuc. Şi de sigur eă prin aceste nume, lista celoi ce s au inspirat din legendele lui Neculce e departe de a fi epuizată. Unii din aceşti scriitori'nu tratat legendele în mod concis — dacă nu cCii alte reliefate^calităţi. Exemplu de penibilă diluare a câtorva date so­ bre (5) ne oferă Aprodul Purice al lui C. Negruzzi, care găseşte de cu­ viinţă să scrie un poem eroic, când o baladă ar fi încadrat suficient în­ tâmplarea ele mică extindere, povestita de cronicar. Naraţii din Neculce mai întâlnim şi în Istoria Imperiului Otoman a lui Cantemir, cum e de ex. legenda cu mama lui Ştefan cel Mare, despre care, când o găsim povestită în cutare scriitor francez, trebue să ne gândim eă numai din acest izvor a putut fi cunoscută. Bolintineanu, care s’a arătat ca cel mai harnic imi­ tator al legendelor din O seamă de cuvinte, are un fel special al său de a schiţa orice subiect ee-1 ispiteşte din paginile cărţii cronicarului moldo­ vean. Să luăm ca exemplu Daniil Sihastru. Mai întâi o descriere: Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume

apoi na raţia: Cu vărsarea serii un străin sosi. •—Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi. etc.

şi în sfârşit, discursul, care e partea centrală a mai tuturor baladelor lui Bolintineanu: I

-*

Mă înşeală-auzul ori cu am un vis? Capul ce se pleacă, paloşul nu-1 tac Dar eu umilinţă lanţul-1 încovoaic — Ce e oare traiul dacă c robit?

şi tot aşa mai departe, încă unsprezece versuri, al căror sens la Neculce se reduce la următoarele vorbe: „au întrebat Ştefan Vodă pe Sihastru, ce \a mai face, că nu poate să se mai bată cu Ţ-urcii. Incluna-va laia la uici ori ba? Iară Sihastrul au zis să nu o închine, că războiul este al lui, numai după ee va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfanţului Gheorgho, să fie hramul bisericei“ (4). Dacă era cineva mai puţin apt de a ţine discursuri, era de sigur un pustnic. La Bolintineanu, insa, toata lumea '"^Schema1 mai'sus arătată se poate constata şi în alto poezii de ale sale. rată Mama Ivi Ştefan cel mare. O descriere:

4

Pe o stâncă neagră, Sntr’un vocliiu castel Unde curge >ii va!e un râu mititel

etc. 16


—m— Naraţie:

i Un orologiu sună noaptea jumătate, La eastel în poartă oare cine bate?

I ete.

Discursul : Ce spui tu străine, Ştefan e departe, Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.

Şi alte .10 versuri, în cele ce urmează. Un alt exemplu: Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare. Descriere:

%

Ca un glob de aur luna strălucea Şi pe-o vale verde ostile dormea...

Na raţie: Căpitănii toarnă prin pahare vin... Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte.,..

Cum? PrintrTm discurs: Nu vă urez vieaţă, căpitanii mei, Dimpotrvă moarte, iată ce vă cei...

şi urmează 12 versuri. Exemplele se pot înmulţi. I. Neculce e primul reprezentant al naraţiei epice la noi. Da, dar nu trebue uitat nici Miron Costin, care — în Cronica sa, după cum am văzut — face „fericitul început*1. D-J Sadoveanu, în discursul său de recepţie la Academie, arată cât de mult inspiraţia sa şi conturarea personalităţii sale literare datoresc lui Necuilce. Totuşi, când e vorba de subiecte, se inspiră parcă mai bucu­ ros şi mai amplu dela Miron Costin, împrumutând dela hatmanul lui Cantemir mai ales pitorescul stilului şi savoarea unei limbi colorate, deşi cu aspectul firesc al vorbirii de toate zilele. Expresiile comune, triviale chiar, se întâlnesc nu odată în frazele cronicarului şi prin aceasta ele contrastează cu stilul de construcţie la­ tină, aristrocratic, al lui Miron Costin. (Ov. Densusianu).

t


încheierea activităţii La sfârşitul şedinţn, D-l profesor I. M. Uaşcu — încheind activitatea dm acest an a Societăţii — face un scurt bilanţ al rezultatelor la ca re s’a putut ajunge. Spune că. neavând obiceiul să se încânte cu iluzii vagi sau cu vorbe şi neplăcând Uri, mai ales, nici să încânte pe alţii cu asemenea mijloace, nu va exalta felul în care s’a muncit timp de şapte^ luni de zile, în sânul organizaţiei şcolăreşti ce conduce. Din contră, accentuând unele inerente scăderi şi mici defecţiuni, crede că nu va apărea numaidecât ca „un esprit chagrin44 ci va contribui poate, prin aceasta, să aducă îmbunătăţiri reale pe viitor, atât în ce pri­ veşte educaţia atenţiei ascultătorilor, cât mai cu seamă, în legătură cu profunda conştiinciozitate şi cu iubirea de muncă, ce se cer în primul rând tuturor celor ce compun o grupare, ca aceea care îşi încliee acum pri­ mul an de activitate. Cazurile de elevi care au îndeplinit aceste condiţii sunt cu atât mai lăudabile şi ele nu şi-ar avea semnificaţia largă şi fe­ cundă, dacă n’ar reuşi să servească drept pildă vie pentru alţi camarazi şi pentru cei care vor veni. Pie că vom continua chiar dela anul această activitate, fie că, din diferite motive, ea ar fi continuată mai târziu, ră­ mâne de sigur încă foarte mult de făcut—dar din toate aceste tendinţi şi gânduri ce se cer înfăptuite nimic nu se va putea realiza, fără dragoste de muncă dezinteresată şi plină de avânt. ...„Şi tot astfel dacă închid un ochiu, văd mâna mea mai mică decât cu amândoi44 spunea Sărmanul Dionis. Elevii văd şcoala altfel decât cum ar trebui văzută, pentru că... nu vor s’o vadă cu amândoi ochii, cu ochii înţelegerii depline, ce-ţi arată, în întâiul rând, scopurile de înaltă cultură sufletească, prietenos călăuzitoare spre limanuri de lumină. Ca să iubim şcoala, nu trebue s’o privim parţial, prin prizma interesului pentru nota sau al oricărui alt sens practic. Aşa cum generaţii întregi de şcolari înţeleg să se comporte, din acest punct de vedere — nu e de mirare că aproape niciunul din elevii de astăzi nu mai ştie să o iubească. „De-aş avea trei ochi aş vedea-o şi mai mare44... Nu e nevoe — încă odată — decât de ochii sufletului, larg şi înţelegător deschişi.. Căci despre înaltele sensuri ce reprezintă şcoala nu se poate spune, de sigur, că „ele sunt numai în sufletul nostru44, cum credea eroul pomenit, despre timp şi spaţiu. Aceste sensuri sunt cele mai concrete realităţi. „Galere albe“. penitenciare44 sau alte calificative puţin graţioase, care se aplică de multe ori Instituţiilor de cultură, liceelor în special, sunt locuri comune, puse în circulaţie de tineri ce n’au iubit nicicând sforţarea sănătoasă şl roditoare, fără de care nu se poate atinge nicio înălţime. In vieaţa sufle­


— 244 — tului nu sunt ascensoare sau funiculare comode, pentru a ne ajuta sa ur­ cam fără cheltuială de energie. Se cere, deci, o radicală schimbare de concepţie în mentalitatea tine­ rilor, pentru ca şcoala, ce le-a adăpostit atâţia ani copilăria şi adolescenţa să ajungă a fi înţeleasă. Nu vreau să spun că vina e numai a şcolarilor, atunci când se constată atitudinea lor deviată dela dreapta cale şi că anu­ mite alte împrejurări şi anumiţi alţi factori — de care nu avem a ne ocupa aici — nu le-ar da un larg concurs întru accentuarea aspectelor ce lasă mult de dorit. Dqr rolul meu fiind acum mai mult de a constata fapte decât de a căuta „cauza lucrurilor44, ţin să afirm că dacă, înainte de toate, şcolarii ar pune suflet în munca lor, ei ar trece prin instituţiile ce frecventează, imunizaţi poate contra oricăror atingeri sufleteşti nerodnice. Sunt unii profesori care, după ani de muncă, îşi simt întreaga fiinţă atât de legată de şcoala lor — de ce n’am căuta şi la elevi acelaşi ataşa­ ment. viu faţă de duhul instituţiei ce frecventează? Am cunoscut un das­ căl bătrân, care — în preajma ieşirii la pensie — spunea colegilor săi: „Credeţi că dela anul nu mă veţi vedea zilnic, dimineţile, la locul meu din cancelarie? O vieaţă de om am făcut drumul acesta şi am venit regulat aici şi, printre neplăceri şi amărăciuni, am ştiut să cred, să muncesc şi să iubesc totul ce aparţine şcoalei“. Un altul, tot bătrân, îşi scria amintiri într’un Anuar din provincie, foiletat de curând: „Viu la liceu chiar şi în zilele de serbători şi vacanţe. Când nu găsesc pe nimeni, mă mărginesc a colinda singur coridoarele şi clasele pustii, ori ascult în tăcere adâncă — în curtea de onoare — blânda adiere a vântului, întreruptă doar numai de gângiiritul porumbeilor, ci­ ripitul vrăbiilor şi ţipetele rândunelelor. Ce-mi spun mie aceste ziduri de care nu mă pot despărţi V1 Se poate ca acestea să fie cazuri rare, dar de ce ar fi eu neputinţă de întâlnit şi printre elevi? E adevărat că ei trăese mai puţină vreme de­ cât profesorii lor între zidurile clădirilor în care învaţă. Vieaţa lor va fi, acolo, mai concentrată, deci mai aptă pentru a-i smulge sonorităţi sigure. Ca să iubeşti şcoala, se cere întâi de toate să ai dragoste şi înţelegere pentru „carte44. Ştiu că acest cuvânt e aproape compromis printre mulţi şcolari, „carte4 4 fiind pentru dânşii sinonim cu numele vreunui instru­ ment. de tortură sau cu ceva ce înăbuşe posibilităţile de liberă desvoltare a gândului. Şi aici este aceiaşi greşală iniţială, în atribuirea unui sens străin cuvântului, care ar trebui mai întâi de toate să însemneze vieaţă. Cartea considerată, însă, că un mijloc de procurare a „notei de trecere4 4 nu poate fi privită astfel. Cartea învăţărei „de-aici până aici14 este de­ parte de acea â cărei lectură „nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toata vieaţa omului zăbavă.... Greşeala este şi când se creează antagonismul ce domneşte între spori şi carte, aşa cum se creează adesea, de către interesaţi, nepotrivirea — nu­ mai aparentă — dintre credinţă şi ştiinţă. Tinerii noştri de azi cred ca numai prin sport îşi vor alimenta toate cerinţele fiinţei lor şi vor să întemeieze o nouă Spartă, bazată exclusiv pe puterea muşchilor. Dacă, fă­ când aceasta, despreţuesc cartea, sunt pe un teren fals şi extrem de alunei ;

£

1


— 245 -

r

{

eos. O fi el vieaţâ — sportul, cu toate dinamicele lui aspecte, dar cartea e vieaţă selectată, e vieaţă triplă: acea a eroilor, acea trăită de autor la fiece pagina creata şi acea a cetitorului, care vibrează la toate durerile şi bucu­ riile personagiilor ocazional cunoscute. A. o neglija înseamnă să nimiceşti existenţei tale elanuri viL Ştiu că de mult stârneşte ideea că o carte sim­ bolizează aitificialul -căruia i se opune vieaţa sgomotoasă şi mişcătoare Cei un film. ,,Din vieaţă, nu din cărţi" e întitulată o rubrică vioi scrisă, dintr un hebdomadar românesc. Un ecou al vechei concepţii? Se poate. Cartea, trebue reabilitată măcar în mică' măsură, acum, în preajma săptămânii înclinată cultului ei. Vorbele unui poet de al nostru: „Este o. vieaţă moartă, precum şi-o moarte vie", se poftf aplica şi cărţii, concepute de alt poet ca închizând „cadavre de idei". A spune că o carte nu cuprinde vieaţa e ca şi cum ai susţine eă esenţa de parfum nu e par­ fum. Cartea nu e decât esenţă de vieaţă şi adesea e mai vie decât însăşi existenţa umană. Comparăm muritori reali cu personagii, eum sunt Caţavencu sau Coana Chiriţa şi nu asemuim — cum poate ar fi natural — pe Coana Chiriţa sau Caţavencu, unor muritori anumiţi. E cd mai de­ plin omagiu ce se poate aduce cărţii, hulită în atâtea rânduri sau neîn­ ţeleasă. „Din cărţi, nu din vieaţă** ar trebui să fie strigătul reabilitator şi contrar al celui de mai sus — căci „vieaţa" e adesea plată şi nevalor: ficat ă, pe când cartea presupune totdeauna selecţie, cizelare. Visez o Societate de elevi — armonioasă şi entuziastă; o Societate în care evanghelia muncii să-şi aibă un loc imediat următor Aceleia care ne vorbeşte de vieaţa şi învierea Mântuitorului. Un început — modest şi umil, putem spune — s’a făcut în cadrul alcăturii noastre. îmi amintesc că acum câţiva ani — un distins director de liceu din Bucureşti spunea, în prezenţa mea, unui coleg carc-i cerea sa înfiin­ ţeze o Societate de elevi la respectivul liceu, că astfel de lucruri sunt jiu neputinţă. în Capitală, unde şcolarii, în majoritatea lor, au preocupări prea străine de studiul cTesinteresat, pentru a se putea familiariza eu o ase­ menea activitate. Elevii liceului „Şincai au reabilitat în parte pe liceenii eoncetăţeni ai lor. Iată că o asemenea societate e cu putinţă şi în Bucureşti. Timp de 23 de şedinţe ne-am întrunit, ca să muncim în comun şi să. adunăm, mulţi din cei prezenţi, contribuţii modeste pentrn studiul literaturii naţionale. A . A Aşi vrea să- am şi eu fericirea de a putea spune, cat mai curancl şi tot atât de convins ca şi Lazăr: „Eu vad acum ce putere şi vrere au fiii Românilor la învăţătură". In numele colegilor săi, elevul Matcescu A. Alex.} din el. \ II A„ mulţumeşte D-Iui Preşedinte pentru cunoştinţele prin care ascultătorii conferenţelor din anul’acesta s’au putut familiariza mai mult cu aspec­ tele de valoare ale literaturii române. Dar mai ales trebue sa niulţiw mească D-lui Preşedinte pentru partea de suflet pe care punand-o m fiecare din cuvintele D-sale, a sădit-o şi în sufletele ascultătorilor, înlesnmdu-le astfel apropierea de Frumos.


POST- SCRIPTUM i

a) Asupra articolelor şi a lucrărilor mai jos indicate, despre care s’au făcut — în volumul de faţă — menţiuni sau analize, mi-a atras atenţia D-l Lcon Baidaff, bibliograf român, care locueşte la Paris şi căruia îi adresez, şi pe această cale, mulţumiri alese: Jules Lucas —\Un poete moldave. Paulin Limayrac — (articol despre Alecsandri). Mărie Nizet — Romania. Ceresnes — Le chevalier de Ronsard. Albert Savine — Varietes. Les Felibres. Felix Mornand — (articol despre Alecsandri). Lâon Plee — La Roumanie et la Presse. Pr. Merinde — (articol despre Alecsandri). Balta Albă (trad. franceză, cu ilustraţii de Aman, în Ullustration). b) Aranjarea materialului, din punct de vedere tehnic (titluri, subtitluri, literă) se datoreşte, în cea mai mare parte, indicaţiilor D-lui Gh. Nedioglu, directorul Liceului. c) Pe lângă alte greşeli de tipar, care — cu toată repetata corectura — se vor fi strecurat, fără îndoială, şi în lucrarea de faţă (surprizele maşinei Linotype !), semnalez măcar pe acea dela p. 5, rândul 21 de jos, unde —-în loc de : s'a putut constata, trebue să se cetească s’au putut constata.

/. M. R.

\


CUPRINSUL Pag.

Câteva lămuriri . . Constituirea Societăţii V. Alecsamlri ... • Doine....................... Lăcrămioare............... ?? Mărgăritarele .... ?? Suvenire; Varia; Altele ?? Pasteluri................... ?.» Legende ....................... ?? Ostaşii noştri .... ?! Poezii populare .... ?? Proză....................... ?? Comediile din prima fază a activităţii dramatice . ?! Sgărcitul risipitor; Cetatea Neamţului; Lipitorile ?! satelor; Boeri şi ciocoi . . Despot Vodă....................... ?? Fântâna Blanduziei; Ovidiu ?! . .. MUrnea Vodă cel Rău; Doamna Chiajna. ... Al. Odobeseu Pseudo-Kynegetikos ?? ... Cântarea României AL Ilusso C. Negruzzi ............ Negru pe Alb............... Duiliu Zamfirescu .. Vieaţa la ţară............... Tănase Scatiu; In Războiu ?? ?? îndreptări; Anna . . . !? ?? Poezii........................... ?? ?? Miron Costin.......... Letopiseţul Ţărei Moldovei Ion Neculce............ O seamă de cuvinte . . . încheierea activităţii - A ZAA/pfevtrţ, ,

/

3 7

10 19 30

42 54 64 76 82

94 102 112 124 131 143 152 163 173 182 190 199 207

219 231 243 24£


«

V

:

.

•' _ t.

i



*

&

<



u i

t îi

1 ,

t i ! r


4

I. M. RAŞCU (Z£&iZc?

.

ALTE OPERE DIN LITERATURA ROMÂNĂ \

•:' -r

r{YY\AlO”\X3'OCĂ>

>

7

MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA CENTRALĂ C. 4.204. ■"v

•*

BUCUREŞTI 19 3 8



3

A.

CÂTEVA LĂMURIRI

y

vM'

Mare parte din cercetările care urmează rezultă din activitatea „So­ cietăţii pentru studiul literaturii române1 ‘ a liceului „Gh. $incai“; câteva din ele au fost chiar desvoltate la şedinţele acestei Societăţi. De astă dată nu mai prezentăm, ca în trecut, şi contribuţii de ale şcolarilor. De comun acord cu cei care au luat iniţiativa publicării acestei cărţi, ne-arn dat seama că ea trebue să fie cât mai- folositoare cetitorilor ei, aşa încât — dată fiind şi scumpetea, mai accentuată astăzi, a tiparului — am renunţat la acea contribuţie, elevii — afară da lăudabile excepţii — ncfiind la vârsta care să le dea putinţa unor cercetări subliniat personale. Spaţiul nu ne-a îngăduit, aşa dar, să putem face loc eventualelor exerciţii, în vederea unei activităţi originale de mai târziu. Aceasta se va putea încerca din nou, atunci când. elevii îşi vor fi recăpătat dragostea de muncă, de studiu aplicat, set'ios şi statornic, care astăzi — în general vorbind — nu mai pare a fi la modă printre învăţăceii noştri. Un profesor cu sufletul încă tânăr crede însă că prin activitatea sa stăruitoare, prin îndărătnicul său entuziasm pentru literatura noastră, va putea fi de folos acelora, a căror mimă mai este în stare să vibreze, atunci când se apleacă, plini de interes, asupra paginilor ce lămuresc fru­ museţi artistice şi mai crede de asemeni că va putea trezi, printre unii şco­ lari, energii astăzi adormite sau abătute, de preocupări străine, din făga­ şul unor înviorătoare drumuri. Contribuţia subsemnatului nereducându-se, deci, în acest an, la „pri­ viri generale<e şi „completări1 ‘, a trebuit să dau subiectelor o mai largă, dacă nu o completă desvoltare, prezentându-le în cât mai multe şi va­ riate înfăţişăm. Din această pricină redactarea luând proporţii, am fost\ silit să mă opresc, de astă dată, numai la o parte a cercetărilor ce-mi pro­ pusesem a trata în cartea de faţă, rămânând ca celelalte subiecte să fie desvoltate într’un al treilea şi ultim volum, care va fi să apară, nădăjduesc-, peste vre-o 2—3 ani. După cum am arătat mai sus, n’am urmărit să privesc subiectele din toate pimctele de vedere. Am cetii tot ce s’a scris as-upra lor, dar n’am găsit potrivit să reproduc prea des rezultatul cercetărilor altora, scopul meu nefiind de a alcătui un „precis* ‘ de cunoştinţe literare şi nici de a scuti pe cetitori de investigaţii personale şi de consultarea altor lucrări, unele din ele extrem de folositoare. Când însă economia planului meu a


— 4 reclamat utilizarea unor ştiri, păreri sau contribuţii străine, ani arătat totdeauna, lămurit, sursa. Nevoind să dau toate cunoştinţele de-a-gata cred că lectura prealabilă a operelor analizate va fi de neapărat folos şi va face astfel ca fiecare studiu să fie şi mai bine înţeles, iar elementele lui. mai uşor însuşite. Tendinţa mea a fost ca, după o nouă cetire atentă a operei, să expun câteva aspecte ale ei, aşa cum ele mi-au apărut după acea lectură, In chipul acesta, contribuţiile de faţă la studiul literaturii noastre clasice se prezintă ca un fel de mici monografii, cărora fără îndoială (în asemenea cadru şi împrejurări) nu puteam să le dau o mai largă extindere * Rostul lor e, pe alocuri, mai mult să sugereze posibilităţi nouă de adâncire a subiectelor şi nu să deprindă cu cercetarea necritică a.scrierilor şi nici cu memorizarea pasivă de date, formule şi definiţii. Nu s’au notat decât idei şi caracteristici trebuitoare, pentru înţelegerea părţilor fru­ moase din operele analizate. Am urmărit să fiu o. modestă călăuză a ce­ titorilor pe căile literaturii noastre, care par unora aride de la distanţă; am vrut să indic unu din metodele după care ar trebui cetiţi autorii noştri clasici, în ale căror scrieri se pot găsi, cu bunăvoinţă, luminişuri atrăgă­ toare. „Sucez l’os pour cn irouver la substantifique moelle”. Şi ca să fac acest studiu mai atrăgător, am căutat să variez planul expunerilor, neurmărind prezentarea operelor după un tipic monoton, ci aplicându-le critcrini de analiză, care li se potrivea mai bine. Am trecut astfel în revistă opt scrieri clasice româneşti şi când ele erau prea vaste, cum s’a întâmplat cu Eminescu, am ales aspecte anumite ale acestei opere — în cazul respectiv: unele elemente ale influenţei fran­ ceze şi poezia erotică. După cum se poate uşor constata şi de astă dată, s’a dat o deosebită însemnătate scrierilor poetice ale clasicilor noştri. In 32 de opere din lite­ ratura română (Bucureşti, 1933)—a cărei continuare e lucrarea de faţă— din cifra indicată în titlu, 14 opere erau în versuri, iar în prezenta carte, din opt conferenţe, patru se ocupă cu produceri poetice. In prefaţa lu­ crării mai sus citate, spuneam (p. 4—o): „... ne-am silit, îndeosebi, să atragem atenţia şcolarilor asupra unei părţi din operele literare, cam neglijate în învăţământul nostru secundar: anume asupra artei scriitorilor, a formei operei lor, a stilului, a limbii şi mai ales a frumuseţilor unor versuri sau imagini, adesea necunoscute majorităţii cetitorilor şi care pieziniă, cu toate acestea, efecte muzicale sau chiar de gândire, superioare acelora mereu repetate şi banalizate de o admiraţie generală „necritică'‘. Prin sublinierea acestui aspect al operelor literare, se educă —- ne place a crede — gustul estetic al şcolarilor, prea îngrădit, de multe ori, la analiza fondului unei lucrări, rezumată — pe vremuri — în, acea stereotipa formulă: „re-a vrut poetul să spună aici". E poate mai interesant adesea să ştim cum spune. „poetul" decât ce spune, deoarece un scriitor desvolta deseori simple locuri comune şi se ridică deasupra altora, cai e şi ei e au exprimat, numai prin expresia inspirată şi personală" .Iar cu mult mâine de data la care scriam aceste rânduri, să mi se îngăchie, de asemeni, a arăta că în Anuarul Societăţii literare „Gr. Alexandrescu1 , dm locşam (1921), spuneam următoarele (p. 4): „Foiletându-se paginile ce urmeaza, sc va semnala desigur faptul că s’a dat, în şedinţele noastre, o a cupe pi

&

/•ŞV


nunţată poeţilor şi operelor poetice. Cred că e vremea ca şcolarii noştri să nu-şi concentreze întreaga lor preocupare, în ceea ce priveşte beletristica, numai asupra romanelor, a nuvelelor, în general a producerilor „anecdo­ tice1 ‘. A-i deprinde cu muzica versurilor, a le educa urechea şi sufletul, aşa fel încât să fie sensibili la armonii pe care numai un iniţiat e capabil să le aprecieze, nu poate însemna decât un câştig pentru formarea micii lî>r personalităţi, care trebue să se contureze de pe acum multiplă şi is­ coditoare“. Aşa dar, în ce mă priveşte, nu am aşteptat circulări oficiale, ca să cultiv, statornic şi convins, gustul pentru armonia versurilor, pentru vraja sentimentelor exprimate muzical. E adevărat că, de multe ori, am putut constata cât ele slab ecou trezeşte limbajul poetic în unele suflete şi cum adesea viersul poeziei nu c decât „glasul ce strigă în pustiu^. Dar con­ vingerea statornică nu trebue să se împiedece de obstacole oricât de grele, ci să stăruiască în urmărirea scopului luminos. Eu sânt convins — exprim aici. o părere personală, poate greşită, dar adânc ancorată în mine — că sufletul tinerimii poate fi educai şi schimbat prin multe mijloace şi me­ tode, dar — după o adevărată educaţie religioasă — prin nimic mai amplu, mai luminos şi mai rodnic, decât prin cultul poeziei, prin adâncirea fru­ museţilor înaripate ale scrierilor poetice.

l'T-.

>

Cartea aceasta nu se adresează exclusiv elevilor şi nu urmăreşte numai o pregătire a lor, în vederea unor examene. Spun aceste lucruri, deoa­ rece — după publicarea precedentului volum de studii literare — am pri­ mit mai multe scrisori de la- colegi, scriitori şi cercetăton. care mhau arătat interesul lor pentru acele pagini, ceea ce mi-a fost nu mică răsplată a stră­ daniei mede. Recenziile au exprimat aceleaşi păreri înţelegătoare şi largi. Cred, aşa dar, că lucrarea de faţă, cu atât mai mult, ar putea folosi şi studcnfilor şi altor persoane, care se interesează de literatura noastră. In paginile ei, fără îndoială, se vor fi strecurat şi unele afirmaţii greşite. Studiile literare minuţioase sânt rareori scutite de lipsuri. Cetitorul să fie convins că voi fi cel dintâi să le regret, aflându-le — şi că, la primul prilej, voi căuta să le rectific. închei, mulţumind călduros Domnului Gh. Nedioglu, Directorul li­ ceului „Oh. Şincai“, care şi de data asta mi-a- dat întregul şi dezintere­ satul său concurs, pentru ca această■ carte săl vadă lumina-. Mulţumesc, de asc-meni, şi Comitetului şcolar al Liceului. care — la- propunerea Domnu­ lui Director — a admis să susţie cheltuiala tipăririi acestui volum. 1938, 4 iunie

-î-j

>

I. M. RAŞCU

P. S. Citatele din studiile cuprinse in această lucrare sânt repro­ duse după următoarele scrieri şi ediţii: Pentru C. Conachi: după Alcătuiri şi tălmăciri, Iaşi, 1887. Pentru V. Cârlova: Poezii (ediţia G. Bogdan-Duică, Bucureşti, Minerva, 1909).


— 6 —

Pentru Gr. Alexan&rescu: Epistole (ediţia 1863: Meditaţii, elegii, epistole, satire şi fabule, — afară de titluri, care s’au pus întregi). Pentru C. Negruzzi: Nuvele istonce (p. cele dintâi trei nuvele_ed. Proza, Minerva, 1915, şi ed. Y. Ghiacioiu. Scrisul românesc, 1937; p. Al. Lăpuşneami — textul din Dacia, literară, ed. II, 1859). Pentru N. Bălcescu: Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul (ed. Minerva, 1910). « Pentru Emiuescu: (ed. Bogdan-Duica, Poeziile. Cultura Naţională, 1924). Pentru I. Creangă : Amintiri din copilărie (ed. Minerva, 1916). In citatele reproduse, s’a corectat — când a fost cazul — punctuaţia, s’au modernizat ortografia şi, pe alocuri, unele construcţii, care nu-şi mai au rostul astăzi a fi respectate, decât doar în ediţii critice (de pildă, lipsa de acord între subiect şi predicat — frecventă în secolul trecut la noi: „oamenii cânia<(, Domnul au zis“, etc.; de asemeni s’au mai modernizat unele fonetisme regionale, pe care limba literară le-a. îndepărtat de mult. / M. R.

s

i

i-r


%.

'

:

C. CONACHI: ALCĂTUIRI Şl TĂLMĂCIRI

>■

'M

1. Din poeziile Ini Conachi, avem până în prezent două ediţii: cea dintâi, de Ia 1856, tipărită de fiica poetului, iar cea de a doua, de la 188'T^ dată la iveală de Miron Pompiliu. La sfârşitul Alcătuirilor şi tălmăcirilor, în această ediţie, se mai găsesc şi cele două scrisori ale au­ torului, adresate lui Ioniţă Sandu Sturdza şi Mitropolitului Veniamin Costache. Se mai dau pe socoteala acestui cântăreţ şi. alte inspiraţii poetice, în afară de acelea cuprinse :n ediţiile mai sus semnalate1), dar susţine­ rile în acest sens nu se bazează totdeauna pe argumente absolut hotărîtoare, rămânând în domeniul presupunerilor. Conachi a mai scris şi... teatru: Judecata femeilor, iar 'n colaborare cu N. Diimachi şi Dim. Beldiman, ne-a rămas de la el: Comedia Banului Const. Cant a, ce-i zic Căbujan şi Cavaler Cncoş, ambele piese — nişte „păpuşerii44 în versuri, scrise pentru teatrul de marionete, căci pe acea vreme nu era încă prea răspândit alt mijloc de a reprezenta scenele drama­ tice 2). Acelaşi scriitor a mai tradus şi tipărit la Iaşi, în 1844. romanul Matilda, de Madama Coten (M-nie Cottin). E singura lucrare a boerului moldovean, care a ieşit la lumină :n timpul vieţii sale. 2. Fără să-şi tipărească versurile, C. e cunoscut ca poet pe vremea sa. Lăutarii îi împrăştie opera, care se cântă pretutindeni. Pentru multe din aceste inspiraţii, încă de pe atunci, nu e o taină cine e autorul. Totuşi înaltului boer poezia îi apare drept o ocupaţie puţin serioasă, căreia nu-i acordă altă însemnătate decât acea care se poate hărăzi unei petreceri plăcute. Când apare Alecsandri, când o nouă generaţie se ridică, având alte aspiraţii şi chiar^ alte credinţe literare, bătrânul poet se simte „biet pustnic rămas singur din timpul său afară44. E duioasă scena pe care ne-o povesteşte un biograf: Conachi spunând tânărului şi plinului de glorie Alecsandri (logodnicul fiicei sale adoptive): ,.Şi eu am scris poezii44 şi dându-i. cu modestie, caetul său de .,alcătuiri44 rimate3). Nu ştim ce părere i-a exprimat autorul ,.Doinelor44, înapoindu-i caetul, dar i) Cf. N. lorga, în Revista istorică, VII, 1921, p. 85. -) G. Bogdan-Duică, Logofătul C. Conachi. Convorbiri literare, 1903, p. 372 sq. a) Alcx. Papadopol-Calimah, Scrisoare despre Tecuci. Convorbiri literare, 1886, p. 959.


— 8— că parţial a apreciat sincer cântecele bătrânului naintaş e sigur. Şi vom avea prilejul să ne convingem de acest lucru, mai departe, constatând unele ecouri ale stihurilor celui ce-a scris Alcătuiri şi tălmăciri în opera bardului. 3. Gonachi începe a compune versuri, îndată după 1800. Exact_la 1802 4). Dacă nu şi-a. publicat singur poeziile, nu înseamnă — cum s’a susţinut — că nu era „literat'% că-i lipsea conştiinţa de a fi scriitor. El totuşi traduce laborios în versuri — fie produceri celebre în literatura străină, fie opere care au trezit vibraţii personale în sufletul său. Dacă poeziile uşuratece: acrostihuri, romanţe, etc., nu sânt, după el, decât o distracţie obişnuită, printre altele ale vremii, ştie totuşi să zmulgă lirei sale şi sunete mai adânci. Şi astfel, compune poeme de aplicată analiză a simţirii, tălmăceşte inspiraţii apusene, ceteşte, pentru a-şi cultiva predispoziţiile. In activitatea literară a lui Gonachi, asistăm la o luptă tăcută şi îndelungă: poetul se zbate Titre tendinţa de a părea scriitor, de a-şi publica producerile şi aceea de a se lepăda de înclinările sale artistice, care nu totdeauna îi făceau impresia că ar cadra cu preocu­ pările lui politice grave, cu 'ndeletnicirile administrative şi profesionale. Această, atitudine din urmă nu trebue să ne mire, dacă ne amintim ce puţin răsunet avea pe atunci — ba chiar şi în epocile ce au urmat — oropsita poezie, în ţările noastre. 4. Un „loc comun", în legătură cu opera lui C., este că Ti ea nu găsim cântat decât un singur sentiment: dragostea5)- Constatarea nu e în totul îndreptăţită. Acest sentiment e adevărat că ocupă un loc pre­ dominant în „inspiraţiile" poetului moldovean, dar el nu e unic. Totuşi să începem cu el. Iubirea, aşa cum se oglindeşte în această poezie, prezintă două în­ făţişări : una uşuratică, zglobie — alta serioasă şi adâncă. Uneori parcă am avea a face cu o producere veritabil romantică — atâta exaltare sur­ prindem 'n versurile, bătrâne ca tehnică, dar extrem de tinere, de pa­ sionate ca fond. a) Cele din categoria întâi, :n adevăr „picură de un sentiment efe­ minat", cum spunea un istoric literar al nostru6). Uşuratic şi capricios în dragoste a fost C., până ce a cunoscut pe aceea ce-i va deveni soţie şi care a fost marea şi zguduitoarea pasiune a vieţii sale: Zulnia Negri. El însuşi- se caracteriza, în această epocă (Afrodit a şi Amorul) : Ikanok ’) plin de mândrie, Zburând cu firea pe sus, Nici odată, cu robie, Dragostelor nu-i supus. 4) Gb. Sion, Suvenire despre poetul Conaclii. Revista contemporană, 1873, p. 25, Al. Papadopol-Calimah, o. c., p. 928, Gr. Andronescu, Costalei Konachi, Buc., 1886, p. 8. s) De ex.: „Amorul este singurul sentiment care mişcă inima poetului". (Gr. Androneseu, o. c,f p. 9). „Conaclii a consacrat muza sa unei singure divinităţi: divmitatea Amorului". (G. Sion, o. c., p. 89). o) Aron Densuşianu, Istoria literaturii române, ed. II, 1894, p. 288. 7) Vocabulă sub care se ascunde însuşi poetul: este numele Konalci, mveisa .

!

■f


&

Şi nu e gpu sa ne convingă de aceasta, atunci când foiletăm cartea sa de cântece, unde vom întâlni o adevărată colecţie de nume femi­ nine, cantate mai toate pe acelaşi ton şi cu aceeaşi zvăpăiere de porunceală8). Astfel vom trece în revistă pe Anica. pe Catinea, pe Casuea, pe Casandra, apoi pe Elenca, Marioara, care devine uneori Aroirami. dacă nu cumva chiar... Marghioala — şi încă şi pe altele. (Dată fiind ospitaliera inimă a lui C., lista de mai sus este .... alfabetică). Intre inspiraţiile acestea, găsim şi unele destul de riscate ca termeni sau ca idee şi care, fireşte, nu se pot cita. Cântăreţul oglindeşte în ele o anumită mentalitate a epocii: orientală, sensuală, „plecată şi supusă“ plăcerilor „într’un mod fatal legate de o mână de pământ". Criticul Ibrăileanu s’a. silit să explice obscenitatea unor asemenea versuri, prin lipsa de respect pentru femee a acelor vremi, prin lipsa unei civilizaţii adevărate, care să cizeleze şi să nuanţeze atitudinile sufleteşti9). Totuşi aspecte de acestea se pot găsi în orice vremuri şi în orice literaturi; dar e adevărat c*ă multe condiţii sociale ale epocii le intensificau, făcându-le mai vizibile. b) Insă poezia lui C. nu e numai ..aceea a unui ştrengar de rând" 10). Când suferinţa cu rădăcini adânci în suflet zbueneşte în graiul meşte­ şugit al versului, poetul exclamă: Ah, durere otrăvită. . . M ’ai lovit, mi-ai făcut rană— (Ah, durere otrăvită)

Gelozia este pricina acestei chinuitoare dureri: Ţie numai, crudo-ţi place să omori fără sfârşit

şi de aceea roagă pe iubita sa: Omoară-mă, dar odată, nu’ntr’un ceas de mii de ori.

Nu e el vinovat că o iubeşte: Şi de se încape vină, pentrucă te-am îndrăgit, Invinovăţeşte-ţi ochii, cu care m7ai biruit. (Dacă ai venii in lume)

Această fiinţă care l-a vrăjit eu farmecele ei şi căreia, de astă dată, îi va fi statornic până ce o va pierde, este Zmaranda, cum o numeşte S) Nu SC recomandase, de altfel, singur: ...„în cursul vieţii mele am fost vestit amorez* * (1847, Iunie) ? o) Istoria literaturii române moderne, curs litografiat, 1909 1910, p. o09. »o) N. Torga, Istoria literaturii române in veacul XVIII, Buc., 1901, p. 500.


— 10 poetul. întruni acrostih: Smaranda Negri, sau Zulnia. A cunoscut-o 1812, la Slănic. O spune în poezia Ja£o& mea, scrisă la 18^1 în ]V‘ rabia. la Sângera: „De nouă ori până astăzi pământul colindător ‘^ / A călătorit, pe crugul soarelui nemişcător.... / De când am văzut cu ochii o muritoare a ta".... apoi. după moartea soţului ei, şi după lungă astei! tare. Conachi o ia ni căsătorie (1828). E fericit cu ea câţiva ani ’n Zulnia moare (oct. 1831) şi soţul îndurerat îi cântă pios amintirea. Se pare însă c-ă, la început, Zulnia e întrucâtva rebelă asiduităţilor poetului. Acesta e foarte nefericit. Suferind crunt de gelozie (de temut" cum se spunea pe vremea aceea), el işî nvinueşte iubita, numind-o tirană, crudă şi mustrând-o aspru. în versuri înflăcărate:

&

Şi m loc să cunosc milă, tu ai. vrut să mă omori. {Până când, nemilostivo) Dragostea, pentru Conachi, e strâns legata de ideea zbuciumului necontenit, a văitărilor şi a lacrimilor. Nu numai leşin, ci şi moarte poate produce o asemenea stare de suflet: Şi de-o pierd din ochi, leşin simt că-mi vine iar când.... Lă sânu-ţi mă strângi, cad şi îmi dau duhul. (In lipsa ci) 11) Dar cu toate exclamaţiile, leşinurile, „vai mie“, „amar mie“ — o poezie ca Amorul din prieteşug, fiind plina de simţire sinceră, redată vibrant, putem spune că e frumoasă, dacă ne gândim, mai ales, la vremea în care a fost scrisă. Curând însă Zulnia se îmblânzeşte. Ikanok e fericit. (In necazul meu cel mare). Analizând inspiraţiile în care C. îşi cântă fericirea, Ibrăileanu 12) constată cât de puţin numeroase sânt poeziile ce slăvesc acest sentiment şi nu poate să-şi explice faptul semnalat. Socotesc că durerea e prin excelenţă dinamică; ea prezintă numeroase nuanţe şi faţete, cu aspecte extrem de variate; e regeneratoare a organismului sufletesc; ea dă imbold gândului, fiind iscoditoare şi neobosită. Săpând galerii în simţirea răvăşită, ea scoate la iveală zăcăminte de alte pasiuni nebănuite şi fiinţa ei răscoleşte străfundurile inspiraţiei, împrumutându-i posibili­ tăţi creatoare. Fericirea e lacul cu apă lină şi cuminte, e un sentiment pasiv ee potoleşte şi adoarme scăpărările firii. Statică şi unitară, ea nu îndeamnă şi nu strigă decât în mod excepţional. ii) Poezia aceasta se găseşte şi în ediţia din 1887 (p. 131), nu numai în acea din 1856, cum susţine Ch. Drouliet, în studiul Logofătul Konachi fi poezia franceză a epocii. Yieaţa românească, 1930, Nr. 1. 2, 3, pp. 25 32. 2) O. c.. p. 325.

i


T

De astă dată «mtimentul este atât de puternic. încât cântăreţul e gata să ia oricând hotarirj eroice: . ..de-acum cât oi mai trăi Dintr’a tale muritoare pe alta n’oi mai iubi. (Jaloba mea)

De ce? Pentruca Cine-a iubit pe Zulnia a iubi alta nu poate. (Scrisoarea către Zulnia)

Dragostea fiindu-i clocotitoare, poetul — nemulţumii!du-se cu făgădueli platonice — va rosti jurăminte pline de căldură: Jurământ îţi fac din suflet că si cerul şi pământul De s’ar strămuta. Zulnio, cu nu mi-oi schimba cuvântul De-a te iubi pân’la moarte, de a nu avea sub soare Altă stea de proslăvire, alt luceafăr de’nchinare. (ibid) «)

Şi astfel, pentru el, iubirea este imaginea anticipată a Paradisului: „căci raiul din ceea lume pe pământ este amor“. (Cine are gust să-mi creadă) 14). Uitase desigur, în clipa când aşternuse acest vers pe hârtie, de o/-uri le şi «Marile de altădată, generalizând — cum fac toţi îndră­ gostiţii — şi exagerând starea sufletească actuală. Nici Paradis, nici

h

ii) Se pare că, după moartea Zulniei, Conachi, eu toată vârsta lui, ar mai fi avut o pasiune trecătoare, căci nu Zulnici pot fi adresate versuri ca acestea, din Slănicul, 1847: „Credeam c’am iubit uu înger din rai sub chip femeesc, / Dar n’a fost decât femee din iad sub chip îngeresc**. (I, Bianu, în Costachi Conachi. Revista nouă. 1SS8, p. 129 — ne arată cum s'a născut şi apoi s’a stins această ultimă flacără sentimentală a poetului). 14) Fragmentele mai sus reproduse cred că pot infirma elocvent aprecierea prea severă a lui N. Iorga (din Istoria literaturii române in veacul XVIII, II, 504): „Cu o singură excepţie, jn'ei un strigăt venit din inimă nu se găseşte în multele lui versuri* * (ale lui Conachi). Nu e „strigăt venit din inimă** acest fragment poetic?... Am iubit! Auziţi inimi! Cuvântul vostru cel mare Ce vă pleacă la durere şi vă face simţitoare, Ce vă leagă, vă uneşte far ’de nici o siluire, Şi vă dă'n vieaţa asta altă vieaţ;ă şi mai vie... Am iubit! Şi cunosc gustul dragostei peste măsură ... (Amorul din 'prieteşug)

>v

E adevărat că, mai târziu (Istoria literaturii române. Introducere sintetică, 1929, p. 127), acelaşi istoric literar recunoaşte poetului moldovean: „simţire şi sin­ ceritate* *.


12 Infern, dragostea lui Conaehi a fost plină şi de chinuri şi de lumină Zbucium, gelozie mai întâi, apoi linişte şi mulţumire — ea e o icoană vie a însăşi condiţiilor vieţii, atât de şubrede, de schimbătoare. 5. Poetul nu a trecut prin toate aceste vicisitudini, în mod pasiv, fără a le observa cu atenţia mereu trează. In acelaşi timp şi-a notat gama de simţiri trăite şi a căutat să-şi analizeze, să-şi disece sufletul, zugrăvind în manifestările ei dragostea, eu toate înfăţişările însorite sau acoperite de umbră. Când e vorba de analiza sentimentului iubirii, la începuturile liris­ mului nostru, se pomenesc numele lui Iancu Văcar eseu şi a sa Primăvară a amorului. (..Sângele mi se’noeşte / Minţile mi se desleg* / Orice Mas mie-mi vorbeşte / Orice ton eu fnţeleg“). In aceeaşi vreme — Conaehi îi e însă superior. Dacă n’ar fi compus decât Scrisoarea către Zulnia si lucrul acesta ar fi vădit. Iu special sfârşitul acestei poezii, care e model de analiză bine condusă. întreaga nelinişte a dragostei e redată aici: nu găseşte nicăieri potolire a pasiunii sale — nu poate ceti, iar de scris numai numele ei îi vine sub pană. Când reia lectura scrisorilor ei, se întristează mai mult. Deci — poet analist, aşa cum rareori sânt adevăraţi/, lirici (Eminescu a fost. doar, în Ce e amorul şi în Sfa dus amorul). Mai statornic sub această înfăţişare ni se prezintă Vlahuţă. Cântăreţul vede amă­ nunte, care altuia îd scapă; febra stării sale sufleteşti îi ascute spiritul de observaţie, aşa cum febra reală încordează atenţia bolnavului, care numără fără să vrea liniile zugrăvelilor, de pe zid sau fixează tablourile, cu priviri ce altădată, în stare normală, nu ştiau să vadă. („Convalescent au lit, anere de courbature/Je me plains aux dessins bleus de ma couverture“, spusese Jules Laforgue). Şi astfel Conaehi evoaeă: Nopţile înfricoşate Ce pe furiş străjuiam, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpăneam, Deschiderea tăinuită A zăvoarelor de fer... etc. (Luna plină)

Făcând abstracţie de forme lingvistice învechite şi de ritmul greoi, parcă am ceti un fragment din poemul Iubire al lui Vlahuţă. Cu alt prilej va analiza graţiile femeeşti: Ce este nurul? Şi D. Petrino a scris o legendă despre nur (farmecul feminin). Poeţii noştri mai vechi se opreau. în modestele lor inspiraţii, asupra acestor farmece, pe care le cântau analitic. Şi aceasta din cauză că în literatura franceză a veacului al XVIII-lea si chiar a începutului celui următor, subiectul acesta era mult cultivat —şi apoi femeile acelei epoci se distingeau mai ales prinţi*’o graţie leneşa, orientală15). îs) G. Bogdan-Duieă, Ceva despre Conaehi. Făt Frumos, 1930, p. 55: „(Conaehi) a fost şi rămâne introducă torul în poezia noastră a tipului feminin graţios, al graţiei, care la el are numele nur11.

&

l y

<

£3»


- 13 6. Dar spuneam mai sus eă la Conachi nu găsim cântată numai îubirea, oricât i-ar fi consacrat ei cele mai multe pagini dintr’o operă nu prea voluminoasă şi oricât ea i-ar fi alcătuit principala preocupare. Autorul Scrisoarei către Zulnia a preamărit, într’o poezie, pe Domni­ torul Moldovei Alexandru Moruzi (1802). In altă inspiraţie: Părul căzut de vânt, jeleşte soarta unui pom bătrân, care protejase pe vremuri fiinţa lui Dabija Vodă şi — ca şi „părul din mijlocul satului", de care ne va vorbi Al. Russo — fusese parcă tovarăşul de fiece clipă al poetului, ce se odihnea adesea sub umbra lui. Pe lângă dispariţia, copacului iubit, cântăreţul va evoca şi figurile persoanelor scumpe, care şi-au luat drumul către veşnicie. Sinceritatea sentimentului nu salvează, de astă dată. efectul artistic, când scrie Moar tea părintelui meu, de pildă, în care găsim versuri groteşti. Tatăl moare. Fiicele lui îl plâng: Vczi-le cum stau căzute presto iubit tatăl lor, Unde. înecate’n lacrimi, mor... învie... şi iar mor.

In curând poetul le va vedea „cu mânile răstignite, cu zulufii răşchi­ raţi" sau „amândouă desbrăcate şi cu zulufii răscol". Bătrânul muribund plânge pe pieptul uneia din fiicele sale: Şi-a lacrimilor şirloae scurgându-se pe obiaz, In uimirea ta cea mare făcuse pieptul tău iaz.

In altă poezie cu subiect asemănător (Moartea lui Vasilică Bah). autorul va exclama cu desnădejde: „Vasilică, "Vasilică, tu te-ai dus şi noi trăim", vers a cărui platitudine hazlie nu mai trebue relevată. 7. Nu în toate inspiraţiile sale Conachi va fi la acest nivel. Copiii morţi e scrisă cu delicateţe: „Spuneţi-ne: de ce sunteţi aşa grabnici la murit?". Unele cântări ne aduc şi o uşoară filosofare asupra vieţii: „Lumea stă pe o schimbare: toate trec... şi mor şi pier" (Stanicul 1819. Aug. 3), ceea ce va spune aproape la fel în Slănicul, .1846, Iulie în 216) : Unele. începuturi „Toate stau pe o schimbare de la cer pan’ pe pământ"... _ . de poezie sânt lapidare, în ceea ee priveşte conţinutul expresiei, daca nu tehnica formei: Omule, slabă fiinţă şi la patimi eu plecare, Unde ţi-i înţelepciunea, unde ţi-i nuntea cea mare. (Omule, slabă flintă)

1G) Are un ciclu de poezii despre Slănic, unde la bătrâneţe se ducea în fiece an pe urma paşilor Zulniei: la 1845. 1S46 şi, ultima oară, la 1847 (iulie).


,

14 — Faţă de numeroasele dureri din vieaţă, ni se recomandă mereu răb­ dare. Poetul ştie că aceasta e, adeseori, leacul, dar nu/ poate să nu- se revolte:

v

Aii, nu ne zice răbdare Că ne-aprindem şi mai tare.

O vieaţă întră gă i se pare că a avut această virtute; e timpul, măcar acum, să nu i se mai ceară mereu: &

Ce mai trebue răbdare Şi-aproape de îngropaxo? (Suflet, inimă, simţire)

Dacă mai adăugim la aceste atitudini ale lui C. în faţa existenţei şi pe acele din ultimele poezii ale sale, când evocând fiinţa Zulniei dispă­ rute. regretă trecerea timpului şi apropierea de moarte, constatăm că oricât poetul moldovean n’a dat un vestmânt strălucit simţirilor şi gân­ dirilor sale, el a. atins însă, în ceea ce a scris, astfel de teme, aşa încât am fi prea severi eu dânsul, admiţând fără rezerve caracterizarea aceasta: ,,Despre problemele mari ale vieţii n’a avut nici cea mai mică idee“, (N. Iorga, Istoria literaturii româneşti în veacul XVIII, II, p. 504). 8. S’a mai susţinut17) că opera poetică ce analizăm e lipsită de sen­ timentul iubirii de natura. Fără îndoială că nu trebue să căutăm în această producţie exaltări ale frumuseţelor câmpeneşti şi imnuri romantice de preamărire a pitoreştilor aspecte. Ar fi să facem abstracţie de epoca în care a scris C., ca şi de influenţele şi împrejurările ce i-au înlesnit alcă­ tuirea operei sale poetice. Totuşi un astfel de sentiment nu lipseşte din unele versuri ale scriitorului, dacă ne gândim la elemente descriptive care evoacă lucruri ce astăzi plac, dar pentru mentalitatea epocii aceleia, când nu era desvoltat simţul pentru pitorescul naturii, apăreau lipsite de farmec. Intr’un loc pustiu şi tainic, de curând aflat pe lume, Unde spre tămăduire pătimaşii merg anume, Unde firea întristată şi întru posomorîre A revărsat toate cele ce pricinuesc mâhnire: Munţi înalţi până la nouri, pârae prin stânci vărsate, Codrii de copaci sălbateci peste pietre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adâncimi întunecoase Unde zmeura şi fragii şi mura cea mai frumoasă Cresc în voe despre oameni, că numai câte-o potică Slujeşte la bieţii bolnavi de trecut cu mare frică, Acolo bietul Ikanoli. acolo biata Zulnie S *o 'ntâlnit.,. (Amorul din prieteşug) 1?) G. Ibrăileanu, o, c., p. 301.

r


- 15 Cadrul,, deci,, este schiţat numai ca 0 necesitate de reconstituire şi .... nu ca un element ce ar putea mari: intensitatea clipelor evocate sau vraja lor — aşa cum vor proceda mai târziu romanticii18). 9. Cercetând „Alcătuirile”, mai dăm şi. de subiecte de altă natură, Jntr’uoi fel de „epistolă : Răspunsul unei scrisori, autorul atinge chesti­ unea socială şi1 — deşi s’a susţinut că, pe moşiile sale, exploata pe ţă­ rani -— vedem că ia atitudine pentru ţărănime şi se ridică împotriva îm­ pilării lor de către Greci, mai cu seamă. Nu trebue să ne grăbim a caracteriza ideologia şi sufletul unui poet numai după versurile sale. Conachi n’are inspiraţii patriotice, de ex., dar după proza sa : scrisori, însemnări pe cărţi, rapoarte, vedem că boerul moldovean îşi iubea ţara cu râvnă şi căldură19). Dnpă^ ce am trecut în revistă câteva din înfăţişerile poeziilor lui Conachi, în ceea ce priveşte cuprinsul şi însuşirile lor interioare, să ne ocupăm — în cele ce urmează — de realizarea acestor însuşiri, de arta (dacă vorba nu e poate pretenţioasă, pentru o vocaţie modestă), de care autorul a dat dovadă, atunci când şi-a exteriorizat simţirea. Cu bunăvo­ inţă neforţată şi cu aplicare simpatică asupra acestor produceri, vom reuşi să scoatem în evidenţă din ea elemente demne de interes şi cu atât mai preţioase, cu cât şi epoca în care ele au apărut n’a depăşit cu mult realizările poetului şi nici nu a îngăduit în special cizelări mai bogate şi muzicalităţi îndeosebi originale. '10. S’a susţinut20) că în poezia lui C. nu întâlnim stil înflorit, ima­ gini, ci — dimpotrivă — o exprimare abstractă, uscată. Totuşi, De-ai privi marea vre-oclată e, în întregime, o adevărată alegorie, destul de di­ baci alcătuită. Comparaţii se mai găsesc şi în alte versuri ale colecţiei ce studiem. Astfel le întâlnim în Alexandru Moruzi (1802), Am lăsat lumea şi slava, etc. Deci poezia lui Conachi are imagini. 11. Uneori ne oprim fără să vrem asupra unor versuri lapidare, ce exprimă în mod fericit o atitudine sufletească sau califică bogat un ele­ ment zugrăvit. Astfel ni se vorbeşte de „pustnica privighetoare4 4, expresie a cărei resonanţă plastică a mai fost semnalată, iar în Scrisoarea către Zulnia găsim versul adesea citat — când se vorbeşte de însuşirile acestei poezii, care la o rapidă cercetare pare puţin comunicativă: „Căci pier­ zând a mea vieaţă, pierd mai mult, te pierd pe tine44. Un alt stilizai* li personal şi apropiat de suflet, dacă nu i-ar scădea efectul^ o supărătoare cacofonie: „Şi că calea mi-i aproape către alte loeuinţi44. (Slănicul, 1846). O sentinţă care se reţine: „Fost-a mare vreodată şi să n aibă tulburări? (Jaloba mea). O imagine plastică, dictată.de puternica dragoste a poe­ tului: „Cerul stă la îndoială: iui sau ţie mă închin?44 (Am lăsat lumea is) Totuşi, Cil. Drouliet, în citatul său studiu, considera pe poetul moldoveaa, prin tălmăcirile sale, ta un preromantic, u>) Cf. şi Gh. I. Chirileanu, Iăeea Unirii Ia Conachi. Conv. lit., 1909, pp. 55 59. 20) Ibrăileanu, ibid., p. 322,


16 — & slova) şam: .„Amorul nu-i ca clavirul, să cânte numai lovit*‘ (Dure mea este mare) — un fel de, păstrând proporţiile, „poeme într’un ver^ Un început fericit exprimat — ceea ce a făcut ca versurile să populare: vie

i

Moarte, moarte, ce nu-mi vii, Să mă iei dintre cei vii?

! Vino, vino de mă ia.

*

Alte versuri de un răsunet amplu: Trupule, prefă-te ’n lut, C’ai pierdut ce ţi-a plăcut Şi-ai rămas înstrăinat De iubire depărtat. (Ah, suflete amarii)

pot sta alături de multe ale lui Alecsandri. Se mai pot afla, în opera aceasta puţin cetită, şi alte rânduri, care împrăştie un farmec modest, datorită unor expresii legănătoare: Am lăsat lumea şi slava şi ’n pustiu m’am îngropat, Ca să scap măcar cu vieaţa de durerea ce nii-ai dat. (Am lăsat hm ca şi slava)

Nu este o melodie blândă. în această strofă scrisă acum mai bine de o suta de ani: Ziua ’n care ochii mei N’or zări stăpâna lor Mângâere pentru ei Nici se ’ncape, nici nu vor. (Nume)

J

Sau în aceasta: Hotărăsc dar o sfârşire La cumplitul meu amor Fără a da cuiva de ştire Singur eu să mă omor? (Mă sfârşesc, amar mă doare)-1)

D,»i n, M. inspiraţiile Ini C. sânt Moartea lui Vasilică Bals sau din altele ca aceea 21) Ca şi Copiii morţi, titlul acesta se dă la două poezii.

pMtodi.itar


— 17 — tălmăciri nu se rezumă numai în ahuri şi ofuri — cum prea des a fost caracterizată. Infăţişerile ei sunt mai personale şl mai demne de atenţie. Un distih ca acesta are cursivitatea sonoră a versurilor lui Bolintineanu: Abia zorile revarsă şi cu chipul tău în gând Mă zmuncesc din somnul dulce şi alerg la mal plângând. (Către Leandru ce nu venea)

Refrenurile au încă rolul lor eufonic: „Toate-mi zic: mori în durere*c — deşi expresie simplă, nevalorificată îndeajuns, cade firesc, în poezia Mă sfârşesc, amar mă doare. Dar Conachi e la largul său şi în versuri săl­ tăreţe, scurte, cum sânt acele din Iatacul, din Carmitia sau din Ochii frumoşi: Doi ochi porţi Ce fac morţi Ca nişte gelaţi Şi arunci Tot în munci Pre amorezaţi.

Apoi mai are preferinţă pentru o anumită ritmică ceva mai domoală, de o melodie sacadată: Singurătate, tu eşti Tiranul carele arzi Inimele omeneşti, Cu urît şi cu necaz. (Singurătatea)

>

sau: Pân’a nu răsări zori La Moldova purcegând Yai mie, de câte ori Am să leşin suspinând! (Păn’a nu răsări zori)

Vf

Pareă-i cântecul unui... Gheorghe din Moldova al epocii. Ritmul versurilor lui Conachi e considerat greoi — şi nu fără drep­ tate. Dar în vremea aceea şi chiar în cea următoare — nu numai al lui prezintă deficienţe. Versurile lui Gr. Alexandrescu nu sânt cu mult mai curgătoare şi nici chiar acele din Răzvan şi Vidra a lui ITasdeu, care da­ tează din 1867. E curios, poate, să constatăm, eu acest prilej, ce ureche nemuzicală aveau, în genere, vechii noştri scriitori. In literatura franceză, de pildă, chiar cei fără talent, chiar începătorii mâuuese o formă sonoră şi corectă. E desigur şi limba cizelată, formată, care contribue la acest 2


— 18 — rezultat, dar e şi simţ muzical, deoarece la noi, încă la începuturile l't raturii, tot se găsea, ca excepţie, câte un caz care eşia din comun Iu regulă generală însă, poeţii noştri din veacul trecut şchioapătă dureros în ritmul cântecelor lor. Eminescu însuşi, mai cu seamă în zorile activi­ tăţii sale, nu prezintă o deviare de la acest aspect caracteristic. Ceea ce da mireazmă poeziei e forma sa. msă fondul îi schiţează personalitatea. Poe­ zia lui Conachi este personală, în sensul că prezintă de multe ori un ton grav (căci — încăodată — uşurătatea unor inspiraţii nu poate caracteriza întreagă această producţie poetică) şi mai ales o preocupare statornica de a exprima o simţire sinceră. Şi cu toată forma primitivă, aspră, în care e- îmbrăcată această operă versificată, unele înfăţişări parţiale ale hainei sale ne dau o sensaţie de simplitate suavă şi înălţătoare. In general şi rimele sânt plate, când nu sânt adevărate asonanţe. Dar căutând în noianul de stihuri, putem avea şi surprize înviorătoare: stavili-pravili, de pildă (Cercare ele voroavă). Ca forme de strofe întâl­ nim chiar şi terza-rime (Alegerea ochilor), destul de cursive, iar ca ritm, găsim versuri în care — la cezură — accentul cade pe ultima silabă, caz foarte puţin frecvent în versificaţia noastră (îl întâlnim, între alte extrem de puţine pilde, la Gr. Alexandrescu: Epistolă către Voltaire):

s

Ab, cu ce ochi vă privim, / curatelor desfătări, Când vă schimbaţi în amar / şi în jalnice fiinţi. (Copiii morţi)

Solecisme: dar însă (Cercare de voroavă) şi moldovenisme din bel­ şug: poroncă, se miară (Cruzii Elini), minuntul (Eloisa), nenorocita’n de mine (Către Leandru ce nu venea), o ticdloasa’n de mine (Moartea lui Vasilică Balş), pruba (Voroavă...) „N’am feştelit nicodată mânile meLe’n argint44 (Moartea părimtelui meu) — care e şi o expresie vulgară, ca şi aceasta: „Şi nu te milostiveşti / Lacrimile să-mi priveşti / Ce la poala-ţi curg şi/rlău<e (Desnădăjduire). Mai găsim şi alţi termeni caracteristici, în limba întrebuinţată de Conachi : ,,0 fată Dumnezeoae, îmbrăcată tot în flori44 (Visul Amorului). El rosteşte: melanchonie (Amorul clin priete­ şug), întunerecime (Voroavă, II) ş,i sfârşeşte în chipul următor Amor la a ta putere: Mergi şi du-te de la mine, frumuşelelor să spui Că acela cu prin versuri le-a slăvit în vieaţa lui Acum este un scheletru răzemat de cârja lui.

Alături de vorbe arhaice se întâlnesc şi destule barbarisme. amoIn aceeaşi poezie din care am citat versurile^ de mai sus, el spune rului: „Te-am slujit / ...la navali şi la retretec(...

j4


— 19 Sau, în alta : ~v

Amar de sufletul meu Că nu pot într’acest ceas; Lipindu-1 la sânul tău Drept fermoar să ţi-1 las. (Văn1 a nu răsări zori)

!■>

/

Şi.iarăşi expresii desuete: „cu ochii boldiţi-44, etc. şi exclamaţii: „vai mie , ..amar mie . Limba compunerilor lui Conachi ne dă o impresie ba­ rocă, neunitară. Totuşi ea a fost lăudată mult pe vremuri. C.. Negri (Ro­ mânia literară, 1855), Aron Pumnul |Lepturariu, IV. 1. p. 67. notă), I. N. Roman (Convorbiri literare, 1888. p. 304), etc., îi găsesc însuşiri de limpeziciune şi puritate. Iar Ibrăileanu (o. c., p. 303) susţine, din contra, că ceea ce a împiedecat pe Conachi să fie un poet mare a fost limba. In mai bine de jumătate de veac, părerile, în astfel de materie, pot varia fundamental. Astăzi ne putem da seama că adevărul e mai degrabă cu­ prins în aserţiunea din urmă.

12. Influenţele străine, mai ales influenţa franceză, asupra scriitorilor noştri din veacul trecut luminează adâncurile unuia din cele mai inte­ resante aspecte ale literaturii noastre. Aceşti scriitori nu vor apărea, deci, ca elemente izolate, într’un Orient de mult ţinut în afara curentelor de idei ce animaseră vieaţa intelectuală a Europei, ci încă din pragul vea­ cului XIX ei îşi altoesc sensuri nouă pe propria şi modesta lor inspiraţie, asimilând o lume întreagă de simţiri şi chiar gânduri şi încadrându-ne, astfel. în preocupări necunoscute până atunci. Pe lângă ecouri de stil biblic („Pentru ce gemi şi suspini, suflete al meu, răspunde44, Iunie, 23) sau de imagini horaţiene („Na-ţi şi arc, na-ţi şi săgeată, na-ţi şi ghimpul cu venin44, Amor la a ta putere — care amin­ teşte de: „Hic, hie ponite lucida | Funalia et vectes et arcuş, Ode, III, 26, 6 sq. T. A. Naiun, Horatiu, Cluj, 1936, p. 18) — răsunetele din literatura franceză sânt cele mai bogate în poezia lui Conachi, care cunoştea bine limba şi cetea cu pasiune pe poeţii sec. 18 al acestei literaturi. D-l Charles Drouhet (op. cit.) spune, cu drept cuvânt, că tabloul influenţei franceze asupra literaturii noastre — schiţat în liniile lui generate — „are nevoe do atâtea retuşări şi, îndreptări de detaliu44. Tot D-sa a arătat că printre „alcătuirile44 poetului sânt şi traduceri, iar „tălmăcirile44 sânt, de multe ori, numai nişte prelucrări. Mai dovedeşte, apoi, că din lista (dată de Pompi'liu Eliade) de autori francezi care ar fi influenţat lirica noastră de acum vre-o sută de ani, trebue — în ceea ce priveşte înrâurirea, lor asupra lui Conachi — să renunţăm la numele lui Gilbert şi al lui Piron. Ar fi de adăugit, însă, Leonard, poet francez din sec. XVIII, a cărui poezie Le Souvenir, de ex., e originalul după care scriitorul moldovean a


— 20 — tradus inspiraţia sa: Cu prietena ’mpreună. Astfel autorul interesanţi 1 • studiu din Vieaţa româneasca arată ce e just şi ce e exagerat în UlU1 tări-le asupra acestui subiect ale lui Pompiliu Eliade22), Bogdan Dn^" etc. In special, ţin să adaug, Bogdan-Duică a studiat în multe amănunt* acest subiect, aducând, ca de obicei, ingenioase şi lămuritoare ^ contribuţii23). Acest istoric literar ne vorbeşte de influenţa asupra lui Conachi a lui Anacreon, Christopol, a Francezului Lebrun; ne arată că logofătul mol­ dovean traduce din Voltaire, fragmentar, La Henriade, Zaire, Alzire• din Marmontel (fără să o publice) — prima povestire din Contes moraux ba chiar şi Velisarie (Belisaire), din acelaşi. Către Leandru ce nu venea şi[ Cruzii Elini cu jertfă (nişte heroide 24), al căror autor nu se cunoştea) sânt traduceri din Ovidiu, după versiunea franceză (cea dintâi e He­ roida XIX, cea de a doua e din Metamorfoze25), dar prin intermediul traducătorului francez Saint-Ange 26), iar cea dintâi e după Dorat. Iulia către Ovidiu e tot după Dorat27), care mai tratase şi subiectul: Eloisa către Abelard, tradus de Conachi după prelucrarea lui Colardeau, din Englezul Pope (1*088—1744) 28). Tot din Pope e şi Voroavă asupra omului, care ar fi tradusă după Delille (Papadopol-Calimah, op. cit., p. 948). In note, Conachi pomeneşte mereu de „Pop“. E vorba de Essai sur Vliomme (173 3 ) 29). Cât priveşte poemul Eloisa către Abeliard el e sigur tradus din Colardeau (1732— De l’wfluence frangaise sur l’esprit public en Roumanie, Paris, 1898. 23) Conachi şi tragedia lui Lentor (Vieaţa românească, 190G), în care susţine cu destule argumente că această traducere nu e de Beldiman, cum se credea. Despre poetul C. Conachi (Făt-Frumos, 1930, pp. 52—55), Despre C. Conachi, Nurul in poe­ zie şi teorie, (ibiă., pp. 86—93). Şi mai înainte (Convorbiri literare, 1903,pp. 58 67, 162—175, 364—387): Logofătul C. Conachi. 24) O scrisoare de dragoste, în versuri, a unui personaj ilustru e^o heroidă. 25) Cartea XIII, v. 440 şi urm. Sânt două părţi în versiunea franceză: „Polyx6ne immolee au tombeau d’Achille** şi „Plaintes d’H6cube sur la mort de Polyxtne“. (Drouhet, o. c.). Cf. şi Bogdan-Duică (Făt-Frumos, V, 1930, Nr. 1, pp. 52—54) şi Papadopol-Calimah (o. c.), care susţine că hero:da Către Leandru ce nu venea e din poetul grec Musaeus (sec. V)., a cărui operă a fost tradusă în franţu­ zeşte de Clement Marot, Laporte du Theuil şi de Mollevant. 20) Cf. şi C. Botez (Poezii inedite de Conachi. Vieaţa românească, 1906, Nr. 1). 27) Ceea ce spusese şi C. Botez (ibiăem). 28) Drouhet, o. c. şi mai înainte: Al. Papadopol-Calimah, Scrisoare despre Tecuci. Convorbiri literare, 1886, p. 941. (Ch. Drouhet a subliniat faptul — indi­ cat de altfel, deşi mai în treacăt, şi de Pompiliu Eliade şi de C. Botez — că poetul Conachi transpune unele inspiraţii ale vechilor clasici, dar prin intermediul liteiaturii franceze). *0) P. Eliade susţine că acest poem e tradus de Conachi după Letourneur. N. Iorga arată însă că ar fi după... Dufresnel (C. Botez corectează numele acesta, înlocuindu-1 cu du Resnel, susţinând, în ceea ce-1 priveşte — ca şi Papadopol-Calimah — că e după Delille, adăugind însă bănuiala că ar putea fi şi după Fontanes).

s


- 21 -

-I.

cu vre-o suta de versuri mai puţin decât poemul francez (D-l Drouhet a arătat că poetul român lasă la o parte mai ales pasabile în care e vorba de zbuciumul sufletesc al Ileloisei în mănăstire »). Alteori, ecouri chiar clin literatura clasică franceză pot fi scoase la iveală, după o scrutătoare cetire a operei poetului român. Versurile

9

Adu-ţi aminte leliţă, de ceasul acel cumplit Intru care tatăl nostru de moarte era gonit. (Moartea părintelui meu) 30) Poemul francez a fost considerat pe vremuri drept capodopera lui Colardeau^ caro a mai scris şi alte poeme, originale şi traduse (Nopţile lui Young, de ex,), apre­ ciate în epoca sa — şi câteva tragedii. Membru al Academiei franceze, Colardeau a lăsa/t o opera — preţuita de contemporani, mai mult pentru versificaţia lesnicioasă, decât pentru ideile personale, care — din cauza lipsei unei culturi clasice solide a auto­ rului — nu sânt prea atrăgătoare. [Uneori imită prea de aproape modelele ilustre. Cetind unele poeme ale sale, ai zice eă ceteşti cutare fragment de tragedie raeine-iană sau corneliană. Intr’un loe găsim chiar emistihul: „Va, je ne te hăis point‘f, ca în Le Cid III, 14.

5>

Cred că acest modest poet al veacului XVIII a fost cetit cu asiduitate şi la noi, nu numai în epoca lui Conaehi, ei şi mai târziu. Imagina: „fluturii — flori zburătoare^ a lui Alecsandri n’ar fi exclus să-şi aibă geneza în următoarele versuri ale lui Colar­ deau (Oeuvres, Paris, 1825, p. 151: Epître ă M. Duhamcl):

t

... cent papillons epars lui paraissent des fleurs ...

1 'insecte ... s ’enfuit et c'est encore une fleur qui voltige.] începutul poemului pare a fi redat mai fidel în transpunerea scriitorului român. Mai târziu, pasagii întregi sânt lăsate la o parte, iar cele ncsacrificate sânt traduse destul de liber. Iată un exemplu, de la sfârşitul poemului:

•)

Vertu, fille du ciel, oubli sacră du monde, Vous, qui ine promettez des plaisirs âternels, Emportez Hdloîse au sein des immortels — . ■ • Je me meurs!... Abailard, vicns fcrmer ma paupere: Je perdrai mon amour, en perdant ma lumi&re. Dans ces demiers momente, viens du moins recueillir

Ittejtfi

i


— 22 — le-aşi considera ca o

«««,Aiurea, m, „, o răsfrângere a temei atât de — turtureaua care rămâne singură:

ki *-

lne (Andro: cruellef< ...3i) frecvente în toate literat. urile

Acest fel o turturică, de lângă soţia moartă, Nici nu zboară, nici se duce, ci -şi aşteaptă trista soartă. Până ce nelegiutul vânător să o omoare Şi pe dâusa, lângă trupul iubitei ei surioare 32) (Amorul din 'prieteşug)

Et mon dernier baiser, et mon dernier soupir.

O’ sfântă Dumnezeire Ce făgădueşti vieaţa în raiul de fericire Ridică pre Eloisa în ceata nemuritoare, Dar îi dă amorezatul care a iubit-o tare. Abeliard, s’au sfârşit toate, de la moarte nu-i scăpare, Ah,, vin de-mi închide ochii, vin de-mi ţine lumânarea, Căci negreşit pier; amorul pierzând a luminii zare, Vin să-ţi dau cel de pe urmă şi suspin şi sărutare. După rândurile originalului de mai sus, mai urmează în text încă opt versuri, pe care Conachi nu le-a redat de loc în româneşte. Alecsandri (Introducere la scrierile lui C. Negruzzi) şi C. Negri (România lite­ rară, 1855. pp. 73—75, cf. şi Aron Pumnul, LepUirariu IV, 1, p. 66) susţin că acest poem ar fi alcătuit după Baour-Lormian (1770—1854). Autorul Alcătuirilor .şi tălmăcirilor a mai tradus şi „heroida* * Abeliard către Eloisa, care nu s’a publicat. (Cf. C. Botez, o. c. Contrar părerii acestuia, care susţine că traducerea ar fi după Dorat, cred că ea e tot din Colardeau, anume după poemul: Fragment d’une reponse ă’Abailard â Heloise, pp. 47—51, din ediţia mai sus citată). 3i) O întâlnire curioasă mai semnalez între o parte din poezia Slănicul (după 26 ani) [acolo unde poetul caută copacul, pe a cărui scoarţă gravase de mult cuvinte de dragoste evocative] şi aceste rânduri dintr’o poezie a lui Agrippa d’Aubigne (1550—1630) .* Croissez, arbres lieureux, arbres en qui j’ai mis Ces noma et mon serment et mon amour promis. 32) E vorba de Tkanok, leşinat.

Zulnia desnădăjduită, care nu ştie cum să vie în ajutorul lui

s

4

)


— 23 —

Şi încă un ecou asemănător: Intre mii de păsărele Răsună,, cu vers plăcut, Glasul bietei turturele Ce soţia şi-a pierdut.

• i

(Borul) w).

împotriva afirmaţiei lui G-. Ibrăileanu (op. cit.), care susţinea că Alcătuirile lui Conachi „ nu pot fi imitate după franţuzeşte4 ‘, cum arăta Pompiliu El iade, am produs altădată 34) un exemplu elocvent, care in­ firmă spusele prea definitive şi credule ale criticului moldovean. E vorba de poezia In lipsa ci, tradusă fidel de fapt — deşi e trecută la Alcătuiri — după romanţa atât de populară: Que le jour mc dure, a lui J. J. Rousseau: IN LIPSA EI

fi

Cât mi-i de urît când sînt fără tine! Toate pe pământ moarte-s pentru mine, Ori şi unde-oi fi, dacă nu eşti faţă, Parcă-ş pe-un pustiu,, afară din vieaţă. Vai de mine-atunci când nu vii îndată. Pe urmă-ţi mă iau şi plâng ziua toată Şi de-o pierd din ochi, leşin simt că-mi vine. De-o găsesc. învii şi-alerg după tine. . Simtu-te că vii? Tremur peste fire, De te văd, mă pierd şi-mi ies din simţire. Guriţa deschizi, cerul se deschide, De mână mă iai,, foe simt că m’nprinde. In braţe mă ţii, fulgeră văzduhul, La sânu-ţi mă strângi, cad şi îmi dau duhul. Alcătuiri şi tălmăciri, cd. 1887, p. 131.

QUE LE JOUR ME DURE

Que le jour me dure Passe loin de toi Toute la nature N’est plus rien pour moi. Le plus vert bocage Quand tu n *y viens pas N'est qu’un lieu sauvage, Pour moi sans appas.

: 1

i Helas! si je passe Un jour sans te voir, Je cherche ta trace Dans mon desespoir. Si je t’ai perdue Je reste â pleurer! Mon âme âperdue Est pr&s d’expirer. Le coeur me palpite, Quand j’entends ta voix. Tout mon sang s’agite, D£s que ie te vois. Ouvres-tu la bouche Les cieux vont s ’ouvrir Si ta main me touche Je me sens frdmir. 35).

ss) O asemănare — fireşte — în imaginile de mai sus, cu tema populară a poeziei lui Ten. Văcărescu. dar şi cu acea a atâtor scriitori străini. (Cf. D. Găzdaru,


— 24 — Am reprodus versiunea franceză după Recueil des oeuvres d, de J J. Rousseau, Tome I. Lcs consolations des miseres de' que cueil de romances, 1793: (?), pp. 297-298 — unde e întitulată! /^ Re' notes. După titlul general al culegerii, s’ar putea crede cn J,ni ^e *r°'s lui Rousseau. Cuvintele de asemene! La Sa" tae.S ” Origina .şi răspândirea motivului „Amărîtă turturică“ în literaturile ro manice, I^i, 1935), unde va fi găsit-o, probabil, Conaclii. Cu acest prilej, transcriu aici încă un răsunet francez al acestei teme, şi pentru caro regret că, momentan, nu sânt în măsură de a da o referinţă mai completă (ca şi pentru versurile citate la nota 31): ii

Tourterelle qui perd son compagnon Ne fut jamais plus que moi desol^e... Hugues de Berze (sfârşitul sec. XII). Un alt ecou românesc se poate întâlni în Preăicele lui P. Maior (apud G. Bogdan. Duică, P. Maior, Cernăuţi, 1893, p. 23): „cântecul turturică! care-şi plânge soţul mort, ca ea să plângă văduva* 1... 34) Anuarul Societăţii „Gr. Alexandre$cu‘*, Nr. 3, Focşani, 1921—1922, p 59. 35) Romanţa lui Rousseau pare a fi, pe alocuri, o parafrazare a unor versuri din Sapho (Cf. Imitation de Sapho, de Delille: Poâsies fugitives, Paris, 1807, p. 169): Dc veine eu veine, une subtile flamme Court dans mon sein, sitot que je te vois; Et dans le trouble ou s ’egare mon âme Je demeure sans voix. însuşi Conaclii pare a fi cunoscut această poezie (pe Saplio a cunoseut-o sigur, cf. G. Bogdan-Duică, Conv. lit., 1903, p. 61), al cărui final îl găsim transpus la sfârşitul romanţei poetului moldovean, pe când în cântecul lui Rousseau el lipseşte: Et sans haleinc, interdite, eperdue,, je treinble, je me meurs. Aceste versuri ale poetei Sapho au fost traduse în româneşte deI [Heliado # Răduleseu (Curs întreg de poezie generală, 1868, I, p. LXXXVII). Bogdan-Duica aratase (Conv lit 1903, p 170) că In lipsa ei devenise atât do populară, încât o găsim şi în Spitalul amorului a lui A. Pann, iar N Yăcărescu face nişte stihuri: „Am răpus nădejdea / Dorul m’a pătruns", etc., de care zice că trebue cântate„pa glasu . a mi-i de urît, când sânt fără tine". Cu titlu de curiozitate, transcriu aici şi un cântec de Heine, în traducerea franelemente ceză a lui Em. Montegut (Bevue des deux rnondes, 1884, 15 mai, p. 276), cu ^ ale cuprinsului, care — prin coincidenţă, poate — schiţează unele ciudate asemanan. chagrins s ,6vanouissent \ lorsque je ais „Chdrie, lorsque je vois tes yeux, peines et sein, le ciel entier descend ta bouche, je suis tout â fait guGri; si je repose sur ton moi. Pourtant si tu dis: je faime, soudain je pleure agrement . sur

-


TI

- 25 —

'-T

celui ce a compus versurile. La cântecul acesta indicaţia lipseşte. Şi încă o dovadă despie aceasta. Inţr un loc al cărţii (p. 317) se spune: „Quoique la românce sui»van te ne soit pas de Rousseau, cependant... nous avons cru devoi-r l’inserer ici. Les paroles sont de M-me Beauharnais (viitoarea Impdrateasd Josefina?), la musique — de l’editeur de ce recueil“... Prin urmare celelalte romanţe (printre ele şi Air de trois notes) — neînsoţite de astfel de menţiune — aparţin lui Rousseau. Dar Conachi cred că n’a fost străin nici de unele produceri romantice franceze, care pe vremea sa începuse a-şi croi un drum glorios. In Mun­ tenia, numele poeţilor apuseni eu accentuată circulaţie pătrund triumfător, canalizând inspiraţiile celor tineri şi deschizând posibilităţi de exprimare a unor sentimente mai nuanţate. Heliade, în special, face cunoscut pe Lamartine, din care traduc şi alţi poeţi ai noştri (între ei. şi Iancu Văcărescu). Opera aceasta atât de cetită nu putea să-i rămână străină cântă­ reţului moldovean, în scrierile căruia identificăm chiar răsunete de ale versurilor lamartiniene. ,.Un seul etre vous manque et tout est depeuple“ spusese cântăreţul Primelor meditaţii (L’Isolement), iar, după el, Conachi exclamă: „Ah, fără tine şi lumea îmi pare că-i un secriu“ (Am lasat lumea şi slava). întorsături de fraze caracteristice se pot semnala, de asemeni: De nouă ori până astăzi, pământul colindător A călătorit pe crugul soarelui nemişcător... (Jaloba mea)

de comparat cu: Sept fois depuis ce jour l’arbre que j’ai plante Sur sa tombe sans nom a cbangd de feuillage. (Lamartine — Le Crucifix)

Unele teme celebre ale literaturii romantice, „locuri eomune“ ce au alimentat strălucite inspiraţii, se găsesc şi în scrierile poetului nostru. Una din aceste teme (revederea unui- loc, pe care altădata -ai a m alături de fiinţa iubită) a dat literaturii franceze trei capodopere brice: Le lac a lui Lamartine, Tristesse d’Olympio a lui Hugo şiSouvemr a lui A. de Musset. Tema aceasta, destul de stângaci exprimata, o mţalrum in inspi­ raţiile lui Conachi: Slănkul (du-pă 26 am) ?i Slamcul, 1846, Iulie m 2 (după 27 ani) : Apoi dar scris a fost încă Să te mai văd, naltă stâncă, Să te mai văd, dar vai mie Nu cu draga mea Zulnie, Ci singur, ca vai de mine, Alb şi rece ca şi tine!

i

; !


— 26 — Şi: Toate stau pe o schimbare de la cer pân’po pământ i

sun va fi găsit uneori lucruri ce i se păreau demne de a-i opri atenţii Astfel când a aşternut pe hârtie versurile (din Jaloba mea): * Ea îmi spunea câte trage şi eu câte-am pătimit

Căci fireşte-i cu scădere o durere între doi

nu-şi va fi amintit oare vag de poezia L’Aveu a lui A. Fontaney (f 1837) ? Dans ces rapides coufidenccs Je te racontais mes souffrances Et tu me peignais tes malheurs. Je n’osais pas eueor te parler d’esperance, Mais j’avais compris tes douleurs, Je savais qu’en mela/nt nos pleurs Nous nous consoleriors un jour de l’existencc. (Eug. Asse, Les petits romanUques, 1900, p. 28).

In Stanicul (după 26 ani) spusese că i-a mai fost dat să revadă stân­ cile înalte şi peisajul în mijlocul căruia altădată' petrecuse cu Zuluia sa. Insă n’a mai regăsit copacul (,.Dar unde-i copaciul mare? / ... înţeleg, în ţărnă toate / Le-a prefăcut cruda moarte"), pe scoarţa căruia săpase cu­ vinte în amintirea dragostei lor. Situaţia e aceiaşi într’o poezie (Le Yillage) a lui N. Martin (1814—1877) : J’ai revu le feuillage Qui couvre le gazon Ou, durant la saison. Nous courions sous l’ombrage.

Mais ;je n’ai plus trouve L’arbre ou j’avais grave Nos deux noms sous l’6corce. (Le livre des harmonies, de la familie ct de Vhumanite, 1837, p. 28 30). 30) O temă asemănătoare găsim ]a noi, mai târziu, în Poni (Poezii, Iaşi, f. a.) .

■Răchita de Matilda Cugler-


— 27 -

Catrenul: Către un copil bolnav de moarte (1848): •i

Când născându-te în lume, ca o floare te iveai, Părinţii de bucurie te urau şi tu plângeai ; Iar acum, când cruda moarte te adapă din pahar, Tu zâmbeşti cu bucurie, iar ei se bocesc amar,

trebue să aibă, de asemenea, un izvor străin, după care se va fi inspirat, între alţii, şi poetul francez Eugene Manuel (1823—1907), în Le commencement et la fin (Pages intimes, XLVI. 1866): Bnfants, â votre premiere lieure, On vous sourit et vous pleurez. Puissiez -vous, quand vous partirez, Sourire, alors que l’on vous pleure! 37).

Conachi datoreşte mult şi poetului grec Athanasie Christopulos, a cărui poezie săltăreaţă şi uşoară, cu unele răsfrângeri anacreontice, îi era foarte aproape de suflet. 38). 13. In tonul de romanţă a acestuia a compus multe cântece, care uneori îşi au corespondenţa în versurile Văcăreştilor, ale lui Alecu mai ales, fapt ce a fost socotit drept „o enigmă", de un cercetător literar, 39) care identifică titluri asemănătoare, în bagajul poetic al celor doi cântă* reţi: Rabdă inimă cat poţi, Tu sub cer eşti una, N}ai protivnică sub soare. Cred că explicaţia, care s’a dat de atunci: acea a circulaţiei temelor, da­ torită lăutarilor, trebue primită, fiind cea mar plauzibilă şi mai justă. Dar de cine erau compuse aceste cântece? De Văcăreşti? De Conachi? Probabil că nu se va putea şti vre-odată cu precizie acest lucru. N’ar fi exclus ca, in volumul de Poezii ale lui I. Văcărescu (1848), şi în care editorul, I. Voinescu II. a amestecat cântecele tuturor Văcăreştilor, să se fi strecurat şi 37) Acest catren îl găsim şi în Postumele lui Eminescu ([La un nou născut, şi între paranteze — cuvântul: Arab): Plângând tu ai venit pe-acest pământ; Acei ce te-aşteptau te-au salutat zâmbind; Dar să trăeşti astfel, încât când te vei stinge, Să părăseşti zâmbind amicii ce te-or plânge.

>■1

30) Cf. pentru detalii asupra acestui scriitor, Gr. H. Grandea, Poetul Christopol. Revista literară, 1886 (Nr. 10—11). 30) M. Tipeiu. Poezia lirică românească, de la originile ei până la 1830, Focşani, 1889, pp. 21—22.


— 28 —

S5S*S$fi Si StfiiK&Ss» «*.

ecourj

Ochilor, vărsaţi pârae De lacrimi şi de văpae.

\ i

(De-acum plânge şi suspină)

va corespunde distihului lui Al. Yăcărescu: De lacrimi vărs pârae Cu groaznică văpae.

î

Iar : „Mi-am.Lăsat prietenii, rude, la străini am alergat / Peste mări si vai şi dealuri scapave am căutat11 (Ah, amarnică durere) îşi poate imsi echivalent expresiv în versurile cunoscute ale lui Ianeu Văcărescu: La Carpaţi mi-am adus jalea, Lor am vrut s'o hărăzesc. Răsunetul, frunza, valea Apele mi-o înmulţesc

Apoi Mă sfârşesc, amar mă doare a lui Conachi prezintă mari asemă­ nări cu Dorul deplin al cântăreţului Primăverii amorului. Poeziile boerului moldovean erau foarte populare pe vremea lui. Mulţi şi le copiau, iar lăutarii făceau să răsune curţile boereşti de senti­ mentalele şi adesea dulcegile lor versuri. Astfel, în Noul Erotoent (Sibiu, 1837), Anton Pann introduce şi cântece „străine** : Ah, noroc, noroace, de ex., împrumutat din Conachi pe cale lăutărească 40). Tot astfel va proceda şi în Spitalul amorului (1851). E adevărat că aceste poezii uşoare ale lui Conachi sânt tocmai cântecele care nu-i caracterizează pe deplin talen­ tul, ce se va reliefa în bucăţile analitice, „serioase** 41). In aceste romanţe săltăreţe, inspiraţia poetului se va opri la suprafaţa simţirilor şi va nota, din cântecele ce-i răsunau adesea la ureche, întovărăşite de sunet de cobză şi de viori, crâmpee comunicative: „Astă noapte pe răcoare / Cânta o pri­ vighetoare** — viers care era să încânte, ceva mai «târziu, şi zvăpăiata inimă a lui Creangă, flăcău (Amintiri, cap. IV), sau: „Zori de ziuă se re­ varsă / Şi eu ochii n’am închis**, pe care Heliade (Curs întreg de poezie generală, 1868, I, p. LIII) le laudă, considerându-le versuri „vechi popu­ lare, al eăror autor nu ue este cunoscut11. Alteori compune versuri propui, direct influenţate de cele rustice: „Unde să găsesc scăpare / Şi cm sa ma jeluesc?'1 (Ah, durere otrăvită) — un fel de: „Jelui-m aşi şi n am cui .••• 10) Despre acest mijloc de răspândire a poeziilor lui Conv. Ut., 1903, pp. 58, 162, 365. 4i) Of. şi G. Ibrăileanu, op. cit.

Conachi, cf. Gh. B. Duică,

ii


— 29 -

&^^iSîtt£zzS?V‘ 7~ -

a tatăl vitreg al logodnicei sale, pune ca „motto" al ’poeriei O

care V

repeta acelaşi vers şi la sfârşitul bucăţii mai sus citate c,n * Ş frazată uşor a unui alexandrin: „Am o fiinţă’n‘ W\e TJ™' beşte". Concepţia despre dragoste a poetului „Lăcrămioarelor" prinde, intre altele, dm inspiraţii cum e 8 Martie, de ex. IubirL în rumm seţeaza existenţa, o exalta; ea înalţă sufletul în care sălăşlueşte, dându-i u aripi şi apropiindu-1 de Creator: întinde cu mândrie aripele-ţi uşoare O, sufletul meu vesel! o, suflet fericit! Iualţă-te la ceruri şi zbori cântând la soare ___ ‘v

Când e îndrăgostit, .... omul ridică a sa frunte Şi’n ceruri cu mândrie aţintă ochiul său, Fiinţa lui se’înalţă ca vulturul de munte, Iubirea lui îl schimbă şi-l face Dumnezeu.

Conachi spusese, despre o asemănătoare împrejurare sentimentală: Ah, credi-mă-ţi, inimioare, că o aşa înălţare Dintr’o norocire mică în norocirea cea maro. Sue pe om lângă îngeri şi lângă Dumnezeire Şi-l face trăind să guste a raiului fericire. {Amorul din prieteşug)

!*

Autorul Alcătuirilor şi tălmăcirilor mai spusese, adresându-se iubitei sale (In lipsa ci): Guriţa deschizi, cerul se deschide

iar Alecsandri (Vis de poet): Când privesc la tine, draga mea frumoasă, Raiul îşi deschide poarta-i radioasă.

sau (Dridri): Sufletul meu râde Raiul se deschide.

sau încă (în Cântec de fericire): v>

Căci iubita mea Niniţă, Cu-o zâmbire, cu-o guriţă, ÎMie cerul mi-a deschis...

1


- 30 — Altă expresie poetică, de pildă acea din Eloisa către Abelianl a Conachi: ’ ae

r

Şi să ne sorbim răsuflul amândoi gură la gură...

pare de asemenea a fi trezit ecou în poezia „bardului" : Pcpt la pept, gură la gură, oclii în oclii duios privind...

vers în care e vorba de fuga lui Făt-Frumos şi a Trestianei (Răzbunarea lui Staiu-Palină 42). Dar Alecsandri e urmărit, uneori, şi în forma versurilor sale de cutare ecouri din lectura — asidua — a stihurilor lui Conachi. Unele strofe din poeziile cântăreţului de la Mireeşti ne prezintă o curioasă repetare, la începutul unor versuri, a cuvântului de la sfârşitul versului anterior. Un exemplu (Strigoiul): In prăpastia cea mare, Unde vântul eu turbare Suflă trist, înfricoşat. Vezi o cruce dărîmată Ce de vânt e clătinată, Clătinată ne ’neetat ?

P

1

a

Şi în alte strofe: Cu durere jalnic geme, Geme-un glas îngrozitor.

Sau : Şi sub eruce-acolo zace Zace singur un strigoi.

fi

etc.

Acest procedeu verbal îl găsim, în repetate rânduri, şi la Conachi: Amar de sufletul meu Că nu pot, într’acest ceas, L:pindu-1 la sânul tău, Drept fermuar să ţi-l las, Să U-l las şi el săltând.. . ete. (Pân’a nu răsări zori) stau şoptind cu draga / 42) Şi Eminescu va spune (Singurătate): :,Când eu âtână’n mână, gură’n gură".


- 31 Şi încă: O simţire de iubire în inimă m’a pătruns, M ’« pătruns, dar nu cu. focul acel Snfierbântător___etc. (Jaloba mea)

Sau: ...şi în inimă mă doare, Mă doare... c’acolo numai am trăit în fericire... (Scrisoarea către Zulnia)

•A

>

>■»

Despre oarecare răsunete ale cântecelor logofătului moldovean în poeziile lui Eminescu nu s’a făcut, după cât ştiu, vre-o menţiune43). In revista îndreptar (1930) şi în lucrarea: Eminescu şi Alecsandri (1936) am avut prilejul să stabilesc apropieri între opera poetică a celui ce a scris Luceafărul şi unii înaintaşi ai săi, autohtoni, de care nu-1 des­ părţea, cum greşit s’a crezut atâta vreme, o prăpastie 44): Alecsandri, Bolintineanu, Al Russo, V. Fabian Bob, etc. Şi tot în scrierea mai sus men­ ţionată, notam, între altele, în concluzie (p. 65): „El (Eminescu) a fost rezultatul unei evoluţii fireşti şi logice: e deci un pisc, într’o panoramă de dealuri şi munţi, care-1 străjuesc armonios. După cum cineva ar clădi un strălucit edificiu din piatra unor ruine, poetul nostru a utilizat ele­ mente ale vechii noastre literaturi, din care şi-a ridicat solemnul monu­ ment al unei opere măreţe. Fără cortegiul umil, în mare măsură, al scrie­ rilor care i-au precedat contribuţia, semnificaţia şi valoarea acestuia n’ar putea fi nici explicate şi nici măcar presupuse". Din scrierile acestea trebue să semnalăm şi pe ale lui Conachi. Cetitor pasionat al vechii literaturi româneşti, pe care. 'n Epigonii, a arătat cât de mult o admira şi o cerceta, Eminescu- îşi întârzia, desigur, adesea pri­ virile pe naivele pagini ale Alcătuirilor .fi tălmăcirilor. ■,3) Afară de una, vagă, la G. Bogdan-Duică (Făt-Frumos, 1930, p. 90). 44) Cf., între alţii, D. Murăraşu, Din izvoarele poeziei „Epigonii1 *, 1936 j Badu I. Paul, Izvoarele de inspiraţie a câtorva poezii ale Ini Eminescu, Cluj, 1934, ete. In legătură eu această din urmă scriere, vulnerabilă, poate, în ceea ce priveşte, uneori, motoda, dar harnică şi concludentă în multe puncte ale ei, un critic împrumutând poetului studiat propria-i mentalitate pretenţioasă — a exclamat dispreţuitor: , Toc­ mai de la Creţeanu era să se inspire Eminescu?c<. Ce judecată greşită 1 A uitat, de­ sigur, D-l critic că însuşi marele Moliăre spunea: .,Je prends mon b'en ou je le trouve*c şi că acest bun al său îl găsea câteodată în cele mai obscure pagini alo înaintaşilor sau ale contemporanilor săi. Dar Corneille, dar atâţia alţii? Cerceteze D-l critic, dacă vrea să se lămurească, studiile ce s’au făcut în Oceident asupra izvoarelor celor mai mari talente şi se va convinge, dacă va dori, că exemple de acest fel se pot da nenu­ mărate, din toate literaturile. (O singură pildă aici: manualele franceze dau sursa versulul: „O temps, suspends ton vol“, al lui Lamartine, — care e o reminiscenţă din obscura epopee La Petreide, a obscurului poet Thomas (1732—17S5). Şi nici un critic francez n’a zis încă, după câte ştiu: .,Tocmai pe Thomas era să-l imite Lamartine?“. Ah, aerul suveran şi distant al intelectualului român!).


32 — Este adevărat că în lista pioasă de vechi autori români citaţi în Epi­ gonii, numele Ini Conachi nu figurează, cu toate că şi de el vorbise Pumnul în Lepturariu. Dar Pumnul vorbise şi de alţii, iar Em. nu-şi» putea pro­ pune să dea o listă completă de nume, din „zilele de-aur a scripturilor romane44, deoarece nu alcătuia un tratat de literatură, ci o poezie. Simpatia sa pentru bătrânul poet moldovean se poate constata după unele aspecte ale paginilor ce a scris. Astfel, în colecţia sa de cântece de lume, se găsesc copiate fără indicare de sursă, şi unele inspiraţii din Conachi«). Dacă în versurile lui Conachi întâlnim, în treacăt măcar şi pe Cupidon (Visul amorului) si de mai multe ori, vorba înger aplicată femeii iubite, se poate vorbi si de un „loc comun44 al lirismului epocii. Insă, aiurea înrudirile nar a se contura ceva mai lămurit. Conachi pomenise şi el dej „stapana nopţilor luna44 iar (Luna plină), de cutare fiinţă căldură care e „coroana fe3 (Nume), în alt loc spusese, evocând dragostei intre trecute-. Am iubit-o până’la suflet şi :n iubirea mea Dumnezeu, noroc şi lume pentru mine ea era. (Jaloba mea)

Şi mai precis încă: Te iubii, cunoscui gustul, de hazul tău mă’mbătasem, încât şi pravili şi lege şi pe Dumnezeu uitasem. (Heloisa către Abeliard)

a

versuri care sânt în măsură a ne evoca pe acele din S’ci dus amorul: Prea ne pierdusem tu şi eu In al ei farmec 4C) poate — Prea am uitat pe Dumnezeu Precum uitarăm toate.

Expresie ...eminesciană mai găsim şi în Afrodită şi amorul: De multe ori nu îndrăzneşte Lucru înadins făcut, Dar se pleacă şi robeşte La un nu ştiu ce plăcut.

care anunţa pe acel comunicativ: ,,E-un nu ştiu cum şi-un nu ştin ce44analizează Şi, în acelaşi cântec, versuri ca următoarele, în care se felul cum se naşte dragostea în inimile tinere: O clipeală, o zâmbi re, Un dor mie, nesocotit, Săvârşeşte o rob‘re Unde însuşi n'au gândit. Eminescu şi literatura populară, f. a., Cap. III.

45) Cf. D. Murăraşu, 40) In farmecul fericirii.

—/

!


'!

- 33 -

i

sau: !

Prin vedere el se naşte: Ochi şi buze şi guriţă, etc.

bătătoresc calea acelei impecabil-armonioase strofe din Ce e amorul f Te urmăreşte săptămâni Un pas făcut alene, O dulce strângere de mâni, Un tremurat de gene...

-V

:

De altfel şi la Conachi întâlnim o poezie cu titlu asemănător: Cine-i amorul? 47) Poetul Alcătuirilor şi tălmăcirilor scrisese un alt vers şi mai... emi­ nescian : Ah, te-ai dus, dulce lumină, din zarea ochilor mei '(Pe năsălie)iS)

repetând imaginea şi în Robirea. La Eminescu (Floare albastră): Şi te-ai dus, dulce minune, Şi-a murit iubirea noastră.

Găsim chiar la Eminescu (Călin) emistihul : Bar ce zgomot se aude ?...

iar la Conachi (Către Leandru ce nu venea):

i

Bar ce huet se aude?...

Iar când Eminescu (în Scrisoarea I) schiţează viziunea prăbuşirii lumii: Soarele... ... se’nchide ca o rană printre nori ’ntunecoşi, ... planeţii toţi îngheaţă şi s’asvârl rebeli în spaţ Ei, din frânele luminii şi a soarelui scăpaţi; Iar catapeteazma lumii în adânc s’a înegrit. Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit. Timpul mort şi’ntinde trupul şi devine veşnicie... Şi în noaptea nefiinţei, totul cade, totul tace----

>•:

~y.

47) Vezi apropierea şi la Ibrăileanu, o. cit., p. 303. 48) Cf. 82 opere din literatura română, 1933, p. 28. 3

!'


— 34 — mi e cu neputinţă să-i fi răsărit din subconştient aceste versuri m , Conachi (din Cercare de voroavă asupra omului): aie tai Atunci pământul din centru luând a sa strămutare Ar cădea într’o menută în haos de înecare; Sorii, stelele pornite către obşteasca cădere Ne mai fiind cumpănite de-a altor sfere putere, S’ar vede-se cum, în groază firea toată muritoare Până la cerescul scaun mână a sa văitare.

a lo. încheind, sa schiţam, m două-trei vorbe, însemnătatea acestui stihuitor, pentru literatura noastră. b Ibrăileanu susţine 49) despre Conachi că poate fi considerat drept cel mai important poet al vremii. sale. Dacă el e, azi, uneori ridicol, e din cauza expresiilor nu atât arhaice, cât mai ales vulgare, pe care le între­ buinţează adesea. In realitate, el avea mult talent literar. In altă epocă, a cărei limbă ar fi fost mai fixată, poetul s’ar fi impus mai mult. Trans­ pusă în limba de azi, poezia sa ar avea efect literar deosebit. Acelaşi critic ajunge să spue că, traduse în altă limbă, unele din poeziile de dragoste ale lui Conachi ar putea fi comparate cu... Nopţile lui Musset (deşi recunoaşte că o asemenea apropiere poate părea „comică", „barocă"). Pe de altă parte însă mai afirmă că „nici o bucată de Conachi nu poate fi cetită azi pentru plăcerea noastră". Iar G. Bogdan-Duică, la rându-i, afirmă: „(Conachi) este exponentul culminant al poeziei amoroase dinainte de V. Alecsandri. Nimeni din cu­ rentul său şi al vremii nu l-a întrecut" (Făt-Frumos, 1930, p. 55). Din cele expuse mai sus, s’a putut, cred, constata că, dacă pretenţiile noastre nu sânt prea mari, unele stihuri pot, în adevăr, atinge în noi anu­ mite coarde sensibile. E duioşie sinceră pe alocuri, în „Alcătuirile «c marelui logofăt moldovean, e multă simţire, chiar clocotitoare. Sânt, contrar cum s’a susţinut adesea, şi subiecte variate, pe care am avut prilejul să le trec în revistă şi care nu îndreptăţesc învinuirea de monotonie, ce s a adus operei cântăreţului. O astfel de impresie e produsă de ^versificaţia greoae, nearmonioasă. Cât priveşte cuprinsul acestor cântece, fără îndoiala că multe din ele sânt consacrate dragostelor uşuratice. Dar nu e numai atât în stihurile lui Conachi. Iubirea pentru Zulnia infirmă acuzaţia de frivolitate şi de puţină statornicie sentimentală prin care s’a vrut, adesea, a se caracteriza întreagă această operă. In inspiraţiile „uşoare era mai mult „literatură"; simţire curată, adâncă şi statornică găsim în poemele închinate Zulniei şi amintirii ei. Acestea ar trebui să reliefeze, în primul rând, darul de cântăreţ al lui Conachi, care prin ele şi-a putut cuceri un loc modest în începuturile dibuitoare ale „româneştii poezii".

4») Op. cit., pp. 293, 303, 305, 317.

0

y

52

'


D

a

35,

POEZIILE LUI VASILE CÂRLOVA Ce ironie —- cel puţin la prima cercetare a lucrurilor!... Cârlova, poe­ tul pe care toţi îl consideră romantic, cel dintâi poet romantic al nostru, cântăreţul care — după cum s’a mai observat — într’o epocă primitivă literariceşte, ştie să sugereze stări sufleteşti şi să ia atitudini de „neînţeles" ; evocatorul melancolic al trecutului, cântăreţul tainei amurgului — a fost eternizat, în ochii întregii posterităţi, sub o unică înfăţişare: acea a bainei militareşti, iar ca accesoriu, această singură poză i-a mai hărăzit o cască metalică, făcută să acopere un cap cu părul tuns „chilug" şi să umbrească nişte priviri ce te iscodesc disciplinat şi trist. Dacă facem abstracţie de Marşul lui singura poezie al cărei conţinut cadrează cu un astfel de echipament — cele mai cunoscute’ din inspiraţiile poetului ar crea în mintea noastră o înfăţişare mai degrabă eterică, nişte plete atât de la modă, mai ales pe atunci, şi în plus, de pildă, o cravată uriaşă... Ca şi Ronsard care. înainte de a scrie versuri franceze, a început să compue poezii în limba latinească, autorul „Rumurilor" zmulge unei lire încă impersonale, stihuri greceşti, la care renunţă, pentru melodia graiului autohton. Cum s’a constatat cu dreptate1), talentul tânărului poet nu pipăe terenul — ca alţi contemporani — ci zbueneşte masiv şi grăbit de a câş­ tiga o vreme, care pentru el s’a dovedit tragic de preţioasă. Ca şi Lamartine, în celebrul său cântec de dragoste, Cârlova pare a striga timpului să-şi întrerupă zborul, pentru a găsi răgazul de a intona toate armoniile care îi cântau 'n suflet. Epoca sa n’a reţinut sigur decât cinci din ele, apărute în Curierul românesc, după cum urmează: Buinurile Târgoviştei, în Nr. 3 (mart 1830); Păstorul întristat, în Nr. 16 (mai 1830); Inserarea, în Nr. 13 (iunie 1830), iar postum — celelalte două: Rugăciune, în Nr. 140 (sept. 1839) şi Marşul, în Nr. 153 (oct. 1839). Răsunetul unui fluer, poezie citată în unele notiţe literare, n’a putut fi identificată cu precizie (probabil o confuzie cu Păstorul întristat,^ deşi ceea ee e curios e că o menţionează chiar Heliade, alături de această din urmă poezie), iar despre Fluerul 'păstorului (dată de M. Tipeiu-) ea fiind a lui Cârlova), nu s’a putut dovedi în totul că ar aparţinea acestuia. 1) G. Bogdan-Duieă, Istoria literaturii române moderne, Cluj, 1923, p, 232. 2) M. Tipeiu, Poezia lirică română, de la originile ei până la 1830, Focşani, 1889, p. 77, notă.


— 36 O poezie: Parapon e publicată de Ion Gherasim Gorjan sub sem tura lui V. Cârlova, în Calendar pentru toţi, profetic, amuzant si vonZT,' pe anul 1864 *). Dr. I. Raţiu4) dă o variantă puţin mai desvoltată a n ’ ziei, a cărei paternitate o atribue aceluiaşi scriitor, ca şi. o altă inspiraţi^. Chemarea Patriei, arătată ca find a lui Cârlova, de N. Ţiu cu 5‘) 1 * G: Dar Bogdan-Duică c) susţine că această din urmă producţie (intitu lată, mai întâi, Trei panduri) nu poate fi a aceluiaşi poet. Ea apăruse sub anonimat, în Popolul suveran, din 11 septemvre 1848 si mai degrabă or. fi de atribuit lui Bol in ti nea nu. Dr. Ion Raţiu publică în Unirea de la Blaj, pe 1908 (în Nr. 19, de la 16 mai), cele două poezii ca aparţinând aceluiaşi cântăreţ: Parapon —şi alta, fără titlu, în formă populară şi cu subiect patriotic, ambele comu­ nicate lui de George C. Cârlova, nepotul scriitorului, ca aflate în hârtiile familiei. 0 Se mai pomeneşte, când e vorba de poetul nostru, şi de două tradu­ ceri : Hero şi Leandru, mit versificat după gramaticul grec Musaeus, Musăos sau Musaios (sec. V d. Chr. 7) şi Zaire a lui Voltaire, din care a tradus un act. Aceste traduceri sânt. menţionate de Heliade; din ele nu ni s’a păstrat nimic, deşi în Albina româneasca (25 oct. 1831, p. 180) se afirmă că nu numai Rugăciune şi Marşul, dar chiar şi Hero şi Leandru au apărut în timpul vieţii lui Cârlova, Cum ele n’au putut.fi găsite în nici o colecţie de reviste anterioare anului 1832, G. Bogdan-Duică (ibid.) ajunge la concluzia că bucăţile despre care e vorba trebue să fi fost pu­ blicate în foi volante. Confuzia vremii, în ceea ce priveşte paternitatea unor poezii ale lui Cârlova, se extinde chiar asupra cutărei bucăţi, care astăzi ştim precis că nu aparţine celui ce a scris Ruinurile Târgoviştei. Astfel Aron Pumnul în al său Lepturariu (III, Viena, 1862. pp. 521—524) atribue lui Cârlova . poezia O noapte pe ruinele Târgoviştei de Heliade. inducându-1. probabil, în eroare atât măsura versurilor asemănătoare cu acea din Inserarea. cât şi titlul, în care e vorba despre aceeaşi temă, ca şi în cea mai populară poezie a scriitorului nostru 8). Mă voi opri, în acest, studiu, asupra poeziilor recunoscute de toată lumea ca aparţinând lui Cârlova şi le voi analiza în ordinea în care însuşi poetul şi Heliade le-au publicat în Curierul românesc, deşi această ordine nu este şi acea a compunerii lor, mai greu de stabilit în mod absolut pre­ cis, pentru toate aceste inspiraţii9). 3) Al. Ciorăneseu, Versuri necunoscute ale lui V. Cârlova. Vieaţa românească, mart 1934, pp. 57—60. 4) V. Cârlova, Blaj, 1905, p. . 5) Revista nouă, VI, 1894, p. 362. o) Semănătorul, 1905, p, 735. 7). Di\ 1. Raţiu, o. c., p. 37. E vorba, probabil, de aceeaşi operă, din care tra­ dusese fragmentar şi Conaclii (Către Leandru ce nu venea). 8) Cf. şi X). Murăraşu, Din izvoarele “ poeziei „Epigonii", 1936, pp. 5—6. nu se o) Relatările în această privinţă ale lui Heliade, Odobescu, Vaillant potrivesc cu totul între ele.

a

P

1

*

-


- 37 1, Ruinurile Târgoviştei, scrisă la 19 ani, este cea mai cunoscută din­ tre. ele şi acea care a făurit gloria literară a celui ce-a compus-o Ba mai mult: ea a făcut pe numeroşi cetitori şi cercetători să creadă că autorul este chiar originar din cetatea pe care a cântat-o, — prin analoge cu Heliade şi Gr. Alexandrescu, ambii târgovişteni, care şi ei au exaltat gloria oraşului lor, cu trecut voevodal10). Poezia ruinelor cu totul sporadică în literatura antică — apare în cea franceză, abia prin sec. XVI. Părăsit o bucată de vreme, acest senti­ ment îşi găseşte o nouă expresie, pe la sfârşitul veacului al XVITI-lea, când renaşterea admiraţiei pentru antichitate alimentează o bogată evocare a ruinelor 11), nu după maniera romantică, aşa cum o găsim, de ex., la Cha-

>

V t

,0) Dar faptul că V. Carlova s’ar fi născut la Târgovişte nu numai că astăzi nu mai pare (le loc sigur, în urma contribuţiei preţioase asupra chestiei, a lui I. C. Filitti [Vlădica Luca (\ 1629), strămoş al ‘poetului buzoian Vasile Cârlova (1809— 1831), 1935], dar el nu părea nici mai înainte de această contribuţie, iar relatările •lapidare ce dădeau faptul ca necontroversat erau, adesea,, un ecou — controlat insufi­ cient — al unor spuse nesprijinite decât pe analogii sau presupuneri. Dacă am con­ sulta susţinerile, în această privinţă, ale câtorva scriitori şi istorici însemnaţi de-ai noştri, am vedea că metoda cercetării scrupuloase îi oprea să facă afirmaţii absolute. Astfel Heliade, care-şi cunoştea atât de bine învăţăcelul, spune că „origina şi creş­ terea acestui tânăr a(u) fost mai mult din Târgovişte" (la Bogdan-Duică, Istoria literaturii române, p. 230, după Curierul românesc, 1831, p. 275, unde eu însă n’am găsit această frază) — ceea ce constitue o afirmaţie destul de puţin categorică. Bolintineanu şi Odobeseu ştiau că poetul nu c din Târgovişte, dar îl considerau născut la Bucureşti (cel dintâi, în Albina Pindului, 1868, p. 122; cel de al doilea în Revista română, 1861, p. 361). N. Iorga, în Istoria literaturii române, I, 1907, p. 199, scrie despre Cârlova: „Nu se poate spune cu siguranţă că era din Târgovişte", la care adaugă revelatoarea îndoială: „Familia Cârlova... nu pare să fi fost târgovişteană' ‘. Ov, Densusianu arată că scriitorul „se pare" a se fi născut în Târgovişte (Literatura română modernă, 1921, II, p. 106), iar biograful poetului, Dr. I. Kaţiu (o. c., p. 11) notează prudent: „Până la alt control, vom primi deci şi noi datul cu Târgoviştea". Acest „alt control" „se parc" că a venit: acelaşi cercetător susţinea (la 1908, Unirea din Blaj, p. 171) că familia lui Cârlova era din jud. Buzău, unde avea şi o vie, la Zoreşti. Acolo poetul „petrecu toate toamnele", eu fratele său Costache. Un nepot de al poetului locuia în comuna Nişcov, din acelaşi judeţ. Apoi I. C. Filitti (op. cit.) a adus şi alte preţioase precizări, în privinţa ascendenţei buzoene a lui Cârlova (care a trăit şi la Târgovişte, unde avea rude după mamă: „pe dealurile şi prin ruinurile Târgoviştei şi-a petrecut a sa copilărie", Heliade, l. c.), însă la 1809, când s5a născut, tatăl său era ispravnic de Buzău (Filitti, pp. 13, 14). Asupra împre­ jurărilor morţii sale: poetul nu s’a stins „pentrucă a răcit la un bal", cum susţinuse unii, sau pentrucă a fost de faţă la nunta iubitei sale, după cave a răcit pe drumul spre Craiova (cale de trei zile „cu olacul". N. Tineu, o. c.); ci, în mod cu totul piozaic, în urma unei dizenterii, desigur contractată în timpul serviciului militar şi de cure a zăcut 14 zile, cum afirmase şi Heliade (Curierul rom., ibid., p. 275). A fost înmormântat la Craiova. (Cf. Colonelul Gr. Lăcusteanu, Amintiri, 1935, p. 10 şi Filitti, o. c., p. 14). ii) Cf. Marcel Braunschwig, Notrc litUrature âtudiee dans Ies textes, Paris, 1924, II, p. 278, Nr. 1.

|l


- 38 — teaubriand, Lamartine sau la V. Hugo (din opera cărora si Cori cunoaşte, ca aţâţi tineri intelectuali români de pe vremea Ta °Va Va aspecte), ci după procedee reci, „filosofice-, în care meditaţia S mlocueşte adesea pitorescul descrierilor. * bstracta Sub influenţa acestora şi sub acea a romanticilor poeţii noştri a voltă, în diferite inspiraţii, tema tot mai ispititoare a ruinelor f Cârlova — Heliade, Gr. Alexandrescu, Hrisoverghi, C. Negruzzi se11 ^ inspira din acest larg curent de evocare şi de prea-mărire a Înfati^î0* ce predispun sufletul la reverie şi tristeţe 12). 1 or Criticul Ibraileanu găsea că Rumurile Târgoviştei e „cea mai fru moaşă (poezie) a lui Cârlova-, că e „ceva extraordinar”la 1830- 13) Această opinie este foarte răspândită şi mulţi o primesc ca pe acele ade­ văruri,care nu mai comportă discuţie. Vom încerca să ne dăm seama dacă în realitate această inspiraţie este cea mai înaltă culme din opera ce ne preocupă, dacă e mai adâncă, mai sinceră, mai unitară decât celelalte pro­ duceri poetice ale scriitorului. E drept că admiraţia contemporanilor pentru ea a fost unanimă. După entuziasmul din Muntenia, reprodusă fiind de Albina romaneasca, în april 1830 (p. 116), ea întruneşte numai aprobări, cuvinte elogioase şi din partea cetitorilor moldoveni14). Tinerii o reeitează, o imită. Cârlova devine celebru încă din vieaţă. Poezia lu Iancu Văcărescu: Cununa lui Cârlova nu este o odă scrisă cu prilejul morţii poetului, cum au spus-o cutare autori grăbiţi, ci este expresia admiraţiei spontane a scriitorului mai vârstnic, pentru un camarad care pornea atât de înzestrat pe drumul gloriei15). Poate numai O fată tânără pe patul morţii, a lui Bolintineanu, mai trezise aceleaşi entuziasm. Explicaţia? Probabil pentrucă Ruinurile Târgoviştei a fost cea dintâi poezie publicată a lui Cârlova. Apoi tema tratată era aceea care atingea cât mai mult sensibilitatea contemporană, formată la lectura literaturii apusene: ruine care cheamă gânduri melan­ colice, de zădărnicie; accente minore, care trădează simptomele „boalei veacului-, atât de răspândită; sugerări de stări sufleteşti vagi şi peste tot — o nelinişte insinuantă, ce învălue versul resemnat în neguri de pă­ reri de rău, eteric motivate. De câte ori se vorbeşte despre această poezie, se rosteşte numaidecât şi numele lui Volney — şi de obicei numai al lui — care a inspirat-o. Cred că influenţa — reală — a scriitorului francez (1757—1820) a fost şi este totuşi exagerată. Opera acestui „filosof- : Les ruines ou considerations sur les revolutions des Empires e din 1791 şi e mai mult, după cum s a constatat şi după cum se poate vedea uşor chiar din titlu, o carte de i£) „Literatura română a început, putem spune, prin poezia ruinelor... amestec de exaltare a gloriei străbune şi de mâhnire faţă de prezent". E. Lovmescu, Istoria civilizaţiei române, f. a., II, 208. 13) Curs de literatură română (litografiat), 1909—1910. ii) G. Bogdan-Buică, V. Cârlova. Semănătorul, 1905, p. 709. când îs) Poezia e publicată la 3 iulie 1830, în Curierul românesc, deci pe vremea Cârlova trăia încă.


— 39 filosof ie a istoriei, decât o producţie de natură poetică şi evocativă10) Aceeaşi temă se mai iveşte sporadic şi în cartea sa, scrisă cu patru ani înainte, Voyage en Egypte et en Syric, dar şi acolo se dă întâietate consi­ derentelor de ordin, abstract şi speculativ. „Invocaţia4 4 celei dintâi opere pare a fi reţinut în special atenţia poetului român, căruia i-a oferit ele­ mentele alcătuitoare ale ambianţei, unele stări de suflet şi pe alocuri chiar anumiţi termeni: J© vous salue, rumes solitaires, tombeaux saints^), murs silencieux! ia) f c’est vous que j’invoque; c’est ă vous que j’adresse ma pribre«). Oui, tandis que votre aspect repousse d’un secret effroi Ies regards du vulgaire, mon coeur trouve â vous conterapler le charme des sentiments profonds et doi> liautes pensees*°). Combien d’utiles legons21), de reflexions touchantes ou fortes n’offrez vous pas â l’esprit qui sait vous consulter! C’est vous qui, lorsque la terre entifcre asservie se ta'sait devant Ies tyrans, proclamiez dejă Ies verit6s qu’ils detestent, — etc.

)

■ »

Şi mai departe: „Vous ep.ouvantez Ies tyrans: vous empoisorinez d’une terreur scer&te leurs jouissanccs impies 22).

Sau încă: „vous consolez le malhcureux, en lui offrant un dernier asile“ 23).

In Cap. I al lucrării se vorbeşte şi de păstori („Şi’ntocmai cum păs. torul ce umblă pe câmpii"...): „Les pâtres avaient retire leurs cliameaux...", iar în Cap. II: „Les palais des rois sont devenus le repaire des fauves; les troupeaux parquent au seuil des temples..." 24). Şi tot acolo: j,Yoilâ ce qui subsiste de cette viile puissante"... „Ah! comment s’est 1

V .

io) Criteriul autorului şi scopul urmărit se văd din următoarele rânduri ale cărţii: „Portant toute mon attention sur ce qui concerne le bonheur des liommes dans Petat social, j^eaitrais dans les villes et j’&tudiais les moeurs de leurs liabitants; :ie penetrais dans les palais et j ’observais la conduite de ceux qui gouverncnt; je npecartais dans les campagnes eţ j’examinais la condition des hommes qui cultivent, etc...“ (Cliap. I). 17) Mă vas lângă mormântul al slavei strămoşeşti... îs) O, ziduri întristate... io) La voi, la voi nădejde eu am de ajutor... 20) Le milă îl pătrunderi, de gânduri îl uimiţi... 21) Lrept pildă ne slujiţi... ^ , 22) Şi Cârlova ne vorbeşte de ruinele „unde tiranul încă un pas n a cutezat / Căci la vederea voastră se simte ’nspăimântat" (această din urmă apropiere e făcută şi de G. Bogdan-Duică, Ist. lit. rom. moderne,, p. 157). 23) Aşa şi eu acuma — în viscol de dureri La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri. 24) Aceste din urmă apropieri şi la Bogdan-Duică: op. cit., ibid.


— 40 — eclipsă tant de gloire!... 25). Ainsi donc perissent Ies ouvrages des hommes!26). E adevărat ce s’a spus (Bogdan-Duică) : „Din Volney multă atmosferă în Cârlova", numai dacă se stabileşte că ' a trecut 0 astfel de „atmosferă există la Volney, mai ales in invocaţia lucrării şi di<3 în unele pasagii din Cap. I şi II — cum s’a putut vedea.. Restul onpat,‘ e cu totul în alt stil şi cu- altă înfăţişare decât la poetul român ca — deci — „nu s’a simţit îndemnat să vază lucrurile în felul lui Volnev^ cum spune acelaşi istoric literar (ibid., p. 156), „felul lui Volney" fiind acel al consideraţiilor abstracte ce se arată şi în titlu27). * na Dar ceea ce nu se spune de obicei, sau nu se spune îndeajuns e că nu numai Volney a influenţat pe Cârlova în această poezie, ci şi alf scriitori francezi, mai mari sau mai mici, ai epocei 28). fi Mai întâi însă să trecem în revistă desvoîtarea ideelor poetice şi expresia lor. „Floarea poeziei", „junele cu inima de foc", cum e numit autorul, de N. Bălcescu, îşi începe inspiraţia cu versuri solemne, clar nu prea. *5) Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut... 2G) A omenirii fapte din faţa lumii pier... 27) Poezia ruinelor, caro cu Volney îşi ia un atât de pronunţat avânt, devine, îm curând, un adevărat „loc comun", în literatura franceză romantică, şi în felul acesta începe a căpăta un caracter întrucâtva convenţional, ca şi elementele mitologice din poezia neoclasică. Iată, din zecile de texte similare, unul tipic, semnat Albert des Bordeliers, întitulat Les ruines du châtcau şi publicat în celebra colecţie Les Annales romantiques din 1830 (p. 95). In el e concentrată întreaga... poetică a ruinelor şi la fel cu el au mai apărut şi înainte de această dată atâtea alte cântări, în versuri sau în proză, pe care Cârlova şi alţi poeţi ai noştri fără îndoială că le-au cunoscut (Ossian şi-a avut şi el, tot prin intermediul literaturii franceze, partea lui de contribuţie în acest curent de exaltare a ruinelor): Les ruines sont le charme de la solitude; tristes interprătes d’tm temps quv nfest plus, âchos mourants du passâ, elles font sur l’âme sensiblc une impression profonde; elles inspirent cette touchante reverie a<ux longs soupirs, aux larmes silencieuses, dont la puissance calme nos douleurs et rend nos joies plus douces. Qu’elles soient le fruit des fureurs des hommes ou des pas meurtriers du temps, elles font toujours naxtre d’utiles pensâes. En contemplant ces masses qui n’ont pu râsisler, Voppresseur trouve une legon, et l’opprimâ une esperance. Celui qu’un souvenir amer poursuit et dâvore, celui qui ne croit plus â la vie, souvent â ces murs ăesoles, â ces debris silencieux, vient demander des consolations et la tranquillile qui le fuit. Ces colonnes brisees, â motiâ ensevelies sous la masse qu’elles soutena-ie-nt; Vherbe qui croit dans ces vastes cours; le lierre qui s’attache â ces murs ecroulcs, ont pour lui un charme in-definissable: bientot il est plus calme, une teinte plus douce se repand sur les objets de sa tristesse; il reve. Mais ce ne sont plus des reves de bonheur qui Voccupent, coeur : ces murailles, ces tours sont tonibees; un jour, nulle peine n’agitera son l’avenir aussi lui promet le repos... 28) Câteva apropieri între Volney şi Cârlova face şi N. I. Apostolescu, L influence des romantiques frangais sur la littera-ture roumaine, Paris, 1909.


— 41 răsunătoare, din pricina ii mei or peste tot masculine, iar în primele patru versuri, cu succedarea, la sfârşit, a sunetelor it, ceea ce displăcea armo­ niosului Bolintineanu (Albina Pindului, I, 1868, p. 122): O ziduri întristate! O monument slăvii! In ce mărime’naltă şi voi aţă strălucit, Pe când un soare dulce şi mult mai fericit îşi revărsa lumina pe-acest pământ robit.

Regret faţă de trecut, de un trecut naţional glorios, a cărui amintire e cu atât mai dureroasă, câtă vreme veacurile apuse sânt rechemate în minte de privelişti jalnice, care arată ruina ţării. In patru versuri emoţionate poetul a evocat şi. schiţat trecutul luminos al patriei. Apoi — în­ făţişarea actuală. Şii între cele două tablouri — o transiţie: Dar în sfârşit Saturnu, cum i s’a da*t de sus, In negura uitării îndată v’a supus.

•-

Un nume mitologic, strecurat într’un vers, „şade bine" — vorba lui Caragiale; de aceeaşi părere era şi Cârlova, într’o epocă în care numirile mitologice abundau în compunerile poetice (Saturnu e pus pentru timp ). Starea prezentă: Ce jale vă cuprinde! Cum totul v’a pierit! Sub osândirea soartei de tot aţi înegrit! Din slava strămoşească nimic nu v’a rămas. Ori unde nu se vede nici urma unui pas, Şi’n vreme ce odată oricare muritor, Privea la voi cu râvnă, cu ochi aţintitor, Acum de spaimă multă se trage înapoi îndată ce privirea îi cade drept pe voi.

f a

>• i

Revenirile fugare asupra trecutului sânt făcute să scoată, prin contrast, şi mai viu în evidenţă mizeriile actuale. Procedare prin excelenţă romantică. Aceste constatări au un rost, în economia poeziei . căci fac pe poet să cuprindă cu gândul nu numai; aspectul exterior al prive­ liştilor, ci să disece „cauza lucrurilor", căutând explicaţii, motivări. Ruinele au glas. Pietrele lor vorbesc şi dau îndrumări oamenilor ce le contemplă: Dar încă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut, Când ochiul vă priveşte în liniştit minut. Do milă îl pătrundcţi, de gânduri îl uimiţi... Voi încă în fiinţă drept pildă ne slujiţi Cum cele mai slăvite şi cu temei de fer A omenirii fapte din faţa lumii pier; Cum toate so răpune ca urma îndărăt, Pe aripile vremii^ de nu se mai arăt; Cum omul, cât sa fie în toate săvârşit, Pe negândite cade sau piere în sfârşit.


I

- 42 -

tăi MSStîSSxfiprEs

« r

. - V Mrt_ nm„npcti 'Totul dispare [„toate se răpune cum spunea r Cârlioval : faptele ca şi făptuitorii. Măi ales omul, oricât a.* n ue cade pradă pieirei. Atitudine, dacă vreţi, pesimistă: „cea dintâi a pesimismului literar zice Ibrăileanu, careatât mbea cata­ logările botărîte30). Deromân“ fapt, e va melancolia romantică, de mult caracteris­

tică vremii şi care putea fi şi un ecou al unei indispoziţii sufleteşti trecă­ toare deşi pentru moment sinceră. Era totuşi şi curentul puternic, care dă­ dea o’ anumită înfăţişare inspiraţiilor epocei. Era acea „boala a veacului", atât de răspândită, de contagioasă, de care nu se puteau dezbăra nici poeţii cu un temperament chiar deosebit. Cârlova a scris prea puţin, ca să poată eventual exprima această atitudine intimă, în toate faţetele ei Dar Marşul contrastează, ca poziţie sentimentală, cu poezia ce analizăm! Şi Rugăciune de asemeni, măcar în parte. Unii au putut considera Ruinurile ca poezia cea mai reprezentativă a sufletului celui ce a compus-o şi pentru faptul că autorul a murit de o boală de piept (aşa se credea), în floarea vârstei. Şi atunci legăturile s’au stabilit uşor: melancolie vagă (cum se spune cu o expresie consacrată), presimţire a sfârşitului apro­ piat, pesimism cu tâlc, etc. Dar Marşul răsună ca un strigăt de trâmbiţă, pe un câmp de luptă; dar moartea poetului se ştie astăzi că a fost, pro. babil, o urmare a unui accident, am putea spune: o molipsire funestă, în timpul unei epidemii. In lumina acestor fapte, nu-i aşa că Ruinurile Târgoviştei ne apar ca o poezie ceva mai puţin reprezentativă a tem­ peramentului celui ce a compus-o — şi mai mult a mentalităţii epocei? Dar să continuăm lectura: Eu unul în credinţă mai mult mă mulţumesc A voastră dărâmare pe gânduri să privesc, Decât zidire ’naltă, decât palat frumos, Cu strălucire multă, dar fără un folos. Şi ’ntocmai cum păstorul ce umblă pe câmpii La adăpost aleargă când vede vijelii, Aşa şi eu acuma., în viscol de dureri, La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri. Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer... O patrie, a plânge cu multă jale cer.

Observăm, deocamdată, nu numai în aceste versuri aici citate, ci şi în cele anterioare, abuz de cuvântul mult, care totuşi nu spune... mult. O inversiune: „La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri11. Iarăşi, con­ trast: ruinele umile şi palatele strălucite. Poetul preferă pe cele dintâi. In mijlocul lor găseşte adăpost pentru durerile lui, ca şi păstorul ce fuge 20) Apud Bogdan-Duică, op. cit., p. 308. 30) Scriitori şi curente, Iaşi, 1930, ed. II, p. 230.

*

£


— 43 şi se ascunde de mania cerească. Acest refugiu între ruine sau în singu­ rătate (din pricina suferinţelor, a intimperiilor vieţii) e şi el o temă predilectă romanticilor, m opera cărora Cârlova a putut-o găsi adesea Dar nu numai in opera romanticilor, ci şi în acea a premergătorilor lorneoclasicii. Iată această temă la Chenedolle (1769—1833) °Etudes voetiques, 1820, p. 150: ’ 1 Maia lorsque la colline, oâ l’ombre vient s’asseoir, S’effacc doucement dans Ies vapeurs du soir, J ’aime alors ă dcsccndro au fond de ces vallâes...

Aceiaşi motivare, aceiaşi precizare a clipei când poetul găseşte că refugiul e mai bine venit.

■ f

;

La voi, la voi nădejde eu am de ajutor, Voi sânteţi de cuvinte şi de idei izvor. Când zgomotul de ziuă înceată peste tot, Când noaptea atmosfera întunecă de tot, Când omul de necazuri, de trude ostenit, In liniştirea nopţii se află adormit, Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând, La voi fără sfială viu singur lăcrămând Şi de vederea voastră cea tristă insuflat A noastră neagră soartă descopăr neneetat. Mă văz lângă mormântul al slavei strămoşeşti Şi simt o tânguire de lucruri omeneşti; Şi mi se pare încă e’auz un jalnic glas Zicând aceste vorbe: „Ce, vai! a mai rămas, Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut, Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut!“

Tot aşa 'cântase Dorat (1734—1730), în Lettre du comte de Comminges (citat de H. Potez, Lfelegie en France, avant le Fomantisme, Paris, 1898, p. 63) : Quand nos frăres, lasses de leurs pieux travaux, Endorment leursr tourments au sein d ’un doux repos, Moi seul je veille encor dans cet asile soinbre----

Situaţia e mai frecventă la romanticii propriu zişi, cetiţi cu asidui­ tate de toţi intelectualii tineri români ai epocei, jl de Carlova, tara îndoială (cum o arată şi alte inspiraţii), cu fervenţa deosebita. Evocând Poma veche, Lamartine (în La Liberte, din .\ o uvcl.es mec i a tions poetiques, 1823) exclamă: J’aime â fouler aux pieds tes monuments âpars. J’aime â sentîr le temps plus fort que ta mâmoire, Effacer pas â pas Ies traces de ta gloire----


— 44 — In unele versuri ce urmează poetul francez arată si el folosul privinţa, al ruinelor: ele ne m&ngâe de nimicnicia noastră: 5 într’u Nos monuments sont-ils plus immortcls que nous? Egaux devant le temps, non, ta ruine inunense Nous console du moins de notre d6eadencc.

Şi tot în acel poem, Lamartine mai notează: J’aime, j’aime âvenir rever sur ce tombeau, A. 1 heure ou de la nuit le lugubre flanibeau Comme l’oeil du passâ, flottant sur des ruines, D;un pale demi-deuil revet tes sept collines.

a:

Atitudine asemănătoare şi la V. Hugo (O des et b alia des, 1826 Aux ruines de Montfort-VAmaury), care şi el îşi arată predilecţia pentru adăpostul mângâetor a.1 zidurilor dărâmate : Je vous aimo, 6 d6bris!... Sous vos abris croulants je voudrais habiter Vieilles tours...

5

sau se adresează astfel unui glorios monument (A la Colonne de la place Vendome, ibidem): Que de fois, tu le sais, quand la nuit sous ses voiles Fait fuir la blanche lune ou trembler Ies 6toiIes, Je v:ens, triste, evoquer tes fastes devant moi...

Huhurezi lirici, poeţii aceştia se complac în cadre risipite, între pră­ buşiri elocvente. înfăţişarea ruinelor pune în mişcare puterea de recon­ strucţie a imaginaţiei, care romanţează posibilităţile trecute, crează „atmosferă" şi populează încăperile şubrede cu umbre vii. Concluziile observaţiilor acestor cântăreţi sânt de cele mai multe ori triste. Cârlova cere ruinelor evocatoare ale trecutului slăvit al ţării, deci patriei, dreptul de a plânge în linişte, după ce venise „lăcrămând" între zidurile dărâ­ mate. Nu era, numaidecât, o cauză directă care provoca o asemenea stare de suflet, ci atitudinea sentimentală, larg semnalată în acea vreme, îşi găsea cadrele potrivite de desvoltare. Ruine au existat totdeauna; dar plânsete. atât de multiplicate în preajma lor boala veacului le.a alimentat îndeosebi. Mai amplu ca niciodată, literatura acelei epoci a fost „oglinda societăţii", a societăţii nu de pretutindeni, ci mai ales a celei apusene, „reflectată" într’o literatură peste tot răspândită. Totuşi motivele tristeţii de astă dată sânt arătate: e starea desnadajduită a Ţării, pe care ruinele o simbolizează. După convingerea sugerata de înfăţişarea lor, că vechea glorie a trecut, poetul constată că toate trec

/:

L


- 45 — şi că> deci> s%}f[ om'ul.ui e nes.Plls de trist^ („A noastră neagră soartă descoper neneetat ) şi, din pricina aceasta, el simlte „o tânguire de lucruri omeneşti". Aşa dar, mai- întâi plânge trecutul ţării şi apoi jeleşte soarta omenirii. lotuşii, cu vre-o cateva versuri măi sus, spusese, adresândn-se ruinelor, după .ce ceruse patriei să-i mgădue a plânge: .La voi la voi nădejde eu am de ajutor'Ce fel de nădejde? In zădar km căuta, până la sfârşitul poemei, vre-o lămurire în această privinţă. Nedumerirea creste când cetim, în cele ce urmează: Acest trist glas, ruinuri, pe nune m’a pătruns Şi a huli. vieaţa stare m’a adus.

i

Acesta a fost ajutorul năd'ejdei? Dar nu e numai atât. Cele din urmă versuri ale poemului subliniază nedumerirea:

<r

9

Deci priimiţi ruinuri, cât voi vedea pământ, Să viu spre mângăere, să plâng pc-acest mormânt, Unde tiranul încă un pas n’a cutezat, Căci la vederea voastră se simte spăimântat.

Dacă vederea ruinelor e inspiratoare de nădejde, pentru ce poetul contemplându-le, ajunge de huleşte vieaţa? Şi dacă huleşte vieaţa, ce fel de; mângâere va culege, plângând pe mormântul slavei străbune? Contra­ dicţia e evidentă şi a mai fost, în parte, semnalată31). O singură .,circum­ stanţă uşurătoare" s’ar putea găsi scriitorului. In partea din urmă a poeziei sânt versuri înlocuite cu rânduri punctate. Bogdan-Duică soco­ teşte că aceste puncte ţin locul versurilor tăiate de cenzură şi că ele ar fi descoperit „desigur, actualităţi vinovate, cauze moderne ale negrului pesimism". Mai ştii? In orice caz, poezia — aşa cum ni se prezintă — e lipsită de continuitate. în partea finală, ceea ce face ca şi întregul să apară mai puţin coherent decât alte inspiraţii ale autorului. In partea citată în urmă, 'ntâlnim o rimă săracă: peste tot cu de tot; o cacofonie (aşa cum e greu să nu găsim în mai toate poeziile secolului XIX) • .,Şi mi se pare încă,cfauz un jalnic glas“. Cuvântul priimiţi are, în versul 4 dc la sfârşit, trei silabe: priimiţi. cum se rostea pe atunci şi cum îl găsim, mai totdeauna, şi la alţi poeţi32). In întreaga poezie, ritmul e curgător, deşi nu pare aşa, din pricina rimelor peste tot masculine. E un adevărat record — însă vădit nefolositor. 3i) Cf. de ex. Ov. Densusianu Literatura română modernă, II, 1921, p. 109. Ul­ timele două versuri din citatul de mai sus ar putea fi apropiate de aceste rânduri ale lui V. Hugo (A la colonne dc la place Yendome, O des et l alia des): Jamais, 6 monument, raeme ivres de leur nombre, Les etrangers sans peur n’ont passe sous ton ombre... Leurs pas n’ebranlent pas ton bronze souverain... ==) La Gr. Alexandrescu, de pildă: ..Adevărul, fără.mască, lesne nu c priimit". (Epistolă către Văcărescu).


— 46 Rumurile Tărgoviştei ne prezintă, comunicativ exprimată n <* snflet contagioasă în acea epocă. E discreţie în melodia versurilor ®de rere tainică în vorbele înşiruite cu o precoce dibăcie. Poetul a trăit ° dU' jalea ce se desprindea din privelişti funebre. Dar mai puţin diW0" selecţionarea simţirilor şi a gândurilor ce i se învălmăşeau în sufli ® minte, voind să exprime, fără să le treacă răbdător prin sita disper -1 mântului, toată comoara de imagini şi stări sufleteşti care-1 stănâuei făcând loc şi ecourilor cărturăreşti la care, ca orice'tânăr, ţinea desit,?,! enorm, a scris un poem, cu aspecte de odă eroică şi de elegie un poeme făgădueli înaripate, dar eu avânturi nesigure, inegale33). ’ cu 2. Păstorul întristat. Dorul de evada din medii orâşăneşti şi a se A îndrepta spre refugiul unei lumi mai liniştite, îl găsim la Cârlova ex­ primat şi în poezia mai sus comentată. Sufletul său expune pe larg această tendinţă de potolire a durerilor. în mijlocul unor privelişti primitive, în inspiraţia idilică, pastorală, la care mă voi opri de astă dată. înfăţişările patriarhale, rustice, sânt un balsam pentru agitaţiile complexe ale vieţii urbane, ele sânt ca o surdină pe struna traiului plin de griji împovără­ toare. Chiar când evocarea aceasta este pur fictivă, ea apare ea o vile­ giatură de vară, a spiritului, dorit de a găsi forţe nouă în îmbietoarea lume de contururi simple şi de mişcări domoale. Gândul că te reîntorci pe drumul cu greu făcut de tine şi de generaţii întregi de înaintaşi e odihnitor ca o lăsare în voia apei, pe care trebue să o urci cu sforţări şi energie mistuitoare. Yieaţa la oraş e înotul în susul râului sau e urcuşul anevoios al stâncii, pe care trebue să pui „picior şi mână când .pe-un colţ, când pe alt colţ“. Spiritele visătoare, obosite de'sforţări prea mari pentru puterile lor, sufletele saturate de o vieaţă socială prea rafinată se îmbăiaza bucuros în lacurile-oglindă ale trecutului, mai ales ale uimi trecut bucolic, unde totul respiră blândeţe şi calm. Era în totul oare acesta cazul lui V. Cârlova? In teorie, da. Scriitorii noştri de la începutul veacului XIX au trăit „rânduri de vieţi4*, într’un cadru de vreme puţin desvoltat. Ca Făt-Frumos din poveste, care „învăţa într’o lună ceea ce alţii învăţau îiitr'un an“, aceşti scriitori au fost siliţi să reconstituiască în minte întregi evoluţii lente şi poate n’a fost acesta un dar excepţional al nostru, de care ne-am putea mândri în spe­ cial, ci mai degrabă un rezultat al condiţiilor de vieaţă a poporului nostru. Am făcut astfel de aprofundări sintetice, siliţi de împrejurări, biciuiţi de necesităţile civilizaţiei introduse brusc pe meleagurile noastre, mai întâi în înfăţişările ei exterioare şi apoi, abia, încetul cu încetul, în sen­ surile ei substanţiale. Un om pus în împrejurări extraordinare dă ^dovadă de însuşiri pe care nu şi le bănuia şi atunci, practic şi fulgerător, se adaptează cerinţelor actuale. însuşirile reale ale poeţilor noştri de acurn o sută de ani şi mai bine n’au putut fi valorificate în întregime, din ss) Meritul actual-patriotie al poeziei a fost subliniat de entuziastul Bălcescu, (la sfârşitul cap. XXI, din cartea II. a monografiei sale despre Mihai-Viteazul): „Cântarea ta sublimă asupra ruinelor Tărgoviştei pune pecetea veşniciei asupra-le şi ni le va păstra, chiar când pustiirile anilor le vor şterge cu totul de pe-pământ".

13


— 47 -

>

. • V-»

pricina acestei trăiri înfrigurate şi repezi, în care vieaţa cărţilor înlocuia adesea cotidiana experienţă. Poezia pastorală apare de obicei sau în epoci primitive, sau, mai ales, la apusul unei ere literare bogate; e un gen care, în acest din urmă caz, anunţă întrucâtva decadenţa, preţiozitatea, în sensul unui rafinament voit, alimentat — cum s’ar spune azi — de simţiri „refulate4 ‘: dorul după altfel de lume,, pe care o întrezărim în vis şi în care găsim potolirea unei oboseli a simţirii. Specie de „bovarism4 4 simplist, tendinţa sufletului .către primitivitate a fost cultivată din cele mai vechi timpuri, spre sfâr­ şitul unei producţii literare unitare, abundente şi numai apariţia unui curent nou. deschizător de drumuri nebănuite, îi reducea treptat din strălucire. La noi n’a fost nici acest caz, căci n’au existat împrejurări asemă­ nătoare. N’am avut nici o societate de un rafinament prea accentuat, nici o vieaţa orăşănească ce ar fi uzat puterile de creaţie, şi nici o lite­ ratură poetică amplă şi personală. In Păstorul întristat Cârlova îngână un ecou din lecturile sale harnice. Scriitori antici? Nici o mărturie nu ne arată pe acest poet ca un lector asiduu al vechilor cântăreţi, dacă nu, poate, afirmaţia lui Bolintineanu că înaintaşul său începuse a compune versuri greceşti şi că, îndemnat de prietenul său Yoinescu II, renunţă la această îndeletnicire în folosul cultivării limbii materne. Dacă mânuia atât de bine greaca modernă, fără îndoială că cetea şi în vechea greacă. Dar ce lecturi avea din literatura elenă nu s’ar putea spune, şi e de crezut mai degrabă că era lipsit de o cultură clasică propriu zisă. Unde ar fi putut-o căpăta? E sigur însă — opera sa poetică e dovadă vie — că în schimb cunoştea bine pe neoclasicii francezi şi pe unii romantici, căci după cum la Ro­ mani „pastorala a fost un articol de importaţie grecească44 34), la noi ea va veni din literatura franceză a veacului XVIII şi întrucâtva şi din cea italiană a secolului XVI. Din traduceri franceze, n’ar 'fi fost exclus ca poetul român să fi cunoscut idile ca Daplmis şi Ghloe (Longos) sau ceva din Teocrit ori Virgil. In literatura franceză şi italiană, pastorala îmbracă forme şi genuri mai complicate: opere dramatice,^romane etc. Inspiraţia poetului român e mult mai lineară, fiind vorba în ea de ,.un păstor tânăr, frumos la faţă44, care declară: „iubesc prea dulce o păsto­ riţă / Cu chip prea. dulce, prea drăgălaş" (repetarea adjectivului arată că inspiraţia nu porneşte din străfunduri sufleteşti, ci are în ea ceva convenţional, „livresc44). Pentru asemenea subiect lipsit de întortochieri narative, introducerea e cu mult prea lungă. Păstorul cântă din fluer şi, ca şi în Milm Copilul, vietăţile, lucrurile, turmele, elementele naturii „uimite toate stau împrejur44. Cânele urla ca să-l mângâe, iar Eho, ce zace de om departe, II auzise din loc ascuns, Şi cu suspinuri de greutate La toată vorba îi da răspuns. 34) L6on Levrault, Le Genre pastoral, Paris, 1914, p. 27.


— 48 — Strofă plastică şi înaripată — mai mult decât toate celelalte Poetul întreabă atunci pe păstor ce jale îi apasă pieptul? El îl cotea fericit. Vânturile, ploaia, soarele sânt parcă pentru păstor făcut „câmpii şi codrii vouă zâmbesc44. Oricine are necazurile sale — cel întrebat, care mărturiseşte, de altfel: b e^te Soarta nu lasă pe om în pace Cu mulţumire a fi deplin.

Cc-i lipseşte, dar, celui ce se tângueşte? Adevăr, slavă, cinste, putere Sau bogăţie eu nu doresc, Acestea toate drept o părere Drept nălucire le socotesc.

E declaraţia obişnuită — în poeziile bucolice — a păstorilor, ca şi a acelora ce vor să le imite traiul, şi ajunsese pretutindeni un loc comun, un „clişeu44 35). Doar Gr. Alexandrescu dacă are la noi curajul să rupă cu tradiţia şi să privească vieaţa păstorului sub aspectul ei realist şi chiar prozaic36). Pricina tristeţii am văzut-o: e păstoriţa „cu chip prea dulce, prea drăgălaş44, despre care cel îndrăgostit spune că De lângă mine ea când lipseşte Natura n’are nimic frumos; Sufletul tare mi se mâhneşte Orice pr'vire e de prisos.

Ideea şi tonul sânt lamartiniene: „Un seul etre vous manque et tout est depeuple44. Totuşi ritmul — deşi destul de corect, mult mai corect decât în poeziile de începător ale lui Eminescu — este de o factură vetustă, căci pste caracteristic producţiei poetice de la noi, învechite ca sentimentali­ tate, ca fond. Până în cei dintâi ani ai Convorbirilor literare mai întâlnim — destul de des — ritmul acesta legănător ca o navă şi care dă versurilor un aer veşted. Cetindu-le, ai impresia că priveşti folografii îngălbenite de pe morminte. Această impresie e subliniată şi de existenţa, în voca­ bular, a unor termeni, prin excelenţă demodaţi: Eho, Amor, întristaciune, etc. Afară de Bogdan-Duică, ce găseşte poezia „simţită44, deşi „simţirea era, de astă dată, de origine literară44 şi de Ibrăileanu, care o găseşte 35) La Iancu Văcărescu (Primăvara, amorului): „Lăsând ale lumii-mare / Cinsti, nădejdi şi fumuri seci“... (Cf. M. Tipeiu, o. c., p. 69). 3°) Cf. studiul respectiv asupra Epistolelor lui Gr. Alexandrescu, în acest volum (p. 61 sq.); Haralamb G. Lecca a reluat mult mai târziu (Poezii, 1904, p. 141; Balada Pastorului) aceiaşi temă, exagerând şi subliniind atitud'nea mai sus semnalată.

.-■y


f

- 49 —

Sf

noua, tocmai piin ccca ce g mai vechi în pn ■m,in xm torii noştri o pun totdeauna - şi cu drept curant -ifurrâa tuT^ celorlalte inspiraţii' ale poetului. Ea e totuşi foarte t tur°r părţi ale Ardealului, unde păstorii ci-că ar cânta o i ^ 1 , r trăgănată şi potrivită cu spiritul textului-. (II. Chemli, Foiletoane, ml ,p. 115). 3. Inserarea, ..cel dintâi pastel din literatura noastră", e o poezie prin excelenţa lamartimana. Pastelul e un cadru aici, care dă mai multă .valorificare sentimentelor personale, de o adâncă melancolie, fără cauze precise. Sufletul poetului

ii

!i-

■!:

Ce caută nu ştie, dar simte câ-i lipseşte Fiinţa care poate să-l facă fericit.

E aceiaşi idee poetică, exprimată de Lamartine în l’Isolement: „Un seul etre vous manque et tout est depeuple“, vers care a urmărit prelung pe poetul român. :n al cărui suflet muzicalitatea stihului francez a trezit subtile resonanţe 37). Şi Cârlova căuta „une âme soeur“ : Şi neputând găsi-o în vreme ce-o doreşte, In negura mâhnirii mai mult s’a rătăcit.

i>

11

- -/>*

Comparaţia, care închee poemul, eu luntrea „slobodă pe mare“ arată în mod mai intuitiv zbuciumul său interior. Inserarea e prototipul inspiraţiei romantice, cu toate reminiscenţele de literatură neoclasică, la care poetul îi e greu să renunţe: păstori, păstoriţe, nelipsitul Eho, noaptea, „pe caru-i naintând" 38), etc. Dar şi în Meditaţiile lui Lamartine astfel de ecouri nu se întâlnesc prea rar. In orice literatură, poezia nouă se avântă mai totdeauna de pe piedestalul poeziei vechi, destul ele solid, chiar când apare uzat. Paralela între această inspiraţie şi VIsolement a Ini Lamartine s’a mai făcut, chiar din timpul vieţii lui Cârlova39). Voi intra în^ unele precizări. Ca .şi în Ruinele Tărgoviştei, şi aici autorul se îndepărtează de lume, căutând vraja singurătăţii, în mijlocul naturii. Admiră, la apus, „a soarelui lumină / în vârful unui munteC£,.... ca şi poetul fran­ cez. care scrie: „Souvent sur la montagne, â l’ombre du vieux^chene / Au coucher du soleil tristement je m’assieds“. Mai departe, cântăreţul român, deşi se află „în astă tristă vale“, se aşează „pe muchea cea mai 37) Apropierea aceasta o face mai întâi Pompiliu Eliade, în La Boumanie au 19-e sidcle, Paris, 1914, p. 330. •18) „le cliar de la nuit“ (Le soir) şi „le char vaporeux de la reine des ombres , „le char de l’Aurore** (L’Isolement), la Lamartine. 30) Heliade — iar mai târziu: N. I. Apostolescu, Bogdan-Duică etc. Acesta din urmă menţionează şi Le soir (Ist. Ut., p. 233). 4

! |!

j

r


- 50 — naltă", după cum şi autorul Meditaţiilor (care are şi o poezie Le V Ion) constată că „Au sommet de ces monts, couronnâs de bois somb * ~ Le crepuscule encor jette un dernier rayon" — vers coresnrni7Mfl>eS / celui dintâi din pastelul lui Cârlova: „Pe când abia se vede a soarel?! lumină" .. . Partea descriptivă e mult desvoltată la poetul roman haiV neofit, care nu vrea să lase nimic nerelevat din ceea ce-i încântă ^ virile. .,Le fleuve aux vagues eeumantes" se transformă, modest într>o cârlă. care „întocmai ca o pânză se vede alba’n jos" sau cel mult într’u râu „ce curge nevăzut" şi de care „păstorul nu se’ndură / D’un * să-şi depărteze auzul un minut", probabil pentrucă si el, de ar fi fost poet, ar fi putut spune cu Lamartine (Le Vallon): „Mon âme s’assoupit au murmures des eaux" ... Sufletul e mai mişcat când „luna, vremelnica stăpână / Se urcă pe orizon, câmpiile albind" — ca şi la poetul francez unde „le cbar vaporeux de la reine des ombres / Monte et blanchvt dejâ Ies bords de Vhorizon". Când totul se linişteşte, „Pământul în somn dulce un geamăt parcă scoate" — vers personal, de o plasticitate aleasă. Tocmai la sfârşitul poeziei, autorul încearcă şi game sufleteşti; .Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mângăere / Odihnă, mulţumire nu-i pot găsi de loc". In textul francez: „Mais â ces doux tableaux mon âme indifferente / N’eprouve devant eux ni charmes, ni transports". Versul... „Ori unde veselia din inimă îmi piere" îşi are corespunzătorul lamartinian în „..;Nulle part le bonheur ne m’attend". Compoziţie poetică onorabilă, Inserarea arată un suflet sensibil, des­ chis la influenţe ale căror elemente poetul le găsea în mugurii inspiraţiei sale gingaşe ca o floare de seră. Cuvinte ca filomcle, întristăciune (iar!), dau şi acestei poezii, pe alocuri, un aer de vechime, care contrastează cu notele nouă şi avântate din alte strofe. Cu Vasile Cârlova, Lamartine pune şi mai multă stăpânire pe sufletul tinerei poezii române, care, începând cu Heliade40), îşi arătase tot entuziasmul pentru cântecul vibrant şi jal­ nic al inspiratului romantic, nu numai în ceea ce priveşte fondul, ci chiar factura versificaţiei (în cazul nostru, catrenele formate din versuri alexan­ drine. cu alternare regulată de rime feminine şi masculine, sânt desigur pornite din izvor lamartinian). Romantici — de formaţie sentimentală şi cărturărească — mai toţi poeţii noştri din veacul trecut au arătat predilecţie, în cântecele lor, pen­ tru clipa înserării. După Cârlova, Heliade cu Zburătorul, apoi Eminescu (Seara pe deal) şi până la Coşbuc (Nopte de vara), taina crepuscu­ lului a aruncat pe suflete simţitoare sunete şi colori, melancolii eterice, avânturi frânte... 4. Rugăciune e o poezie vădit prolixă. Douăzeci şi trei de strofe îm­ bracă idei personale şi dârze, care ar fi câştigat mult, dacă ar fi fost pre. zentate într’o formă mai concentrată. Dar nu trebue să uităm că poetul avea doar vre-o 20 de ani când şi-a compus această inspiraţie. Propriu zis, poezia nu e o „rugăciune", în sensul creştin al cuvântului: un imn de 40) G. Bogdan Duieă., Semănătorul, 1905, p. 708.

3

r-M


i

- 51 -

S£Ş “S"«î™ Vn"S SiSsSSS a puterii dumnezeeşti: -— Fiinţ.ă naltă, lungă vedere, Izvor puternic de mângâere, Pavăză sfântă ăstui pământ! l i;

autorul îşi trădează nervoasa stare sufletească, în versurile următoare: Dă ascultare, nu-ţi fie silă, Unui glas jalnic ce cere milă, Ce a se plânge are cuvânt.

Deci mai mult o... reclamaţie, decât o rugăciune. Situaţia originală prin îndrăzneala ei, îndrăzneală de tânăr care, vorba ceea, „dă cu barda în Dumnezeu44. De la strofa a doua, începe dojana indiferenţei Tatălui ceresc (un adevărat proces, cum îi spune Bogdan-Duică)41): Nu se cuvine a so răpune In vânt ca fumul o rugăciune Cu plâns făcută lângă altar.

2

Acest din urmă vers ne-ar arăta că poetul s’a mai rugat probabil, în repetate rânduri, pentru acelaşi scop şi numai neîndeplinirea cerinţelor lui i-a inspirat această nouă atitudine de colindător la porţile cerurilor, sătul de a fi repetat parafrazarea întrebării: „ne daţi ori nu ne daţi?44. Tăcerea vremelnică a Divinităţii a fost luată de nerăbdătorul poet drept respingere a celor cerute — sau nepăsare. Sensul rugăciunii creştine ni se arată şi mai mult, în cele ce urmează, că e departe de a fi pătruns de tânărul cântăreţ. Oricine se închină, spune mai departe rebelul jude­ cător, nădăjdueşte a face „să’ncete vrTm ce amar44, care-i apasă sufletul, sau „să dobândească vre-un bine44 („vre-un ce profit44, cum ar fi spus, mai modest, cutare personaj de-al lui Caragiale, nemulţumit nu de Dumnezeu, ci de o situaţie creată de oameni). Divinitatea, prin prezenţa ei, făgădueşte, de obicei, îndeplinirea celor cerute. Logic deci e ca puterea nemărginită a lui Dumnezeu să fie totdeauna înclinată spre binele şi! folosul omenirii şi să nu lase pe muritori fără sprijin sau „să zacă în asuprire44. In a cincea strofă, se formulează, în sfârşit, dorinţa înfocată a unui suflet ce pare că şi-ar fi pierdut răbdarea, dacă nu toată nădejdea: Nu cer prisoase sau nălucire, Yoesc dreptate, cer mântuire Patriei mele, jalnic pământ, Vai! ale cărui necazuri multe Ce suflet poate să le asculte Şi să nu plângă, dând crezământ?

5*-

41) Istoria literaturii române moderne, p. 235.

h

! i


— 52 — „Ce suflet** afară doar de.... cel al lui Dumnezeu, cai e şi-a întors faţa de la patria ce nici nu mai poate plânge, ci prin gemete doar dacă-s* exală nefericirea. „La ea te’ntoarce**, căci cei asupriţi n’au nici * voia de a-şi striga nedreptatea. De veacuri, neamul nostru zace în restrişte şi într’un atât de mare întunerec. „încât (frumoasă imagine!) nu vede nici ceru! tău**. Şi elementele naturii parcă îi sânt protivnice: Vântul Si suflă tot neplăcere. Norii îi plouă nemângâere.

Florile n’au miros pentru el, iar ivirea primăverii, izvor de nădejdi pentru alţii, lui nu-i aduce nici un balsam sufletesc. Din binefacerile di­ vine, numai ţara noastră nu se poate înfrupta, „ea numai râvna unui Pă­ rinte / puternic foarte de loc nu simte / Ca să-i aducă dulce noroc**. Nu cumva nu merită să se numească naţie, deşi e şi ca. ca şi alte popoare, în­ zestrată cu daruri ce ar fi de folos omenirii? Şi aici ideea contrastului între ce au fost străbunii noştri odată şi ce eram noi atunci, îi alimentează o atât de vie amărăciune, încât înflăcăratul Oârlova, uitând că se adre­ sează lui Dumnezeu, îl face propriul Iui judecător, mirându-se că el poate tolera o situaţie care i se pare neecMtabilă: Cu dreptul este, naltă fiinţă. A fi în astă grea neputinţă, Acum s'ajungă aşa de prost Fiica acelor ce, cât se poate, Cu strălucire urmând în toate Stăpânitorii lumii au fost?

Ideea aceasta latină, de la învăţătura împrăştiată în inima Bucureş­ tilor de marele dascăl din Avrig, plutea în aer (şi fusese aproape la fel exprimată de Lazăr, în Manifestul său). Dar se vede că nu numai bătrânii „sânt grei -.. de pornit/, dar de-i porneşti, sânt grei de-oprit**. Tinerii, uneori, nu se lasă mai pe jos. lata, de pildă, Cârlova, care — prins în horă — trebue să joace. Pornind cu hotărîre procesul, în focul pledoariei pune tot mai mult accentul pe învi­ nuirea schiţată mai sus. Şi atunci, ridicând glasul, întreabă pasionat des­ pre ţara sa *. Cu cc dreptate pradă să fie, Să tot încerce sfântă urgie, Când împotrivă-ţi ea n’a urinat? Cu ce dreptate străinii calcă Dreptul asupră-i, când rău să facă Ea lor vre-odată n’a cugetat?


H. - 53 Situaţia i se pare nu numai nedreaptă,'dar mai ales neexplieabilă logiceşte, nemotivata42). Şi aici Carlova, ca şi Eminescu mai târziu, are aerul să se reculeagă brusc şi sa spue: „dar poate—o, capu-mi pustiu, cu furtune / Gândirile-mi rele zugrum cele bune. Dacă^ neamul meu ţi-a greşit, fie-ţi milă de el sau daca (şi de asta data îaraşi temperamentul îi schimbă directiva inspiraţiei şi clin nou izbucneşte) dacă soarta (?!) împilează acest popor, care n’are vre-o vină,

o*

Cura poţi să suferi eu mulţumire Nevinovata în asuprire Să aridice glas în zadar, Când împotriva voinţei tale Nimic nu poate să te înşale Nici să urmeze un pas măcar?

E contradicţie şi pace, după acesta, în atitudinea Celui prea înalt, care vede totul, care poate opri „răul din drum11 şi totuşi neamului nostru încă nu i-a schimbat soarta. Adânc amărît, pe poet nu l-a părăsit însă cu totul nădejdea, de aceea urmează încă un asalt, pentru a îndu­ pleca voinţa divină, căreia îi imploră ascultare „unui ce cere / Patriei sale bine, folos". Dar din nou, în vorbele sale imploratoare, strecoară — fără să-şi dea seama, poate —alte imputări. Cu gândul mereu la ţara sa, strigă: Cunoaşte-i dreptul, uitat de tine, Şi de aceea călcat de-oricine.

cerând să-i acorde „cu prisos" (ca o contrabalansare pentru... uitarea trecută) ceea „ce i se cade" acestei naţii. Şi dorinţele pentru ţara sa şi le exprimă acuma cât mai pe larg, uitând — ca şi Gr. Alexandrescu, într’o situaţie aproape asemănătoare (Rugăciune) — propria lui fiinţă 42) Ne putem aminti, cu acest prilej,, atitudinea înrudită a lui Eminescu, în Mortua est. Şi el voia să găsească, pentru împăcarea sufletului său zdrobit, o expli­ caţie a morţii iubitei sale tinere şi frumoase: ,.Dar poate acolo să fie castele'1... Acolo, adică în cer. îndoielile, însă, plouă pe cugetul lui neliniştit: „De ce-ai murit, înger, cu faţa cea pală? / Au n’ai fost tu jună, n’ai fost tu frumoasă?"... Şi apoi, şi la el, ghimpele logicei, care nu-i îngădue linişte: O, moartea-i un haos, o mare de stele, Când vieaţa-i o baltă de vise rebele, O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieaţa-i un bas mu pustiu şi urît.

■>

>

Dar pentru iubita lui. existenţa nu fusese nici „o baltă do vise rebele", mer „un basm pustiu si urii". Din contra. Atunci? Bieţi muritori, care judecăm pe Dum­ nezeu, după şovăitoarele coduri ale justiţiei şi mai ales ale legicei umane! Dar cel puţin Eminescu nu şi-a întitulat poezia: „Rugăciune*'.. •

; j


— 54 şi cerinţele personale ce le-ar fi avut: Fă ca patria să devie mare cin t>w strălucită. Fă ca să-i zâmbească şi ei cerul, atâta vreme întunecat S p triotul să aibă fală" a recunoaşte viţa neamului din care se trage E l ] ce sufere astăzi să dispară; ţara să aibă renume în lumea largă &să-ti G ~ treze recunoştinţa pentru binele ce i-1 vei da, să-ţi urmeze în toate voiaPT~ cerească şi râvna proprie să-i fie „pază la orice rău‘ ‘. a Cele ăm urmă trei. strofe ale poeziei — contrastând cu cele ante rioare, printr’un ton senin, îmbibat de fulgere de extaz — vestesc o schim­ bare în soarta ţării, care se iveşte chiar în cursul rugăciunii calde (dar poetul nu se umileşte şi nici nu se pocăeşte acum, ca Vlahuţă, mai târziu în Dormi iubito, de temeritatea judecăţii sale pripite): o lumină „şi dim­ preună un zgomot lin". Zgomotul acesta... lin să fie, cum presupunea Bo«-' dan-Duică43), al războiului ruso-turc din 1828, care ar fi deschis perspec­ tive (triste perspective, o ştim astăzi) neamului nostru? Acest istoric literar dă, în două rânduri, două date diferite, la care ar fi fost compusă poezia: 1828 (în Istoria literaturii române moderne) şi mai, 1830 (în ediţia poeziilor lui Cârlova, din 1906). Dacă e adevărată data din urmă e, cred, mai degrabă o aluzie la înfiinţarea miliţiei naţionale, care_în acelaşi an — a provocat şi în alt rând entuziasmul poetului. Socotesc că nu poate fi aluzie la războiul pomenit şi din pricina sensului acestor versuri: Nu crez să fie semn de furtună, Când de loc vântul nori nu adună...

E un semn — pe care personal nu-1 merita, ingratul — că rugăciunea ce a făcut „de către Sfântul se ’mbrăţişează" ; dovadă e lumina arătată şi care „vesteşte soartă de raze plină / Ce se găteşte ăstui pământ"... Apropierea — ce s’a făcut uneori — între Rugăciune şi inspiraţiile religioase ale lui Lamartine este forţată. Poetul francez nu raţionează în acest fel şi, mai ales, nu intentează proces Divinităţii. De asemenea nu văd că ar fi mai mult misticism creştin „decât la alţi" poeţi români în această inspiraţie. E adevărat că nu abundă motivele mistice în poezia noastră de pe acea vreme, dar misticism fără lirism socotesc că nu se poate concepe. Or, Rugăciune — după cum cu dreptate susţine BogdanjDuică — ^este „poezia cea mai puţin lirică a poetului". In această privinţă, înzestrată cu. mai mult misticism creştin ne apare, mai degrabă, Cântarea Dimineţii a lui Heliade-Pădulescu — pentru a da, în treacăt, un exemplu. E lim­ pede că, înainte de toate, Rugăciune e o poezie patriotică, pe caie discursivitatea expunerii şi temeritatea zvăpăiată a atitudinii autorului o fac, pe alocurea, dacă nu prozaică, desigur rece şi puţin comunicativă, da­ torită şi măsurii versurilor (aceiaşi, ca în Păstorul întristat), ceea ce şi aici dă o impresie de lucru uzat, eşit din modă, impresie la care conţiîbue şi unele rime defectoase: fapte-date, pămnte-simte, calcă-facă, malţecalce, făciit-mult. 43) Ibiă., p. 235.


v.

— 55 -

ea

5. Marşul lui Carlova poate e cea mai reprezentativă poezie a cântă­ reţului nostru. Datorită acestei inspiraţii, Bălcescu a îndrăgit îndeosebi pe autor, căci găsea în versurile solemne exprimată propria lui concepţie politică naţională: numai mulţumită unei armate puternice, bine organi­ zate, Ţările noastre vor putea să retrăiască vremile de glorie apusă. Bolintineanu spune că „oda către oştirea română arată cât acest geniu era puternic". (Poezia romană în diferite epoce, ap ud Bogdan-Duică, Ist. Ut. rom. mod., p. 309). La scriitorii acelei generaţii gândul corespundea faptei, Bălcescu in­ tră în oştire: şi aşa face şi Cârlova, pe lângă alţii. Cu prilejul înfiinţării acestei miliţii naţionale, poetul îşi scrie „Marşul* ‘ său... S’au făcut, de mai multe ori, paralele între această compoziţie poetică şi altele cam cu acelaşi subiect, din literatura noastră44), mai ales între Marşul lui Cârlova şi Deşteptarea României a lui Alecsandri. Sau paralela între acest marş şi acel al lui Iancu Văcărescu, scris cu puţin înainte şi - care, se crede, l-a inspirat45). Nu voi> reveni asupra lor. Poezia care ne preocupă nu s’a „pus pe muzică**, aşa cum e obiceiul, când e vorba de astfel de produceri, pline de îndemn, ce în majoritatea cazurilor se cântă în mere. Şi — lucru curios! Există o melodie răspândită prin Ardeal, pentru.... Păstorul întristai, dar nu se găseşte una pentru acest Marş. Poate unde are prea multe „idei**, poate fiindcă strofele n’au toate versurile de o măsură egală... Poetul începe prin a se adresa compatrioţilor săi tineri: Dragii mei copii războnici, ascultare mumei daţi, Iată vreme, mic şi mare, armele să ’mbrăţişaţi, Strigând toţi c’o glăsuire Spre a mumei fericire S’alergăm de obşte, fraţi.

înscrierea în rândurile armatei e un minunat prilej, pentru a păşi pe drumul gloriei. Şi încă ceva, care trebue să aţâţe mândria şi tragerea de inimă ale tinerilor români: Vie-vă copii aminte Că Europa însăşi simte In ce cale aţi intrat.

Iluzie de poet! Europa încă nu se preocupa prea mult de soarta noastră.. Această idee nu era însă frecventă numai la naţiile mici, pe acea vreme. In Franţa chiar, argumentul impunea publicului. In literatures etrangeres au rature frangaise dans ses rapports^ avea Ies . âge^DUcours prononci ă la FacuM des lettres de Paris, 1832, de moyen 44) Printre cei dintâi: G. Coşbuc, Cele trei marşuri, în Tribuna Poporului, Arad, 1897, Nr. 6. >5) M. Tipeiu, o. c., pp. 75—76.

■i


— 56 — J. J. Ampere şi publicat în cartea acestuia: Litterature et voyagcs p 4^ întâlnim exclamaţia semnificativă: „L’Europe nous regarde". Dar eh' ’ înainte de data compunerii Ma:rşului român., găsim sensul expresiei Mirabeau, de ex.. în discursul rostit la 3 fevruar 1789, în faţa Statei & Provinciei, şi întitulat Aux trois ordres — „Nobles provenşaux, l’Eurone est attentive", spune, între altele, fugosul orator. Deci — un loc comun poate, al oratoriei şi al poeziei patriotice46) din vremea aceea, ba şi de mai târziu. Alecsandri nu spusese în Odă ostaşilor români: Şi-aţi probat cu-avântul vostru lumii puse în mirare Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare?

iar Mureşanu: „Să arătăm în lume / Că’n aste mâni mai curge un sânge de Roman"... Cine are răgaz de căutat ar mai găsi desigur şi alte exemple, aşa cum a mai găsit şi Coşbuc, în lucrarea citată. Mai departe: Patria ne îndeamnă să părăsim lenevirea trecută. Sa ne ajutăm unii pe alţii, ca să ne înălţăm. Armele părăsite şi îngropate în ţărână, fiindcă atâta vreme au fost nefolositoare, să le scoatem din nou Ia iveală, iar tinerimea să jure pe ele. Destul aţi lâncezit şi v’aţi umilit în faţa stăpânilorilor. Soarta vi s’a schimbat. „Corbu’n pecete odihnit'* (stema ţării), de care vorbea 'V-ăcărescu, acum capătă o nouă semnifica­ ţie : prinde a da din aripi, ca o chemare la luptă. El sub aripa-i vă cheamă şi vesteşte ca să ştiţi Că de-acuma înainte naţie să vă numiţi.

Ne amintim că, încă de când a scris Rugăciune, dorinţa vie a lui Cârlova era ca poporul nostru să fie numit naţie şi era adânc mâhnit când i se părea că nici Dumnezeu nu contribuia prin puterea Sa, ca .,Europa" să ne numească astfel. Acuma, cu sau fără voia altora, noi ne vom numi aşa cum am dorit totdeauna. Cu această lozincă să păşim înainte, să câştigăm lau­ dele tuturor. Hotărârea noastră să fie gândul de a birui cu orice jertfe, gândul de a fi glorioşi şi uniţi în veci. Vom înfrânge duşmanii, dar izbânda nu ne va face îngânfaţi ci — din contră — vom şti să fim generoşi faţă de cei pe care îi vom învinge. Şi nu se putea să fie altfel, câtă vreme străbunii au dat atâtea strălucite dovezi de vitejie, pe care nu era cu putinţă ca ur­ maşii să n’o fi moştenit. Asemenea calităţi nu puteau pieri. Prea mult tă­ cerea a domnit pe câmpiile româneşti; e timp să răsune acum armele şi să iasă „cetele mereu la rând". E o indicaţie, în strofa următoare, că poetul îşi scria versurile în preajma risipurilor târgoviştene, care 1 mai inspirase şi altădată: Aici şcoala biruinţei într’o vreme a stătut Ale căreia rumuri se văd încă vechi, de mult.47). «) Şi în Marşul românesc (1829) al lui Iancu Văcărescu, aflăm aceiaşi expresie: , Europa vă priveşte'1. 47) Vechi de mult: pleonasm.

*

{


— 57 — E prilejul nimerit să reînviem această slavă, pe care dorind-o şi strigand-o, stramoşu „ale cărora, ţărână (sic) în mormanturi s’a mişcat** 48) privesc plini de emoţie cum se înalţă corbul, atâta vreme adormit şi el. Cele din urmă două strofe sânt îmbălsămate cu adieri de extaz care creşte treptat cu cât ne apropiem de sfârşit. Stihurile sânt dinamice şi solemne: Ce privire dulce mie! Steagul fâlfâe în vânt. Armele lucesc veri-unde, slava iese din mormânt, Tinerimea îndrăzneaţă, Mândră, falnică, măreaţă Uşor calcă pe pământ.

Sufletul se revărsă fericit şi planşete de bucurie izvoresc vioi, tocmai pentru că atâta vreme au fost reţinute: 4

Lacrimă de bucurie curge, curge ne’ncetat! Veacuri sânt de când ascunsă pe-al meu sân tu n’ai picat. Arma Lată că luceşte, Slava iată că zâmbeşte, Corbul iată s’a ’nălţat.

Parcă vezi chipul transfigurat al poetului, urmărind fericit zborul simbolic al corbului care, după presimţirea Văcareseului, „iar acvilă** s’a făcut.

Dintre toate poeziile mai sus analizate, cea mai populară şi mai ad­ mirată este — pe drept sau pe nedrept — Ruinele Târgovistei. Când spune cineva: Cârlova, mai întâi îi vine în minte titlul menţionatei poezii. Şi totuşi, cum am mai afirmat, s’ar putea ca Marşul să fie mai reprezen­ tativ pentru talentul scriitorului—mai adecvat, prin subiect şi tratare, fondului său prim sufletesc. Căci acest prim fond sufletesc de multe ori nu poate fi precizat nici după zeci de producţii, eventual inspirate de o modă literară, de un curent puternic, de autoritatea unui îndrumător, etc. Câţi scriitori nu s’au regăsit pe ei, atât de târziu! Cazul lui Alecsandri,

_t>- •,

48) Cred că lecţiunea cea mai bună a acestui emistih e: „Ale cărora ţărâne“ ... aşa cum a tipărit-o Odobeseu, în Revista româna. 1861 care nota tot acoln- .Această poezie am copiat-o la 1853, după originalul autorului, ce-1 poseda răposatul N. Băl* ©eseu?*. Textul poeziei prezintă şi alte mici variante. Un exemplu: ultimul vers e, aici, „Steagul iată s’a 'nălţat'‘, în loc de Corbul. Şi: „lacrimă de bucurie, curgi, ah curgi neîncetat", în loc de „curge, curge". Poate Heliade, publicând poezia în Curierul românesc, introdusese mici schimbări, iar după textul său s’au luat mai toţi ace.a care au alcătuit ediţiile poeziilor lui Cârlova.

!


— 58 — temperament clasic, senin, echilibrat, autor de numeroase opere cu asn romantic — e semnificativ. Şi al lui Gr. Alexandrescu, într’o largă măsură (Timbra lui Mircea la Cozia redă sintetic o pildă instructivă • nă •+* care ilustrează înfăţişări temperamentale înăscute, iar altele__ asimilat cu vremea — care se suprapun măestrit celor dintâi). Marşul pare repre­ zentativ, căci conţine o ideologie patriotică, pe care poetul a căutat s’o predice prin exemplu. Dacă era un visător melancolic, apăsat de presim­ ţiri neliniştitoare, un om cu sănătatea şubredă, nu s’ar fi înscris de bună voe în rândurile armatei 49). Moartea prematură a poetului se datoreşte după toate probabilităţile, unei epidemii şi nu boalei de piept, aşa cum au ticluit împrejurările cronicari, căutători de efecte literare până când şi în biografiile scriitorilor. Marşul e o poezie lucidă, logică, lipsită de ati­ tudini mistice, ca şi Rugăciune — în care simţul practic şi dorinţele pa­ triotice ale poetului sânt exprimate cu ajutorul unei dialectice insistente, însă limpezi şi pe alocuri chiar uscate. Păstorul întristat tratează un subiect ce n’are aproape nimic din zvăpăiala romantică sau din atitudinile sentimentale ale noului curent. Rămân cele două inspiraţii: Ruinunle Tărgoviştei şi Inserarea, amândouă cuprinzând vădite ecouri lamartiniene, cea din urmă cu aspecte chiar de „pastiche44, compus cu dibăcie. Poezia ruinelor e o temă continuată amplu de romantici şi cultivată harnic de ei. E în aceste două inspiraţii cvmtesenţa atitudinii puternicului curent literar, cu răsunete atât de vii pe atunci în toate ţările europene. Găsim mister, izolare faţă de vulg, visare, cufundare în trecut, singurătate mo­ rală, melancolie — în sfârşit întreaga gamă de sentimente şi tendinţe ale şcoalei literare atât de cuceritoare de suflete. Cât era „loc comun4 * al vremii şi câtă inspiraţie spontană şi sinceră în aceste poezii, e greu de dozat cu precizie. Luând în consideraţie anumită nesiguranţă în înlăn­ ţuirea logică a ideilor din prima producţie şi fidelitatea imitaţiei în ton a celei de a doua — înclin a crede că (dată fiind şi vârsta, receptivă la toate înoirile, a poetului) temperamentul scriitorului s’ar oglindi poate mai limpede în celelalte inspiraţii şi în special în Marşul, decât în fai­ moasa cântare a Tărgoviştei. Această cântare însă răspundea stării su­ fleteşti generale în acea epocă. De multe ori publicul cetitor îşi oglindeşte propriile-i înclinaţii în opera care ia diferite aspecte, după vremuri şi după lectori. Iar cea mai popular'ă scriere a unui autor nu e totdeauna cea mai bună şi cea mai reprezentativă. Alecsandri e popular mai ales prin Cântecul Gintei latine, Banul Mărăcine, Sergentul. etc. Tosif — prin 7.o arme, care nu sânt cele mai de valoare producţii ale lor. Altă chestiune. Aproape pretutindeni, când se pomeneşte numele lui Cârlova, se adaugă vorbele: „primul nostru poet modern44. Cred că această caracte­ rizare a făcut-o mai întâi V. D. Păun, în lucrarea sa Ficţiune, imagine, comparaţiune, Buc. 1896, p. 29, („urzitorul poeziei noastre moderne44). 40) Bălcescu, scriitor care a procedat la fel şi a murit ftizie,, a contractat boala după intrarea sa în armată: în timpul anilor de închisoare şi mai târziu, din cauza r-,vieţii de cânef<, pe care a dus-o în vremea revoluţiei de la 1848, în Ardeal.

*

i

5

j


1 I — 59 —

;

>.

lui Heliade Radulescu, traducător al popularului poet francez. Pe de altă Parte, inspiraţie patriotica mai întâlnisem şi în opera poetică a lui Iancu Văcărescu. Şi apoi, producţia literară a lui Cârlova oglindeşte si înfă­ ţişări familiare vechii literaturi (Păstorul mtristat). Poate o , revizuire" a caracterizării de mai sus n’ar fi inoportună, deşi formulele’de felul ei sânt prea comode, pentru a fi uşor îndepărtate. Titlul de cel dintâi poet modern al nostru socotesc că se cuvine mai degrabă lui Heliade. Cârlova — cum cu dreptate susţine D-l Densusianu50) — putând fi considerat ca un poet de transiţie între epoca Văcăreştilor şi acea a lui Alecsandri. E adevărat că zbucnirea neaşteptată a talentului său a impresionat mult mai mult pe contemporani şi urmaşi., decât desvoltarea lentă şi Dormală a însuşirilor unor alţi scriitori. Iar moartea timpurie a artistului a fost în măsură, mai ales ea, să contribue şi mai accentuat la popularizarea operei prematur frântă. (Personal, cred că dacă Eminescu n’ar fi murit la 39 de ani şi în cunoscutele tragice împrejurări, influenţa sa, atunci şi în anii imediat următori, n’ar fi fost atât de intensă). Şi încă ceva—un lucru, de altfel, care s’a mai semnalat. Producţia poetică a celui dispărut atât de tânăr prezintă în germen o bogată desfăşurare de teme, senti­ mente şi posibilităţi literare. Cinci poezii sigure ale lui Cârlova — cinci teme variate: evocare a trecutului, zugrăvire a naturii, dragoste în cadru pastoral, pietate (sui-generis, e drept) şi patriotism. Alţi cântăreţi pro­ duc volume întregi şi repetă aceiaşi notă; autorul Marsului arată resurse variate şi numeroase numai în cinci poezii. Cum să nu se fi emoţionat cei ce l-au cetit? Dar. de altfel, n’a fost numai emoţie, ci şi entuziasm, urmat de crâncenă zguduire. „Ca o cometă trecătoare strălucişi un minut peste România uimită şi încântată de lucirea ta", exclamă Bălcescu, covârşit — ca şi atâţia alţi contemporani — de dureroasa pierdere. Toate nădej­ dile se pusese în acel tânăr înzestrat, iar după moartea lui, toate presu­ punerile măreţe îşi făceau drum. Ele îşi fac încă şi azi. Ce-ar fi fost Cârlova — dacă ar fi trăit, se întreabă atâţia? Ibrăileanu, care-1 socoate pe Cârlova, într’o privinţă, mai mare decât Eminescu, deoarece la 21 ani -— autorul lAiceafarului nu era încă... „Eminescu" 51), dă curs liber acestor profeţii... trecute. Mulţi — clădind concluziile lor pe aceleaşi premise — cred că literatura română a pierdut în Carlova poate pe cel mai mare talent al ei. Presupuneri fireşti, dar pur şi simplu... gratuite, pentrucă nu au sprijinul unei schelării logice. Cine începe cum ^început Cârlova nu în-, seamnă, numaidecât, că progresează sau măcar că produce mereu. Emi­ nescu n’a început asa şi totuşi la ce piscuri nu i-a ajuns inspiraţia, mai târziu! Iar Rimbaud şi-a încheiat strălucita şi uluitoarea activitate poe­ tică, la... 17 ani şi apoi, în toţi cei 20 ani, cât a mai trăit, n’a mai produs 60) Poezia română în secolul XIX (Nova revistă româna, 1901). 51) Fieaţa românească, 1920, pp. 95—100 şi cursul cit., p. 499.

! i

! !

I


60 nimic! începuturile prea luminoase si impresionante rezervă, gomăffiri • istovirea vine repede, mar ales in literaturile tinere. adesea, deCeea ce e în afară de discuţie însă e realitatea acestui talent tânăr. Pe loti T>oetii noştri, anteriori anilor 1870—75, trebue să-i considerăm de două ori mai de valoare decât sânt. Pentru ce? Din cauza limbii în care sânt siliţi să-şi exteriorizeze inspiraţiile. Ei luptă piept la piept cu o formă '■ebelă netrasă la rândea, cum ar lupta cu un taur, care trebue cu pru­ dentă'îmblânzit sau apucat de coarne. De multe on, talentul ese rănit

formă cursivă şi docilă, aşa cnut ar aparea ea, daca aceiaşi scriitori ar compune-o astăzi. Şi dovada că poeţii noştri din prima jumătate a veacului trecut ar fi dat mult mai mult decât le-au putut îngădui pdsibihlaţi strict conturate e traducerea franceză, făcută de Bolmtineanu, a versu• w hdcă pXl Brises d’Orient (1866), mult superioare originalului Şi sa se noteze Legendelor istorice avea înăscut în el simţul armoniei

*

a

9

■ -*


<?•/

EPISTOLELE LUI GR. ALEXANDRESCU

■a

Cred că cel dintâi care a compus „epistole" versificate, în literatura noastră, a fost Conachi1). Jaloba mea, precum şi Scrisoarea către Zulnia — ca să dau două exemple îndeplinesc multe din caracterele acestei specii de poezie, care s’a numit „didactici şi care ulterior a fost culti­ vată la noi mereu, în tot cursul veacului XIX. Eminescu însuşi n’a dis­ preţuit genul: „Scrisorile" sale nu sânt decât nişte epistole cu titlu mo­ dernizat, iar Linişte a lui Vlahuţă prezintă toate aspectele unei ..scrisori", nelipsind nici „adresantul" : „amicului meu De la Vrancea". Genul a fost strălucit inaugurat de Latini. Ca şi satira, de care o apropie multe trăsături, ea se poate spune că e — întreagă — apanagiu al Romanilor. Francezii au cultivat-o mult, în veacurile XVI (Ronsard), XVII (Boileau) şi XVIII (Voltaire şi apoi neoclasicii). Astăzi nu se mai scriu epistole; subiectele lor alimentează. în prezent articole de ziar, de revistă, mici „eseuri" sau foiletoane („Vremea desăvârşaşte / tot ce inventă omul, tot ce spiritul naşte"), iar corespondenţa se scrie în proză curată — chiar când tratează subiecte „literare" prin excelenţă — şi se expediază prin poştă. Moda e tirană şi în ceea ce priveşte producţiile spiritului. „Epistolele" lui Gr. Alexandrescu sânt un-ecou al culturii franceze a scriitorului şi al modelelor acestei literaturi. Ele par „vechi", doar dacă ne referim la titlu şi la greoaia formă în care sânt îmbrăcate^ideile; conţinutul acestor compuneri poetice e variat şi plin de interes împros­ pătat necontenit. Epistolă Marelui Logofăt I. Văcărescu apare, mai întâi, în ediţia de la 1838 a poeziilor lui Gr. Alexandrescu şi a fost. se .pare, scrisa la 24 august 1837, deşi I. Ghica vorbeşte de ajunul zilei de Sf. Ion şi de o dată anterioară. D Şi Iaucu Văcărescu are un ciclu de „epistole", în culegerea sa de la 1848; dar aceste bucăţi poetice sânt, în majoritatea cazurilor, extrem de scurte, în genul, mai degrabă, în care Voltaire compune astfel de poezii — şi apoi sânt şi ceva mai tardive faţă de acele ale poetului moldovean.


62 — E cunoscută admiraţia pe care poetul nostru o nutrea pentru înain ta$ul său, un fel de „rege al poeziei4 £ româneşti, în acele vremi. Această admiraţie se aecentuiază, mai ales din memorabila seară (despre care ne •vorbeşte Ion Ghica, în Scrisoj'ile sale), în care autorul Fabulelor are pri­ lejul să cunoască personal pe Văcărescu, venit în odaia „băeţilor44 să stea de vorbă cu ei. „Cea mai fericită seară4 4 din vieaţa tânărului cântăreţ i-a rămas acestuia ca un cui luminos bătut în amintire. „Visul copilăriei lui44, a face cunoştinţa lui Văcărescu, se împlineşte. Mai târziu,, cu pri lejul zilei onomastice a celui ce a scris Ceasornicul îndre-ptat, sau cu un alt prilej, Alexandrescu roagă pe Ghica sa strecoare în aşternutul poetului, sub căpătâi, plicul în care se găsea „Epistola44 ce-i adresase. Ea începea, după tehnica lui Boileau2), cu o apostrofa elogioasă: 2) „Rare et fameux esprit, dont la fertile veine../£ (A Molidre). Influenţa lui Boileau — sigură .şi fecundă — asupra lui Gr. Alexandrescu a fost semnalată de Ch. Drouhet, Gr. Alexandrescu şi Voltadre, 1927, p. 4; N. I. Apostolescu, L’influence des romantiques frangais sur la poesie roumaine, Paris, 1909, pp. 111, 120; Miliail Dragomircscu, Teoria poeziei, 1906, p. 66, şi mai întâi de Pompiliu Eliade, Gregoire Alexandresco et ses maîtres frangais. Hevue des deux mondes, 15 dec. 1904, care susţine, în treacăt, ideia paradoxală: „Imiter Boileau e’est, en effet, n’imiter personne; car c’est prendre la vdritd seule pour guide££ (p. 903). Fără să insiste, ci numai constatând influenţa, Pompiliu Eliade face doar apropieri între începutul Epistolei către Văcărescu şi începutul satirei A MoUere. Influenţa lui Boileau era firească în literatura acelei epoci. Tinerii scriitori care învăţau franţuzeşte îşi făceau educaţia literară studiind şi comentând opera acestui poet (la şcoala lui Yaillant, de ex., — dar desigur şi cu orice alt dascăl francez, care preda după operele clasice: Fenelon, La Fontaine, Boileau). Pentru a da o pildă, mă opresc la Iancu "Văcărescu, în a cărui Primăvară a> amo­ rului găsesc un ecou dintr’o epistolă a lui Boileau. Poetul muntean îşi descrie dis­ tracţiile câmpeneşti: cârcd prindea păsări din zbor, cu ajutorul mrejelor,

■9

0

-t

Când prin ţevi fulgerătoare Cu plumb le-azvârleam omor. Trăgeam mulţi din locuinţa Ce-au adânc Pal apei fund Câţi, dând la ’nşelări credinţă, Undiţi lesne Si pătrund... Iar Boileau, în Epître â Lamoignon, spusese: Quelquefois aux appâts d’un liame^on perfide J’amorce, en badinant, le po’sson trop avide, Ou d’un plonib qui suit l’oeil et part avcc Veclair Je vais faire la guerre aux liabitants do l’air.

•4


: - 63 —

w?

$

Tu, cai’e-ai fost din pruncie al muzelor favorit3) Şi ca stramoşească-avere geniul ai moştenit ■*) Cântător al primăverii, ce ai darul a plăcea, A fi nalt cu desluşire, simplu fără a cădea, Care lucruri mici de sine ştii să le măreşti frumos Şi să nu zici niciodată cuvânt ce-ar fi do prisos...

In adevăr, geniu ar trebui să aiba acel scriitor care, în realitate, ar poseda asemenea însuşiri: dar de a plăcea, profunditate — însă nu'ob­ scură, simplitate însă nu plată, talent de a face interesante orice lucruri despre care ar vorbi — şi formă lapidară, concisă... O fi crezut bietul Văcărescu vorbele acestea entuziaste ale emulului său? Dar o fi crezut oare cu tot •dinadinsul chiar Gr. Alexandrescu ceea ce spunea? Laudele lui se potriveau, fără greş, oricărei celebrităţi literare universale. El însă, cu ajutorul lor, caracterizează senin, doar pe... Ian cu Văcărescu. Era cazul să i se aplice lui propriul vers: „Care lucruri mici de sine ştii să le măreşti frumos**... Că doar asta e misiunea poetului. Totuşi Alexandrescu nu era lipsit de simţul măsurii şi al aprecierii critice juste, cum — la prima vedere — s’ar putea crede. Trebuia însă de la început să şi-l câş­ tige pe acel căruia avea să-i adreseze o cerere. E un procedeu nu oportu' nist, ci natural, etern omenesc. Şi în cazul acesta — şi protocolar, cuviin­ cios. O epistolă de obicei se începe aşa: cu elogii. Autorul nu era un debu. tant, în acea vreme, totuşi reputaţia sa literară apărea încă nesigură. Şi apoi Văcărescu fusese admiraţia pură a adolescenţei sale. Ne scuturăm greu de vechile „slăbiciuni**. Dar Alexandrescu nici nu ţintea, la urma urmei, acest scop, ci se îmbăta — desigur — de frumuseţea unor versuri, printre care şi astăzi putem întâlni unele scânteeri (cele două strofe din La pravila ţării, de pildă). O apropiere între această atitudine lăudativă şi acea a lui Eminescu din Epigonii se impune. Atitudinea admirativă, vădit exagerată la prima vedere, a marelui poet, a fost. lămurită de acesta şi pusă la punct, într’o scrisoare către Iacob Negruzzi. Mai circumspect şi mai metodic, Alexandrescu îşi explică şi mai bine părerile ce le are despre maestrul său, chiar în ultimele versuri ale epistolei: .. .când viitorimea Va voi să cerceteze pe acei care întâi Statură începătoarei româneştii poezii®), In rândul celor de frunte numele tău va găsi Şi a ’ntemeerii cinste de la ea vei dobândi. Sânt mv.lt mai vrednici de slavă acei cari au făcut In .ştiinţe sau în arte fericitul început Decât cei ce după dânşii şi de dânşii îndreptaţi Au ajiims desăvârşire, de exemplu-i ajutaţi.

a-:.

3) Tatăl, unchiul şi bunicul lui Iancu Văcărescu au scris versuri. 4) mai degrabă, aici, în înţelesul de „vocaţie literara", „darf< (gânie). 5) sau mai pe înţeles: „Fură întemeetorii poez;ei româneşti'4.


- 64 Cu alte cuvinte: „începutu-i anevoe“. Yăcărescu a fost f semnat pentru vremea sa. Astăzi pot fi scriitori desăvârşiţi Ei î” înfolosit de experienţa înaintaşilor. Meritul lor datoreste multeeW ,S’au netezit calea. 9 celox ce le-au Alexandrescu îşi serie epistola, cu scopul de a cere un sfat îndrum» torului sau. Daca poetul se naşte înzestrat cu talentul de a cânta hotăreşte, tot din acea vreme, şi în ce gen va scrie, sau aceste predilect!; se conturează mai târziu, aşa după cum multă lume părea înclinată " susţie ? Cine e un bun autor dramatic nu se va pricepe să scrie eterii ' cme va scrie asemenea poezii lirice nu va fi familiarizat şi cu cerinţei odei: ..Cme’n multe se încearcă osteneala e’n zădar". Urmează o anton» racterizare sugestivă: ca"

V'

I

Eu dar ce din cruda-mi vârsta, de când ochii am deschis, Când a ’neeput pentru mine al vieţii amar vis. Am iub't deopotrivă tot ce mi-a părut frumos, Tot ce sufletul înalţă şi e minţii de folos... \

Aşa dar poetul s’a familiarizat cu arta, cu frumosul, de când oclivi a deschis. Alexandrescu nu bănuia pe atunci că, într’o zi, va compune versul ce şi-l ;nsuşise candidatul divanului „ad-hoc“ : „încă pân’a nu mă naşte cu am fost patriot mare...“ Vieaţa pentru poet este „vis amar“ şi a fost astfel încă din copilăria sa. Asupra acestei copilării şi a adolescenţei sale, avem, în opera poetică a lui Alexandrescu, caracterizări ce se contrazic între ele: „Zilele-mi ea iarna de viscoloase-mi fură“ (Miezul nopţii), deşi aiurea copilăria e „vârsta mea de aur“ {Întoarcerea). Pe de altă parte spune, despre aceste zile, că: „Puţine suvenire din ele am plăcute / A fost numa’n durere varietatea lor“ {Anul 1840), pentru ca în Vieaţa câmpe­ nească să evoce cu duioşie aspecte, de-ale îndepărtatului trecut personal... ...Atitudinile se schimbă, fără îndoială, ea la atâţia poeţi, după dispoziţia clipelor vieţii. Autorul nu îndrăzneşte a se crede „poet“., deoarece, deşi e convins că „cine’n multe se încearcă, osteneala-i -e’n zadar*£, totuşi e extrem de amărît, neputându-şi da seama în ce gen are mai multă înclinare să scrie. De fapt, în cele ce urmează, el -şi va lămuri, fără să-şi dea seama, predi­ lecţiile. Dar deocamdată totul e vag, nebulos, în conştiinţa lui artistica. Autocaracterizările — ingenioase şi juste în general se succeda gra 1 Tot ce-mi place mă aprinde şi’n minutul ce cetesc A putea luera întocmai deocamdată socotesc Apoi vine cugetarea...

„Cugetarea", adică spiritul cercetător, critic, acel c-are despică firul în patru şi vrea, cu orice preţ, să afle „cauza lucrurilor . .........Pe-al meu spirit întreb: ştii Dacă tu în felu-acesta eşti născut sau nu să scrii?

J


— 65 —

toareŞla’ "ndSei

* ° ^ 36

e

Câte planuri asta aspră idee mi-a stânjenit Şi din ce cărări plăcute, cu putere m’a oprit!

Dacă Alexandrescu a scris atât de puţin, pricina este această îneli nare sâcâitoare şi aridă. Poetul nu*cânta „ca pasărea pe ram“, spontan şi entuziast, ei îşi asculta viersul şi voia, chiar în clipa creaţiei * să-şi dea seama de mecanismul mtern al inspiraţiei, de adevărul, de sensul ei. O comparaţie e introdusă aici, ca să explice Văcărescului şi mai plastic ati­ tudinea sa nehotărîtă. El e întocmai ca un călător pierdut în largul câm­ piei. încotro să apuce? Drumuri numeroase i se deschid înainte-i,°„dar nu ştie care e adevărat44. Nici o tablă indicatoare. Apucă pe un drum- se răsgândeşte; se întoarce, pentru a porni pe un altul, care însă şi el va fi părăsit după puţin. Astfel sânt şi eu; ca dânsul totdeauna rătăcit Ca să nu-1 pierz, lăsând drumul, poate când l-am nimerit.

*

-JXt

E o mică tragedie ce se petrece în sufletul poetului: nimeni nu i-a spus care e genul său şi el însuşi nu poate şti, cel puţin în epoca aceasta, dacă e pe adevărata cale sau nu. Pornit pe panta confesiunilor şi a autocaracterizărilor, Alexandrescu socoteşte că se zugrăveşte exact şi în cele ce urmează, dar aici cred că perspicacitatea sa Pa înşelat, sau, mai degrabă, poetului i-a plăcut să apară în această ipostază, pe care o găsea deosebit de interesantă. Anume, el susţine că atunci când, după multe şovăeli. se hotărăşte să lucreze după un plan ce-şi croeşte. nu e în stare „la sfârşit s’ajung de-a dreptul, fără să mă mai abat“. Considerentele ce ni le înşiră, în continuare, nu par totuşi în directă concordanţă cu această susţinere, care ne arată că, atunci când îşi propune a trata cutare subiect, el se abate din drum. II atrag, aşa dar, amănuntele, lucrurile lăturalnice, epizoadele. Ce ne spune însă poetul mai departe? Dacă descriu o pădure, sumă de copaci îi las Şi la un stejar mai mare trec cu un repede pas. Dacă sânt într’o grădină, pe la flori de rând nu merg, Ci la trandafiri îndată şi apoi la crin alerg. Depărtarea cea mai mare şi ocolul cel mai lung Un ceas nu mă zăboveşte, fac trei păsuri şi ajung. Mărunţişurile-mi scapă...

„Apoi s’avem ertare44, i-ar fi putut răspunde Yăcărescu. Cum se po­ trivesc cele spuse aici cu cele susţinute mai sus? Acolo autorul, epistolei declara că nu poate merge de-a-dreptul la ţintă, făta să se abată, iar aici-— că nu se abate („ocolul cel mai lung un ceas nu mă zăboveşte44) şi că într o clipă ajunge „la sfârşit44 („fac trei păsuri şi ajung44). 5


— 6(3 — Cred că cea dintâi caracterizare, fiind mai spontană e cei Temperamentul analitic al poetului e bine reliefat acolo ’ Cele c

fiu53T

■ JUstă-

<-*31*33 -«»s

Şi mai cred încă ceva. Această caracterizare poate fi al lecturilor sale, din care a utilizat ceea ce i-a părut schiţare lapidarea unui temperament, care ar fi dorit să fie şi al său. Diderot spusese (T,L d Mile Volland, 11 aout 1759, apărută în volum la 1830) : S1W a da nn ouvrage, dans un caractere, dans un tableau, dans une statue ^ un bel endroit, c’est lâ que mes yeux s’arretent, je ne vois que cela ie ne me souviens que de cela, le reste est presque oublie“. Definiţia ce urmează însă e mult mai justă: ...„ideile ce-mi vin / Dacă ’ncep cu o zâmbire se sfârşesc cu un suspin", pe care am putea-o apropia de o alta, a aceluiaşi: „Lumea mă crede vesel, dar astă veselie / Nu spune-a mea. gândire, nu m’arată cum sânt"... (Mângâerea) __care o completează. Zâmbetul său era sau o mască de circumstanţă, sau o mi­ mică — fără rădăcini în adâncimile sufletului. Mai departe atinge iarăşi o extrem de interesantă chestiune: acea a creaţiei literare („Ies affres du style"), de care pentru întâia oară şe ocupă un scriitor român. Dar problema, în ceea ce-1 priveşte pe Alexan­ drescu, prezentându-se mai complex, nu strică să ne oprim puţin în cale, pentru a încerca s’o lămurim. Alexandrescu spune că-i lipseşte „aplicarea", că n’are „darul însem­ nat / A strica şi a preface câte sânt de îndreptat". Darul de a strica îl avea totuşi, într’o largă măsură; „singur ne’ncredinţează", peste câteva versuri: „într’un sfert (?) stric câteodată ce’ntr’o lună am făcut". A preface era mai greu. Această aplicare fără îndoială că-i lipsea, deşi dorea din suflet s’o aibă. Şi ce e curios e că Ion Ghica ne spune de el că, atunci când îşi aşternea gândurile pe hârtie, „tot ştergea şi îndrepta”. Probabil că mai mult ştergea decât îndrepta, Nu-i lipsea aşa dar bunăvoinţa, ci numai pârdalnica de „aplicare". Şi ca dovadă că era adânc conştient de necesitatea corectărilor e că — în prefaţa ediţiei de poezii ale sale, de la 184-7 — vorbeşte de însemnătatea muncii artistice, pentru cizelare, dând exemplu pe Beranger, care muncea câte trei săptămâni,^ pentru un cântec mic, „mărturisire ce dovedeşte câtă străşnicie trebue să aduea un autor la compunerea scrierilor sale". Gr. Alexandrescu n’a adus, însă, nici o „străşnicie", în privinţa aceasta, iar ceea ce a scris despre periecţia formei e şi un răsunet din modelele sale: Boileau, în primul rând, cu sa tira A Moliere, pe care poetul nostru o ştia pe dinafară şi în care au or „Artei poetice" zice: „Si j’ecris quatre mots, j’en effacerai trois . iNunia că scriitorul francez ştia să şi cizeleze versul („polissez-le sans cef® le repolissez“), şi îşi petrecea vieaţa „retouchant uu endroit efl S une page“, pe când scriitorul român recunoştea ea nu poate prefaM din ceea ce a stricat, mărturisire tragică, atata vreme cat poetul iş

a


— 67 —

!

swma eă , gmiu! e o lungă răbdare" („osteneala şi răbdarea pot orice a dobândi ). Şi.atunci, desnadăjduit,

■Vi

Do pământ trântesc condeiul, meseria o urăsc Şi să nu l mai iau în vieată eu mă jur şi hotăresc.

ceea ce spusese şi Boileau în versurile: Et, maudissant vingt fois le d6mon qui m’inspire, Je fais miile serments de ne jamais ecrire.

: !

Aici Alexandrescu, urmandu-şi modelul, transpune liber versurile maestrului său, eitându-1 chiar în corpul versului: &

Dar precum Boalo (sic) zice: Un astâmpăr ne’nţeles Neîncetat se’mpotriveştc hotădrii ce-am ales, De urechi parcă mă trage, din somn noaptea mă deştept, Şi cu multă plecăciune rima mândră o aştept. Patima inimii mele, chiar şi străine nevoi A le pune pe hârtie sânt silit fără să voi.

La scriitorul francez:

&

Mais quand j ’ai bien maudit et Muses et Phebus Je la vois qui paraî.t, quand je n’y pense plus. Aussitât, malgrâ moi, tout mon feu se rallume, Je reprends sur-le-champ le papier et la plume Et, de mes vains serments perdant le souvenir, J’attends de vers en vers qu’elle ăaigne venir °).

Boileau se plânge aici mai mult de greutatea de a găsi rima potri­ vită, dar nu se arată străin de arta cizelării, a răbdării, care poate dărîma penibile obstacole. Versurile de mai sus ale lui Gr. Alexandrescu^ sânt mult mai aproape ea înţeles, de acelea pe care poetul francez Theopile de Viau (1590—1626) le scrie în Elegie a une dame:

a

Mon âme, imaginant, n’a point la patience De bien polir Ies vers et ranger la seience. La rSgle me deplaît, j’Scris confusement...

Temperament artistic nestatornic, autorul „Fabulelor** a trecut de la un gen la altul, ca fluturii din floare’n floare şi ..n’a insistat serios asupra nici unei specii** 7). Asupra nici uneia oare? Predilecţia poetului ». . d) e vorba de rimă. 7) Aron Densusianu, Cercetări literare, Iaşi, 1887, p. 58.

;


— 68 — român e vădită (chiar dacă nu-şi dă seama de ea, de la încenut! fabule. Acestui gen i se consacră 14 versuri. Animalele îi sânt i» ^-Pentru („Lupii, urşii îmi fac slujbă, leii chiar mi se supun"). Ele sânt w** sa spue multe adevăruri. Axei un alt ecou din Boileau si totodits « • e moaşă şi justă caracterizare a vremii poetului: ’ 0 mge'

V-

Socotesc ca putem zice, fără să ue îndoim, Că e prea bun pentru fabuli secolu’n care trăim.

m adevăr, veacul XIX, la noi (şi în special prima lui jumătate! prezintă, ca aspecte caracteristice, şi relaxarea moravurilor — ca în epoca lui August — şi ipocrizia (ca în veacul Regelui Soare). Nu numai în ceea ce-1 priveşte pe Boileau, vremea era potrivită pentru acest gen ci şi înclinarea sa: ,,Je sais bien que mon style est ne pour la satire** (Au Roi, 1675), vers pe care Voltaire îl redă cam liber (A Boileau ou Mon testament): „Ce temps est, reponds-tu, tres bon pour la satire*‘, ceea ce e şi mai exact modelul versului lui Alexandrescu. După asta, o biciuire a ignoranţei cetitorilor din acel timp, care „vin să te întrebe dacă e ade­ vărat / Că în vremea veche cânii au vorbit aşa curat**. Iată în ce socie­ tate poetul trebuia să predice. De ce a făcut-o, mai ales în forma aceasta? P-entrucă adevărul „fără mască, între oameni, lesne nu e priimit**. Şi dacă acest adevăr nu c deghizat cu dibăcie, „ne’nţeleapta lui ivire poate scump să o plăteşti**. O plătise poetul, făcând câteva luni de închisoare preventivă. (Cf. scrisoarea lui I. Gliica despre Gr. Alexandrescu). La sfârşit, înainte de a da o nouă caracterizare — justă — a poeziei lui Iancu Yăcărescu (şi pe caro am văzut-o la începutul analizei noastre) se adresează iarăşi direct scriitorului de predilecţie:

&

*

S

Tu dar, care-ai zis odată cum că naţiile ’ncep Prin poezie fiinţa şi-a lor stare de-şi pricep 8) Slăbiciunea muzei mele vino a o îndrepta, Căci de scriu astăzi în versuri, asta este vina ta. Tu amorul poeziei mie mi l-ai insuflat Şi exemple îndestule de ce e frumos ai dat.

înţelesul celui din urmă vers de mai sus trebue coroborat cu acel al caracterizării finale, care scoate în evidenţă criteriul relativ in aprecierea operei , acestui cântăreţ. Cele spuse însă în anterioarele rânduri nu par a cuprinde exagerări. Alexandrescu face în ele aluzie nu numai la scot primei lui întâlniri cu înaintaşul său, care — uimit de memoria poetica a tânărului învăţăcel şi de entuziasmul său pentru opera ce o compuse l-a îmbrăţişat prezicându-i: „Băete, tu o să fii un poet mare . „ ^ s’a silit cât a putut să nu-şi desmintă pe generosul sau patron s) Iancu Văcărescu spusese: „Orice neam începe / întâi prin poezie / Fiinţa de-şi pricepe'( (Cununa lui Cârlova).

'r.J


— 69 — şi cred ca a fost sincer când a afirmat că dragostea sa pentru, poezie i-a fost insuflată de cetirea stihurilor celui ce a scris Primăvara amorului9). Epistolă familieră D-lui Colonel I. Câmpineanu. _ „Familieră" _ deşi e adresată de un inferior în grad unui ofiţer superior. Epistola începe însă cu vorba „prietene" şi arată, în tot cuprinsul ei, o legătură sufletească mai veche, care putea face abstracţie, măcar pentru moment, de anumite distanţe protocolare oficiale. La 1837 Alexandreseu se afla la Focşani, în calitate de „praporgic", trimes în garnizoana de acolo, „pentru a însemna oile pe răboj", după cum spunea în glumă. „Oraşul Unirii" nu-i este de loc plăcut; în el va duce o vieaţă de surghiun, melancolică şi distrasă. Gându-i călătoreşte departe. în Bucureşti, unde şi-a lăsat prieteni buni, cărţi dragi şi colţuri urbane. în adevăr „familiere". Vine deci să se plângă unuia din credin­ cioşii săi tovarăşi sufleteşti, exprimându-i impresii de pe meleaguri ne­ ospitaliere. Dar... îşi aminteşte că prietenul căruia îi scrie îi spusese mai de mult: „Voe a vă plânge’n proză de TApolon nu aveţi". Şi de aceea îşi va aşterne aleanul „în versuri de un stânjen" 10), înşirând „lu­ cruri de nimic", cum va spune cu modestie. începe ironic, căci totdeauna, pentru un spirit delicat, jelania sen­ timentală repugnă, deşi dorinţa de a-şi „deschide sufletul" este atât de omenească. La Gr. Alexandreseu, ironia este poate şi un rezultat al mân. o) A răspuns Văcăreseu epistolei primite? Pompiliu Eliade (Gr. Al. et ses maîires frangais. Bcvue des ăeux monăes, dec. 1904, p. 884) susţine: „On ne sait pas quclle fut lâ-dessus la râponse du grand logothâte'‘. Cercetătorul se înşela. Văcărescu a răspuns prin aceste câteva versuri, care nu spun, de altfel, mare lucru (deşi sugerează vag vocaţia poetului pentru fabulă) şi care n’or fi lămurit prea mult pe tânărul ce arăta nedumeriri: Ce eşti, încă din pruneie-ţi, pe deplin am prevăzut, Ca Orfeului şi ţie cerul dar ţi-a încrezut. Suflet dând la dobitoace, omenirii dai poveţi Cele prea folositoare, prea plăcute, prea isteţi. Nu lăsa dar niciodată lenea a te rugini Şi acel ce eşti cunoaşte, ca să te faci ce poţi fi. Lui Gr. Alexandreseu. Răspuns la o epistolă a sa, în anul 1837, august 24. • ’ < •* wmjBbesnv, Buc. 1848, p. 277). Păi tocmai de aceasta se plângea bietul Alexandreseu — anume că nu cunoaşte „acel ce este*1. 10) adecă, în acest caz, versuri de 15 silabe, măsură şi a precedentei epistole, care deci nu e „în versuri alexandrine'1 cum s’a susţinut (N. lorga, Istoria literaturii româneşti în veacul XIX, 1907, voi. I, p. 222).

:; i

: i

I


— 70 — driei sale, al fricei de a-şi etala prea indiscret personalitatea- ea »■ să fie pentru poet o mască sub care adesea îşi va ascunde lacrimile u"sese Sânt încredinţat c’a-i râde, când vre-odată ai putea Să mă vezi umblând pe câmpuri, rătăcit cu muza mea Şi vânând câte-o idee, câte-o rima, un cuvânt, Când p’în lună şi p’în stele, când pe cer şi pe pământ. Iar de gropi nici că e vorbă, căci în câte-am căzut eu Căutând câte-un fras nobil, ştie numai Dumnezeu.

V ■

Ironie de cea mai pură esenţă — înrudită cu acea a lui Boileau — ea străbate întreaga compunere ce ne preocupă, căreia îi dă un element de vioiciune, de mişcare, pe care forma greoae nu i l-ar fi putut îm prumuta. Poetul mărturiseşte, aşa dar, că se plimbă în timpul liber, pe câmpuri căutând inspiraţii. 'Ce va cânta de predilecţie? Vremile trecute, eroii me-’ dievali ? Nu. Astfel de nalte sujeturi pentru muza mea nu sânt; Pân’a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pământ.

V.

Asta deocamdată, fără îndoială. Căci mai târziu ea se va avânta şi către înălţimi. Dar pentru moment idealurile poetice ale scriitorului sânt mai modeste. El va căuta să cerceteze împrejurimile, locurile în care e silit să-şi vegeteze vieaţa, oamenii pe care îi cunoaşte, familiile pe care le frecventează. Şi mai întâi — descrierea târgului, a ţinutului -. Aici nu sânt văi sau dealuri; nu sânt crânguri sau păduri, Care ’mpodobesc cu fală sânul veselei naturi. Poetul nu pare însă a fi dat deosebită însemnătate priveliştilor foc. Şănene. „Nu sânt crânguri* * ? Un loc de plimbare celebru al oraşului se_ care pe vremea lui Alexandreseu trebue să fi fost pădure în lege numeşte, de multă vreme, crâng. Dovadă şi mai vie a acestei neatenţii faţă de ambianţă o pot face reproducând din versurile următoare: locul nu i se pare scriitorului de fel pitoresc. Pretutindeni nu vezi decât

)

........câmpie fără margini, ce arată ne’ncetat O vedere monotonă ochiului cel întristat. Spre amiază-zi se vede (sic) nişte pomi şi nişte vii, Nişte sălcii semănate ici şi colea pe câmpii, Iar la răsărit, departe, a lor frunte îşi ivesc Nişte munţi care cu slava cea pierdută se fălesc. Spre apus curge o apă, între două ţări hotar... ll)

... astă veselie nu spune-a mea gândire.... E haină de podoabă, mască de bucurie... (Mângdarea).

t 4


rn

— 71 — îşi făcea, deci-, iluzii .Alexandrescu, atunci când mărturisea că muza-i „pan a nu zbuia m cei uri, ea se cearcă pe pământ44. De fapt ea îşi plimba poetul tot „p’în lună .şi p’în stele44, căci altfel autorul n’ar fi susţinut că de la Focşani, munţii se văd... la răsărit, iar Milcovul curge în partea de apuS a oraşului ! Inălţându-se prea sus, poetul ajunge să încurce punc­ tele cardinale. Ideea originii noastre latine nu e prilej, pentru scriitor, de exaltări. Pe lin mal al apei despărţitoare a două ţări, domneşte Zimbrul, pe altul Vulturul „care nici nu mai visează de al Tibrului murmur44, iar cei ce locuesc pământurile astfel reprezentate nu mai seamănă cu cei ce i-au adus prin aceste locuri; moravurile, purtarea, firea lor s’au schimbat. Mai curând vedem aici amărăciunea unei constatări, decât ironie pro­ priu zisă, care — la Alexandrescu — nu se manifestă niciodată când e vorba de ţară şi de lucruri ce au vre-un raport cu sentimentul patriotic. Gluma sa însă va scânteia curând, când va fi vorba de vietatea carac­ teristică locurilor: ţânţarii, „care după răutate seamănă a oameni mari44 şi iarăşi ea se va exercita — desvăluind ocazional o interesantă înfăţişare temperamentală a poetului — când se va vorbi despre aspectul rustic al împrejurimilor. Vieaţa pastorală (de care scriitorul se apropie destul. în lungile sale peregrinări pe câmpii) nu-1 atrage câtuşi de puţin; din potrivă:

*

I 1

Mi

Turme de oi sânt mulţime, însă încă n’am găsit Un păstor ca în idile, un cioban de pizmuit Şi nu ştiu cum în vechime aţâţi mari biruitori Părăseau avere, slavă, şi trăiau între păstori.

îmbibat de timpuriu cu lectura romanelor şi poemelor pastorale, ce creau „o altă lume pe-astă lume de noroi44, Alexandrescu .şi-a imaginat, în adolescenţa sa, înfăţişări luminoase ce-ar fi caracterizat o astfel de vieaţa. Confruntarea cu realitatea a fost descurajatoare. Dacă vre-odată s’o fi lăsat şi el încântat de visuri12), când era vorba de a zugrăvi aspecte concrete, Aiexandrescu nu voia să se asemene acelor poeţi care „lucrurile zugrăvesc / Nu precum sânt în fiinţă, ci cum şi le’nchipuiesc44. Nu vrea deci să idealizeze realitatea şi nu doreşte ca în priviri să i se oglindească numai aspecte însorite13). Ii repugnă să se lase înşelat de concepţii gata

£

i,>)

'a

.

... do aşi fi nimerit Ciobăncuţe cum văzusem într’o carte ce-am cetit, Ca un om ce din natură nu am fost aristocrat Fără pierdere do vreme m’aşi fi şi amorezat.

13) La fel va proceda chiar şi eu trecutul., nevoind să se lase târît de considerente sentimentale, în evocarea lui. Spiritul său analitic cercetează neobosit împre­ jurările şi ajunge să discute în ode eroice şi să pue la punct, ca într’o expunere obiectivă istorică, însemnătatea unei fapte sau a unui Voevod (Cf. TJvibra lui Mircea la Cozia). Găsesc deci că e greşită părerea criticului I. Trivale, care susţinea (Cronici literare, 1913, p. 313) că în Anul 1840 şi în Rugăciune poetul a fost „el cu adevărat" şi că aceste poezii (> care a atins culmi ale lirismului românesc") îi caracterizează mai cuprinzător aptitudinile.

;

I


— 72 — făcute, de păreri nestrecurate prin sita discernământului. De ă fixa curajos realitatea şi, împotriva curentului general al epociiaceea va > îşi va preciza fără înconjur atitudinea, declarând că nu-i în stare ,,un obiect ce urît este, frumos să-l închipuesc" ...

>

Nimfele le văz desculţe, îmbrăcate n piei de oi, Păstoriţele pe viscol, pe furtune şi pe ploi. De a lor ticăloşie ocolite ca de-un lanţ, Iţi ridică toată pofta de a face vr’un romanţ.

Toţi scriitorii noştri însemnaţi din veacul trecut admirau vieaţa de ţară şi adesea o cântau plini de entuziasm. Alexandrescu singur aduce în această privinţă, o notă neobişnuită şi prin asemenea notă el îşi zugră’ veste şi de astă dată o importantă înfăţişare a temperamentului său, căci spiritul prin excelenţă analitic în mod fatal trebuia să ajungă la astfel de rezultate şi o trăsătură atât de personală şi de vie ca aceasta arată lămurit că temperamentul autorului era mai puţin liric decât s’ar crede şi mai ales mai puţin sintetic. De astă dată a privit totul în amănunte, mult mai mult decât cum a făcut cu natura înconjurătoare (pentru care ca şi clasicii — maeştrii săi, nu avea decât în mod excepţional atenţie admirativă). Clasicismul n’a fost democrat. Aspectele rustice, reale, nu atrag scriitorii acestui curent şi nici sufletele formate în ambianţa lui. „Les esprits doux et amateurs de belles lettres ne trouvent jamais leur compte â la campagne", spusese Marchiza de Rambouillet, caracterizând, fără voe, prin aceste vorbe, o însemnată parte a literaturii ţării şi a vea­ cului în care trăia. Alexandrescu, şi el amator al scrierilor de imaginaţie, îşi făcuse educaţia literară cetind pasionat operele acestor clasici. Tot din pricina asta nu arată deosebit entuziasm faţă de literatura populară, nu „pentrucă era Muntean" (Ibrăileanu), deoarece Heliade o admira şi-i utilizează unele teme (şi Odobescu, mai târziu, cu atât mai mult), dar pentrucă era clasic, adică alimentat literariceşte, la surse care îi cizelase, în mare măsură aptitudinile artistice 14). 14) Odobescu — deşi de temperament clasic şi el şi deşi alimentat la surse şi mai veritabil clasice decât poetul nostru, al cărui clasicism, cum s’a mai observat, nu e de provenienţă antică, ci franceză — a trăit într’o epocă mai târzie, când cu­ rentul de simpatie pentru literatura populară era covârşitor, când exemplul lui Alecsandri era deschizător de drumuri şi când, mai ales, necesitatea de a feri limba noastră de exagerările latiniste îndrepta pe acest scriitor (şi pe alţii ca dânsul) spre litera' tura poporului. De altfel însuşi Alexandrescu nu dispreţuia această literatură, căci a cules, şi el, poezii din popor (publicate de Alecsandri, căruia — ca şi Russo • i'a cedat colecţia, în Convorbiri literare, 1876, p. 208). Aşa dar literatura populară 51 interesa, dar nu înţelegea să-i utilizeze temele şi mai ales nu se putea entuziasma de privelişti pastorale, deoarece cele rustice îl încântase odată (Vieaţa câmpenească, cf. mai jos), pentrucă, dacă începuse cu lecturi care să idealizeze o asemenea vieaţă, continuase cu seriozitate să-şi îmbogăţească spiritul şi să-şi sublinieze trăsăturile temperamentale înăscute, cu ajutorul operei, clasicilor, ce —: în general vorbind'—: nu exaltau astfel de aspecte. (Boileau, în La campagne et la viile — 1677 preferă

8

.v i


— 73 —

j vii

In cele urmează pe care -• cunoască în ce acest mediu. va Nuzugrăvi e de locoamenii entuziasmat de aei nvnt Sâni? JU, ^ moşieri, ce au moştenit pământuri şi averi mari, Dar vorbesc numai de vreme, n>a ’nvăţat a se gândi Şi decât zilele lunii alta nu doresc a şti.

SU^rea de *i.nPrâtate morală tânărul alimentat eu literatura lui Bareme, BoUeau, Vbltaire, Lamartine, în astfel de so­ cietate. NucercetaUnul numai ea veciniidiutr’înşii săi „n’a şi-a ’nvăţat a se gândi“ ei credă tot făr’a 'părăsit La, subdarcuvânt

i

era cercetata de diavol dar a reintrat în ea, după ce preotul a afumat locul cu tamae şi a slujit o sfeştanie, gonind ..pe toţi dracii". Poetul con-

&

v

vieaţa de la ţara mai mult pentru liniştea ce-i oferă, decât pentru pitoresc. Influenţat alte daţi de Boileau, Alexandrescu ar fi putut totuşi spune, ca şi La Fontaine: „Mon imitation n’est pas un esclavage**). Ulterioară epistolei de mai sus este alta, cu subiect înrudit: Vieaţa câmpenească, dedicată vornicului Gr. Cantacuzino şi publicată mai întâi în culegerea de la 1842: tot un fel de „epistolă* *, deşi autorul n ’o înregimentează printre inspiraţiile din această speţă. Ea e ca o completare a poeziei ce analizez, deşi e mult inferioară acesteia, prin prolixitate, prin lipsă de vervă şi prin unele versuri cu desăvârşire ne­ personale. Cu toate acestea, o parţe din ea, deşi cu multe versuri tot greoae, exprimă o imagine vie şi nouă (pe care o găsim, mai târziu, şi la Alccsandri): „fluturii-flori zburătoare**. Adeseori pe câmpie Departe mă rătăceam, Adesea cu bucurie In dulci gândiri mă pierdeam. Simboluri de tinereţe, Fluturi cu vesele feţe Privirea mea o trăgeau: Pe iarbă, în depărtare, Fluturele părea floare; Dar când umbletu-mi simţeau Insectele-amăgitoare Se’nălţau, găseau scăpare, Aripele-şi scuturând, Şi eu c'o dulce mirare Vedeam florile zburând. Admirabil vers, nu-i aşa? Restul nu e de loc la înălţimea acestei imagini luminoase. Poetul locuise câtăva vreme la conacul moşiei prietenului, căruia îi închină poezia, pe care acesta, se pare, i-o ceruse (Poezii de Gr. M. Alexandrescu, ed. Era. Gârleanu, p. 141, notă, Pompiliu Eliade, Gr. Al. et ses.maîtres frangais. JRevue des deux monăes, dec. 1904, p. 890 — spusese că autorul a compus această scrisoare

i '


— 74 — sidera aceasta un lucru demn de mirare şi de liaz şi astfel nu pare, vorba ceea) u dus de multe ori la biserică**. Nu trebue să uităm că se adresa lui

r

„comme par acquit de conscience, pour faire plaisir 5. un ami"). De la început face o declaraţie mult asemănătoare cu acea din Epistola către Câmpineanu: Dar florile şi verdeaţa, Apusul şi dimineaţa Şi fluerul câmpenesc, Cu patimi, cu chinuri grele, Cu starea inimii mele Nici cum nu se potrivesc.

9

Deci aceste lucruri n'ar fi urîte în sine (el pomeneşte chiar de „ţărăneştile jocuri- / ee-adesea m’au încântat"). Şi precizează: :,E greu să descrii plăcerea / Când sufletul e mâhnit". Poate e şi o politeţă faţă de binevoitoarea şi ospitaliera sa gazdă. Apoi descrie peisajul: uscat, rece, aşi putea spune, fără avânt. Găseşte prilej să facă unele ironii inofensive (,, obiceiul din născare"...) pe socoteala cona­ cului de moşie, ale cărui ferestre i se par prea mici. O altă ironie în legătură cu o eventuală dare din trecut: „ferestritul", — pe care, însă, nu crede a o fi plătit boerii, căci „astfel de năravuri proaste" trebue să fi fost numai ale norodului de jos — îl duce departe, într’o paranteză copioasă, care-1 înstrăinează de subiect. Dar revine, continuând cu descrierea satului, a bisericii (fără trăsături pregnante: un adevărat inventar. Ce departe sântem de Răsăritul lunii la Tismana!) şi a împre­ jurimilor :

«•

£3

Munţii mai în depărtare . Se văd ca tulbure nor... Vara le e la picioare Şi iarna pe fruntea lor. TJltima imagine e, fără îndoială, o reminiscenţă, pe care — pentru moment if’o pot indica precis. Ceea ce i-a plăcut, în priveliştile ce l-au încadrat mai multă vreme, a fost caracterul de singurătate al lor şi, de aceea, mai ales clipele înserării şi ale nopţii, când răsuna „al multor mii de fiinţe / Concertul nemărginit* *, când asculta şoapta izvoarelor sau un glas care intona un cântec: Ăst glas, această câmpie, Noaptea care mă’nvălea Gândiri de melancolie In inimă-mi învia. Căci îi redeşteptau amintiri din copilărie, ascunse în cutele sufletului, amintiri care, chiar dacă în sine nu erau prea plăcute, îi reînviau impres i apuse, care-1 fermecau ca şi, între străini, auzul limbii materne. Deci admiraţie potolită şi mai mult convenţională pentru frumuseţile naturii, pentru singurătatea ei, dar nu atracţie pentru elementele pastorale ale acestei vieţi» sufletul, în căutarea care cel mult pot avea, excepţional, un interes decorativ, pe care altor farmece, îl poate doar uneori tolera.

*


— 75 — Câmpmeanu, care — împreună cu ceilalţi prieteni ai scriitorului: Gr Cantacuzino, I. Voinescu II, etc. — erau fracrnasoni***) Şi după această nemiloasă „încondeiere", poetul nu uită să adauge, mucalit: „Despre altele, buni oameni" — nu cumva un ecou din celebrul portret zugrăvit de Clement Marot (1496—1544): J’avais un jour un valet de Gascogne, Gourmand, ivrogne ©t assur6 raenteur, Pipeur, larron, jureur, blasphemateur, Sentant la hart do cent pas â la ronde. Au demeurant, le meilleur fils du monde? (Au Boi, pour avoir et6 ăâroM)

Ceea ce-1 miră însă şi mai mult la aceşti oameni e că nu-şi- pun nici o întrebare, nu se preocupă de rostul existenţii: O

$

?:

Pentru ce? Ăst cuvânt aspru, la auz supărător Şi de turburări grozave lumii pricinuitor, Cuvânt vrednic de osândă, care totdeauna-a fost Ca un termen de chimie la norodul acest prost, Nu se zice pe-aste ţărmuri, unde omul liniştit Se îngraşe’n neştiinţă ca în veacul aurit,

Versuri — de data aceasta —vădit inspirate, pline de convingere, iar ultimul în adevăr fericit, în expresia lui lapidară şi de o amară ironie. Ibraileanu declară că Alexandrescu e mai nou decât Bolintineanu şi Alec-sandri, pentrucă cel dintâi „îşi pune problema vieţii". Dar şi ceilalţi şi-o pun uneori — numai că o prezintă naiv, banal, simplu. La Alexan­ drescu planează pe rânduri acea nelinişte, de aspect atât de modern. E mult mai interesant felul cum pune această problemă autorul ..Episto­ lelor", pentru acel „nu ştiu cum şi nu ştiu ce", care ne arată că îndără­ tul vorbelor e o preocupare pornită din adâncurile sufletului, o chinui­ toare obsesie, o atitudine de scriitor ce „învăţase-a se gândi". La sfârşit, întâlnim elogiul de rigoare în multe epistole; personalitatea morală a lui Câmpineanu e schiţată generos şi după o autozugrăvire preţioasă: Singur pricină adesea nii-am fost de nenorociri, Măcar că şi a mea soartă, care nu prea mi-a zâmbit, Ne’ncetat ca o fantomă, pretutindeni m’a gonit.

Poetul îşi compară- nefericile vieţii, cu nedreptăţile ce a avut să sufere mai marele său şi găseşte că ele i se par ca muntele înalt, faţă de atâtea dealuri, care din piscul de mare altitudine se prezintă ca neînsemnate. 15) G. Bogdan-Duică, Gr. Alexandrescu. Luceafărul, 1913, p. 121. Cu o pagină mai înainte acelaşi autor caracteriza „umanismul" lui Gr. Alexandrescu drept „larg,., cosmopolit,... francmasonic'1,

i


— 76 — Complexă şi cu resonanţe sufleteşti mai. puternice decât celelalte, Evistola către Câmpineanu contribue în special la precizarea unor tră­ ituri elocvente desprinse din temperamentul poetic al celui- ce a compus-o. Yntr’o vreme când poezia noastră cânta mai mult lucruri de suprafaţă, ilexandrescu îşi oglindea în ea, în mod discret, firea neliniştită şi chiiinita de întrebări, având aerul că glumeşte, nu ,,printre lacrimi , cum va face Alecsandri, ci ca să-şi înăbuşe mai degrabă expansii ce n’ar fi cadrat cu ţinuta pe care şi-o impusese existenţei sale iscoditoare. Epistola D-lui Maior Voinescu II e scrisă în versuri mai scurte... „de un stânjen44 (veritabile alecsandrine, acestea), dar tot greoae în înşirui­ rea lor anevoiasă. Subiectul e mai unitar, căci tratează o singură amplă chestiune: rostul artei, al poeziei, în mijlocul unei societăţi practice, lipsită de eleva­ ţii sufleteşti. Prietenul poetului este un epicureu, un sceptic, un indi­ ferent :

&

u ii

Lungit frumos pe spate, cu un ciubuc în gură, Avându-şi întru toate plăcerea de măsură,

el găseşte că totul e zadarnic, inclusiv slava. Ideea care a încolţit în multe minţi de artişti chinuiţi de îndoeli (şi pe care a reluat-o şi Eminescu mai târziu — în Scrisoarea II: „oare glo­ rie să fie a vorbi într’un pustiu?44) obsedează şi pe neliniştitul Alexandreseu. N’ar face şi el mai bine să-şi imite prietenul? Iată prilejul de a-i cere „reţeta44, pentru a-şi însuşi astfel de atitudine: „Spune-mi prin ce mijloace natura-mi pot preface?44 Cea dintâiu condiţie, îşi închipue scrii­ torul, ar fi să înceteze de a face versuri. Şi aici are nevoe de sfaturi:

m.

Cum să mă scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capricii, de-a lor cochetărie, Care întotdeauna mi-au fost supărătoare . Şi pricini felurite de lungă întristare?

Poezia nu foloseşte la nimic. Nu te poate scăpa nici de creditori: In zadar mai deunăzi am vrut prin poezie Să scap de-o bagatelă, de-o mică datorie Şi-am arătat acelui care cerea parale Că vieaţa e scurtă şi vrednică de jale.

Muncă de prisos, căci ...toată-a mea silinţă A fost peste putinţă Puterea armoniei să-l fac s’o 'nţeleagă.

* -f


7 — 77 — Părăsind, pentru moment, ironia, scriitorul caută cu tot dinadinsul să descopere alte foloase ale producţiilor spiritului: M’aşi mângâia d'aceasta, când aşi vedea ca poate Prin scrieri s’ar preface năravuri desfrânate, Atunci lăsând odihna pentru-al mulţimii bine, Aşi zice şi aşi face cât spânzură de mine. Oamenii găsesc mare deosebire între vieaţă şi ceea ce e scris în cărţi: De când lumea e lume, ce carte omenească Putu de fapte rele pe oameni să oprească, Tiranilor să ’nsufle a Patriei iubire, Pe cei fără de suflet să-i facă cu simţire, Pe hoţi să-i îhdemneze cu cinste să trăiască Şi câţi judec poporul să nu-1 năpăstuiască. Cânte lupii şi urşii în pilde cât le place, Omu-şi caută treaba şi tot ce-a 'nvăţat face. Poveţele sânt vorbe, dar fapta e departe; Şi prea puţini urmează morala dintr’o carte.

*

sV

Tiradă plină de vervă şi de convingere — ea aduce în versurile ei ceva din tonul profetic şi nemulţumit al lui J. J. Rousseau. Şi aici — ca şi în precedenta epistolă — autorul nu vrea să se înşele cu iluzii. După cum, acolo, privise curajos realitatea concretă în faţă şi-şi spusese pă­ rerea fără reticenţe, aici găseşte (exagerând, fără îndoială) că literatura nu poate exercita vre-o influenţă asupra publicului cetitor. Cei răi au ră­ mas răi, iar cei buni nu sânt astfel datorită lecturilor. (Şi totuşi, Alexandrescu, pornit pe panta caldei argumentări, ignora cu voinţă atâtea vocaţii strălucite, atâtea luminoase activităţi ce şi-au avut geneza în paginile unei cărţi). Şi măcar dacă ar avea darul de a-şi lăuda pe unii semeni, cu orice < prilej, de a scrie stihuri ocazionale: De-aşi avea ’ncai darul să scriu de porunceală Şi când cearcă pământul vre-o mică zguduială Să fac câte-o duzină de ode zugrumate 16). El însă avea obiceiul să-şi spună sincer părerile — de multe ori nefavorabile, şi — fără să îndrepte pe nimeni — îşi facea şi ^duşmani înverşunaţi. Aceştia îi aduceau învinuiri aspre, deoarece a îndrăznit ») Aei, ca'şi mai departe, aiurii ironice la adresa lui Heliade (care căutase cu­ tremurul din Bucureşti, întâmplat cn puţini ani înaintea apariţiei acestei poezii volum — 1842).

I


— 78 — a arăta „că versuri schilogite nu crez să fie bune", năpăstuindu-1 (iro nia iar scânteiază) cum că în fabulele sale — simple basme de adormit copiii, are aerul să spue Alexandrescu — s’ar critica stăpânirea, justiţia şi anumiţi oameni ajunşi la înalte ranguri sociale, anumiţi literaţi iluştri (Aceştia zic că „măgarul ce zbiară şi răcneşte / E un autor jalnic ce prost ne sfătueşte" : Heliade!)

Tl ' .

Iată ce înţelesuri şi ee cugete rele Vrăjmaşii fără lege dau scrierilor mele.

Noroc că unii prieteni, cenzura şi chiar stăpânirea nu sânt de această părere, altfel cine ştie prin ce fund de mănăstire şi-ar fi făcut osânda „Unde spălându-mi vina, prin post şi nemâncare / Mergeam în rai de-adreptul şj fără cercetare". Şi luând un aer „de mironosiţă" autorul declară că „dobitoacele mele au cugete prea bune" şi ... fabulele mele de tot nevinovate Nu se ating de nimeni, n ’au personalitate 17). De vă găsiţi în ele, îmi pare foarte bine; Insă de vă e teamă ea nu cumva prin mine Să se ’ndrepteze lumea, greşala vă e proastă; Puteţi să luaţi pildă chiar de la Dumneavoastră Care nu vă prefaceţi ...

Alcxandrescu îşi regăsea, cu aceste spirituale versuri, verva şi fineţa sa din zile bune. Cât despre lucrurile de care vrea să convingă pe ceti­ tori, deoarece existau pe atunci oameni care să întrebe dacă ,,’n vremea veche cânii au vorbit aşa curat" (Epistola către Văcărescu), puteau să existe şi alţii care să creadă că fabulele scriitorului „n’au personalitate". Pe viitor, poetul arată că va căuta să se îndrepte, fiindcă — zice el mucalit—„îmi e cam frică", dar regretă, căci înainte de asta mai avea să spue ceva despre „Paris răposatul" (Barba Paris Momuleanu), de ale cărui versuri „ca din topor lucrate" nu pierde prilejul să-şi bată joc chiar acum. Concluzia e că, mai bine decât o îndreptare care va veni greu, ar trebui „de rimă, de muze-a se desface" şi pentru aceasta cere îneăodată sfatul prietenului său, căruia îi spune că „drept răsplătire, o satiră ţi-oi face". Şi Boileau (A Moliere), adresându-se ilustrului său contemporan, îl implorase, într’un ton ceva mai grav*. ,,enseigne-moi l’art de ne rimer plus" 17b). l7) adică „nu fac personalităţi* *. n b) ceea ee pare că infirmă constatarea lui Drouhet (Gr. Alcxandrescu şi V° tairef 1927, p. 4) : „Epistolele- către Câmpineanu, către Voineseu şi către Donici.nu mai cuprind... nici o reminiscenţă din Boileau**.

9

i:

A

*

r.


— 79 —

'■v

Fireşte că Voinescu, pentru a nu-şi desminţi principiile de vieaţa el-care-şi petrecea „timpul în. sfântă nelucrare" i*), nu i-a răspuns nimic, cel puţin în scris (deşi — îi spunea Alexandrescu — ,,ai scrie prea bine, de ai avea dorinţă**); Iar poetul nostru, pentru a-şi ţinea măcar în parte îăgăduiala, nu i-a adresat „o satiră" acestuia ci mai multe — altora. Epistolă D-lui Alexandru Donici. — Fabulistul moldovean venise, într’un rând, la Bucureşti, înainte de 1842, „în pricini de judecată". Nici nu se gândea la versuri sau la compuneri poetice. Se întâlneşte însă cu prietenul său, Gr. Alexandrescu, şi din vorbă în vorbă, fabulistul moldovean ţine de rău pe camaradul său muntean, imputându-i lenea de care se face vinovat, deoarece scrie atât de puţin. Ii1 închină, eu acest prilej, fabula Hăul şi heleşteul („hărăzită D-lui Gr. Alexandrescu"), în care vorbeşte de un heleşteu. ce se laudă că e fericit, fiindcă nu> poartă pe trupul său bărci sau plute, compătimind râul, pentru vieaţa lui zbu­ ciumată. Râul îi răspunde că e veşnic viu, deoarece nu adoarme nicicând, iar apele-i în mişcare îi sânt mereu proaspete. Heleşteul, în schimb, va putea fi uscat oricând de secetă. Morala e aluzie directă la inactivul nostru poet: Aşa talentele, când lenea le cuprinde, Slăbind din zi în zi, se pierd făr’a se’ntinde.

*

Pronosticul era grav şi Donici se crede obligat să-l lămurească printr’o scurtă epistolă dedicatoare19). Ii spune anume că dorinţa lui sinceră e să-şi vadă prietenul nu heleşteu (cum era), ci „veşnic râu / De poezii curgătoare, de talentul cel mai viu". Prin aceste versuri — şi prin cele ce urmează — vrea să tempereze judecăţile sale temerare, făcute „într’un stil nu prea senin" (cum singur mărturiseşte), din fabula sa mai sus pomenită. Aprecierea favorabilă şi părerea de rău ale auto­ rului sânt prea sincere şi spuse, deşi în aceleaşi versuri greoae, cu prea accentuată vibraţie internă, pentru ca să nu le citez aici, mai ales că ele provoacă răspunsul care ne preocupă, al lui Gr. Alexandrescu şi că multe din observaţiile ce cuprind vor fi discutate de autorul „Episto­ lelor**, în versurile ce va compune cu acel prilej. is) Nu tocmai! Voinescu II editase, în 1848 (e adevărat că destul de negligent) poeziile lui Iancu Văcărescu; la 1853, tradusese ţn franţuzeşte Doinele lui Alecsandri (Les Doinaş), iar mai înainte — Al. Lăpu.şncanu a lui Negruzzi (Bevue de VOrient, 1853, 1854). E ceva, pentru un om cu reputaţia de leneş. (Mă înşel oare, dacă înclin a crede că I. E. Voinescu şi I. Voinescu II sânt una şi aceeaşi persoană?). i°) D-(lui) Grigore Alexandrescu, (Al. Donici, Falule, Iaşi, Colecţiunea Şaraga, Nr. 43, p. 129). De altfel, fabulistul moldovean vede paiul din ochiul altuia şi nu vede bârna din ochiul său. Nici el nu era mai productiv).


ir

— 80 — Aşa dar Doniei continuă: Să scrii pentru-a noastră slavă, ca toţi să ne lăudăm. Câţi o limbă românească astăzi întrebuinţăm. Ştii prea bine că talentul este de la ceruri dat Şi orieare-şi va da seamă cum în lume l-a tractat. Talentul tău este mare şi seama-ţi va fi mai grea, Când din oriee întâmplare a-1 părăsi tu vei vrea. Toţi poeţii ’ncearcă 'n lume feluri de nemulţumiri, Dar din ele scânteiază cele mai vie simţiri. Aţâţaţi de ’mpotrivire, ei se luptă, ne ’ncetat Şi izbânda le e slava cu care s \i ’ncununat20) Scrie! scrie! 20 b) iată-ţi lege, ce trebue să urmezi, Pentru ca să fii ca râul şi ’n viitor să viezi.

Din aceste rânduri de o atât de caldă prietenie, înţelegem că Alexandrescu aducea ca scuză a relativei sale inactivităţi motive de ordin personal: necazuri, chiar nefericiri. Cauza aceasta i se părea foarte elocventă, de aceea se opreşte asupra ei şi în versurile tot atât de vibrătoare ce scrie, ca răspuns. E cea mai puţin citată (şi cetită, poate) epis­ tolă de a lui Alexandrescu, dar cred că nici o alta din similarele poezii i»n cuprinde mărturisiri zmulse din mai mari adâncuri sufleteşti, mai solemne şi mai tragice, aşi putea spune. Şi asta — pentru că rândurile lui Doniei treziseră vechi regrete, răscoliseră bucurii pierdute şi. mai ales, puseseră degetul pe rană. După protocolarele mulţumiri, pentru bune aprecieri, continuă şi — dintr’odată, vorbele prind căldură şi tonul devine liric: f

...Nu ştiu bine dacă cerul, precum zici m’a înzestrat C’un talent, ce mi se pare puţin, slab, neînsemnat, Dar iubesc talentu-acesta, care tu îl preţueşti. Tot ce e mai sfânt, mai nobil, în duh, inimi omeneşti. Prin el ni se înfăţişează şi al binelui amor Se aprinde la făclia unui geniu creator.

Iată un pasionat elogiu al artei, al influenţei ei binefăcătoare asupra sufletelor şi o mărturisire de dragoste vie pentru darul cu care poetul a fost înzestrat. O astfel de spovedanie sinceră, ce păruse multă vreme înăbuşită, nu se va întâlni des sub pana poetului. El a cetit operele acelor cântăreţi la care Doniei face aluzie. Soarta unui Tasso l-ar cinsti, dar el nu poate să o pizmuiască, şi deci nu-1 poate urma. Nu-şi simte vocaţie pentru apostolat sau martiriu: „mă cunosc, mă simt prea mic / Şi ne20) Precum Tasso (nota lui Doniei). 20 b) Un fel de „scrieţi, băeţi, numai serieţi‘‘ — al lui Heliad.e Răduleseu.

■*

»

3

&


>

{

— 81 — vrednic sa iau urna unui mare mucenic11. Dar de suferit, sufere şi el. Şi aceasta e principala pricină pentru care pare leneş: Eu,, să-ţi spui, nu ’nţeleg bine cum âşti oameni străluciţi Produceau fără, ’ncetare când erau nenorociţi. Pentru, mine griji, necazuri, trebuinţe, neplăceri, Sânt izvorul nelucrării şi al veşnicei tăceri... 20 c)'

O nouă mărturisire preţioasă, de adăugit la celelalte pe care am avut prilejul să ie semnalez până acum, cetind aceste epistole. De ce natură sânt acele „griji, necazuri, trebuinţe, neplăceri4* ? Poetul nu ne spune, dar ele pot să nu fie, numaidecât, de o însemnătate imediată enormă, prin manifestările lor. Sau sânt prăbuşiri lăuntrice, intime, despre care e greu de vorbit chiar unui prieten (şi mai ales — ocazional) sau lucruri bine caracterizate prin vorbele înşirate de scriitor, şi care — mereu repetate — pentru un suflet sensibil, pot să însemneze otrăvire lentă a inspiraţiei şi a bunei dispoziţii. E adevărat, arată autorul, că talentul ne e dăruit din ceruri, dar ca şi focul se stinge, dacă nu e mereu întreţinut. In ceea ce-1 priveşte, de îndată ce găseşte în vieaţă un ceas mai tihnit, se sileşte pe cât poate să hrănească scânteia ce ar vrea să se prefacă în pălălae. Aici, însă, adresează o uşoară imputare prietenului său, care i-a dat a înţelege, în fabula sa, că poetul trebue să fie ca râul. Alexandrescu găseşte că râurile, în drumul, lor, nu întâlnesc obstacole pe care le întâlnesc poeţii într’al lor: Dar pe om ş’a lui natură destul nu ai cercetat, De voeşti să fiu ca râul, care curge ne’ncetat. Acel râu trece p’o vale, pe câmpie, p’între flori, Iar prin relele vieţii e mai greu să te strecori. Prozaice umilinţe nu pot a le înfrunta.

>

Yersul din urmă spune mai mult decât o tiradă ^întreagă, asupra caracterului acestui poet şi mărturiseşte mai bine decât alte. constatări motivele pentru care scriitorul nu era prea fecund. Câţi poeţi ai vremii nu şi-au spânzurat „lira în cui“, pentru asemenea „prozaice umilinţe , ce de multe ori sânt partea poeţilor. Urmează o scurtă comparaţie între condiţiile în care se desvolta literatura în Moldova şi în Muntenia. Donici a putut face aluzii directe la stările de lucruri din ţara sa şi pentru aceasta muza lui na fost „poftită la tribunaluri" şi n’a fost trasă la răspundere. O caracterizare a temperamentului moldovenesc: La voi sânt mai domoli oameni, ei nu s’ating de nimic. 20 c) Aceste 4: versuri sânt reproduse după ed. din 1842; în cele din 1847 şi 1863, ele sânt lăsate la o parte. 6

ii

I

' :


>■

— 82 — O alta — a compatrioţilor săi, din partea cărora a avut să sufere îndestul: Aicea dau de nevoe orice mă gândesc să zic. De voi să cânt eroismul bunilor noştri strămoşi, Auz o sută de glasuri: „Ce, noi sâutem ticăloşi? Numai cei vechi iţi plac ţie? Prilejul s’a ’nfăţişat Şi noi dovezi de virtute, curaj nu am arătat? De laud vre-un om de merit, vr'un amploaiat cinstit, A, îmi zic de pe delături, pe noi acum te-ai pornit? Lăudând faptele bune, arăţi, şi învederat, Că nu sântem de aceia! Pe noi tu ne-ai satirat! Căci Dumnealor ştiu prea bine, ca oameni care cetesc, Că în lauda virtuţii acei răi se osândesc 20 d).

După o favorabilă apreciere a talentului lui Donici, care în fabule are subiecte interesante, tratate în „stil uşor şi lămurit**, autorul închee, citând o părere a unui ilustru scriitor grec, Suţu (poet şi istoriograf: 1802—1865), care „zice într’o carte, că în Grecia de vrei / Poţi să scrii orice îţi place fără vorbe şi idei**. Alexandrescu găseşte că mulţi din literaţii noştri „au acest talent dorit1* şi vrea să-i imiteze şi el, ba chiar să-i întreacă, ne mai lucrând nimic, „numai din vreme în vreme ai să afli că trăesc / Şi muzele din Moldova că ştiu să le preţuesc**. Amabilă apreciere finală, care-i face cinste, dar hotărîrea sa de mai sus e 3a fel cu a atâtor poeţi, supăraţi pe publicul cetitor, „ca văcarul pe sat“, şî care — spre^lauda lor — n’au fost în stare să-şi ţie făgăduiala. Când vocaţia e sinceră, ea nu poate ţinea seamă de hotărîri oricât de solemne; inspiraţia ciocăneşte mereu la poarta minţii şi nu se lasă înăbuşită. Cât despre Alexandrescu, el uitase nu numai ce spusese în Epistola către Văcareseu, despre inspiraţie: „De urechi parcă mă trage, din somn noap­ tea mă deştept / Şi cu multă plecăciune rima mândră o aştept** — dar şi ce spusese la începutul chiar a epistolei ce analizăm aici: „Dar iubesc talentu-acesta**... etc. Cine iubeşte talentul cu care a fost înzestrat nu se poate scutura de dânsul atât de uşor, cum s’ar lăsa cineva de fumat sau de băutură. De altfel, autorul Umbrei Ud Mircea la Cozia şi-a conti­ nuat activitatea poetică, încă vre-o douăzeci de ani. Numai boala năpras­ nică a făcut să se întrerupă (şi încă nu de tot) o carieră în care nu poetului hotăra cantitatea producţiei. Căci tot în Epistola către Văcărescu autorul declarase cu atâta preciziune auto-analitică:

4

Patima inimii mele, chiar şi străine nevoi, A le pune pe hârtie sânt silit fără să voi. 20 d) O caracterizare pe larg a acestor constatări ale lui Alexandrescu (sprijinita pe exemple din opera celor doi fabulişti), a se vedea la Gh. Ghibănescu, Donici şi Alezanărescîi■, în 1842. Arhiva, Iaşi, 1899, Nr. 5, 6.

■t


— 83 —

v-*»

■<j

Epistolă către Voltaire 21 )■ — Gr. Alexandrescn pare a fi cunoscut de timpuri a opera şi personalitatea scriitorului francez. La şcoala lui Vaillant se traducea şi se analiza La Henriade, iar — după această operă — de­ sigur a venit şi cunoaşterea Epistolelor, a Satirelor şi a altor scrieri. In Satira duhului meu, Alexandreseu ne mărturiseşte că încă de mult, „de rost putea a spune tragedii însemnate: / Meropa, Atalia şi altele mai multe ... Meropa a şi fost tradusă de poet, la 1847, iar cu vr’un deceniu mai mamte transpusese în versuri româneşti şi Alzira (1834). Dar tot atât poate ^cât şi tragediile (partea din opera lui Yoltaire, care — în prima jumătate a veacului trecut — se bucura faţă de public de o mare favoare) pe Alexandreseu îl atrăgeau Satirele şi mai ales Epistolele marelui scriitor francez. îşi simţea, probabil, şi o vocaţie pentru acest gen şi-şi ^oglindea, în versurile acelor produceri, propriile-i înclinări şi predilecţii. Unele înrudiri de atitudine, de spirit, cu alcătuirea internă a acelor epistole franceze se pot semnala, dacă se păstrează proporţiile. Yoltaire însă n’are numai epistole, cum e acea adresată lui Horaţiu (vă­ ditul model al scriitorului român) şi încă vre-o câteva22). Multe din aceste producţii ale poetului francez au înfăţişarea şi dimensiunile unor stanţe sau ale unor „epigrame" de modă veche: spirituale, uşoare, puţin adânci şi învestmântate, câteodată, chiar în versuri scurte. Epistolele lui Boileau — şi ele ştiute „de rost", încă din şcoală — îi ofereau scriitorului român modele mai „clasice", mai convenţionale şi mai uşor de imitat. Scânteerea spiritului voltairian era însă mai ispititoare. Ideea de a adresa o epistolă unui scriitor defunct îi vine, fără îndo­ ială — lui Alexandreseu — chiar de la Voltaire, care şi el alcătuise ase-, menea scrisori pentru Horaţiu şi Boileau. Epistolei adresată lui Boileau (1769) i-a răspuns scriitorul Clement23), iar celei' către Horaţiu (1772) îi dă replica La Harpe24). Cum Yoltaire a fost criticat şi ironizat în

i

1

! ; ! :,

i

Nf *

21) In interesantul sau studiu: Grigore Alexandreseu şi Voltaire, Buc., 1927, Ch. Drouhet spune, încă de la început, că — printre cei „car© s’au ocupat de cerce­ tarea influenţelor ce s’au exercitat asupra lui Grigore Alexandreseu" — mulţi au citat fel de fel de nume de scriitori străini, dar „nimeni n’a pomenit de Voltaire". Să-mi fie îngăduit a arăta aici că, în Anuarul Societăţii literare „Gr. Alexandreseu11, Nr. 3, anul şcolar 1921—1922, Focşani, 1922, p. 65 şi notă, am susţinut, pomenind de epistola lui Voltaire către Horaţiu, că această producţie literară „e imitată pe alocuri de Alexandreseu, în Epistola sa către Voltaire" şi am făcut, în special, şi apropieri de versuri din ambele poezii, — pe care voi avea prilejul să le reiau în acest capitol, în cuprinsul căruia nu voi desvolta şi elementele discutate de autorul studiului, citat la începutul acestei note, ci cel mult le voi menţiona, când economia analizei mele o va cere. Mai târziu (1929), şi N.‘ lorga (Istoria literaturii ro-mâne, Introducere sintetică, p. 144) susţine că „Gr. Alexandreseu nu poate fi separat de Voltaire. Este prin urmare la dânsul clasicism trecut prin Voltaire". 22) a Madama de Châtelet, A Boileau ou Mon Testament, etc. 23) Boileau ă M. de Voltaire (Of. Drouhet, o. c., p. 6, notă). 2'i) Horace ă Voltaire.

i i ■

: ■

:

:


f — 84 — aceste răspunsuri, Alexandrescu face aluzii la ele, spunând că „de îndar ce a cetit scrisoarea către Oraş" — dorea să dea un răspuns” „cât ma^ măreţ s’ar putea" autorului ei, dar s’a oprit atunci, gândindu-se că unTi scriitori după moarte devin „cam neciopliţi? cam groşi, necivilizaţi' * ... şi drept să spui mă temeam Să nu-mi întorci un răspuns mai aspru decât doream Răspuns ca acel ce zici că’n anul trecut 25) ţi-a flat Din partea lui Boalo un secretar ne’nvăţat.

Şi adaugă, cu multă vervă biciuitoare:

4

Aicea ca şi la voi se află mulţi nătărăi, Care s’ar da bucuros că sânt secretari ai tăi.

Totuşi trebue să se hotărască, la urma urmei, şi de data aceasta va răspunde fără înconjur, indiferent dacă duhul lui Voltaire va fi plăcut sau neplăcut impresionat de părerile sincere pe care i le va împărtăşi. In general, planul epistolei lui Alexandrescu urmează — cum s’a ob. servat — alcătuirea poeziei lui Voltaire. Tonul glumeţ e mereu prezent în versurile abrupte. Scriitorul român nu vrea să ştie dacă înaintaşul . său se află în rai sau în iad. E un fel de a vorbi, totuşi, deoarece adaugă:

t

Sânt sigur că sfinţii toţi asupra-ţi au reclamat Şi chiar de nu-i fi prăjit, eşti negreşit afumat.

Prăjit, afumat, în Rai — greu de admis. Cuvintele ce urmează întăresc părerea lui Alexandrescu, despre locul în care se află clientul său: „Trebile-acolo’n iad nu merg c’aici pe pământ"..., unde toţi sântem de-a-valma, păcătoşii fiind uneori fericiţi şi toţi, buni şi r'ăi, bueurându-se de darurile vieţii, „Faptele-acolo ne pun la locul drept meritat". Acolo— adică în lumea cea veşnică. Şi ca şi cum nu i-ar fi fost de ajuns bietului Voltaire chinurile iadului (poetul român evoacă acele „lungi frigări", în care dracii l-au pus), corespondentul lui îl mai cheamă „odată la jude­ cată"... literară, ţinându-1 de rău pentru faptul că a condamnat „acele nalte cântări, acele gândiri cereşti", care sânt Psalmii „poetului îm­ părat" :

3

De nu ca om, ca creştin, dar, însă20) ca autor Vrednic erai, socotesc, să simţi înălţimea lor Şi geniul tău frumos până acolo să-l sui. 25) jjîn anul trecut**, pentrucă aşa spusese Voltaire în A Horace: Au rigoureux Boileau j ’eerivis l ’an passâ, Je ne sais si ma lettre aurait pu lui dăplaire, Mais il me răpondit par un plat secrStaire... 20) Sub pana unor mari stilişti de ai noştri şi chiar a unor scriitori contemporani, găsim câteodată expresia aceasta pleonastică, întâlnită des în vorbirea curentă din Muntenia.

■ i


— 85 — . Alexandreseu cetise, aşa dar, celebrul Dicţionar filosofic al lui Voltaire, unde sânt criticaţi Psalmii şi cetise de asemeni şi pe poetul J. B. Rousseau ce admira „aceste măreţe trăsuri", pe care „adesea le-a imi­ tat ). Urmeaza un pasaj de parfum didactic şi oarecum pedant, în care poetul nostru preamăreşte poezia acelor „cântări cereşti", debitând parca o lecţie invaţata pe dinafară de la dascălul său J. B. Rousseau (şi oaata şi de ia Lord Byron), căruia îi împrumută caracterizările acelor cantan 28) : Idei, icoane, figuri, toate în ele găseşti.

j-

Apoi arată marii scriitori care s’au inspirat din Psalmi: „Basin (sic) pe care-1 iubeai"..., „Ruso pe care-1 urai"... au imitat aceste inspiraţii şi „s’au adăpat" din ele. Un adevărat curs de literatură şi de... morală. Dar Voltaire. nu era să scape numai cu atât. Acuzaţia gravă, de ordin general — şi nu prea în legătură directă cu acea specială, formulată în versurile anterioare — de abia acum va veni: Tu, ca odată Satan, pe om din rai l-ai gonit: Speranţa, ăst fruct ceresc, în inimi o ai călcat; Şi care despăgubiri în locul ei ne-ai lăsat? Ucideri şi desfrânări, iată ce-ţi sântem datori! Vieaţa-i făcut-o grea sărmanilor muritori, Iar pe sceleraţi i-ai scos din jugul lor neplăcut. Vor în zadar a-ţi găsi un cuget ce n’ai avut A zice că te-ai luptat abuzul să răsboeşti. Nu, temelia-ai surpat în dogmele creştineşti20).

if

r-

D-l Droubet (în lucrarea sa de mai multe ori citată) găseşte că Alexandreseu e nedrept cu Voltaire în aceste versuri, arătând (p. 13) că scriitorul francez n’a fost un ateu, ci un deist. A fi deist, însă, nu înseamnă a fi implicit creştin, iar Alexandreseu îl condamnă tocmai pentrueă a surpat temelia dogmelor creştineşti. Religia lui „pură, raţionabilă, universală" (ibid.) — admiţând că aşa era, cum susţinea Voltaire, religia sa — e departe mult de adevăratul creştinism. Autorul studiului pomenit 27) Tot Ch. Drouhet, iUd., p. 10, nota 2, arată că „Ruso (sic) pe care-1 urai' * ... nu poate fi Jean Jacques, ci Jean Baptiste Rousseau (1671—1741), imitator, mult apre­ ciat în vremea sa, al Psalmilor — după cum mai arată şi unele locuri din opera lui Voltaire, în care sânt criticaţi Psalmii. *8) Idem, o. c„ p. 11—4.3. 20) Şi Voltaire în A Horace ţinuse de rău pe scriitorul latin, pentru faptul că a putut fi curtezan şi încă al unui monarh, care era „un fourbe, un tranquille assassin4 4... Şi îndată preîntâmpină o eventuală acuzaţie de acelaşi gen, ce i s’ar putea aduce: „Mon.Fr6dâric du moins, n<§ roi trls legitime / Ne doit point ses grandeurs aux bassesses du crime44...


— 86 — recunoaşte că Voltaire „nu credea în recompensele vieţii viitoar Şi nici în eternitatea pedepselor din Iad, dar ţinea ca oamenii de H să păstreze credinţele strămoşeşti44. Ciudată concepţie, plină de echivocul i Dacă mai adăugim la acestea atitudinea de crudă persiflare a unor eroi * crucii, a oamenilor bisericii, a creştinismului însuşi („Eerasons rinfăme^ ^ ■), putem vedea că datorită unor asemenea mijloace, perseverent cultivate a reuşit să stârpească, în inimile simple mai ales, nădejdea, „rodul ceresc44 şi să deslănţue patimile şi instinctele oamenilor, care sânt „greu de pornit dar de porneşti sânt greu de-oprit44. Dovadă prăpădul ce a urmat, pre­ gătit încet dar sigur, chiar fără o ţintă absolut precisă, de duhul destructiv al patriarhului de la Ferney. m Alexandrescu nu e primul literat, de altfel, care a dojenit cu amă­ răciune umbra ilustrului scrdiJtor, pentru doza de blazare aruncată îin cugete, pentru sarcasmul uscat şi nimicitor, pe care le-a împrăştiat darnic. „Dors-tu content, Voltaire, et ton hideux sourire / Voltige-til encor sur tes os decharnes?44 strigase Musset, în poemul său Rolla, cunoscut desigur, şi poetului român. El nu urăşte pe Voltaire, din potrivă: „geniul44 lui îi e simpatic, aşa încât e destul de obiectiv în critica sa. Cel mult dacă am putea semnala o exagerare, când se îndoeşte că scriitorul francez a avut intenţia de a lupta contra abuzurilor, dar această atitudine a lui Alexan­ drescu e provocată de faptul că chiar în aceste campanii de reabilitare a jpnor nedreptăţiţi, ura împotriva Bisericii era prea vizibilă şi tendinţa îi era mai totdeauna nu de a nimici pe cel care greşise, ci mai degrabă a distruge şi a compromite însăşi dogma creştină. Dovadă că Alexandrescu admira totuşi pe Voltaire şi că aceste consta­ tări şi imputări le făcea cu strângere de inimă o găsim în versurile ce închee acest paragraf:

a

B

A! dacă talentul „tău mai bine întrebuinţat Ou soarta-i a se lupta pe om l-ai fi înarmat; Bacă pe drepţi întărind, pe răi ai fi îngrozit, îngerii numele tău cu drag l-ar fi pomenit.

Voltaire a avut o vieaţă lungă, a jucat ,.o rolă. măreaţă“,^a fost în relaţii amicale cu „ai lumii stăpânitori“. Ce folos au urmaşii sai azi m toate acestea? „...geniul tău sublim e singur ce pizmmesc“. „ Partea de epistolă propriu zisă se încliee aici 3°). Ceea ce urmeaza_e o satiră, utilizată în cadrul construit, în care de altfel nu se include Planul acestei epistole e capricios, căci înlănţuirile de idei sa P t forţate. Pentru a ajunge la ceea ce-i stătea pe inima, au oiu eu ş 30) Pompiliu Bliade (Gregoire Alexandresco et ses maltres 896) găsea că prima parte a Epistolei către Voltaire âeux mondes, 1904, d6e. p. scrib lui Lamartine: Byron de acolo e Voltaire, în opera imitată după L’Ho'mmc a torului român.

\

i


— 87 — formată^si1 a Săsit, câll(i a început să scrie, o limbă formata şi un stil cizelat de multe exerciţii anterioare:

!

La toate-ai fost norocit; nu crez c’atât izbuteai, D'ai fi avut sa formezi limba în care scriai; Dar secolul te ajută; în vremea când te-ai născut, Stilul era curăţit şi drumul era făcut. $i îndată 1 se impune comparaţia cu ţara noastră: Altfel eJn ţară la noi; noi trebue să formăm, Să dăm un aer, im ton limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim Şi nelucrate câmpii de gbimpi să le curăţim. Ideea acestei paralele între limba franceză şi cea română (care-i pre­ găteşte partea de satiră propriu zisă) i-a venit lui Alexandrescu de la Voltaire. In A Horace, acesta stabileşte o paralelă între limba latină şi cea franceză, găsind că celei din urmă îi lipsesc avantajele celei dintâi: Tes vers cn tout pays sont cităs d’âge en âge Helas! je n’aurais pas un pareil avantage. Notro langue un peu seche et sans inversions Peut-ello subjuguer Ies autres naţional Nous avons la clartd, l’agrăment, la justesse, Mais 6galerons-nous l’Italie.et la Grâce? Est-ce assez, en effet, d’une heureuse clarte Et ne păclions-nous pas par l’uniformită? Deci Voltaire recunoaşte şi unele calităţi limbii sale. Acelaşi lucru va recunoaşte şi poetul român, către sfârşitul epistolei; ba, mai mult, va constata chiar şi o superioritate a „dialectului" nostru (cum îl numea el) faţă de limba franceză: D

Avem un dialect bun, uşor şi înmlădios; In el fiişce cuvânt nu e ca la voi legat Cu un articol semeţ, cu un pronume ciudat; Pronume - articole lungi (?) care sufletul ţi-1 scot«) Şi seamănă, când păşesc, suita unui Despot. Iată-l prin urmare, pe Alexandrescu, discutând în versuri problema limbii literare, făcând constatări de ordin gramatical, exprimând judecăţi asupra unor chestiuni de deosebită însemnătate culturala . Dar să ne întoarcem la „Altfel e’n ţara la noi emistihul citat mai sus, şi. care era o pregătire pentru a prezenta un tablou al Parnasului

* • 31) 1-1 scosese probabil deseori poetului, pe când le învăţa în şcoală.

.


— 88 — nostru; acest tablou pare a fi scopul însuşi al satirei din a doua parte a poeziei. Aşi vrea să poţi să’nviezi, o zi numai să trăeşti, Parnasul nostru să-l vezi, apoi să ne mai vorbeşti. Unul, iscoditor trist de termeni încornoraţi, Lipsiţi de duh creator numeşte pe toţi ceilalţi; Se plânge că nu'înţeleg acei care îl ascult, In vreme ce însuşi el nu se’nţelege mai mult. Altul strigând furios că sântem neam latinesc Ar vrea să nu mai avem nici. un cuvânt creştinesc Şi lumii să arătăm că nu am degenerat. Altul ce scrie pe şleau, ca preotul de la sat, Ziee că e desluşit, se crede simplu, iar eu Mă trag deoparte, privesc şi scriu cum dă Dumnezeu 32) t

p-1 Drouhet (op. cit., p. 15^-16) găseşte că tabloul „Parnasului** român33) e după Voltaire (Epitre au roi de Cliin^), dar pe când scrii­ torul francez „numeşte pe nume pe scriitorii pe care-i critică sau pe care-i laudă**, poetul nostru preferă să nu dea preeiziuni onomastice. Autorul studiului presupune că cel vizat prin vorbele „iscoditor trist- de termeni încornoraţi** pare a fi fost Asaclii; altul, care „scrie pe şleau ca preotul de la sat**, ar putea fi' Anton Pann, iar cât despre cel care strigă „furios că sântem neam latinesc** etc., toţi sânt de acord că trebue să se vadă, în aceste caracterizări, persoana lui Heliade. Cât despre întorsăturile de frază din textul poetului român şi care-1 fac să evite numele proprii: Unul... altul... altul (vezi citatul de mai sus), D-l Drouhet e de părere că ar fi cu putinţă ca nimeni să nu fie vizat, ci să fie doar un ecou sti­ listic din L’Art poetique: Vun, l’autre, tel, cet autre... Cred însă că chiar epistola lui Voltaire, A Horace, cu toate indicaţiile ei de nume pro­ prii de pe alocuri, i-a putut da o asemenea sugestie lui Alexandrescu: L ’un dit que mes ecrits... L’autre que j ’ai trăite... Un autre mo ins plaisant... 32.) Socotesc că acest ultim vers e un ecou din Boileau (Les embarras de Paris, 1660) : „Mais moi, grâce au destin, qui n’ai ni feu, ni lieu / Je me loge ou je puis et coTnrue il plaît & Dieu‘ ‘. , Iţi scriitori 83) Cuvântul „Parnas1 ‘, pentru „literatură", e întrebuinţat des de mu •apuseni (Francezi în special); e de notat însă că Voltaire şi Boileau îl de predilecţie: „peindre notre Parnasse â tes regards chinois", spusese o t6m6raire Epître au roi de Chine, iar Boileau: „C’est en vain qu’au Parnasse un nuteur"... (I/’Art poetique)...

i

9

-


— .89 —

•,y

Caiaeterizaiea societăţii literare româneşti e făcută de poetul nostru cu umor de esenţa populară, cum este acel vers, de pildă: „Râdem de unii caţiva şi pub icul de noi toţi", ceea ce e o parafrazare a zicalei: „Râde om de om şi dracul de toţi". Concluzia lui Alexandrescu e că, dacă am fi uniţi, am putea ajunge la un rezultat bun; dar desbinările sânt atât de vii- intre scriitori, încât „pentru noi lucruri mari nu e să nădăjdueşti". Iar apoi: ....... decât să gândesc că noi ne-am alătura, Mai lesne-aşi putea să crez că tu te vei boteza.

terminând, astfel, ,cu o „poantă" şăgalnică poezia ţesută din versuri în­ rudite, ca atmosferă, cu această glumă finală, ce-1 arată pe poetul român tot mai familiarizat cu un climat sufletesc, faţă de care arăta, şi mai dinainte, unele puncte de contact.

•9

Aruncând, acum, o privire asupra epistolelor ce am analizat în pa­ ginile anterioare, observăm că — în ceea ce priveşte forma — autorul preferă'versurile lungi „de un stânjen" : versuri groae, şchioape adesea, lipsite aproape total de armonie. Când, în Epistola către Voinescu II, spunea despre Barbu Paris Momuleanu că „făcea versuri d’acele ca din topor lucrate", Alexandrescu nu-şi dădea poate seama îndeajuns că ...vor­ beşte de funie în casa spânzuratului. Şi ceea ce e curi'os e că acest poet (care, în general, trece drept un cântăreţ ce n’a cizelat forma versurilor sale) a scris totuşi unele stihuri, mai ales la sfârşitul câtorva poezii, de o cursivitate solemnă, muzicală34). Explicaţia cred că ar putea fi următoarea: când poetul e atent, în primul rând, la fondul inspiraţiei sale, când îl frământă gânduri, cărora caută să le dea cât mai grabnic „vestmintele vorbirei", forma va fi neglijată, ea rămânând pe al doilea plan al preocupărilor. Scriitorul • nu înţelegea să jertfească o nuanţă de gând pentru o rimă, nici o vorbă spirituală pentru ritmul sunător. Astfel e cazul cu epistolele, satirele şi unele meditaţii ale sale. Gând, din contra, pasiunea clocotitoare zbucneşte spontan din sufletul apăsat (unele poezii de dragoste), când cuprinsul inspiraţiei e oferit de-a-gata de un izvor literar (Cânele soldatului) sau de o întâmplare reală (Ucigaşul fără voe), atunci şi forma apare mai cursivă, mai sigură, căci versurile nu mai sânt „ca din topor lucrate**. E adevărat ca, in Epistole, şi-a ales şi un vestmânt ciudat pentru gândurile sale. Cu o singură excepţie (Epistola către Yoinescu II, care e în versuri alexandrine), celelalte, afară de cea adresată lui Voltaire, sânt în versuri de 15 silabe, având toate rimele masculine 34) Cf. exemple în Anuarul Societăţii „Gr. Alexandrescu1 ‘, Nr. 3. Focşani, 1922, pp. 76—77.


— 90 — . (Epistola către Yoinescu le avea pe toate feminine) 35). Lipsa unei alter­ nări în ceea ce priveşte felul rimelor dă naştere, desigur, la „efecte* ‘ d" uniformitate greoae/' Epistola către Voltaire ne prezintă o înfăţişare a ele6 mentelor de versificaţie încă şi mai rară. Aici întâlnim (de la. început la sfârşit) versuri de 14 silabe, care totuşi nu-s alexandrine. De ce? Pentruca mai întâi, toate rimele şi aici sânt masculine, iar — în al doilea rând —î ia cezură găsim cuvinte cu accentul pe ultima silabă (când firea versifi câţi ei noastre cere ca accentul să.cadă pe penultima): Din ziua când am cetit / scrisoarea către Oraş, Doream, de s’ar fi putut, / toată sfiala să las, Să-ţi scriu pe un ton mărăţ, / cât mai măreţ s’ar putea, Şi să-ţi pornesc un bilăt / lucrat în fabrica mea...

Cazul este extrem de rar în literatura noastră (se găseşte şi la Aleesandri: Mărgărita din Muncel, de ex.), deşi emistihurile astfel’ construite pot, la urma urmei, să formeze versuri independente. Cred însă că e vorba, la Alexandrescu, de o asimilare aplicată a legilor versificaţiei franceze, unde la cezură găsim totdeauna accente pe ultima silabă. * Ideea de a face critică literară şi de a discuta probleme literare în versuri îi vine, fără îndoială, poetului român, din cetirea asiduă a clasicilor francezi: Boileau, Voltaire, îndeosebi, care întrebuinţau haina sonoră a vorbirii muzicale, pentru a trata chestiuni ce ar alimenta astăzi cuprinsul unor articole sau studii. Alexandrescu, păşind pe această cale copios bătătorită de scriitorii apuseni, se arată ca un emul conştient şi convins al clasicismului, aşa cum vocaţia îndelung căutată îi indica să fie şi aşa cum temperamentul său înăscut îi dădea prilejul să se afirme Epistolele şi satirele sale erau speciile care îi ofereau cât mai amplu largi posibilităţi de realizare; ele erau „cea mai desăvârşită imitaţie la noi a genului horaţian“ (N. Iorga) şi nu numai „ca gen literar se inspiră din Boileau“ (E. Lovineseu), ci în mod mai larg decât s’ar crede la prima cercetare a lucrului, scriitorul francez fiind, pentru vremurile moderne, cel mai strălucit reprezentant al „genului horaţian“ 36). * Temperamentul scriitorului român în nici o operă a sa nu se mani­ festă mai bogat şi mai viu decât în Epistole. Lipsa de retorism a lor, care le e principala trăsătură (Ov. Densusianu), echilibrul expresiei şi tonul potolit şi sobru al expunerii, ca şi spiritul de analiză atentă, precum şi tratarea neavântată, domoală, didactică; predilecţia pentru teme abstracte, pentru chestiuni care se adresează raţiunii, în primul rând, prezintă 85) Armoniosul Bolintineanu şi-a dat seama de inconvenientul alegerii unor astfel de rime, când (în Albina Pinăului, 1868), vorbind despre poezia lui Cârlova, a găsit în acest element de versificaţie pricina monotoniei ce ne prezenta, în general, Ruinele Târgovi-ştei. se) Pompiliu Eliade (o. c., p. 882) spusese, între altele: „Pour comprendre cea epîtres, (e vorba de epistolele lui Gr. Alexandrescu) il faut avoir prdsents â Pesprit... la deuxidme Satire de Boileau et tout VArt poetique{i. Cf. elemente de înrudire^ în analizele literare ale prezentei cercetări.

* ,•

O


I

— 91 —

7

aceste producţiuni ca emanaţie a unui suflet clasic. înclin a crede că Alexandrescu nu este de fapt „un romantic -temperat prin clasicism'*' (Ov Densusmnu) si nim romantic în tinereţe şi clasic la bătrâneţe (G. Ibraileanu), ci fondul sau sufletesc, clasic prin natură, a făcut, ca şi Alecsandri, concesii spiritului, romantic atotstăpânitor în epoca sa, trac­ tând după noua manieră, pretutindeni instaurată — anumite teme poetice şi msuşindu-şi chiar unele elemente specific romantice, în cursul carierei sale scriitoriceşti. El adevărat că o evoluţie (ca la orice poet) se poate constata în desfăşurarea mijloacelor şi procedeelor literare ale au­ torului nostru. Sentimental şi sensibil întrucâtva, când se ivesc zorile talentului său, liric — datorită mai ales puternicei influenţe laraartîV niene - el devine, cu timpul, mai obiectiv, ironic şi cu înclinări către analiză, portretistică şi cercetare a unor chestiuni mai abstracte. Personalitate complexă, Alexandrescu ne-a înfăţişat — ca foarte puţini scriitori români — exemplul surprinzător al unui temperament larg ospitalier pentru tendinţe şi formule literare contrastante. Aspecte romantice şi clasice se îmbină in variata şi puţin bogata lui operă poetică, apărând ca atât de măestrit asimilate, încât la prima vedere e greu de stabilit înclinările intime sufleteşti ale scriitorului, ca şi structura sa internă. Lamartine şi La Fontaine se înfrăţesc în paginile contribuţiei literare a poetului român, după cum se înfrăţesc Ossian şi Boileau, Lord Byron şi Yoltaire. Autorul Epistolelor ar fi putut spune, ca şi Musset, largul suflet comprehensiv al epocei romantice: Raci no recontrant Shakespeare sur ma table S’endort pr£s de Boileau, qui leur a pardonnâ 37).

* S’a discutat ocazional, de către cercetători, atitudinea lui Alexan­ drescu faţă de cei satirizaţi sau ironizaţi de el şi s’a căutat să se deslu­ şească substratul sufletesc din care porneau aprecierile sale nefavorabile asupra eutăror aspecte sociale, indivizi sau tendinţe. Bogdan-Duică38) se înşeală, desigur, susţinând că „el este veşnic îngăduitor". Fără să mă ocup aici de satirele sale (Adio 'proconsulului Halcinski, Confesiunea unui renegat), din care îngăduinţa este cu totul absentă, dar trecând în revistă numai Epistolele analizate, constatăm că spiritul poetului este adesea maliţios, cu săgetări crude şi cu vervă nemiloasă. D-l Drouhet (op. cit., p. 20) e mult mai. aproape de adevăr, când îl caracterizează „spirit muşcător şi. adesea chiar răutăcios" 39). Doar Epistola către Văcareseu nu prezintă

:■>

-

S7) Les secrdtes pensees de Baphael. Despre scriitori români din aceasta epocă şi care se inspirau, în acelaşi timp, şi do la romantici şi de la clasici, D-l G. O^escu <:Eliade Bădulescu şi Franţa, Cluj, 1923, p. 27), face următoarele judicioase apreeieri: „Ecoul luptelor literare aprige, violente în Franţa, ajunge la noi slăbit şi pentru a le putea pricepe, ar fi trebuit o familiarizare cu limba, cu ideile şi cu civilizaţia franceză, alta decât cea pe care o putea avea un Român pe acea vreme* ‘... 38) Vieaţa> românească, 1906, p. 10 (Nr. 7). 30) Iar Gh. Ghibănescu, o. c., p. 340: „poezia lui Alexandrescu era adesea destul de personală şi veninoasă'1.

: I

;


— 92 — astfel de trăsături. In toate celelalte ele, dacă nu abundă, totuşi pot fi semnalate nu o singură dat'ă. O fărîmă din fineţa lui Voltaire şi cu ceva din ironia necruţătoare, deşi uneori forţată, a lui Boileau, se îmbină şi se contopesc în atitudinea critică din epistolele poetului nostru. Vehe­ menţa e izvorîtă adesea din mai puţină răutate decât ironia. Zâmbetul cultivă o stare de suflet nu totdeauna generoasă. Cruzimea acoperită de zâmbet e şi mai intensă, pentru că e statornică, nu e descărcare, cum e violenţa zgomotoasă, care se mistue fulgerător în propria ei flacără. Totuşi, la Gr. Alexandrescu, ironia, zâmbetul sânt şi ecouri ale unei înclinări temperamentale inerente firii poetului, sânt şi rezultatul unei experienţe a vieţii, al unui mic calcul de atitudine în societate. Zâmbetul lui e o mască ce „nu spune-a mea gândire, nu arată cum sânt". Mândria îl oprea de a-şi expune vulgului adâncul fiinţei sufleteşti şi unele revăr­ sări subiective ale eului său. Sub gluma care vrea să pară liniştită, nu odată licăreşte o lacrimă. Poetul însă continua să vrea a-şi ascunde um­ brele interioare... „Lumea mă crede vesel". E o voluptate nu numai în suferinţă — cum s’a spus — ci şi în discreţie, în aerul de indiferenţă, care-ţi feresc fiinţa de iscodiri curioase şi umilitoare. Gr. Alexandrescu s’ar fi putut auto-caracteriza, repetându-şi semni­ ficativele vorbe ale nemuritorului Figaro: „Lăudat de unii, hulit de alţii, bătându-mi joc de proşti, înfruntând pe răutăcioşi, mă grăbesc să râd de tot ce mă înconjoară, de teamă să nu fiu silit a plânge".

I VYYVYY-uAjL U7+»

»


9Z i

C. NEGRUZZI: NUVELE ISTORICE

*

^ •

C. Negruzzi n a aşteptat îndemnul lui M. Kogălniceanu, din Dacia literară^de la^ 1840, pentru a se hotărî să şteargă „colbul de pe cronice bătrîne"..^ Gândul de a evoca vechi scene istorice din trecutul Moldovei se poate să-i fi venit scriitorului nostru, nu numai dintr’o înclinare natu­ rală a propriului talent, ci şi din cetirea precoce a unor cărţi, pe care le-a găsit în biblioteca tatălui lui, aflată în acea „ladă mare, purure des­ chisă, în coridor" 1); erau acolo opere cu subiecte de istorie universală (Întâmplările Francezilor şi întoarcerea lor de la Moscova) sau de istorie naţională (Despre începutul Românilor, de Petru Maior şi cronici) şi mai era şi câte un „romanţ" cu subiect tot istoric (Înconjurarea cetăţii Roşela, Matilda de M-me Cottin, etc.). Lecturile de mai târziu l-au familiarizat pe Negruzzi cu literatura romantică a vremii şi în special cu un Victor Hugo sau Merimee, în opera cărora a găsit şi mai accentuat gustul pentru atmosfera trecutului, pentru subiecte istorice şi pentru intrigi desfăşurate în cadrul prăfuit al unor timpuri de mult apuse. . Sub titlul Fragmente istorice, găsim — pe lângă poemul eroic Apro­ dul Purice — patru povestiri (pe care le înşir aici şi le analizez, în ordinea valorii lor, începând cu cea mai puţin însemnată): Cântec vechi (Foaia pentru minte, mimă şi literatură, 1843, p. 181), Regele Poloniei şi Domnul Moldaviei (Albina românească, 1839, p. 414), Sobieski şi Românii. (Calendar pentru poporul român, Almanach de învăţătură şi petrecere, Iaşi. 1846, p. 22) şi Alexandru Lăpuşneanu (Dacia, literară, 1840, p. 9, cu titlul generic: Scene istorice din trecutul Moldaviei2). 1) Cum avi învăţat româneşte. 2) Toate aceste produceri — împreuna cu altele — au fost adunate de autor, la 1857, sub titlul Păcatele tinercţelor. S’a arătat (N. Gr. Eacoviţă, în Convorbiri literare, 1 iulie 1886, p. 292), că un titlu asemănător (PecMs ăe jeunesse) a fost dat de Dumas-fiul — primei sale opere, o colecţie de poezii (1845): ,.Les beaux esprits se rencontrent“ adaugă cercetătorul. Titlul acesta nu e însă atât de ingenios, de personal, ca să îndreptăţească o asemenea constatare; el devenise, cred, un loc comun şi, ca atare, „plutea în aer“, cum se spune. V. D. Păun (Ficţiune, imagine, comparaţime, 1896, p. 68 şi notă) arată că, în sec. XVIII, poetul francez Collâ

! i

i


— 94 — Cântec vechi. — O schiţă de 2—3 pagini. Un pretext, socotesc, pentru ca Negruzzi să-şi plaseze o poezie a sa cu subiect istoric, partea de proză servind drept comentar al „cântecului44 3). La început, o descriere a locu rilor de la Cotnari : a târguşorului şi a împrejurimilor, pe care scriitorul le vizitează în tovărăşia unui bătrân „mazil“ 4) din acea regiune. El se interesează de la acesta despre „balta unde a pierit atâta călărime le­ şească,. în vremea Domnului Constantin Cantemir44. Şi, cu acest prilej un dialog se încinge între scriitor şi gazda sa (mazilul cotnărean) despre bătrânul Domnitor al Moldovei, pe care acesta îl critică, pentrueă ,a omorît doi bunătate de boeri44 (sic), care-1 ţineau de rău, din pricina birurilor grele ce punea pe popor. Negruzzi e de părere că vinovaţi pentru asemenea fapte sânt mai cu seamă boerii lui, răi sfătuitori! „Jude­ când deci că şi Domnitorii au slăbiciunile lor, ca şi ceilalţi oameni, trebue a osândi pe sfetnicul ee-1 împinse la asta44. Acesta a fost Iordache Roset Vistiernicul. Interlocutorul lui Negruzzi, spunându-i că are un cântec „care-1 ştia tată-meu pe de rost44 şi care eşise în vremea aceea, scriitorul nostru insistă, până ee-1 capătă, pentru a-1 „prescrie44. Schiţa se termină cu reproducerea acestui cântec, despre valoarea căruia autorul expunerii ee-1 încadrează constată că „oamenii de pe atunci nu scriau mai rău de­ cât acum44. Poezia e plină de mişcare, de vervă. Scrisă într’un ritm săltăreţ, ea are zece strofe, la sfârşitul cărora găsim refrenul: ,.Cu paharul îndeseşte / Dar cu birul mai răreşte44 — vorbele pe care cronicile spun că le-ar fi rostit adesea Miron Costin şi alţi boeri, la adresa Domnitorului, care .. .ţara cam prăda. Boerii văzând aşa, Ii ziceau: Măria Ta, Cu paharul îndeseşte, Dar cu birul mai răreşte.

Domnul căuta să se pue bine cu boerii, poftindu-i. mereu la ospeţe şi dându-le cel mai bun vin. Dar ei nu încetau a-şi repeta îndemnul, pe care Vodă se prefăcea că nu-1 aude, chiar când ei îl strigau în plin Divan. Atunci Domnitorul, supărat, a tăiat pe doi din cei ce-i osândeau purtarea. Boerii mor cu mult curaj, nu însă înainte de a mai fi proferat odată buclucaşul îndemn. (1709—1783) a publicat versuri, pe care le intitula Delicta juventutis. Am mai găsit un astfel de titlu şi la un alt scriitor francez: Emil Souvestre (1806—1854): Les Pâchâs de jeunesse, 1849. 3) Caracterul de „mistificare literară4* a procedeului din această povestire a mai fost scos la iveală şi într'un articol anonim, publicat de Revista Dunărei (1 ^a nuar 1866), în care poezia citată în această schiţă a lui Negruzzi e considerată ea propria operă a scriitorului moldovean (Cf. şi Costache Negruzzi, Păcatele tinere­ lelor, ediţia comentată de V. Ghiaciou^ Craiova,, 1937, p. 132). ') răzeş.

1


— 95 —

->■

•J^tiSSmCTS 5“““* -**1*

facere socială:

condusă şi până şi de premenitoare dorinţă de pre-

Spun că cum i*a omorît, Pe loc Domnul s ’a căit, Căci îndată ce’nopta Amândoi i s'arăta Şi-i ziceau: Măria ta! Cu paharul îndeseşte, Dar cu birul mai răreşte.

y

Pe la schituri, sihăstrii A dat multe liturghii, Că doar îi va împăca; Dar prin somn tot îi visa Zicându/i: Măria ta! Cu paharul îndeseşte, Dar cu birul mai răreşte. Neavând nici cum răgaz, De ciudă şi de necaz Muri înălţimea Sa. Norodul îl îngropa Zicându-i: Măria ta! Cu paharul îndeseşte, Dar cu birul mai răreşte.

r

5* •

i

i

!

E o compoziţie poetică nu mai pe jos de unele cântece bătrâneşti, asemănătoare ca subiect şi preocupări, ,,întocmite“ de Alecsandri, un cântec cu tonalitate verbală de colind sau de „Pluguşor“, plin de tinereţe sufletească şi de avânt. Povestirea sobră e redată în versuri ce vor să imite factura puţin riguroasă a celor populare, iar repetarea îndărătnică a vorbelor de la sfârşitul fiecărei strofe împrumută întregului ceva rustic, melodios, ceva din hangul unui zdrăngănit de cobză. In atitudinea discretă a autorului, se vede (ca şi în Alexandru Lă~ puşneanu) aceiaşi compătimire şi înţelegere pentru suferinţele poporului, acelaşi crez politic de dreptate şi de omenie. Regele Poloniei şi Domnul Moldaviei. — Cineva neiniţiat n’ar crede, la prima cercetare a lucrurilor, că aceste pagini de nepersonală povestire istorică sânt de acelaşi scriitor care, numai, peste un an de zile, va com­ pune o nuvelă cu atât de accentuate calităţi, cum este acea întitulată Alexandru Lăpuşneanu. Pentru schiţa de care mă ocup aici s’ar fi potrivit rândurile scrise de Negruzzi despre Toderică: „Povestea asta se tipări...

I


— 96 — mai, mult ca să umple coloanele jurnalului, decât ea meritând vre-o îms em­ nătate literară" 5). E vorba de o simplă acţiune istorică, petrecută la 1713 (anul e indicat de autor, în subtitlu) şi fără ca să prezinte elemente demne de o roman ţâre sau de o redare cu mijloace personale, nuvelistice, a faptelor — lucru pe care, de altfel, Negruzzi nici nu-1 va mcerca în cele 2—3 padini ale schiţei sale. ° Carol XII, biruit la Pultava, se refugiază la Tighina. Nefericirea regelui suedez aduce căderea de pe tronul Poloniei a lui „Stanislav Leşcinski", aliatul şi protejatul craiului învins, care îl cunoscuse de când îi fusese trimes deputat de „confederaţia Varşaviei". Carol XII stăruise ca acest tânăr palatin să fie ales rege, ceea ce se şi petrecu la 4 octomvre 1705. Acum însă e răsturnat de rivalul său, August, fost elector de Saxonia. Stanislas se refugie în Pomerania, de unde, sub numele francez de Haran, maior în armata suedeză, caută să ia contact cu regele pribeag. Astfel intră în Moldova, unde domnea Nicolae Mavrocordat, al cărui por­ tret ni se prezintă, cu acest prilej, în câteva rânduri. Domnul primeşte din partea unui boer al său, o scrisoare, prin care i se vesteşte că în ţinutul Bacăului Leşii şi Suezii, veniţi la ernatic, făceau multe strică, ciuni şi prăzi, şi de aceea a dat năvală într’înşii „cu slugile sale şi cu oamenii de strânsură câţi i-a putut găsi în pripă" ; i-a prins şi-i aduce acum „în butuci, cu steagurile şi- ofiţerii lor". Din aceştia, trei ofiţeri suedezi se rugau, făgăduind mari sume de bani, să le dea drumul a se întoarce în Ardeal, dar boerul n’a vrut, ci ţinea să-i tr.imeată cu orice chip lui Vodă, ceea ce şi făcu, a doua seară, când se prezentă la Curte cu unul din cei trei prizonieri, în care Nicolae Mavrocordat — pe când convorbea latineşte cu dânsul — recunoscu pe fostul rege al Poloniei, ,,şi seuîându-se îl salută cu respect". Oaspetele fu găzduit cu multă cinste la Tresfetitele şii cât a mai stat la Iaşi era vizitat, adesea, serile, de voevodul Moldovei, căci Stanislas nu eşea din locuinţa sa, unde un preot franciscan spunea pentru dânsul liturghia, în toate dimineţile. Curând veni răspunsul cerut de Domn de la Paşa de Bender, care recomanda ca regele Poloniei să fie trimes „sub bună pază" la Tighina. Atât, Povestirea e domoală, scriisă într’un stil de cronică, fără ca autorul să reuşească a „literaturiza" subiectul, pe care — cum s’a arătat pe largc) — a.utorul l-a împrumutat după Histoire de Charles XII de Voltaire şi după Cronica lui Nicolae Costin. Din cel dintâi Negruzzi iraduce chiar unele pasagii, iar din cronicarul moldovean reproduce câteva rânduri, cu (de astă dată) indicarea — în notă — a sursei. Materialul, deci, nu e „lucrat", ci utilizat brut^aşa cum a fost găsit în două izvoare disparate. Autorul nu şi-a dat măcar osteneala de as) In anul în care publică această schiţă, trimeţând o contribuţie literară, C. Negruzzi scrie lui Bariţ, redactorul Foei pentru minte, inimă şi literatură (St. Meteş, Const. Negruzzi. Drum drept, 1915, p. 244): „De-mi veţi da voe, vă voi mai tnmete şi altele din când în când, ca să vă umpleţi coloanele, când nu veţi avea alta mai bun a ne da“ (scrisoare din 13 mart 1839). 6) E. Lovinescu. Costache Negruzzi, 1913, pp. 273—277.

is


— 97 — romanţa întrucâtva, de a-i crea, cât ,de cât > 0 atmosferă de nuvelă, ceea ce . —r de altfel î-i 1+.°?t £reiî> dat fiind natura subiectului, ingrat prin lipsa lin de perspectiva şi prin proporţiile lui modeste'. Ceea ce apare ca un simplu epizod în cartea lui Voltaire — model de povestire vie, înlanţuitoare ca un adevărat roman şi cu un erou care întrece m dinamism, conturare şi redare amplă a unei personalităţi com­ plexe ?i tainice, pe mulţi, eroi de povestiri imaginate — în schiţa lui Negruzzi apare ca scop, iar calităţile naraţiei lui Voltaire, ce puteau fi pre­ ţuite, m lucrarea lui, mai ales în ansamblu, aici se prezintă cu totul ne­ valorificate, subiectul astfel îngrădit neîndreptăţind tendinţa de a-1 semnai a intr o expunere cu aparenţe înşelătoare de nuvelă.

D

.

y

,?

&

:

i

Sobieski şi Românii. — Dacă în povestirea precedentă Negruzzi nu romanţase istoria, putem să înclinăm a spune că se grăbise, cerându-i-se, probabil, ,.manuscris" din partea redacţiei. Lucrul ar fi destul de firesc, dacă nu s’ar repeta. Dar şase ani de la publicarea operei atât de însem­ nate, Alexandru Lăpuşneanu, el tipăreşte Sobieski şi Românii, care — fără îndoială — (deşi mai importantă decât precedentele schiţe) înseamnă un vădit regres faţă de celebra nuvelă de la 1840. Tendinţa de literaturizare a subiectului povestit de D. Cantemir 7) este foarte redusă, deşi — pentru unele pagini — avem a face cu ceva mai mult decât o simplă transpunere uscată a faptelor istorice. Totuşi, şi în nuvela aceasta, Negruzzi e mai aproape de concepţia lui G. Asachi, în privinţa naraţiei istorice, decât de acea pe care o construise măestrit cu şase anii mai înainte. Cantemir povestise şi în Istoria imperiului otomam şi în Descriereaj Moldovei şi în Vita Constantini Cantemyrii (pe care. însă, Negruzzi n’avea cum s’o cunoască, deoarece se tipăreşte abia la 1883, după manu7) In Istoria Imperiului otoman, pe care povestitorul moldovean a cunoscut-o în traducerea franceză (din 1743) a lui Joncquiăres (Of. N. I. Apostolescu, L’influence des romantiqucs frangais sur la poâsie roumaine, Paris, 1909, p. 156 şi nota 3. Cf. şi E. Lovinescu, Costaclie Negruzzi, Buc. 1913, p. 303 sq. Acesta din urmă repro­ duce şi textele modelului, care se pot găsi şi în Costaclie Negruzzi, Păcatele tinereţelor, ediţia comentată de V. Ghiacioiu, pp. 349 352). Apropieri mai directe între textul lui Cantemir (trad. Joncquiăres) şi cel al lui Negruzzi: Ce prince... canonne la place pendant quatre jours; nos ehasseurs... tuent... Io raaître d’artillerie.

A patra zi căzu împuşcat însuşi co­ mandantul artileriei leşeşti.

On voit sortir six liommes qui en portaient trois autres sur leurs dpaules, par­ ce qu’ils dtaient hlesses.

Atunci, în loc de o strajă numeroasă, se văzură cşind şese oameni, din care trei duceau pe umorile lor pe alţi trei ce erau răniţi. O. Negruzzi, ed. Ghiacioiu, pp. 346,347,

Cantemir, apud Lovinescu, o. c., p. 304.

7


— 98 — scrisul ce se păstra în Muzeul Asiatic din St. Petersburg, de unde 1 copiat Gr. Tocilescu, în 1878) 8), încercarea lui Sobieski de a 8- cuceri cetatea Neamţului şi vitejeasca apărare a celor 19 plăeşi 9). începutul e „balzacian44, ca stil şi manieră—indicaţia locului, a tim­ pului şi prezentarea eroului sau a unui personaj: „Pe drumul ce duce către Cetatea Neamţu, pe la sfârşitul lui septemvre 1686, se vedea o oaste mergând44. Apoi se descrie în amănunţime această oaste zdrobită obosită şi flămândă: „de zece zile caii n’au ros decât coaja copacilor si oamenii s’au hrănit numai cu poame4 Apar acum personagiile principale: Sobieski şi hatmanii săi, Iablonowski şi Potoski. Cel dintâi „mergea încet şi gânditor44, iar ceilalţi doi „păzeau tăcere44. O conversaţie între aceşti trei inşi, despre cetatea ce se iveşte „pe sprinceana dealului, înălţindu-se trufaşă44 dinaintea lor. Regele se hotăreşte să o ia cu asalt. Autorul ne transportă în interiorul cetăţii unde 19 plăeşi se află „pentru străjuire44. lîn tânăr sosit de curând isto­ riseşte celor de faţă isprăvile Polonezilor la Iaşi, unde „au prădat bise­ ricile şi mănăstirile de odoare44 şi au făcut şi alte jafuri şi nelegiuiri. „In vremea aceasta, oastea (leşească) se apropiase (de cetate)44 şi un trimes al Regelui în zadar cere plăeşilor să o închine. Aceştia resping eu dârzenie propunerea. Vorbele bătrânului care parlamentează sânt sobre şi demne:

,

b

Du răspuns M(ăriei) Sale... eă laude şi îngroziri de aste am mai auzit noi şi tot nu ne-am spăriet... Cetatea n’avem de gând să i-o dăm cu una. cu doua, măcar' că nu sânt în ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul din puşte, pe care i-1 vom trimete noi de pe ziduri, fără să se mai ostenească să vie înlăuntru. — Pleeaţi-vă, zise trimesul şi nu vă puneţi capul în primejdie. — Nu purta grijă de capul nostru. Domnule. Gândiţi mai bine la al vostru. — încă odată vă întreb, vă închinaţi ori ba?

ţj— Ba. Zugrăvirea luptei este redată cu aceiaşi sobrietate lapidară: „Asaltul începu. Tunurile, aşezate pe scaune de lemn, băteau necontenit cetatea44... Urmează un scurt dialog între bătrânul acum rănit şi un tânăr vânător. Se ia hotărîrea, din pricina lipsei de muniţii şi hrană, să predea cetatea, cerând însă să se respecte luptătorilor vieaţa şi libertatea — condiţie care e primită de asediatori. Sfârşitul povestirii e prea cunoscut, ca sa mai insist aici amănunţit asupra lui. O observaţie: Sobieski vorbeşte cu plăeşii ce iies din fortăreaţă şi-şi arată în cuvinte aspre revolta lui pentru cutezanţa acestui pumn de oameni, de a-i omorî atâţia viteji. în ce limbă se 8) Of. Apostolescu, o. c., p. 157, nota 1. •) Cantemir dă această cifră. Negruzzi pomeneşte mai întâi de 18 plăeşi („în cetăţue se aflau optsprezece plăeşif‘... Dar adaugă îndată: „Cu câteva ceasuri mai înainte sosise încă un tânăr plăeş“... Deci, ar face, în total, 19 aşa ‘*J1C^ 8 pntea să nu fie, cum susţine E. Lovinescu (o. c., p. 309), , o nebăgare de seamă > ^ partea nuvelistului, care spusese, în cursul povestirii, ca murise 10 din plăeşi şi ieşiră

i

'V*


- 99 adresează el bieţilor moldoveni? In româneşte, probabil, căci Regele Po. lomei cunoştea limba ţarii noastre “>), în care a compus şi versuri11) Conjfnunea e o calitate, dar când este extremă (cum e cazul mai ales m desnodamantul acestei nuvele) ea devine defect. In istorie se pot reda fapte, fără analiza sufletească trebuincioasă, pentru explicarea unor mobiliiri sau pentru tălmăcirea unor gesturi şi atitudini. Nuvelistul e obligat să motiveze, uneori pe larg, hotărîrile eroilor şi să le sprijine pe relatări luminoase Dacă zbucnirea plină de revoltă, de la început, a lui Sobieski este firească şl uşor explicabilă, convingerea sa bruscă şi totală e mult mai puţin... După respectoasa mustrare a lui Iablonovski, Regele strigă la moment: „Iţi mulţumesc, vrednice al meu tovarăş de arme... îţi mulţumesc că m’ai oprit de a face o faptă defăimată"... ba mai dă fiecărui plăeş câte 50 zloţi, după ce îi laudă generos. Şii toate aceste arătate în mai puţin de jumătate de pagină. Sobrietate vom mai găsi şi în alte scrieri ale lui Negruzzi, dar aici expunerea e mai mult decât so­ bră: e grăbită, telegrafică. Sfârşitul însă e armonios, solemn şi plin de o emoţie reţinută:

v

îndată se făcu loc Moldovenilor, care, luându-şi răniţii, se îndreptară către munţi, în vreme ce oastea se cobora încet la vale; iax cetatea, cu porţile deschise, purtând pe zidurile sale urmele bombelor duşmăneşti, rămase singură pe culmea înver­ zită, ca un mare schelet de uriaş.

Până la Pseudo-hinighctikos al lui Odobescu, rareori se poate întâlni în literatura noastră frază mai amplă, mai muzicală, caracterizată prin­ ţi*’nn astfel de ritm al prozei, legănător ca o navă12). io) Cf. N. lorga, Sobieski et Ies Boumains. Bevue Tiistorique du Sud-Est europeen, 1933, p. 303. ti) l-a făcut, anume, un cântec lui C. Cantemir, adversarul său: „Constantine / fuge bine / Nici ai casă / nici ai masă / nice dragă jupâneasă44 (ibidem). i2) Cu titlu de document reproduc aici o pagină dintr'o carte franceză puţin cunoscută la noi (a mai vorbit cineva despre ea? Mărturisesc că nu ştiu. Mie mi-a atras atenţia asupra acestei lucrări şi a recenziei ce menţionez, în 1927, L. Baidaff? la Paris). E vorba de Conseils d’un Militaire ă son fils par M. le Baron d’A***, colonel d 'Infanterie. A Paris, chez Dupuis, libraire, rue de la Harpe, preş celle Serpente, et se trouve â Brest, chez Malassis, libraire, in-12, de 300 pag. (1781). Indicaţia aceasta bibligrafică se găseşte în Journal de Paris, Nr. 14<, 21 mai 1781, p. 594, col. II unde se dă o recenzie despre cartea ce nu se află în Biblioteca Naţio­ nală şi din care se desprinde şi următorul fragment, care ne interesează direct (ultimul capitol, întitulat Sobieski et Iablonovsclii ăevant le chăteau de Nemeş):

5

A

Le fameux Sobieski, ayant pSnetrâ en 3foravie (sic), se presente ăevant la forteresse de Nemeş (sic): on Vavoit abandonnâ: mais il s’y trouvoit dans ce moment ăix-neuf chasscurs Moldaves, que Ic hasard y avoit amenes. Ces braves gena Uvent Ies ponta, ferment Ies portes, et refu-sent de se rendre. Lcs Polonois, qui ignoroient Votat de la garnison, canonn&reni la place pendant quatre jours. Les chasseurs se

:


— 100 — ‘'rJlîsrifâtură fugitivă4 * (N. Iorga), Sobieski şi Românii, care arată numai ..intenţie de nuvelă istorică44 (Ov. Densusianu), e mai puţin o nuvelă propriu zisă şi mai mult o naraţie, care reprezintă transiţia între istorie şi creaţia epică veritabilă. Totuşi ea a mişcat mult pe contemporani şi nici azi nu se ceteşte cu indiferenţă. V. Alecsandri s’a inspirat din ea scriind Cetatea Neamţului sau Sobieski şi Românii, dramă istorică în trei acte. în proză, plină de naivităţi, de declamatoriism şi de artificialitate 13). Alexandru Lăpuşneanu. — Faţă de celelalte nuvele, trecute până acum în revistă, îţi vine — începând a ceti pe aceasta — :să rosteşti vorbele celebre ale lui Bălcescu: „Deschid sfânta carte...“, atât de mult depăşeşte, ca valoare şi siguranţă a planului, a expresiei, celelalte modeste încercări. Nu doar că Alexandru Lăpuşneanu ar avea numai calităţi; dar la 1840, când literatura noastră frumoasă nu data decât de vre-o câţiva ani, apariţia aceasta arată maturitate, asimilare a modelelor, procedee bine stăpânite, care şi azi nu ar fi de dispreţuit. Alegerea subiectului porneşte din aceiaşi dragoste a scriitorului pentru slova cronicilor, pe care ştim că autorul nuvelelor istorice le cetea de mult în manuscris, alături de Istoria Daciei a lui Dionisie Fotiiio14), pe care o cercetase mulţi din tinerii intelectuali români ai epocei (Kogălniteanu o cere de la Luneville). 1. Nuvela a trezit un interes enorm printre cetitorii Da-ciei literare. Se spune, de obicei, că din cauza ei revista a fost oprită de a mai apărea. Alţii dau drept pricină a faptului publicarea poeziei Anul 1840 a lui Gr. Alexandrescu. Alecsandri însă — unul din redactorii revistei — arată că

V. ,

a

’W!

defenâent avec vigueur, tuent un grand norribre d’assiegeants et entre autres le Maître de VArtillerie. Le cinquidme jour, voyant dix de leurs camarades morts et trois hors de combats, ils capitulărent et obtinrent que la garnison powrroit se retirer oit elle vouăroit. La porte s’ouvre: on voit sortir six hommes gvA en porloicnt trois sur leurs âpaules. Sobieski pălit: son premier mouvement fut inăigne de lui; il voulut faire penăre ces braves; il en ăonna Vorăre: mais lieurcusement pour sa gloire, JablonovsH lui ayant rappclâ ses engagements, il Ies renvoya avec eloges. »: Autorul, Baron d’A**1*', e Baronul d’Anglesy (Cf. Querard, Les supercheries lttera<ires devoilees, 2-e ed. Paris, Paul Daffis, 18G9. I, p. 142). Cartea a avut, în 1802, şi o a doua ediţie (432 p.) „refondue et augmentee par Dubroca“. I se adăugise, anume, fapte din istoria Revoluţiei franceze, un tablou asupra organizării de atunci a armatelor în campanie, asupra progresului artei războiului şi notiţe despre câţiva generali. Fără îndoială că pasajul des^Ji-e Sobieski e luat din cartea lui Cantemir (fie ediţia engleză din 1734, fie cea germană din 1745, dar mai sigur cea franceză, din 1743, însă n’ar fi fost exclus să fi cunoscut direct şi C. Negruzzi cartea Baronului d’A***. *8) O analiză pe scurt a ei, în E. Lovinescu, o. c., pp. 309—311 şi alta - î*1 lucrarea 32 de opere din literatura română, 1933, pp. 114, 122—123. *4) N. Iorga, Istoria literaturii româneşti in veacul XIX, 1907, I,cp. 248.


fţiUî^taca

— 101 —

VRANKFA „Duiliu Zamfirescu"

motivul dispariţiei acelei publicaţii a fost un articol al luTTxogălriiceănu despre domnia lui Alexandru cel Bun 15). Nuvela a fost îndatâ reprodusa şi în alte periodice româneşti (Curier de ambe sexe, Foae pentru minte), ba chiar tradusa şi în franţuzeşte, de I. Voinescu 16). 2. Subiectul e prea cunoscut ca să-l expun aici pe largi7). El evocă zbuciumata domnie de a doua a lui Alexandru Lăpuşneanu (1564—1569) şi se împarte ni patru capitole, având fiecare câte un epigraf, care redă cvintesenţa subiectului din capitolul respectiv, reproducând cea mai im­ portantă formulă rostită do erou sau de vre-un personaj principal: I. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau (venirea la domnie a Voevodului). II. Ai să dai seama, Doamnă (Protestul blajin al Doamnei Ruxanda, în contra uciderii boerilor de către Domn). III. Capul lui Motoc vrem. (Scena măcelăririi boerilor şi a sfâşierii lui Moţoc, de mulţimea revoltată). IV. De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu. (Moartea tragică a eroului). 3. ,.0 mare naraţiune istorică dramatizată4' spune cu drept cuvânt D 1 Iorga, despre această povestire, al cărei caracter de piesă în patru acte D'sa l-a scos mai întâi în evidenţă şi apoi formula a fost mereu repetată până azi. Un film cinematografic, aşi zice mai. degrabă. Replicile (mai ales cele din cap. I) sânt concise, sobre, aşa cum se cer pentru scenariile filmate. Nici tirade, nici vorbărie de prisos. Cele patru părţii — al căror caracter, întrucâtva de sine stătător, a mai fost semnalat — redau esen­ ţialul d'intr’o frescă amplă şi zguduitoare. Genurile literare îşi au cerinţele lor speciale. E caracter dramatic în alcătuirea acestei nuvele, dar caracter scenic mai puţin. Anumite aspecte, care pot fi tolerate în creaţii epice, în teatru repugnă. Mai ales când e vorba de cruzime fizică, de torturi, de vărsări de sânge. Trebue un talent extraordinar, ea să-ţi strecoare şi astfel de scene, fără să-ţi jignească simţurile. Dovadă că piesele, al căror erou e un personaj din acestea, de care istoria abundă, n’au rezistat la reprezentare 18).

A

>

îs) Y. Aleesnndri, N. Bălcescu. Revista română, 1862, p. 310, nota 1. Probabil e vorba de articolul, semnat Redactorul, şi intitulat Descriere istorică a• tabloului ce înfăţişează pre Alexandru cel bun primind coroana de la> ambasadorii împăratului Ioan Paleologul II, de Aga G. Asaclii. ic) Tn Revue de lfOrient, Paris, 1853, XIV, pp. 316—326 (primele două capitole, cu însemnarea, la urmă: „la fin au procliain niunGro**)* Sfârşitul însă apare tocmai în 1854, în aceeaşi publicaţie (XV, pp. 12—29). Ce repede — şi relativ just — era infor­ mat Aron Pumnul! In Leptnrariul său (Viena, 1864, IV, 1. p. 243) el anunţă că nuvela lui JSTegruzzi „a fost tradusă în frânceşte de Voinescul, în Revue d’Orient, 1854 (sic)“... — Peste un an, aceeaşi traducere apare şi în volumaşul Lcs Doinaş, poSsies moldaves de V. Alecsandri, traduites par I. E. Voi’neseo, 1855, ed. II, pp. 129—162 (Cf. şi N. I. Apostolescu, o. c., p. 151, nota 2 şi E. Lovinescu, o. c., p. 112, nota 1). 17) O analiză mai amănunţită a elementelor estetice care ar caracteriza con­ ţinutul nuvelei se poate vedea la G. Marinescu, Nuvela în literatura română, 1928, pp. 49—58. 18) Un exemplu mai recent de la noi: Vlad Ţepeş de Ludovic Dauş; iar înainte de acesta, încercările de a dramatiza subiectul nuvelei lui Negruzzi (Cf. mai departe).

I


— 102 — 4. Chiar într’o lucrare epică, etalarea unor astfel de elemente est extrem de delicată. Un monstru nu poate interesa esteticeşte- cazurile patologice — numai în anumite excepţionale împrejurări care demnri (cum am mai spus) de gradul de dibăcie artistică al prezentatorului £ de răsunetul uman ce 1 poate trezii cutare suferinţă. * Negruzzi şi-a dat seama că eroul său va fi greu de încadrat într’o acţiune care să intereseze, dacă-1 va prezenta, aşa cum din datele istorice i se putea reconstitui înfăţişarea sufletească. Şi atunci, folosindu-se de dreptul scriitorului de imaginaţie de a schimba unele din datele, din faptele istorice, nu numai că a introdus personagii, care nu puteau figura în vremea şi în împrejurările în care sânt făcute să joace un rol nu numai desnodământul a fost schimbat2»), ci a căutat să dea acţiunilor eroului mobiduri mai înalte decât cele reale (setea de răzbunare împotriva loerilor ce uneltise în contra-i, în timpul primei sale domnii) şi l-a făcut astfel, să pedepsească pe boeri. cu atâta cruzime, 'pentru, că aceştia împilau poporul. Aşa prezentate şi explicate faptele Domnitorului, noi le putem înţelege şi tolera cu mintea, dacă nu cu inima, considerând şi mentali­ tatea. obiceiurile epocii, şi scopul urmărit. Ba, la sfârşit, din cauza suferinţei extreme şi rafinate, la care e supus eroul, dacă nu-1 putem compătimi sincer şi pe de-a’ntregul — gândindu-ne că şi el a făcut pe alţii să sufere poate şi mai mult — îl considerăm totuşi ispăşit în mare măsură prin această durere, prin această nenorocire năprasnică, şi ne simţim până la urmă sufletul înduioşat de crunta moarte a cruntului Domnitor. Interesul estetic al nuvelei a fost astfel salvat şi Negruzzi, procedând în chipul acesta, a dat dovadă de o rară conştiinţă artistică. 5. De aceiaşi conştiinţă artistică a dat dovadă autorul şi în alte procedee ale nuvelei sale istorice. Documentarea sa e discretă, nu subli­ niată ca la Odobescu. De trei ori numai, ba după a doua ediţie a Daciei literare (1859) numai de două ori (în cap. I şi IV), el citează în notă numele cronicarului din care a împrumutat cutare frază lapidară, „isto­ rică^ (M. Costin), iar în alte două rânduri (în cursul cap. II) el va strecura vorbele de mireazmă arhaică: „zice liron5ca‘% ..«zice Hroni-

%

£

carul21). io) Moţoc, Veveriţă, Spancioc, Tomşa, poate şi Stroici, fusese decapitaţi în Po­ lonia, unde se refugiase. 20) Scena morţii lui Lăpuşneann, cu cei doi boieri vrăjmaşi la căpătâi, este un produs al imaginaţiei scriitorului. 2i) Am spus „numai'' — şi se va vedea că vorba e îndreptăţită (deşi astăzi am fi mulţumiţi să nu întâlnim nioi acele puţine note), dacă vom constata asemănătorul m procedeu la Odobescu, unde referinţele, trimeterilc — în josul paginilor — abunda, andu-ţi impresia că ceteşti un studiu istoric propriu zis. Faţă de asemenea abuz de neo i („capra sare masa, iada sare casa") şi faţă de etalarea voită şi elocvenţă a unei s’a erudiţii, de altfel reale, dar nu oportune acolo — ai impresia că Negruzzi nici nu folosit de procedeul acesta, atât de firesc şi de parcimonios l-a utilizat în W povestirii sale. [In realitate el e un ecou din opera lui Merimee. In Chromque u r de Charles IX (1829), găsim de două ori (în cap. XXII), indicat m note nu scriitorului (d’Aubignâ), utilizat pentru o expresie caracteristică şi pentru un J

>


— 103 —

V

>

A •

6. Din ce reese coloarea locală? Din vocabular — desigur, întrucâtva — dar nu numai din el. Şi din euta.re citate, la urma urmei, când nu se abuzează de ele. Şi* dm ce încă? Dintr’un „nu ştiu cum şi-un nu ştiu ee“. Atmosfera trecutului e redată reuşit, de câte ori nu s’ar putea cita în amă­ nunte procedeele de redare ale ei. De îndată ce poţi distinge lămurit şi aparte elementele ce vor să o creeze, artificialitatea apare şi scopul scrii­ torului nu e atins. Când elementele acestea sânt contopite, aşa fel încât să nu le poţi distinge decât cu greu sau de loc şii când impresia generală e vie şi aceiaşi la majoritatea, cetitorilor, coloarea locală e redată măestrit, fără să te mai intereseze prin ce fel de mijloace anume şi te simţi atunci „de o mână nevăzută... tras în trecut", aşa cum Sărmanul Dionis se cu­ funda pe încetul, în epoca lui Alexandru cel Bun... 7. Pentru a sublinia unele efecte, Negruzzi a folosit reţete romantice. Antiteza, de ex. Cine n’a semnalat-o, în nuvela aceasta? Lăpuşneanu şi Doamna Ruxanda: cruzimea extremă şi blândeţea extremă, să zicem.— deoarece personajul Ruxandei e în cea mai mare parte o creaţie a nuvelis­ tului. Blândeţea ei serafică îi era trebuitoare autorului, ca să scoată în evi­ denţă mai mult cruzimea eroului. Şi când eroul i s’a părut prea crud, autorul a temperat — cum s’a văzut — tonalitatea portretului, împrumu­ tând u-i mobil uri complicate, de ordin umanitar. Aceste lucruri sânt fără îndoială doar indicate în paginile nuvelei. Conciziunea ei, economia planului şi a cadrelor de capitole, complexitatea în care scriitorul ar fi vrut să ne redea pe Lăpuşneanu — erau atâtea condiţii care opreau o adâncire psicologică atentă şi stăruiitoare. Şi, din cauza aceasta, oarecare uşoară şovăială în alăturarea trăsăturilor ce alcătuesc portretul acestui erou poate fi surprinsă în nuvela lui Negruzzi. Contrastul cu Doamna Ruxanda subliniază cruzimea eroului, care e tem­ perată prin scopurile lui mai înalte, dar pe de altă parte autorul ia, pe alocuri, atitudine faţă de personajul său, prezentându-ni-l, în mai multe rânduri, în înfăţişări nefavorabile, pentru ca la sfârşit să ne apropie sufle­ teşte de el. Procedeele Lăpuşneanului repugnă. în mai tot cuprinsul povestirii. Putea pedepsi pe boeri, pentru fără-de-legile lor faţă dc popor, prin mijloace energice, dar directe. Eroul însă recurge la viclenie, la sacrilegiu (făgăduind solemn, în biserică, lucruri pe care ştia că nu le va face), atrăgând pe boeri în cursă, dând dovadă de rafinament în cruzime, de cinism, în scena cu jertfirea lui Moţoc şi de sadism, în acea cu pira­ mida de căpăţâni. Adevăratul mobil al acţiunilor sale se dă uneori pe faţă, oricât autorul ar fi vrut să-l înlocuiască prin altul mai înaltj ,.tu Moţoace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toţi Domnii, ai vândut pe Despot, m’ai vândut şi pe nune, vei vinde şii pe Tomşa \ (Cap. I). Şi tot către Moţoc: „Sânt bucuros că-ţi răsplăteşte-norodul pentru slujba ce mi-ai făcut, vânzândîo-mi oastea lui A.nton Sechele şi mai pe ui mă lăsându-mă şi trecând in partea Tomşei“. (III). In altă parte, când se reproduce vorbirea lui Lăpuşneanu către boeri1, în Mitiopolie, autoiul ia atitudine adăugind: „Sfârşi© această deşănţată cuvântare"(deşăn­ ţată — adică ciudată, nepotrivită, fără cap şi fără coadă. In treacăt fie zis: nu tocmai! Putea părea astfel acelora care ar fi presupus ce pregâ-


— 104 — teste cel care vorbea. Dar Lăpuşneanu ştie ce vrea Şi-şi joacă rolul de făţarnic cu extremă dibăcie). In felul acesta, având a face cu atitudini neunitare, din partea auto­ rului şi impresia noastră despre figura eroului va fi la fel. Intr’un cuvânt" intenţia scriitorului e doveditoare a unei conştiinţe artistice încercaterealizarea acelei intenţii, privită în totalitatea ei, lasă însă de dorit. Negruzzi schimbă nu numai unele fapte şi împrejurări, pe care croni­ cile i le puneau la îndemână, ci concepţia sa despre erou şi personagiile principale diferă adesea de aceea ce s’ar desprinde din paginile şi măr­ turiile trecutului. In ceea ce priveşte eroul, istoricii ni-1 prezintă mai corn. plex şi totuşi poate mai uman în textele lor. Unul din ei, vorbindu-ne de Lăpuşneanu, în cea de a doua domnie a lui, ne spune despre el că „era bolnav destul de greu, era bătrân, când a luat pentru a doua oară domnia, era un înfrânt al vieţii, rămas într’o lume care nu-1 iubea” 22). In nuvela al cărui erou este, Lăpuşneanu apare ca fiind în puterea vârs­ tei, mai degrabă tânăr, decât înclinat spre panta bătrâneţei. Mediul în care trăeşte Domnitorul, alte laturi ale caracterului său (afară de cruzimea sa) nu ni se mai arată în povestirea lui Negruzzi. Si totuşi, ştim despre Lăpuşneanu că avea o bibliotecă bogată, „cu incunabile rare” 23), că avea o Curte de o rară strălucire, etc. Unele trăsături se potrivesc însă cu acele ale cronicarilor şi istoricilor şi ele ne desvălue o mentalitate caracteristică. De pildă, pe patul de moarte, tiranul recomandă Mitropolitului şi episcopii or următoarele — între alte dorinţi: „De mă veţi vedea aproape de moarte, să mă tundeţi călugăr”. Aşa dar, numai în acest caz; nu cumva mai înainte, ca să nu se păcălească omul. Când va fi însă pe pragul morţii şi când va fi silit să se despartă de bunurile vieţii, atunci vorba ceea: „Ce-am avut şi ce-am pierdut”, iar cu chipul acesta poate îmbunează în ultima clipă pe prea milostivul Dumnezeu, despre care uită adesea asemenea muritori, că .El e îngăduitor, dar întâi de toate e drept. Şi ca dovadă că acea atitudine fusese din partea Domnitorului numai un rezultat al fricei momentane este că trezindu-se din letargie şi crezând că va mai trăi, revine asupra hotărîrii sale şi se revoltă de faptul că a fost prea repede ascultat. Trăsătura aceasta ultimă întregeşte caracterul tiranului, care urmă­ reşte cu îndârjire nimicirea altora, câtă vreme se ştie pe el în siguranţă, care şovăe de îndată ce primejdia îl ameninţă şi care devine iaiaşi ciunt, când i se pare că nu mai e ameninţat. Pe Negruzzi l-a interesat, în nuve a ce si-a propus să scrie, numai cruzimea acestui personaj şi vedem, cum toata atenţia autorului e canalizată către scopul de a o reda în desfăşurarea ei tumultoasă. 8. Celelalte personagii sânt abia schiţate—direct sau indirect, cu trăsăturile lor cele mai pregnante şi câteodată chiar nuanţate. Mitropo i Teofan, de ex., este şi un păstor al turmei, dar şi un politic dibaci, oud 22) i. Minea, Alexandru Vodă Lăpuşneanu şi Iaşii. însemnări ieşene, 1 mai 1938, p. 310. ibidem. 23) N. Iorga, în Revista istorică, XX, 1935, p. 315, apud I. Minea, o. c.,

V

•*


-- 105 înfăţişarea potolită şi blajină, „cum mai bine i se şede" unui înalt chiriarh, el ascunde o h-otărîre dârză şi un instinct de -conservare a lui şi a neamului, destul de pronunţat. Când Doamna Ruxanda — sfătuită de boeri a-şi otrăvi soţul, ce ameninţă şi pe Mitropolit, ce o ameninţă şi pe ea şi pe „ţancul oi — întreabă pe bătrânul cleric ce să facă, acesta îi răspunde diplomatic, totuşi extrem de lămurit: „Crud şi cumplit este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumnezeu să te povăţuiască. Iar eu mă duc să gătesc tot pentru purcederea noastră cu noul nostru Domn; şi pre cel vechi Dumnezeu sari erte, şi să te erte şi pre tim“. Atât de clar ce vorbise Mitropolitul, încât la întoarcerea lui, după ce dăduse tiranului să bea otrava pregătită de Strofei şi Spancioc, Doamna Ruxanda se adre-# sează lui Teofan. strigându-i printre lacrămi: „Oh! Părinte, ce mă făcuşi* să fac?” vorbe pe care auzindu-le, „Părintele” n’a protestat câtuşi de puţin. Despre zugrăvirea celorlalte personagii, un critic al nostru susţine că „desfăşurarea caracterelor nu se face prin descripţie, ci prin ciocnire (sic), prin dialog" 24) Prin dialog, da, dar şi prin descrieri. Este un pa­ saj în Alexandru Lăpuşneanu, care e înrudit întrucâtva, ca procedeu, cu o scenă din Boeri şi Ciocoi a. lui Aîecsandri. Cetitorii îşi amintesc poate de tirada descriptivă a răzăşului Arbore; cu ajutorul ei, acesta îi face cu­ noscut lui Radu caracterele persoanelor, în societatea cărora va trăi tâ­ nărul „bonjurist'4. Procedeu foarte comod pentru autor, căci — în loc de a nc zugrăvi „caracterele" acestora, prin dialoguri sau acţiune, el ni le prezintă, cu ajutorul expunerii lui Arbore, care le trece rapid în re­ vistă : Trufandaclii? şi urmează o portretizare concisă. Slugărică? la fel. Şi aşa mai departe, cu toată societatea de ciocoi sau de oameni detreabă. Procedare asemănătoare şi în capitolul I din nuvela lui Negruzzi Eroul caracterizează o serie de personagii, prin câteva trăsături verbale, atunci când, plin de revoltă contra vicleniei lui Moţoc, se adresează acestuia:

r

f

„Veveriţă îmi este vechi duşman, dar încai niciodată nu s5a ascuns; Spancioc este încă tânăr, în inima lui este iubire de moşie; îmi place a privi sumeţia lui, pre caro nu se sileşte a o tăinui. Stroici este un copil, care nu cunoaşte încă pre oameni, nu ştie ce este îmbunarea şi minciuna; lui i se par că toate păsările ce zboară se mănâncă. Dar tu, Moţoacc? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toţi Domnii", etc.

Deci iată şi zugrăvirea, prin descriere, cu trăsături care ar fi _trebuit să se desprindă mai degrabă din ambianţa evocată, din acţiuni şi yoi e proprii personagiilor respective. Sânt şi- de acestea în nuvela, dar atat ce timide si de concise, încât autorul a simţit nevoia de a le indica mai hotarit, printr’o caracterizare anume făcută să lumineze palida palpaiere de vîeaţă, ce emană din acele fiinţe. 9. Mai la largul său decât în zugrăvirea de persoane individuale (mai ales când ele nu ocupă întâiul plan al acţiunii) Negruzzi se simte, atune. A

24) E. Lovinescu, o. c. p. 284.


— 106 — când ne prezintă mişcări de mase. Poate e, la noi, primul zugrăvitor eni al mulţimii — în cap. III al nuvelei sale. Plebea trăeşte în rândurile care o evoacă. Ii auzim tumultul ameninţător, o vedem căţărându-se de ziduri o simţim cum înaintează potopitor, iar după ce se potoleşte brusc ca un cutremur, parcă ne mai ţiue în urechi sunetul glasurilor răguşite şi păti­ maşe. E o pagină magistrală, în care vorbele semnificative se îmbină"cu descrierea autorului atât de viu condusă, încât nu avem impresia, ca în lu­ crările epice, că faptele ni se povestesc, ni se prezintă prin vorbe, ci pare că vedem, ca în operele dramatice, însăşi vieaţa în acţiune. Caracterul de film al bucăţii, prin astfel de fragment se evidenţiază mai mult. 10. Şi totuşi Negruzzi (mai ales în Alexandru Lăpuşneanu) nu are o deosebită predilecţie pentru descrieri. S’a susţinut în mod ingenios, vorbindu-se de rostul descrierilor în producerile literare25) că această specie de compoziţie nu se găseşte cultivată de popor, de copii... Pentru a zugrăvi prin vorbe, se cer rafinament, cultură, pe care numai scriitorii propriu zişi le pot avea. E adevărat că omul cu sufletul mai primitiv nu descrie de obicei decât în câteva trăsături, cel mult. Insă trebue să recunoaştem că literaturile primitive, adică începătoare, au o deosebită înclinare pen­ tru descrieri. In literatura noastră din secolul trecut şi până în pragul vremii- de azi, ele abundă. Vechea noastră nuvelă istorică abuzează de ele (cazul lui Odobescu). Negruzzi, în astfel de nuvelă, e o excepţie. In ce­ lelalte specii de povestiri' ale sale (O alergare de eai, unele Scrisori) auto­ rul va mai introduce descrieri; în Alexandru Lăpuşneanu ele sânt extrem de concise şi se întâlnesc rar, numai atunci când prezenţa lor devine ab­ solut trebuincioasă, fiind dictată de cerinţele planului. In dorul său de a da unele preciziuni cu un caracter pitoresc sau istoric, Negruzzi va aluneca, poate, uneori, în mici constatări nepotrivite cu realitatea. De exemplu: în Mitropolie, înainte de a-şi ţinea cuvântarea „deşănţată* *, Lăpuşneanu „apropiindu-se de racla Sf. loan cel Nou. s’a plecat cu mare smerenie şi a sărutat moaştele Sfântului* *. Acţiunea po­ vestită în acest capitol (o ştim din cronicarul Ureche) se petrece la Iaşi. Moaştele Sfântului loan cel Nou nu se găseau la Suceava? (fn Sobieski şi Românii ni se spusese, către sfârşit, că plăeşii ce eşise din Cetate fusese condamnaţi la moarte, prin spânzurătoare, de Rege. In timpul acesta, prizonierii ,.'şi făcură semnul crucii şi, răzămându-se pe sânete, se uitau cu nepăsare la pregătirile ce se făceau pentru moartea lor**. Nişte prinşi de război, condamnaţi la moarte, cărora să li se lase puştile?!). De altfel, mai ales în această din urmă nuvelă, admosfera vremii nu va fi totdeauna mulţumitor redată 25 b.), iar în Alexandru Lăpuşneanu ^ceea ce-1 ^conduce la înfăţişarea mediului, a epocei, va fi mai mult intuiţia artistică a sen itorului. ’decât o precisă şi hotărîtă documentare. Scena măcelului este elocventă din acest punct ’de vedere: dinamism puternic şi* sobrietate de linii, de coloare. înainte de aceasta, alte descrieri: felurile de mancare 25) O. Densusianu, Evoluţia limbii literare româneşti, curs litografiat, 1930 1931, pp. 215—220. ss b.) Cf. N, Iorga, Les ecrvvains realistes eu Roumanie, Paris, 1925, p-

7

<

. J*


— 107 —

r

A ■

ce se serviră la ospăţ şi înfăţişarea costumului Doamnei Ruxanda sânt de o natuiă deosebită de cea semnalată mai întâi. Aici intervine o anu­ mită documentare şi atunci tonul e mai puţin cursiv, mai puţin spontan, mai „a la Odobescu", am putea spune astăzi. Termenii arhaici se întâl­ nesc aici, însoţiţi de explicaţiile de rigoare ale autorului. Când e vorba de descriere propriu zisă de natură, contururile sânt şi mai restrânse. In cap. IV ni se evoacă priveliştea cetăţii Hotinului, adormită în înserare, la sosirea pribegilor răzbunători Stroici şi Spancioc: „Cetatea era mută şi pustie ca un mormânt de uriaş2®). Nu se auzea decât murmura va­ lurilor Nistrului, ce ifcbeau regulat stâncoasele ei coaste, sure şi goale, şi strigătul monoton al ostaşilor de strajă, care întru lumina crepusculului se zăreau rezemaţi pe lungile lor lance". Ce s’ar mai fi „întins" Odobescu asupra acestei teme, în dauna unităţii subiectului, care la Negruzzi ră­ mâne întreagă! 11. Cât despre dialog, el este mai mult literar în această nuvelă, de o ţinută cam rigida, lipsită de spontaneitate; o oarecare stângăcie, în al­ cătuirea lui, s’ar putea observa pe alocuri. Totuşi corectitudinea sobră a sa cadrează cu întregul şi face o impresie de ceva „lucrat" cu deosebită conştiinciozitate, de ceva desăvârşit, în ceea ce priveşte tehnica, dacă nu naturaleţa. 12. Aceleaşi observaţii se pot face şi despre stilul, în general, în care e scrisă nuvela. O frază lapidară la încheierea ei: „Acest fel fu sfârşitul lui Alexandru Lăpuşneanu, care".... E o întorsătură de limbaj cu deo­ sebire frecventă în povestirile romantice ale epocei (în Franţa şi la noi) 27). Sobrietatea acestui stil a fost des subliniată de cercetători. Cred că (în Alexandru Lăpuşneanu) ea înseamnă limita minimă a posibilită­ ţilor stilistice narative. Un pas mai mult în această direcţie şi povestirea lui Negruzzi nu ne-ar fi prezentat decât o schiţare de subiect, un simplu proeet de nuvelă, un scenariu. Bunul simţ al autorului n’a depăşit însă această primejdioasă limită şi stilul lui rămâne astfel model de stil concis, însă adecvat povestirii, pe care o îmbracă solemn, cu toată cutare cacofonelipsită din construcţiile verbale ale scriitorilor noştri din veame cui trecut28) . 1)3. Limita, de care vorbeam mai sus, n’a fost depăşită nici în materie de limbă, cu toate cele câteva elemente puţin cam riscate, ce se pot întâlni. Unii termeni apar azi învechiţi: ..mahometismul", între alţii. Câteva franţuzisme (mai puţine decât în alte povestiri ale autorului) 29) puteau fi în20) Negruzzi avea predilecţie pentru imaginea aceasta; în Sobieslci şi Românii va spune: „.Cetatea... rămase singură pe culmea înverzită, ca un mare schelet de Uriaş44. Vre-o reminiscenţă de pe când tradusese balada lui Hugo: Le geant? 27) Cf. numeroase exemple în lucrarea mea Convingeri literare, 1937, p. 134, şi, mai departe, în cartea de faţă la pp. 132 133. 28) „el n 'apuca să putrezească când alt cap îi lua locul4 4 (II). 20) In SobiesU şi Românii: marşa, hatmanii păzeau tăcere, bagaje, parlamen­ tarul. Şi mai numeroase — în celelalte nuvele.


— 108 — locuite: dispoza, junii boeri, delir, crepuscul, letargie, favor.... Dar de altfel, toţi scriitorii noştri clasici, când e vorba de neologisme, vin cu par­ tea lor de contribuţie, mai mult sau mai puţin copioasă. Limba era iu necontenită prefacere Şi aceşti scriitori puneau umărul şi lucrau de zor, pentru a netezi calea. Ei îţi fac impresia pianistului compozitor, care în­ cearcă pe clape înfiripări de melodii ce-i cântă în suflet. In teorie se vorbeşte mereu de limba ..pur românească" a clasicilor noştri. Românească__ natural că da; dar exemplu de limbă cu desăvârşire pură nu ne înfăţişează literatura noastră clasică30). La începutul carierei sale, C. Negruzzi în­ trebuinţa un grai pronunţat moldovenesc. Ca timpul însă, supravegliindu-şi scrisul, face sforţări să întrebuinţeze o limbă tot mai puţin regionala şi. în vestita discuţie pe care o are cu Gh. Săulescu. el va arăta 31) că a preferat adesea formele munteneşti, despre care recunoaşte că reprezintă mai mult. spiritul adevăratei limbi literare. In epoca în care scrie Alexan­ dru Lăpuşneanu, povestitorul întrebuinţează şi forme munteneşti, dar cele moldoveneşti deocamdată sânt în număr mai mare. Arhaismele însă vor fi o necesitate pentru redarea coloarei locale, a impresiei că, cetind, trăim în vremuri trecute. Când se găsesc în descrieri, care ne evocă anumite lucruri vechi (costume, de ex.), ele sânt la locul lor. cum s’a observat. In general arhaismele (de origină mai ales slavonă) sânt bine selecţionate şi pentru a nu dăuna înţelesului bucăţii, autorul le explică de multe ori în josul paginilor (procedeu de care — ca şi de întrebuinţarea arhaism el o r iarăşi va abuza Odobescu). In orice caz, în selecţia vocabularului din nuvela Alexandru Lăpuşneanu, nu se vede poza istorică, dorinţa de a epata pe cetitori prin erudiţie şi nici tendinţa de a îngrămădi cu nemiluita asemenea termeni, deoarece autorul a avut bunul simţ să înţeleagă că nu numai datorită lor va putea reconstitui atmosfera trecutului. In acest sens. nota va. fi rareori şi foarte puţin forţaţă la Negruzzi32). Astfel limba nuvelei Alexandru Lăpuşneanu (mult, superioară aceleia a tuturor celorlalte povestiri) rămâne ca un adevărat model pentru ur­ 30) Despre Negruzzi, Ov. Densusianu (o. c. p 205) ne spune eă , abuzează de ele (neologisme)** şi eă „în privinţa aceasta n’a putut să păstreze măsura**, iar "P. V. Haueş (Desvoltarea limbii literare române, ed. II, 1927, p. 210) spune despre aceleaşi neologisme ale scriitorului moldovean: „a împrumutat termeni numai din franţuzeşte... şi sub o formă de multe ori nepotrivită cu firea limbii noastre**. Tot acolo se mai dă un număr de exemple, pentru ilustrarea susţinerilor, adăugindu-sc că „în primele scrieri ale lui Negruzzi neologismele sânt mult mai puţine decât in cele din urmă**, iar după 1850 „neologismele prea neestetice începuseră a fi pără­ site de Negruzzi**, (Se dau de asemenea exemple, p, 211), Cf. şi — de acelaşi O. Negruzzi .şi prozatorii de azi. Vieaţa noua, 1905, p. 245. 31) Albina românească, 1839 32) De ex, când spune. în cap, III al nuvelei: „...la spatele fiecărui boer dvoiiu (servea) câte o slugă care dregea (turna vin)**.

\

1

sa

4

C

. >.


— 109 —

r

*

maşi şi a contribuit şi ea, în mare măsură, la popularizarea acestei meritoase creaţii epice. 14. Dar în Alexandru Lăpuşneanu ne interesează — pe lâu°ă subiect şi formă — şi ideologia autorului, pe care şi-a exprimat-o, în treacăt sau indirect, prin gura unor personagii sau în înfăţişerile împrejurărilor redate epic. In atitudinea pe care o ia faţă de cele două clase sociale în luptăboerii ^ţărănimea, Negruzzi se sileşte să fie cat se poate de imparţial. Boer el însuşi, nu se sfieşte de a arăta, de câte ori vine prilejul, cum că vechii boeri erau de multe ori hrăpăreţi şi nedrepţi. Ţărănimea e apărată întrucât e sub calcaiul unor astfel de stăpâni, nu însă necondiţionat şi în orice ocazie. Aceasta atitudine reese chiar din rânduri- ce, la prima vedere, par a nu ascunde aprecieri directe. De ex. se arată cum boerii se bucurau „că vor putea ocupa iarăşi posturi, ca să adune nouă avuţii din sudoarea ţăranului*1 (III)- Iar în cap. I: „Cu ce vei sătura lăcomia acestor cet9 de păgâni?“... îi întreabă boerii nemulţumiţi. „Cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor, pe care-i jupuiţi voi"... le răspunde Domnitorul. Marii vinovaţi sânt deci boerii cei răi şi lacomi, primejdioşi şi interesaţi sfă­ tuitori ai Voevozilor (această atitudine a autorului se mai vede şi în Cân­ tec vechi). Faţă de poporul de jos Negruzzi avea mai întâi de toate spirit de omenie. Nu putea admite ca nedreptatea să-i fie partea şi nici ca el să fie veşnic împilat. E pentru introducerea civilizaţiei în popor, dar treptat, pe măsura nevoilor urgente şi reclamată de stări de lucruri ce nu mai pot fi tolerate. De pi'ldă, a fost pentru împroprietărire, dar a desaprobat to­ tuşi felul cum s’a acordat pământ, sub domnia lui Cuza. De aceea, odată ce cunoaştem ideologia acestui scriitor, vorbele puse în gura lui Lăpuşneanu, în cel de al treilea capitol al povestirii, nu ne mai pot mira. Proşti, dar mulţi, va spune Vodă, adresându-se sfetnicului său. care excla­ mase dispreţuitor: ,.eu sânt boer mare; ei sânt nişte proşti" 33). Cred că se cam exagerează, atunci când, citându-se cele trei cuvinte devenite cla­ sice, se vorbeşte de „un adevărat program social al generaţiei din care făcea parte Negruzzi* ‘ 34). Nepărtinirea de care dă dovadă scriitorul îl face să aibă unele atitudini, cărora nu trebue să li se dea un sens mai adânc şi mai larg decât însuşi autorul le-a dat-o şi nici- subliniindu-îe să se facă abstracţie de altele, care dacă nu le pot infirma, în orice caz le tempe­ rează întrucâtva înţelesul. In acelaşi capitol III din nuvelă, găsim şi alte vorbe care, nepuse în gura vre-unor personagii, pot avea, prin aceasta, o însemnătate mai accentuată. Astfel, când armaşul întreabă mulţimea, din partea lui Vodă, de ce a venit eu zurba şi ce anume cere, autorul adaugă semnificativele rânduri: „Prostimea rămase cu gura căscată... ~Ve33) Proşti în înţelesul de popor de rând. Prostimea^poporul de jos. 34) Cf. C. Damianovici, Artă şi literatură, 1914, p. 155, — după Alecsandri, care cel dintâi susţinuse că „acel răspuns al Domnului... cuprindea în trei cuvinte o ude vărată revoluţie socială". (Introducere la Scrierile lui Negruzzi).


— 110 — nise fără să ştie pentru ce a venit şi ce vrea 4. Socotesc că aceste cuvinte cărora nu li se dă de obicei importanţa ce li s’ar cuveni, sânt mai grele de sens şi mai pline de tâlc decât acel popular dicton, comentat generos de câte ori e vorba de nuvela marelui povestitor, de al cărui aristocratism nu se poate totuşi face abstracţie, şi pe care cutare vorbe ale sale. dovedi­ toare înainte de toate de omenie, nu le pot infirma. 15. Izvoarele de inspiraţie ale lui Negruzzi pentru această nuvelă? a) Din literatura noastră — cronicele şi anume, după cum susţin mai toţi cei ce au studiat această nuvelă, Cronica lui Ureche 35) — care se pare a-i fi pus la îndemână cele mai importante scene ale povestirii din cap. I (..Dacă voi nu mă vreţi../4, III (scena măcelului), IY (scena în legătură cu moartea eroului). E curios că Negruzzi (în cele două, trei note) indică numaii pe Miron Costin ca izvor, care în letopiseţul său propriu, zis (1595_ 1662) nu pomeneşte de domniile lui Alexandru Lăpuşneanu. Y. A. Urechia, în Opere complete de M. Oostin, publicate în două volume (1886_ 1888). îşi propune să redea, în cel de al doilea, „opere cu nedreptul atri­ buite lui N. Costin, pe când sânt de Miron4£. In adevăr, în voi. II, el tipă­ reşte — sub titlul general de Opera minoră — Letopiseţul moldovenesc „de la Despot-Yodă la a doua domnie a lui Aron Yodă44, o redacţiune pro­ prie a lui Miron Costin. pe baza letopiseţului lui Grigore Ureche şi izvorului extern. In textul reprodus astfel de Y. A. Urechia, găsim unele din ele­ mentele mărturisite a fi împrumutate de la Costin, dar nu pe toate — care se găsesc totuşi la Grigore Ureche. Cum Negruzzi a consultat cronicile în manuscris, să nu fi dat de textul lui Ureche, despre care să fi crezut că aparţine lui Miron Costin? Totuşi, în textul publicat de Y. A. Urechia (II, p. 336) se spune că Alexandru Lăpuşneanu a fost numit în călugărie Paisie, aşa cum e şi în nuvelă, şi nu Pahomie. cum se găseşte în 'Cronica lui Grigore Ureche. .Nu se semnalează, de obicei, când e vorba de această, nuvelă şi un alt text cronicăresc, în care se pomeneşte de Alexandru Lăpuşneanu: O seamă de cuvinte de Ion Neeulce (legendele 15 şi 17). b) Cât despre eventuale izvoare străine, Bogdan-Duică îşi exprima următorul regret, la începutul veacului actual 36) : „Nimeni nu i-a căutat (lui Negruzzi) legăturile cu literaturile europene44. Nimeni e prea mult spus, deoarece în revista Contemporanul (1882), se arătase modelul povestei Todencă (o localizare fidelă după Merimee), iar cercetători modeşti, caN. Gr. Racoviţă (Conv. lit., 1886), Y. D. Păun (Ficţiune, imagine, cornparaţiune, 1896) şi alţii desigur indicase. în treacăt măcar, unele influenţe, Cercetările. în această privinţa, au continuat tot mai fructuoase. Ba în secolul trecut (iată dar că Bogdan-Duică nu avea de loc drep­ tate lamentându-se) Alecsandri însuşi a fost cel dintâi care a aratat ca spiritul şi talentul lui Negruzzi sânt înrudite cu acele ale lui Prosper 35) Cf. N. I. Apostolescu, o. c., p. 153 şi nota 3, p. 154 şi notele 1, 2, texte! din Ureche şi în ediţia Ghiacioiu pp. 331—335. 30) Convorbiri literare, 1901, Nr. 10 dn 1 oet. (p. 865).

r>

0

1

I


—111 — Merimee 37). Iar după el, mai toţi cei ce s’au ocupat de nuvelele lui Negruzzi. D-1 N. lorga^ (Les ecnvams realistes en Roummie, p. 16) susţine ca p o vesti toi ul î oman „est un abstrait, dont la maniere de presenter les elioses est absolument celle de Merimee4 4 (anume: „une fagon lineaire4 4), dar nu crede într o influenţă directă a lui Merimee asupra autorului nos­ tru (p. 13) . Dar Todcrică? E adevărat că o înrudire între temperamentele acestor scriitori e evidentă, mai întâi de toate. La Merimee găsim stilul cel mai concis, fără digresii sau episoade nefolositoare. Descrieri de natură de loc. Darul de povestitor pur, desbrăcat de alte podoabe, este real şi de un extrem interes; el cere, din cauza aceasta, o artă sigură şi consumată: povestire de dragul povestirii. Proza noastră de la jumătatea secolului trecut se resimte pe alocuri de influenţa lui Merimee, nu directă, ci în ceea ce priveşte, cum s’a spus, „maniera44. Negruzzi, în primul rând, trebue citat, în legătură cu această constatare, — dar şi Alecsandri. Au mai vorbit despre influenţa sau înrudirea temperamentală a lui Me­ rimee cu Negruzzi şi N. I. Apostoleseu38) şi D-l E. Lovinescu. Acesta re­ cunoaşte 39) că scriitorul român se apropie de modelul francez prin „conciziunea limbii, concentrarea tablourilor44, dar crede că „trebue să mai scădem din aşa zisa înrâurire a lui Merimee44 10), arătând că în opera scriitorului francez nu se găsesc descrieri, care în schimb se pot întâlni în acea a nuvelistului român (O alergare de cai, de ex.). Da, dar în nuvelele istorice descrierile sânt atât de reduse, încât asemănarea, şi din acest punct de vedere cu scriitorul francez, nu poate fi cu totul înlăturată. Cât despre cântarea trecutului, ea se mai găseşte, spune acelaşi cercetător, şi la atâţia alţi scriitori romantici. Desigur! Dar apropierile — îndreptăţite — care s’au făcut între ambii povestitori au fost bazate pe maniera de a evoca aceste epoci, nu pe faptul că amândoi scriitorii ar fi cântat trecutul — ceea ce fără îndoială că a fost — pe atunci mai ales — o largă îndeletnicire scriitoricească. Dar, pe lângă aceasta, sânt şi unele elemente de amănunt care reliefează o înrudire poate chiar directă: epigrafele nuvelei lui Ne­ gruzzi, notele documentare în josul paginilor (care se găsesc şi în Chronique du regne de Charles IX a lui Merimee, de ex.)... Autorul a făcut apel şi la propria-i imaginaţie, alcătuind un sfârşit de o prea subliniată groază, făcând pe Lăpuşneanu să ispăşească numeroasele-i fără-de-legi', în cliinuri pe care cetitorul cu greu le suportă. Alteori, a îmbinat, utilizând modele din surse diferite. 'S’a putut vorbi, astfel, de 37) „Am asemănat pc Negruzzi cu Merimee, in privirea câtimii operelor, acea asemănare o găsim şi în natura talentului şi chiar a spiritului lor. Amândoi aveau eoudee de oţel mlădios, cu care ştiau a cizela foarte fin limba de care se serveau. Ei aveau deopotrivă simţul estetic în producerile lor şi posedau acelaşi farmec de naraţie . (G. Negruzzi, Opere complete, voi. I, Proză. Ed. II, 1916, Introducere, p. 23). 38) o. c. pp. 151—153. ..,11 (C. N.) a introduit en Rouraanie la nouvelle historique et artistique â la Merimee". „II imita la maniăre de Tauteur de la Chronique du regne de Charl-es IX“... 30) O. c. p. 291. •*») pp. 259—260.


— 112 — oarecare apropieri între scena ospăţului din nuvela lui Negruzzi si cea similară din Lucrece Borgia, de Victor Hugo41); de altele — între scena jertfirii Vornicului Moţoc şi a răscoalei mulţimii, cu un pasaj din Mărie Tudor de acelaşi 42). S’a mai arătat că aceiaşi parte din cap. III al nuvelei (scena măcelului, în timpul ospăţului) ar prezenta mai degrabă înrudiri cu povestirea Le banquet de Warfusee din Excursion sur le bord du Rhin de Al. Dumas-pere 43). Am arătat altădată 44) unele asemănări între scena măcelului la Negruzzi: „mulţi însă din cei mai juni se apărau cu turbare; scaunele, tal­ gerele, tacâmurile mesei se făceau arme în mâna lor; unii, deşi răniţi, se încleştau cu furie de gâtul ucigaşilor şi nesocotind ranele ce primeau, îi strângeau, până îi înăduşeau. Dacă vre-unul apuca vre-o sabie, îşi vindea scump vieaţa“ (III) şi descrierea măcelului din Noaptea Sfântului Bartolomeu, aşa cum se oglindeşte în proza unui autor romantic, publicată intr’o colecţie foarte răspândită pe vremuri şi la noi, în paginile căreia Negruzzi a mai găsit şi nuvela lui Merimee, Federigo: „Quelques-uns qui ont saisi leurs armes essaient de se defendre; mais la lutte n’est pas longue“. (J. M. V. Audin, TJne scene de la St. Barthelemy. Lcs Anualei romantiques, 1825', p. 183). După alt cercetător45), scena cu piramida de căpăţâni din Alexandru Lăpuşneanu ar fi inspirată de Uimitorul principe transilvănean şi mai ales de Clopotul din Aragon, două piese de teatru ale lui Lope de Vega 40). 16. Insă răsunetul pe care această nuvelă a lui Negruzzi l-a avut prin­ tre contemporani şi urmaşi a fost cu mult mai mare decât acela pe care eventuale modele au putut să-l aibă asupra autorului nostru. Intr’o litera­ tura, în mare parte de dibuiri—aşa cum era a noastră, până pe la 1840— o creaţie ca Alexandru Lăpuşneanu era firesc să lase adânci impresii în sufletul celor ce o ceteau. a) Printre aceştia, Alecsandri fusese atât de mişcat, încât nu mult după ce cunoaşte povestirea prietenului său, aţâţat de curiozitate, voeşte cu orice

1

i

c>

41) E, Lovineseu, o. c. p. 290. 42) Ch. Drouhet, Alecsandri şi scriitorii francezi, 1924, p. 252, n. 1. Aşa dar scena aceasta poate nu e chiar „cu desăvârşire născocită pe de a’ntrcguP‘ (sic), cum susţine E. Lovineseu,, ibiă. p. 287. 43) V. Ghiacioiu, Un izvor al lui Costache Negruzzi. Convorbiri literare, augustoct., 1937, pp. 564—566. Şi poate Negruzzi l-a cruţat pe Moţoc (care în realitate fusese mai de mult decapitat în Polonia, cum arată şi Gr. Ureche), până în acest de al treilea capitol, pentru a-1 utiliza aici, cu atâta dibăcie artistică, în puternica scenă pe care i-o inspirare Lumas-păre. 44) Bevista îndreptar, 1930, Nr. 10, p. 12. 45) Al. Popeseu-Telega, Două drame de Lope de Vega interesând istoria şi lite­ ratura Eomâmlor, Craiova, 1936,. pp. 34^-39. 46) Intr’un articol din Literatură şi artă română (1908, p. 119), autorul, I. Sandulescu, susţine, în mod vag şi fără să dovedească măcar în treacăt afirmaţia sa, ca datorită.. în tot cazul, unui Alexandru Lăpuşneanu „o o inspiraţie din Walter Scott studiu îndelungat al cronicilor moldovene'‘ (?!)■

. j


- 113 — chip să viziteze mănăstirea, în care se găseşte nortretni i • v Insă lucru curios: deşi Negruzzi scrisese la sfârşitul nuvelei-

*•> «*«<w. S3,,i S£;P±X"S;

■)

?' a].ta,nl ţ!e ’ ^,efandrl (In O primblare prin munţi. Propăşirea 3 844) spune: ,De mult doream a vedea portretul lui Alexandru Vodă Lăpuşneanu şt afland ca se gasea la mănăstirea Pângăraţi, mă hotărîi a face „ primblare pana acolo“. Totuşi nu află acest portret acolo, iar SUreţuî face cunoscut ca ae«ţ icoana a fost ridicată de aici şi dusă la mânLtirea Slatina ce este zidita tot de acel Domn1', după care poetul porneşte înspre acea ctitorie. Desigur, dacă n’ar fi cetit nuvela lui Negruzzi, Alecsandri n ar fi pus, in îtmeranul plimbării sale prin munţi, acea vizită care pare a-1 fi pasionat atât de mult. I) Peste vre-nn sfert de veac, Gh. Asachi se arată a fi fost şi el ur­ mărit de obsedanta figură a Domnitorului moldovean. In Calendar pentru Români (pe care-1 scotea de la 1847). pe anul 1870, şi anume în a doua parte a lui, întitulată Almanah de învăţătură şi de petrecere, se publică o „nuvelă istorică", Lopuşna, în două părţi, în care se povestesc cele două domnii ale lui Lăpuşneanu (în prima parte se ocupă însă mai ales de domnia lui Iacob Eraclid Despotul); pe noi ne interesează în special par­ tea a doua (pp. 20—32, din Almanah), întitulată chiar A doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu■ (1564—1565) 47). Lopuşna e o localitate din Bucovina, de unde va fi fost originar eroul nuvelei. Asachi mărturiseşte, către sfârşitul expunerii sale: ..Aceste evenimente descrise mai sus şi pen­ tru care am întreprins un înadins voiaj cu familia mea în Bucovina, unde la Lopuşna. am cules mai multe interesante detailuri, a căror văzute (ve­ deri) s’au reprodus de pe natură în acest calendar. Lopuşna astăzi nu este alta decât un aşezământ de băi de apă rece"... Tot la sfârşitul povestirii sale, autorul mai înşiră unele amintiri despre călătoria în Bucovina, des­ pre ospitalitatea familiei baronului A. Petrino, îşi exprimă regretul pentru răpirea Bucovinei, etc. Aşa zisa „nuvelă istorică" este extrem de slabă şi fără îndoială eă nu merită acest subtitlu. Se expun — mtr’un stil destul de incolierent — fapte istorice, fără nici o încercare de a. reda în mod li­ terar desfăşurarea lor. Iată celebra scenă a măcelului boerilor cât de sărac e redată de Asachi: „Către acei rămaşi în ţară boeri se arăta Alexandru la început cu bunăvoinţă, după aceea îi invită la un ospăţ, când ei se credeau siguri, monstrul a pus de a tăiat capul la toţi acei care odmioara îl rasturnase de pe tron" (p. 30). Iată acum scena morţii eroului (pp. -) • Miron istoriază (sic) că Alexandru a murit într'un mod extraordinar; el cim.se într’o grea boală şi pentru eă însuşi nu credea că va scapa de moarte,, adunând pe Episcop! şi pe boeri le-a recomandat fiul său de moştean la domnie, ramanand ca la apropierea morţii sale să-l îmbrace în haine călugăreşti; în cursul boaler sale a fost leşinat, încât socotîndu-1 mort, l-au îmbrăcat în hainele cerute şi l-au rasbotezat, dându-i numele de Paisie. După ce se trezi din leşin şi vazandu-se in ame ca ugar

. -SK •

' «) In Almanah anii sânt redaţi greşit: 1864-1865; de fapt trebue să fie vorba do anii 1564—1569.

8


— 114 — ameninţat că, ridicându-se de pe boală, îi va călugări pe toţi acei care au îni r • asemenea faptă. Prin asemenea ameninţare toţi boerii s’au spăimântat şi m ? Doamna Ruxanda, care pentru a feri pe ţară de noi cruzimi şi calamităţi, a dat^tra soţului său Alexandru şi prin aceasta a mântuit pe Moldova de un tiran a cărei! muire nu s’a dat. El fu îngropat la mănăstirea Slatina, de dânsul fundată. ^ aso-

Aceste două citaţii cred că sânt extrem de elocvente şi se poate con stata uşor ce aspect a luat dramaticul şi puternicul subiect, sub obosita ai nedibacea pană a bătrânului Asaclii. ta Ş1 După cum ar arăta acele detalii de ordin personal, date de autor la sfârşitul naraţiei sale, lucrarea aceasta e scrisă de redactorul Calendarului în care a apărut, cu puţin mai înainte de publicarea ei... postumă (Asachi moare la 1869, în vârstă de 81 de ani — şi aceasta e una din ultimele sale produceri). Deci autorul cunoştea, nu mai rămâne îndoială, nuvela lui Negruzzi, despre care însă nu face nici o menţiune, deşi povestirile ambilor scriitori se isprăvesc cu aproape aceiaşi frază. Ceea ce ne interesează astăzi, mai mult decât lamentabila nuvelă, sânt cele două gravuri care ilustrează textul părţii a doua: una întitulată Măcelărea (sic) boerilor la festinul Lăpuşneanului şi alta.: Otrăvirea lui Lăpuşneauu. Sânt poze naive, dar nu lipsite de interes documentar. In tabloul al doilea, de ex., Voevodul e arătat bând otrava, întins pe patul în care zăcea, fără cuvertură, îmbrăcat în rasă de călugăr şi având şi potcapul pe cap. In jurul său, boeri şi Mi­ tropolitul în odăjdii... Ambele gravuri sânt semnate A. Asaclii. D-l E Lovinescu 48) identifică acest nume, care se mai întâlneşte în paginile Calendarului, cu acel al lui Alexandru Asachi 49). Cred însă că ilustraţiile aparţin chi&r lui Gheorghe Asachi, care se pare că mai iscălea A(ga) Asachi. Mărturia care o face chiar în acea nuvelă (Cf. citatul de mai sus) cum că a cules şi alte „văzute* * din Bucovina, pe care le-a reprodus în anteritorii ani ai Calendarului50), o socotesc un indiciu preţios în acest sens E păcat că într’o ediţie ca acea a D-rei V. Ghiacioiu (C. Negruzzi, Păcatele tinereţelor) nu s’au reprodus. în textul nuvelei Alexandru Lapuşneanu, aceste două curioase gravuri sau măcar tabloul — atat de po­ pular — al lui Aman51). c) Cu mult mai târziu, în pragul veacului actual, un însemnat poves­ titor al nostru, care totuşi a început şi el cu versuri, Păr. I. Agarbiceanu, a evocat într’o baladă, gen Coşbuc (Lăpwşnemul, m Unirea dm Piaj, 48) Gh. Asaclii, 1921, p. 199. literaturii româneşti in veacul 4») Nepotul (?) scriitorului (Cf. N. lorga, Istoria XIX, I, 1907, p. 187). Bezidcnţa Episcopiei din Cernăuţi, ca şi Amintiri din Bu50) A se vedea de ex covina. Calendar p. ip.» *.«.«•** si) Despre Lopuşna lui Gh. Asachi se ed. P. V. Haneş cialitate. A se vedea indicaţii fugare, în Gh. Asachi, Nuvele W**06’ alineat (1915, pp. XXI, XLVIII), şi E. Lovinescu, ibid., o menţiune la p. -0 ş la p. 144.

'v,

5s

i i


— 115 — iunie, 1900) figura aceluiaşi Voevod, arătat în chinurile delirului. Versu­ rile naive, stângace ca ritm, se inspiră din al 4-lea capitol al nuvelei lui Negruzzi şi desigur sânt necunoscute cetitorilor şi uitate probabil chiar de autorul lor, pe atunci un adolescent, dibuitor pe drumurile vocaţiei iiterare. 17. In genul dramatic, recolta va fi şi mai bogată, în ce priveşte înca­ drarea figurii lui Lăpuşneanu, într’o acţiune scenică, deşi—de. cele mai de multe ori nu se vor urmări capitolele nuvelei, de aproape, şi poate în acest sens a înţeles D-l N. Iorga să constate: „E de mirare că nu s’a găsit până azi nime, pentru a strămuta această strălucită piesă de teatru... în mediul ei firesc, înaintea spectatorilor4 4. 52). Din nefericire, mai toate încercările dramatice, care evocă figura „ti­ ranului44 sânt, ca valoare, departe de modelul care le-a sugerat. a) Mai întâi — D. Bolintineanu, cu Alexandru Lăpuşneanu, dramă în trei acte (publicată împreună cu altă piesă, în versuri aceasta: După. bătaia de la Călugârem — 3 acte, 1868). Piesă atât de naivă, de lamentabilă, încât nu ar folosi o analiză mai amănunţită a ei 53). Stilul e copilă­ resc, emfatic, cu desăvârşire artificial. Monoloage lungi şi obositoare (unul din ele de 3 pagini: TI, 8) îngreuiază o acţiune fără motivare şi fără interes, cu stângace ecouri din Macbeth, şi care nu are ca prezentare a ei aproape nimic din datele nuvelei cu acelaşi titlu, decât doar ameninţarea faimoasă de pe patul de moarte a eroului şi otrăvirea lui de către Ruxanda, care strigă în această împrejurare: „tot pentru ţară, nimic pentru noi44 (?!). Nici personagiile (afară de erou şi de Doamna Ruxanda) nu sânt acelea din povestirea lui Negruzzi. Pe Moţoc, Bolintineanu l-a pus între „per­ soanele44 piesei, dar a uitat să-i dea un rol, îu cursul acţiunii celor trei acte. Această penibilă producţie e un exemplu viu de ce poate da la iveală, de nevoe, un talent care niciodată nu fusese prea strălucit, dar care acum — din pricina boalei şi a decrepitudinii — ajunsese la o desăvârşită lipsă de vlagă. b) In manuscrisele lui Eminescu se găseşte (Ms. 2254) schiţa unei tragedii neisprăvite şi nepuse la punct: Alexandru Lăpuşneanu. Sugerată desigur şi ea, de povestirea celebră, se depărtează totuşi simţitor de sce­ nele ei. In actele 1, 2 şi 3 ni se arată cum Lăpuşneanu ia tronul, cum se căsătoreşte eu Ruxanda şi cum tae pe boerii vicleni. In actul 4 eroul, pe patul durerii, cere să fie călugărit, apoi moare (aici asemănarea e mai mare cu textul lui Negruzzi) — dar din întregul ce-1 avem nu se poate închega nici o acţiune conturată. Personagii nouă intervin (Movilă. între

r

7

52) Istoria literaturii româneşti in reacid XIX, II, 1908, p. 40. Poate că fecundul autor al atâtor interesante drame istorice ne va face, într’o zi, surpriza unei astfel de transpuneri. 53) A făcut-o, cu o îndreptăţită lipsă de cruţare E. Lovincscu (o. c., pp. 297— 301).


— 116 — altele, ca şi la Bolintineanu: Moghilă), dar Motoc de data asta nu lipseşte. Versul în care e scrisă drama e cel de 16' silabe, predilect lui Eminescu 54) . c) In Convorbiri literare pe 1878—79, apare Lăpuşnemu Vodă, tra­ gedie în 5 acte. de Samson Bodnărescu. despre care Alecsandri scrie lui Iac. Negruzzi (Scrisori, 1904, p. 112) : „Limba este frumoasă, însă eu unul nu mă împac cu versuri albe*4 — dar D-l N. Iorga55) (care se împacă în special cu astfel de versuri) arată că piesa conţine'„mult adevăr istoric** os are „şi scene puternice** şi că e „o operă de cugetare nobilă şi înaltă, îm­ brăcată în versuri albe care i se potrivesc**. 'Cetită azi, natural că piesa lui Bodnărescu nu mai poate atrage, totuşi face o impresie, în general onorabilă. Căutând să imite formula dramatică shakespeariană, autorul introduce şi scene în proză (de ex.: I, 4. II, 2), atunci când vrea să expue ceva grotesc, popular; o scenă de „nebunie** (Ana) ; schimbări de decor destul de dese, în cursul actelor, monoloage (destul de lungi), etc. Acţiu­ nea e lipsită, de multe ori, de elementul caracteristic teatrului: verva, miş­ carea; din această pricină, interesul nu e prea viu 56). Autorul nu urmă­ reşte decât vag de tot nuvela lui Negruzzi. Unele personagii sânt aceleaşi ca în povestire, dar dramaturgul pare a fi avut şi alte surse de documen­ tare. Scena banchetului nu ne e redată. însă ni se vorbeşte despre ea. ca şi despre „burzuluirea** norodului (IV, 4) : Ana Şi-acum n’auzi cum strigă-afară înăduşită lume: jos curtea, jos Moţoc, Jos Lăpuşneanu-Yodă ...

C2>

Motoc E numai cât prostime Şi nu ştiu ce grăeşte... Lăpuşneanu Prostime, dară multă.

0

Aici e un vădit ecou din cea mai caracteristică scenă a povestirii lui Negruzzi. Desnodământul se petrece în cetatea Hotinului, unde tiranul, bolnav, e înjunghiat de Spancioc, pe care Doamna Ruxanda îl desaprobă, iar Stroici îi oferă ei coroana Moldovei. 54)

Cf. G. Călineseu, Alexanăi-u Lăpuşneanu, proect eminescian (Adevărul literar

şi artistic, 23 şi 30 oct. 1932). «) Istoria literaturii româneşti contimporane, 1934j,pp. 248—250. se) Cf. şi E. Lovinescu, o. c. p. 302: „firul acţiunii atât de strâns, atât de pu ternic înodat la marele prozator moldovan, e însă mai slobod la Bodnărescu, care a adăugat prea multe scene lăturalnice, de un interes îndoios". La pp. 297—301 rczu* matul piesei.

A


— 117 — d) Figura lui Vodă Lăpuşneanu ne mai apare (măcar episodic) şi în alte opere dramatice ale literaturii noastre. Astfel o întâlnim în DespotVodă, dramă în .5 acte, în proză, de D. Bolintineanu 57). Intre personagii: Albert Laski, apoi vechi cunoştinţe: Moţoe, Tomşa, Stroici, Veveriţă. Se vorbeşte mult de Lăpuşneanu, în primele acte şi de uneltirile boerilor, pentru a-1 răsturna din domnie. [Scena simulării morţii lui Despot, redată de Alecsandri, o găsim şi aici (III 2)]. Lăpuşneanu întrebuinţează ziceri shakespeareane: „Mult zgomot pentru nimic44 (III, 3)... E răsturnat de Despot, apoi — după ce acesta este ucis de buzduganul lui Ştefan Tomşa (Bolintineanu vrea cu tot dinadinsul ea această ucidere să se petreacă pe scenă: „Tomşa se repede asupră-i, îl loveşte în cap cu buzduganul*4 !!) — se vesteşte de către un curier, la sfârşitul piesei, că „Lăpuşneanu vine cu şaizeci mii Turci44 e) Un Despot-Vodă a mai scris, în 1874, şi N. Scurteseu58); e o dramă în versuri, având 6 acte, fiecare cu un titlu-proverb. Intervin în acţiune afară de erou: Despot şi Moţoe, Tomşa, Stroici, Spaneioc, Veveriţă. Lă­ puşneanu nu apare, dar e vorba de el la sfârşitul piesei: după ce Tomşa ucide pe Despot, se vesteşte că a sosit Lăpuşneanu în Moldova şi a cuprins Bârladul şi Iaşii. Tomşa, care de abia îşi răpusese un adversar, se pregă­ teşte din nou de luptă. Despre această piesă, autorul ei declară că „este o introdueţiune a dramei Lăpuşneamt-Vodă“, pe care însă N. Scurteseu n’a mai scris-o. f) Deşi e prea cunoscut Despot-Vodă de Alecsandri, amintesc că şi în această dramă Lăpuşneanu apare în primul act, iar alături de el: Tomşa, Spaneioc, Doamna Ruxanda, Moţoe — personagii cunoscute din nuvela lui Negruzzi, care a mişcat adânc şi a influenţat pe poet. 59). g) Până în timpurile cele mai nouă, amintirea acestei puternice po­ vestiri a rămas tot vie. D-l G. M. Zamfirescu a scris o piesă într’un act : Cuminecătura, 1925, al cărui subiect—deşi nu ni se spune aceasta—e vădit inspirat din cap. III al celebrei nuvele, cu toate cele cateva schimbări care se introduc. In acest act sânt înfăţişate scene crunte, ce întrec în această privinţă pe cele ale povestirii şi din cauza asta drama pare greu reprezentabilă. Unele naivităţi şi nesiguranţe în închegarea acţiunii arată pe debutantul, care încearcă o variaţie pe o veche temă, înainte de a se avânta către subiecte personale, inspirate „din vieaţă. nu din cărţi44. h) La 21 noemvre 1937, s’a reprezentat, la postul Radio-Bueureşti, o schiţă dramatică, după nuvela lui Negruzzi: A doua domnie a lui Lăpuş­ neanu, de D-l Marin Torda.

r

)

r •

57) Publicata împreună cu alte piese, tot la 1868 58) Piesa apare în volum, la 1877, împreună cu Bhea-Sylvia, după ce, in 1875. fusese publicată de Revista Contemporană. Cf. şi N. Iorga, ibid, pp. 25—27. 59) in povestirea lui Negruzzi,, Alexandru Lăpuşneanu spusese (I): „Stroici este un copil ... lui i se par că toate păsările ce zboară se mănâncă" — şi în DespotVodă de Alecsandri(I, 4), întâlnim următorul dialog: ,JToţoo. — Stroici e copil încă El câte păsări vede... Toroipan... Le prinde şi mănâncă".


— 118 — ~ mai adauglm’ la această raPÎdă trecere în revistă, si fantni ca AL Odobescu, deşi nu s’a inspirat direct din subiectul povestirii i«! Negruzzi, datoreşte ei vocaţia sa de nuvelist istoric (ceea ce recunoste î public^) putem constata de cat de mare prestigiu s’a bucurat naraţiunea scriitorului moldovean, atât de fericit inspirat în acel prilej şi care -— dună cum Iaucu Văcareseu „a stătut începătoarei româneşti poezii- — a fost totodată un fericit deschizător de drumuri, în proză. Căci, deşi se spune de obicei că „Asachi începe nuvela istorică- şi că „o continuă Negruzzi" sau că „Negruzzi avusese de înaintaşi- pe Asachi şi Kogălniceanu, totuşi D-l P. V. Haneş a dovedit 60) că începătorul nuvelei istorice româneşti nu poate fi considerat decât autorul lui Alexamdru Lăpuşneanu (1840) __ prima nuvelă istorică a lui Asachi fiind de la 1841. 19. Cu toate cele câteva reminiscenţe ce se pot găsi, după cum am văzut, în naraţia scriitorului nostru, nuvela aceasta rămâne, totuşi cea mai originală producţie a lui Negruzzi. Desamăgiţi de câteva ori. în pri­ vinţa acestei ,,originalităţi- (căci autorul s’a dovedit a fi împrumutat, în chip foarte fidel, fără să o fi mărturisit, subiectele povestei Toderică, a comediei Muza de la Burdujeni, 01), a nuvelei Regele Poloniei şi Domnul Moldovei), cetitorii îl bănuiau şi-l mai bănuesc poate de alte eventuale îm­ prumuturi. care s’ar putea descoperi. Ca şi Lesage la Francezi, căruia i se căutau sursele pentru romanul Gil-Blas, presupus multă vreme ca luat după un model spaniol, Negruzzi — după acele concludente şi buclucaşe confruntări — este suspectat pentru nuvele ca O alergare de cai, de pildă. Cine se frige cu ciorbă... Cu toată inspiraţia parţială din cronici şi din unele izvoare exotice, cu Alexamdru Lăpuşneanu, Negruzzi şi-a răscumpărat unele... abuzuri de încredere, ce se făptuiau, de altfel, pe o scară întinsă, pe vremea aceea, într’o literatură. în care simţul proprietăţii literare nu era desvoltat ca în epoca, noastră. Cupă cum s’a mai susţinut, original nu e ceea ce nu e împrumutat de aiurea, ci ceea ce pare a fi original. Povestirea scriitorului moldovean—chiar după ce i-ai cunoaşte unele surse—continuă a-ţi lăsa im­ presia că e o creaţie proprie. Elementele narative sânt atât de asimilate, atât de dibaci reconstituite, e atâta siguranţă în ton, atâta conciziune în dialog şi — în general — expunerea e aşa de matură, încât — după tre­ cere de aproape o sută de ani de la compunerea ei—povestirea se ceteşte şi azi cu încordare şi interes perfect susţinut. O fi fost „la temelia nuvelis­ ticei istorice la noi, un tendenţionism patriotico-social- 62) — dar acest „tendenţionism- n’a înlăturat nici o clipă preocupările de ordin artistic ale autorului, a căror realizare ne interesează astăzi mai înainte de orice. 60) In Gli. Asachi.. Nuvele istorice, p. XLVIII. «<) Faptul că Muza de la Burdujeni e o localizare fidelă dupaSaplio de Qui V Oorentin a lui Leclercq a fost arătat mai întâi, nu de G G Orie»» î 1909, Nr. 7), cum se credea, Sn general, până acum, ci de Al. Demeticscu, JRoumanie, Lausanne, Corbaz, 1888. de la langue et de la litterature frangaise cn 62) C. Damianovici, o. c. p. 155.

,»•


— 119 —

r

Nuvelist istoric, Negruzzi, scriindu-şi povestirile, n’a folosit decât foarte puţin reţetele la modă pe atunci, şi în parte şi azi, când e vorba de astfel de produceri. Ponderat în naraţie, sobru în stilizare, scriitorul ro­ mân şi-a oglindit, în paginile povestirilor sale istorice, temperamentul său echilibrat, cât şi experienţa literară rezultată din „frecventarea' ‘ fructoasă a operei lui Merimee, cu a cărui structură artistică avea atâtea fericite puncte de contact. 'Ca şi acesta, Negruzzi este un romantic, dar un ro­ mantic „â frpid", cum a fost numit de un critic (Pierre Trahard) autorul Colombei, sau—după corespunzătoarea formulă a D-lui Ov. Densusianu— nuvelele scriitorului român se caracterizează printr’„un romantism filtrat". Spre deosebire de Odobescu — scriitor de temperament clasic, care, în nuvelele sale istorice, a suprapus elementele romantice pe ţesătura aridă de fapte culese din cronici, fără să le poată contopi cu aceasta, pre­ zentând astfel (mai ales în Doamna C'hiajna) două aspecte, două tonalităţi diferite şi... paralele, am putea spune — C. Negruzzi a armonizat preocu­ parea de documentare, cu ficţiunea artistică, reuşind să facă, în Alexandru Jjăpuşneanu, un aliaj fericit, în care elementele de „romanţare" nu alcăcătuesc un corp aparte, în cadrele naraţiunii. Subiectul a fost surprins, în sensul lui virtual artistic, şi fixat în tiparele unei povestiri- sobre, de o pu­ ritate de linii, clasică °3). Alexandru Lăpuşneanu rămâne, prin aceste reale calităţi — extrem de preţioase, mai ales pentru o literatură tânără—un model de nuvelă istorică şi o creaţie prin excelenţă reprezentativă, atât în opera autorului ei, cât şi în evoluţia scrisului românesc.

A

03) A 60 vedea şi alte apropieri între Negruzzi şi Odobescu, nuvelişti istorici, în 32 dc opere din literatura româna, 1933, pp. 147 150, passim.


N. BALCESCU: ISTORIA ROMÂNILOR SUB MIHAI VODĂ VITEAZUL I 1. La 10 noemvre 1852, Bălcescu murea la Palermo, pe „plaiul înstrăinării". Prin testament, el Sşi lasă manuscrisele — lui Ion Ghica. Pro. prietarul hotelului, în care închide ochii istoricul, român, trimete lada răposatului — familiei sale din Bucureşti. Fratele lui B. încredinţează manuscrisele — lui Odobescu, iar acesta publică o parte din ele în Revista română (1861-69), unde apar cărţle I, II şi o parte din a treia ale Istoriei Românilor sul Mihai-Vodă Viteazul. însuşi B. tipăreşte un frag­ ment din această lucrare, în Magazinul istoric pentru Dacia, pe 1847 (T. IV), iar prietenul său Alecsandri face să apară, la 1855, în revista România literară, un lung crâmpei din cartea III. a aceleiaşi opere (despre Răzvan-Vodă), a cărei urmare — deşi anunţată — nu mai vede lumina. Odobescu păstrează vre-o cincisprezece ani manuscrisul monografiei despre Mihai-Viteazul, iar după ce îl tipăreşte în volum (1878), îl depune la Academia Română. Bălcescu lucrează la această operă, care era destinată să dea stră­ lucire carierei sale de istoric, de la 1846 la 1852. începe a o redacta la Paris. Continuă la Viile d’Avray, unde din mai până în august 1851 scrie cartea III; apoi la Hyeres şi, pe apucate, la Constantinopol şi poate chiar la Palermo 1). Istoricii români din veacul trecut au fost foarte precoci. Kogălniceanu scrie la. 20 de ani o Istorie a Românilor. Bălcescu — având o vocaţie ceva mai tardivă — ceteşte până la aceiaşi vârstă, cu multă asiduitate, pe Tacit, Tucidide. Gibbon, etc. (I. Ghica, N. Bălcescu). Despuia cataloage; con­ sulta — de multe ori în zadar — sute de cărţi. Şapte ani — m ţara, m străinătate — adună, neobosit, izvoare. (P. P. Panaitescu, Scrieri istorice de N. Bălcescu, Craiova, f. a., pp. 14, 20). i) Se opreşte la cap. 33 (cifra vârstei sale!) din cartea V. Nu s’ar zice de loc, moarte. Stilul după felul expunerii, că autorul ce înseila acele ultime rânduri ora pe paginilor din urmă este energie, convins, avântat.

' 4-


— 121 -

V

*

Un bibliograf francez Querard, în lucrarea sa care-i poartă numele (U 1®55j n- P- 5/5) crede că istoricul român a murit în Franţa „apres 1850 şi ca se gandoa sa redacteze o Bistoire de l’ancienne Dacie „et u avait recueilli beaucoup de materiaux". Aşa cum se prezintă monografia ce voi analiza, nu numai că nu este isprăvită c. chiar unele ..cărţi" ale ei par a mai fi cerut completări sau refaceri. Astfel conţinutul celei de a treia diviziuni: „Robirea ţăranului" nu corespunde de loc titlului, ceea ce îndeamnă pe Odobescu să adauge, la^ sfârşitul ei, partea din Starea socială a muncitorilor plugari. în care Bălcescu se ocupa de aşezământul lui MihaLViteazul. De altfel şi Intro­ ducerea lucrării nu este decât o schiţare grăbită şi o consemnare de idei-, care — şi ele — cer desvoltare. 2, Planul lui B. era îndrăzneţ şr larg: voia să alcătuiască un tratat despre Creşterea măririi româneşti şi despre Scăderea acelei măriri (Cf. nota lui Odobescu, de la sfârşitul cărţii IV). încercarea aceasta e unică în activitatea sa. Celelalte scrieri ale sale sânt istorie propriii zisă (dacă vrem să considerăm Cântarea României ca fiind a lui Russo). Numai aceasta e reconstituire a trecutului, e vieaţă romanţată, e — în sfârşit — literatură. E, în acelaşi timp, cea dintâi monografie mai întinsă, din pro­ ducţia istorică românească de până atunci. Romantic în concepţie, B. se simte atras de figura măreaţă a Voevodu. iui martir, care înfăptueşte unitatea de mult visată de autor. Evocând fi­ gura de viteaz oştean a lui Mi-hai, B. proceda ca şi Bolintineanu, căci se servea de calităţile eroului, pentru a-şi îmbărbăta contemporanii şi a le trezi mândria adormită. Dar, în special, el găsise, în epoca pe care o cânta, ilustrarea teoriei sale predilecte: ca numai prin puterea armatei poporul nostru va fi1 în stare a reclădi ceea ce vitregia soartei şi a împrejurărilor a reuşit să dărîme. In trecut a fost vitejie. Prin arme, Românii au trium. fat. Să ne imităm deci strămoşii, în această privinţă. Monografia lui B. apare, astfel, ca o lucrare tendenţioasă, care rezumă un crez şi vrea să fixeze directive politice şi patriotice neamului. ,.Dumnezeul meu politic este Iehova, Dumnezeul armatelor*£. — Aceasta idee centrală a întregei lucrări va fi temelia pe care se va clădi schelăria capitolelor şi a expu­ nerii — şi ea nu este străină ideologiei romantice a epocii. Despre „Dum­ nezeul războiului** va vorbi şi Lord Byron, în Pelerinajul lui Childe Harold, XXXVIII (N. I. Apostolescu, L’influence des romantiques frangais sur la poesie roumaine, Paris, 1909, p. 189). Şi B. subliniază aceasta idee, când spune: „...părinţii noştri, credincioşi sublimi, îngenuncheau pe câm­ pul bătăliilor, cerând de la Dumnezeul armatelor laurii biruinţei sau cu­ nuna martirilor** (I. 1). Concepţia sa este unitară şi statornică. Privind flăcăii români, istoricul simte în suflet „electrică scântee** (ca şi contem­ poranul său Gr. Alexandrescu, în asemănătoare împrejurări) şi exclama: „O, mandră oaste va avea România, când îi va veni şi ei rândul pe lume . Scopul său, urmărit cu multă dârzenie, este ca evocarea vremurilor de glorie ,.să deştepte în noi sentimentul donnţii ce avem d a păstră şi d a mări pentru viitorime această preţioasă moştenire (I, 1)3. Având o viziune măreaţă a acestui trecut, B. va reda faptele glo­ rioase de atunci, în proporţii epopeice şi într’un ton mereu avantat şi


— 122 — aproape totdeauna admirativ. Imaginaţia va juca şi ea rol în intern tarea unor documente şi expresiile autorului nu odată vor apărea hin boliee. Astfel, vorbind de expediţia lui Mihai la Rusciue (I 200 -auti, i ne arată cum Voevodul muntean a fost însoţit de 10.000 de’ostasi dh,tr care „nu era met unul care să nu se fi întors cu haine de mătase’ si , lucruri de preţ“. Albert Kiraly, cu armata sa de Unguri Cazaci si n seama de Români", pradă Bulgaria şi Turcia, până dincolo de Adrianopole. Apoi... „îşi întoarse la Mihai învingătoarea oaste neatinsă de duşman“... (ibid.). La începutul naraţiunii, eroul ia înfăţişare de semizeu viforos- El (Mihai) îşi îndeamnă ostile a se lupta vitejeşte pentru gloria lui Christos şi mântuirea patriei şi cu fruntea de leu, bărbăteşte, mai repede decât ai gândi, năvăleşte asupra Turcului44 (I, 19). Patriotismul sincer şi clocotitor al lui B. îi dictează reflexii şi inter, pretări, desigur subiective. Astfel el susţine că expediţia Românilor îm­ potriva Turcilor, în iarna anului 1595, e „fără seamăn poate în istoria lumii44 (I, 26).^Totuşi, nu uită că este istoric şi nu odată ştie să fie ne­ părtinitor, arătând şi greşelile Românilor sau ale celor ce luptau în contra duşmanilor ţării. Brăila, de ex., fusese asediată atât de Românii lui Mihalcea, cât şi de Ungurii lui Kiraly. Aceştia făgădui'ră Turcilor, după îndelungata luptă, să-i lase liberi a ieşi eu averile lor, dacă le predă cetatea. Când Turcii ieşiră, „ai noştri zărind că sub straele lor erau şi bani, ...orbiţi de dragostea jafului, la care foarte mulţi se deprinseră cu paguba disci­ plinei44, se aruncară asupra duşmanilor, prădându-i şi chiar omorînd pe unii din ei. „Kara-Oiauş, văzând această călcare a capitulaţiei. le strigă: ..Minciunoşilor! este oare vre-o religie care să erte ceea ce faceţi?44. Atunci căpeteniile armatei noastre intervenită cu sabia şi „ocrotiră trecerea acestor nenorociţi pe celalt- mal al Dunărei44 (I, 24). 4. Daca însă obiectivitatea autorului poate apărea în asemenea îm­ prejurări, când va fi vorba de eroul său, pentru care avea un cult, B. va căuta mai totdeauna să-i scoată în lumină calităţile, ba încă să-i găsească numai merite, chiar când cutare greşeli sânt evidente; ele vor fi explicate de scriitor şi când vor fi constatate, se vor găsi celui care le-a făptuit toate circumstanţele uşurătoare. Mihai Viteazul devine, în chipul acesta, în cartea care ne preocupă, un personaj superlativ idealizat, un factor a binelui neamului şi al omenirii. „Mihai îşi dubea ostaşii, va spune convins istoricul, şi cea dintâi îngrijire era pentru dânşii44... (IV, 9). Viteaz, eneric, blând când trebue, înţelept, strateg iscusit, eroul de la Calugareni era şi un fin diplomat. Aici B. pare a formula o mică rezerva. Ati u inea lui Mihai faţă de Andrei Bathori a avut un caracter de duplicitate. JMmeni din jurul său nu bănuia ce pregătea marele Căpitan. Spunând, ca porneşte împotriva Turcilor, el nutrea gândul de a cuceri Ardealul, P care-1 dorea însă şi George Basta. B., în mod lămurit, condamna viclen Viteazul „era ma (care azi, zice el, se numeşte diplomaţie), dar Mihai viclenie în -cârmuirea Ş*. lesne de iertat". De ce? „El era ameninţat cu i încă o scuză: patria sa şi era nevoit să se apere cu aceleaşi arme . apoi „ţmtea a regenera naţia sa“ (IV, 8).


— 123 — O singură dată, istoricul va uita sau va voi să uite cultul ce-1 avea pentru martirul de la Turda. Mai presus de orice, B. ţinea la libertate; era democrat convins.^ Când Mihai desfiinţează şi umbra de libertate ce o mai -avea poporul, când lasă pe Românii ardeleni în starea lor de iobăgie, apologetul său îl critică aspru, fără a-i mai găsi vre-o scuză: „Astfel Mihai trădase misia sa în Ardeal şi merita de a cădea* ‘ (IV, 33). înfrân­ gerea noastră, căderea eroului au fost pedepse pentrucă robisem pe fraţii noştri ţărani: „Mai meritam noi oare atunci mărimea şi fericirea ?“ (V. 28). 5. Această rezervă energică lui B., în privinţa politicii eroului său, cinsteşte pe cel care o formulează, căci oricât şi-ar iubi eroul, mai presus de el e ţara, e poporul, cărora istoricul se închină până la moarte. Democratismul său, clădit pe baze naţionale, e înaintat şi nu exclusiv. El ştie să dea tuturor neamurilor ceea ce e al lor şi nu susţine cum că numai noi am avea privilegiul de a trăi sub soare. E o egalitate de drepturi şi de datorii, pe care o recunoaşte şi o exprimă curajos. Rândurile despre Răzvan Vodă ar prezenta şi un interes de actualitate. în discuţiile tot mai aprinse, în vremea din urmă, despre rasism şi drepturile de expansie ale unor anumite ginţi: ...„Născut Ţigan, dintr’un neam osândit de veacuri la robie, el (Răzvan) fu încă o dovadă puternică cum că în ochii Providenţei nu sânt popoare alese şi popoare osândite, că ea răs­ pândeşte deopotrivă îndurările sale peste toţi oamenii, fără osebire de naţie, dar puind pe fruntea fiecăruia pecetea Dumnezeirii şi declarându-1 cu drepturi deopotrivă ca toată omenirea, la libertate, la egalitate, la virtute şi la adevăr**. (III, 10). 6. Asemenea idei — câteodată drepte, altădată ingenioase, dar tot­ deauna interesante — va mai exprima B. în tot cursul expunerii sale. Iată o părere — care, mai târziu, a fost mult discutată — despre unitatea neamulu-i, aşa cum ar fi fost privită pe vremea Voevodului care a înfăptuit-o: „Naţionalitatea, deci, nu avea atunci acel caracter mintos (raţional) şi ideal, ce a dobândit în zilele noastre, dar era mult mai întinsă şi puternică, ca sentiment popular. Marea idee a unităţii naţionale era dar. pe acele vremuri, un sentiment popular**. (Cit. după Bălcescu, Scrieri alese — ed. P. P. Panaitescu, p. 20). Şi tot acolo: ,,în ochii popo­ rului ea era ce este şi astăzi: un drept şi o datorie** 2). 2) Concepţia lui Xenopol in această privinţă vine să amendeze mult părerea mai sus exprimată. Despre ţinuturile ardelene, autorul Istoriei Românilor susţine că „el (Mihai) le-ar fi cucerit desigur şi dacă n’ar fi locuit în ele nici un singur Român'‘ (Convorbiri literare, 1880). Voevodul muntean n’are deci în gând o ten­ dinţă naţională, susţine acelaşi istoric — atunci când cucereşte Ardealul şi Moldova: dovadă că a ţinut pe Români în robie — ceea ce a trebuit să recunoască (şi să desaprobe) şi B. Pricina căderii lui a fost că la scopuri mari s’a servit de mijloace miei. Orice ar fi făcut şi oricum ar fi procedat, era condamnat să fie învins, având trei duşmani care-i jurase pieirea: Turcia, Austria. Polonia. B. învinovăţeşte pe Saşi de trădare, în legăturile lor cu Mihai. Xenopol însă susţine că era interes şi din partea acestora — dar şi din a lui Mihai, atunci când îi ajuta.


— 124 — De actualitate ne mai apare şi ideea pe care B. o are despre leo-~ turile ţării noastre cu străinii: „Aceasta este soarta nenorocită a naţiilor care se bizuesc în străini, iar nu în ele înşile; astfel a fost şi va fi soarta ţarilor române, câtă vreme nu se vor împuternici prin unitatea nat;o nală“ (III, 35). In rândurile acestea parcă răsună strigătul de mai târziu al lui Eminescu: „Cine-a îndrăgit străinii"... şi dârza deviză „prin noi înşine" porneşte şi ea din această ideologie. 7. In privinţa formei de guvernământ a ţării, B. era republican convins, ca şi mulţi din generaţia „patruzecioptistă". El susţinea că ne trebue instituţii libere, republicane, tocmai* pentru că sânteni un popor cu un carater schimbător, nestatornic (ibid.). Autorul monografiei ce ne preocupă exprimă — în cartea sa prin­ cipală — ideile romantice, pe atunci la ordinea zilei în Apus. E-xistă o justiţie imanentă, care triumfă. Naţiile au o misiune de îndeplinit pe pământ. Aceste idei iau o coloratură religioasă, adesea. Astfel, B. re. cunoaşte că Dumnezeu conduce destinele popoarelor, care trebue sa-si atingă scopul pentru care au fost create (Introducere). Greşelile popoa­ relor sânt pedepsite. Epoca romană la noi a însemnat mp ii are şi robie. Am fost pedepsiţi pentru aceasta. De aceea la B. vedem mai degrabă o reacţie împotriva unor idei ale Şeoalei latiniste. Dovedirea originii latine a noastre nu-1 atinge (P. P. Panaiteseu, Patru Studii istorice. de N. Bălcescu, 1928, p. 13). Şi câte alte greşeli nu vor mai avea de plătit fie neamul nostru, fie altele! Istoricul le înşiră nepărtinitor pe multe din ele — şi n-e 'înfiorăm astăai eetindu-le, atâta cruzime rafinată întâlnim în unele şi atât de jos ce se poate coborî uneori omuil, în adevăr „regele animalelor", căci le întrece pe acestea, când e vorba de sfâşiere şi de nimicire. Semnalez doar cu acest prilej — fără să pot cita măcar un rând sau două, din aceste odioase naraţii — scena tăerii celor 14 opozanţi ai lui Sigismund Bathori (I, 10), printre care întâlnim nume cunoscute mai târziu în neamul nostru: Bornemisa, Kendi, eto., apoi prada Rusei ukulud (I, 20) şi mai cu seamă luptele grozav de crâncene ale lui Mihai, unit cu Aron-Vodă, împotriva Tătarilor, năvălitori în Moldova. Din 80.000 de Tătari se întorc 8.000. Foametea cumplită din acea iarnă îi face pe aceştia să-şi pue „muerile şi copiii în frigări" şi să-i mănânce (I, 22). Fiara din om apare mereu, pe primul plan. Un exemplu, viu şi odios, în acelaşi timp, găsim în sultanul Mahomet III, care — la suirea sa pe tron, din teamă de rivalitate — zugrumă pe toţi cei 19 fraţi ai sai, îngropându-i apoi cu mare pompă şi împodobindu le sicriile „de chiparos, cu turbane şi pene de cocori" (H, 1). Dar astfel^de zugrăviri hi oase culminează în descrierea uciderii lui Răzvan Vodă (care nu moaie n urma unei lupte, ca în drama lui Hasdeu), din ordinul lui Ieremia Movilă (IU, 10). , A , B. însuşi tângueşte „barbaria acelor timpuri" (IV, 33), când cons­ tată cruzimea lud Mihai, faţă de fostul său secretar, Ion Maro, caic trădându-1 odată şi fiind ertat de stăpânul său — trece dm nou partea lui Andrei Bathori. Prins, este dat pe mâna călăului, care-1 ueiue în cele mai înfiorătoare chinuri, descrise de istoric în amănunte, deşi vădită oţerire.

23

O

9


— 125 — Concluzia acestor fapte amintite: lipsa de milă pentru aproapele, de considerente umane, când era vorba de a ţi asigura succesul, de drep­ tate adesea era caracteristică acelor zbuciumate vremi, pc care să nu mai căutăm — după exemplul unor poeţi — să le mai renviem din acest punct de vedere. Lectura unor pagini ca acestea ne poate servi de îndrumare, de îndreptar al sufletului, prin desgustul ce ni-1 trezesc cruzimile şi nedreptăţile, atât de frecvente pe atunci. Idealizarea poeţilor rămâne frumoasă în sine, dar iată, de multe ord, de ce ,,vremi se’nvred­ niciră cronicarii şi rapsozii". 8. Din cartea variată şi plină de vieaţă a lui B. învăţăm totuşi şi alte lucruri, unele din ele extrem de ciudate şi care aţâţă imaginaţia. Câteva exemple: In Ardeal, când se vestea război, un trimis ai Domni­ torului trecea prin oraşe şi sate, purtând o sabie şi o lance muiate în sânge şi strigând că duşmanul se apropie şi fiece casă să dea un om pentru a apăra ţara (II, 12). — La Călugăreni, Românii aveau, înaintea oastei, bivoli de care se serveau, întocmari după cum cei vechi uti­ lizau elefanţii (II, 14). — O întâmplare minunată se povesteşte (II, 23), atunci când ni se relatează stabilirea la Rucăr a lud Sigismund, venit în ajutorul lui Miliai. Un vultur uriaş, viu, cade pe cortul aliatului acestuia, dând naştere la fel de fel de pronosticuri. — Pentru uciderea lui Andrei Bathori, Blasie Ordog fu dat morţii de Voevodul român, iar Secuii fură pedepsiţi de Papă cu un „post straşnic"... de o sută de ani. (IV, 35). Cea mai reuşită dintre cărţile acestei monografii, cea mai tragică în elementele ce o compun şi care poartă pecetea misterului unei existenţe predestinate mi se pare cea de a patra. Un suflu de zguduitoare măreţie o străbate. Miliai porneşte dârz spre destin, trecând Carpaţii prin păsurile Buzăului şi coborînd pe plaiurile Ardealului ce i se va supune. Alte lucruri ciudate sau sublime şi mişcătoare se pot culege mereu, din paginile cărţii — atât de atrăgătoare. Se înşiră, de pildă (II, 2), proorocirile ale numeroşi inşi, în legătură cu apropiata pieire a Turciei. Tnsuşi B. era convins (la 1851) că „Turcii îşi întorceau ochii către pustiile Asiei, de unde au venit şi unde cred că sânt meniţi a se întoarce**. Puţin a lipsit, după marele război din urmă. ca această profeţie să nu se îndeplinească. Şi atât de convins ce era B. despre aceasta. încât împrumută ideea şi lui Mihai Viteazul care, în cu­ vântarea sa de la Călugăreni, spune cu preciziune că Turcii trebue alun­ gaţi „dincolo de Dardanele" (II, 15). Cât despre situaţia din Ardeal, B visează deocamdată un stat fede­ rativ. E contra politicii neamurilor ardelene de a domina, în sensul de a distruge pe celelalte. Aici a fost. după el. greşala .răscoalelor din Transil­ vania şi chiar a expediţiei de la 1599. „Niciodată şi nici intr’un loc liber­ tatea nu s’a putut întemeia prin călcarea dreptăţii şi cârmuirea groa­ zei" 3). La acestea, istoricul adaugă: „Fără îndoială că numărul Roma-v ■

3) Idee inspirată din opera lui Aug. Thierry.


— 126 — nilor în Ardeal Ie asigură în orice caz o în treburile ţării şi, va preface oarecum Ardealul întrV^ră^omâneM?»

(IV, 32). Ceea ce — în mai- puţin de o sută de ani — s’a şl întâmplat.

a

II Studiind Istoria Românilor sub Mihai Vodă Viteazul, din punct de vedere al artei autorului, al procedeelor, al tehnicei scrisului, vom fi ade­ sea minunaţi de calităţi reale, care totuşi se pierd în tumultul faptelor şi de unde puţini din cei ce au studiat această operă au găsit de cuviinţă să le desprindă. v 9. In opera aceasta întâlnim aproape toate speciile mai însemnate de compoziţie: naraţie, descriere, discurs, pasagii lirice, iar ca stil — două nuanţe, două procedee, pentrucă două sânt felurile de a exterioriza ideile ■ găsim, anume, capitole pur istorice, cu fapte concis redate, în urma unei documentări atente şi altele trecute prin imaginaţia autorului, romanţate şi expuse după metodele nuvelei sau ale romanului istoric. Cetind numai fragmentele pline de lirism, ai impresia că ele sânt desprinse din nişte poeme în proză sau din nişte discursuri. Fraza are am­ ploare largă şi avânt, ca de ex. în cartea V, cap. 21. în care autorul presupune ce s’ar fi întâmplat dacă soarta lui Mihai ar fi fost norocoasă:

3

o

...naţia română, înconjurând toate nenorocirile ce o bântuiră în urmă, s’ar fi constituit în întregimea drepturilor sale, în unitatea şi libertatea ei şi s’ar fi apucat a îndeplini, cu putere mare, misiunea de libertate şi de civilizare, la care provedinţa a menit-o în orientele Europei. Câtă mărire, câte glorii şi fericiri ar fi întâmpinat în această cale! O biruinţă... ! şi toate aceste visări, tot acest măreţ ideal de na­ ţionalitate, de atunci se înfiinţa!

Impregnat de lirism de înaltă calitate artistică este şi începutul lu­ crării, devenit clasic, în care vorbele cântă armonios, iar frazele solemne par învestmântate în haină de serbătoare: Deschid sfânta carte unde se află înscrisă gloria României, ca să pun dinaintea ochilor fiilor ei câteva pagine din vieaţa eroică a părinţilor lor. Voi arăta acele lupte uriaşe pentru libertatea şi unitatea naţională, cu care Românii, sub povaţa celui mai vestit şi mai mare din voevozii lor, încheiară veacul al XVl-lea, Povestirea mea va cuprinde numai opt ani, 1593—1601, dar anii din istoria Românilor cei mai avuţi în fapte vitejeşti, în exemple minunate de jertfire către patrie. Timpuri de aducere aminte glorioasă! timpuri de credinţă şi de jertfire! când părinţii noştri, credin­ cioşi sublimi, îngenuncheau pe câmpul bătăliilor, cerând de la Dumnezeul armatelor laurii biruinţei sau cununa martirilor, şi astfel îmbărbătaţi ei năvăleau unul rnipo triva a zece prin mijlocul vrăjmaşilor, şi Dumnezeu le da biruinţa, căci el e sp

o


— 127 —

Y

jinitorul pricinilor drepte, căci el a lăsat libertatea pentru popoare şi cei ce se luptă pentru libertate se luptă pentru Dumnezeu! Moştenitori ai drepturilor, pentru păstrarea cărora părinţii noştri s’au luptat atâta în veacurile trecute, fie ca aducerea aminte a acelor timpuri eroice să deştepte în noi simţământul dorinţei ce avem d’a păstra şi d’a mări pentru viitorime această preţioasă moştenire!

Altădată procedeul devine pur retoric şi elementele declamatorii înă­ buşă calitatea formală a expresiei: „trebuia să fugă... El, Mihai! el să fugă? O, nu...“ (V. 27). Metoda de expunere a lui B. e foarte personală şi elementul subiec­ tiv se iveşte adesea în cursul povestirii. Astfel scriitorul părăseşte, uneori, drumul istorisirii obiective, pentru a reflecta asupra acelor fapte sau chiar a prinde firul unei amintiri din propria-i vieaţă. După descrierea clasică a Călugărenilor (II, 13), se plânge că nici un monument nu evoacă slava acelor locuri, apoi exclamă: „Vai, scriam aceste rânduri în anul 1846. Cine mi-ar fi zis atunci că abia un an va trece şi inima îmi va fi şi mai crud de durere ispitită". In adevăr, Turcii — în 1848 — trec pe la Călugăreni, venind să potolească revoluţia. Şi B. face, cu acest prilej, o largă paranteză, pentru a-şi povesti unele amintiri în legătură cu acele triste evenimente. In alt capitol (II, 38), citează o strofă a unei. poezii de Gr. Alexandrescu; aiurea (II, 21), recheamă din „negura uitării" figura lui V. Cari ova. Planul întregii lucrări e cu pricepere şi masiv construit, dar în ca cirul fiecărui capitol, autorul îşi îngădue a lăsa mereu sufletul să-i vor­ bească, înfrângând regulele severe ale compoziţiei. Asociaţii de idei, di* gresii, dau întregului un ton de sfătoşenie domoală, de expunere vie şi oarecum trăită a întâmplărilor. 10. Dar B. va fi la largul său în povestirile colorate ale evenimentelor şi va reda cât mai personal şi mai emoţionat întâmplările, care prin na­ tura lor aţâţă imaginaţia şi •zgudue sufletul. Sânt, printre aceste, pagini, unele care par în adevăr desprinse din romane istorice şi apar mult mai vii şi mai valorificate decât multe pasagii echivalente din nuvelele lui Odobescu. Ele sânt, din nefericire, foarte puţin cunoscute. Nu avem încă nici pagini alese — cu pietate şi pondere — din această operă, celebră prin titlu mai mult decât prin conţinutul ei puţin cetit3 b), şi nu avem nici o ediţie curentă, la îndemâna marelui public; iar manualele de şcoală n’au spaţiu suficient pentru a reproduce alte pasagii decât acelea de o însemnă­ tate naţională sau de actualitate mai accentuată: introducerea, descrierea Călugărenilor, a Târgoviştei, a Ardealului, etc. Căutând însă în maldă­ rul paginilor variate, vom da — între altele — peste un model de naraţie vie, comunicativă, deşi atât de groaznică, E vorba de goana după Andrei Bathori, pribeag prin pădurile Ardealului, fugărit de trimişii lui Mihai, 3 b) In timpul din urmă a apărut o culegere de pagini alese din opera lui N. Bâlceseu,


— 128 — care, fără voia acestuia. îi- răpun vi-eaţa. Este ceea ce se poate numi c drept cuvânt — deşi cu un termen banalizat — o „pagină de antologie" * Prinţul Andrei, rugat fiind de ai săi ea să fugă, să scape, până când ci mai ţineau frunte duşmanului, se şi trăsese cu un mic număr, lăsând drumul mare şi luând o prin cotiturile muntelui. După ce a făcut ca vre-o două mii de paşi, el fu silit din pricina prăpăstiilor şi a greutăţilor drumului, să-şi lase călăria, cu atât mai mult că calul său nu mai putea umbla, fiind cu totul obosit. Deci el începu pe jos a urca pe munte, ajunse cum putu în locuri anevoe de apropiat şi îşi îndreptă fuga spre părţi nelocuite. Lepădând tot ce ar fi putut întârzia fuga sa, cu patru soţi ce din întâm­ plare găsise, el pătrunse până în adâncul munţilor... Andrei mai înainta câtva doborît de sete, de căldură şi de drum; în sfârşit, făcându-se din ce în ce mai mult noapte, el şi singurul soţ ce-i mai rămăsese, un nobil credincios anume Nicolae Mico zăriră lucind în depărtare un foc. Ei se îndreptară spre acest loc numit Nascalat care se străluci de atunci prin crunta dramă ce se petrecu într’însul. Sosind lângă acest foc, care ardea în coliba unui păstor, Andrei, obosit de osteneala drumului, nu mai putea face un pas şi, murind de sete, ceru de la ţăranul ce găsi în acel bordei să-i dea de băut. Ţăranul, neavând altceva, îi dete puţin zer. Prinţul Andrei luă cupa şi mai întâi o întinse lui Nicolae Mico, ca să guste, zicând: „Să bem aceste amărăciuni, cu care viclenii şi trădătorii ne-au adăpat îndestul**. El înghiţi puţin, apoi trimese îndată pe ţăran să-i caute puţină apă, dându-i un galben de aur unguresc, numai să vie mai curând. Eşind atunci din colibă, Andrei se duse de se întinse pe iaibă, sub un copaciu vecin, îşi rezemă capul de un truncliiu pe jumătate putred şi însărcina pe Mico să stea la pază, în vreme ce el se va odihni puţin, ca să poată apoi a-şi urma drumul făgă­ duind că va sta şi el la rândul său de streajă, până când Mico va odihni. Zăcând astfel pe pământul gol, Andrei luă breviarul în mână, se puse a ceti. la lumina lunii, ceasurile canonice şi îndată osteneala biruindu-1, somnul pe nesimţite îl cuprinse. In vremea aceasta lupta Săcuilor urmând deosebitele cotituri şi locuri grele, pe undo Mico şi Andrei fugiseră, sosesc cu o iuţime minunată şi cad asupra, ţăranului strigând: „Ce procleţi de nobili ai primit în gazdă? De nu ni-i vei da îndată, te vom ucide, după ce te vom face mai întâi a suferi mii de chinuri, calăule**. Spăimântat foarte şi ne' ştiind ce voiau ei să facă, ţăranul le spuse: , că doi inşi intrase la dânsul, şezuse puţin şi apoi eşise; că el nu ştia de loc cine erau ei şi că gândeşte că sânt ascunşi p’acolo p'aproape**. Mico, auzind zgomotul acelor ce soseau şi întrebările ce făceau ţăranului, se duse spăimântat de sculă pe prinţul Andrei şi-i vesti că duşmanii i-au călcat, rugându-1 să caute a scăpa cum va putea. Dar luna, ea cum s'ar fi temut a lumina fără-de-legea, se ascunsese sub negrii nori; şi în acel întunerec. Andrei care nu cu­ noştea locurile n’avea chip de scăpare. Ei trimise pe Mico înaintea vrăjmaşilor, SP^ a căuta să-i îmblânzească prin vorbe şi făgădueli. Dar gloata Săcuilor furioasă, în loc de a asculta rugăciunile lui Mico, întoarse către dânsul armele ei. După ce se ocroti un minut cu sabia sa, Mico, plin de răni, fu prins viu. Se povesteşte că, doritor d a scăpa mai curând de vieaţă, şi simţind pe gâtu-i tăişul ruginit al paloşului unui ţaran, el îi întinse sabia sa, care era mai ascuţită, zicându-i: .,Slujeşte-te cu aceasta, prietene şi nu mă mai sfâşia rănindu-mă cu arma ta fără tăiş**. Şi zicând aceste, el îijntin.e gâtlejul, ca să nu se zică că un viteaz a avut, ca un om fără inima, capul taxat P dinapoi. Tn vreme ce Mico era astfel prins şi ucis, Blasie Ordog, de care am P°“®“ mai sus. împreună cu alţi trei soţi, izbeşte pe Andrei. împins mai mult de nevoe

•v,


— 129 — de vitejie, Andrei trase sabia cea lată ce purta la coastă şi începu a se apăra cu o mână slabă, silind să nu moară fără de răzbunare. El izbutise a răni pe unii din vrăjmaşi, când Blasie, mai îndemânatec în luptă, îi dete o lovitură de , secure în frunte. făcându-i o rană mare deasupra ochiului stâng, de unde începu sângele a curge pârău, de-i acoperea vederea. In această stare, nenorocitul Andrei încercă să fugă, dar urmat de aproape de ucigaşi, el primi cu o asemenea armă o alfă rană, în parte! din dos a capului, d'asupra grumazului şi, pierzând simţirile, căzu la pământ, bătându-se în sângele său. N'apucase încă să-şi dea sufletul, când ucigaşii, urîndu-li-se de vremea ce pierdeau ca să-i smulgă un inel frumos de diamant ce purta în degetul cel mic, îi tăiară degetul, ca să poată lua inelul; apoi, apropiindu-se de dânsul, Blasie Ord6g îi tăie capul, pe care, punându-1 într'o suliţă, îl luă cu dânsul, iar trupul îl lăsară în acel loc, despuiat de orice veşmânt şi în prada fiarelor sălbatece. Această tragedie se petrecu lângă satul Szent Domokos (St. Dominic). Astăzi încă, într'acele părţi, ţă­ ranii îşi arată locul unde fu omorît sărmanul Andrei şi credinciosul său Mico. (IV, 29).

Toată această povestire nervoasă şi tragică este însoţită de relatarea unor credinţe superstiţioase de ale poporului, ce a presimţit şi explicat în­ tâmplarea nenorocită: De pe arătarea unor analişti, nenorocirea în care pică Andrei şi TJngurii din Ardeal fusese prevestită prin nişte semne cereşti. In luna lui iunie se ridică deodată despre apus o furtună grozavă, care înfricoşă pe toţi şi pricinui multă stricăciune într’o mare parte a Ardealului. De dimineaţă norii se rostogoleau unii deasupra altora. Cerul întreg se întunecase; tunetul urla neîncetat; trăsnetul ce cădea, ful­ gerele ce străluceau prin întuncrec, o ploao deasă şi repede şi mai ales o vijelie grozavă spăimântase pe toţi. Parte din acoperişurile caselor din Alba-Iulia fură ridicate, nălţirnile zidurilor doborîtc, precum şi grajdurile din curtea prinţului, care erau foarte puternic zidite; păstorii pe drumuri fură răsturnaţi sau târîţi cu iuţeală încotro nu voiau; mulţi cai ce păşteau pe la câmp fură asvârliţi în Mureş, unde se înnecară; o mulţime de stejari mari şi pomi roditori fură smulşi din rădăcină. Această furtună ţinu ceva mai puţin de un ceas şi fu privită de toţi ca prevestirea nenorocirilor ce sosiră cu câteva luni în urmă, Intr'aceeaşi vreme globuri de foc se arătară în deosebite locuri, răspândind groaza. O mulţime de lupi se pogorîră cete, cete din munţi numiţi Meseş şi se răspândiră în şesurile Ardealului şi prin sate, asemenea şi multe alte fiare sălbatece. Cinci zile înaintea bătăliei de la Sibiu, toată noaptea se văzură flăcări pe cer, astfel încât armata lui Andrei merse la drum luminată de aceste minunate flăcări. Când Andrei tăbărî, la oraşul Mercurea, din pământul săsesc, el văzu deodată tre­ când pe dinainte-i un arap negru, purtând în mână o coasă grozavă. El întreba cuie are o slugă eu un chip aşa de neplăcut şi toţi magnaţii, după ce cercetară şi cântară, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. Cu puţine zile până a nu se întâlni Andrei cu Miliai-Vodă, el visă că picase în nişte turme de ţapi furioşi şi ca de abia scăpase, când nişte porci îi sfâşiară mantela şi coiful. încredinţat că acest vis este un semn rău, el îl povesti îndată la Alba-Iulia lui Ştefan Bathori şi altora. Tn vreme ce Andrei se eeobora pe scara palatului său din Alba-Iulia, ca sa mearga la tabăra de la Sas-Sebeş, unul din pintenii săi de aur se sfărâmă şi când eşia pe poarta îşi sfărâmă asemenea şi cliiotoarea mantalei sale. Iu sfârşit spiritul de superstiţie şi 9


— 130 i

de misticism al Ungurilor merse până a crede că şi schimbarea portului ce ei făcuseră de vro-o câţiva ani fusese un semn rău, care arătă că ei trebue să sufere într’o zi jugul unei naţii străine. (IV, 30).

"v Astfel de rânduri dau cărţii înfăţişeri de epopee, căci miraculosul e atât de vin în aceste pagini, ca şi în cele ale anticelor evocări eroice • ba mai mult, el crează aici o atmosferă de taină romantică, ce împrumută^ecturii cărţii elemente de tânăr şi neobosit interes. 11. Discursurile pe care le găsim în Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul scot în evidenţă — după cum s’a susţinut — ceva artificial ceea ce pare, din partea autorului, o concesie gustului contemporan. *j Căci în epoca romantismului, discursul era o manifestare firească şi mult apreciată a. atâtor atitudini umane. Toţi eroii romantici vorbesc copios Şl la dese prilejuri. Istoria romanţată cere, fără îndoială, asemenea procedee. Mihai, aşa dar, va vorbi soldaţilor săi, înaintea luptei de la Călugăreni*. Câţi îl vor fi auzit din cei 16.000 de oameni? Apoi se adresează Ungurilor... In ce limbă? B. nu se gândeşte să ne motiveze detaliile împrejurărilor; pentru el intercalarea acestor cuvântări părea oportună în economia ex­ punerii şi nu vrea, cu nici un chip, să renunţe la ele. Mihai — el mai cu seamă — prezintă toate însuşirile eroului de epopee modernă, tumultoasă. Dar nu pierde ocazia mai niciodată de a-şi exprima discursiv gândurile. Chiar când armata este în primejdie de a fi nimicită, când oştenii săi, zăpăciţi o clipă de întorsătura neaşteptată a. norocului ar­ melor, o iau la fugă, Căpitanul lor mai găseşte — în naraţia lui B. (IV, 23) — vreme pentru a le rosti o cuvântare: Ce va să zică această mişelie? Ce va să zică această spăimântare neobişnuită, care vă face să lăsaţi a vă scăpa din mâni o biruinţă câştigată? Voi vă trageţi dintr’o luptă cu noroc începută; voi daţi pas unui duşman îngrozit şi în răsipă a-şi aduna puterile. Unde sânteţi voi, vitejii mei soldaţi, care odinioară aţi pustiit Bulgaria, care aţi zdrobit armiile lui Caraiman şi ale lui Alimet, care aţi îmbogăţit Ţara românească cu jafurile barbarilor? Pentru ce puterile vostre sânt acum topite, mînile voastre slă­ bite şi inimile voastre fără bărbăţie? Şi — aceea ce este ruşinos de spus, nevrednic de făcut — pentru ce mânile voastre armate clr'amă 5n ajutorul lor picioarele voastre nearmate? Astfel oare o să biruiţi şi să luaţi Ardealul? Astfel o să umpleţi casele voastre de dobândă? Pentru ce dai’ nu vă opriţi? Nu vreţi oare mai bine o dobândi astăzi gloria decât o veşnică necinste?

Baba-Novac, înfăţişându-se lui Mihai, după atâtea înfrângeri, „rănit, cu părul si barba arse, cu faţa smolită de pulberea, sângeroasa a bătăliei nu uită să-i ţină Domnului său o destul de lungă cuvântare (V, 30), pentru a-1 sfătui să treacă în Tara românească. Discurs ţine şi căpetenia merce­ narilor Unguri din oastea lui Mihai — George Maico — î™krma.ndu-ş oştenii să părăsească pe Voevodul român şi să-l alunge (V, U6). Dar ca 4) Ov. Densusianu, Evoluţia estetică a li/mbii române, 1930—1931. Curs litografiat.


— 131 — aceştia erau pe punctul de a se răzgândi, tot priutr’un discurs un tânăr ă(ilidT ’ W°lfganff Kamutki> î! hotărăşte la opunere dârză V'

)

Trimetând în tabăra nobililor pe doi „din cei mai de frunte boeri“ şi anume Andrei Postelnicul şi Luea Trausner, Mihai le dă trei solii dictând.u‘ie. „a.m ,pat|a Spune ~ ,^,ei discursuri, pe care aceştia vor trebui să le ţină m faţa lui 13asta, a nobililor şi a ostaşilor ce-1 părăsise (V, 18). *) naraţii şi discursuri, portretele ne interesează prin carac­ terizările loi sobie şi- atât de vii, meat modelele ce le-au dat vieaţă te urmăresc multă vreme, prin trăsăturile adâncite şi cu dibăcie conturate. Din ele se desprinde, înfiorător, acel al lui Sigismund Bathori. Cru­ zimea odioasă şi răzbunătoare a acestui personaj, inconştienţa lui, care se manifestă în tergiversările şi şovăelile lui continue, când e vorba de a-şi părăsi ori a-şi reocupa tronul, felul cum se plictiseşte amar în Silezia, unde se retrage, după ce renunţă la domnie şi chipul cum revine, pentru ca din nou să urce treptele gloriei suverane — sânt înfăţişări reliefate artistic, în pagdni care ne redau toată frământarea unei epoci tulburi, a unor vremi neguroase (III). In contrast cu această crâncenă figură, ne apare (ca Doamna Ruxandra, alături de Alexandru Lăipuşneanu — iu nuvela lui Negruzzi) chipul de imaculată blândeţe a Măriei Christina, soţia tiranului. Fru­ moasa şi nefericită, la 26 de ani, după despărţirea de un soţ crunt, se retrage în mănăstire, unde îşi îngroapă zilele, care n’au putut străluci în fericirea lumii. Plin de interes e şi portretul lui George Basta, ,,de neamul lui arnăut“ : „mare şi plin la trup, gras la faţă, ochii mari şi privirea aspră, gura potrivită, dar buza de sus cam ridicata, faţa măslinie, caracterul fizionomiei lui arăta viclenia, iar caracterul lui moral, vom lăsa ca faptele lui să ni-1 vedească“ (IfV, 36) °). 13. In ceea ce priveşte descrierile, semnalez acea — cunoscută, pentrucă e reprodusă adesea prin cărţi de şcoală — a Târgoviştei (II, 21), care e mai plastică şi mai evocativă decât a poeţilor ce au cântat vechiul oraş Domnesc, iar alături de ea, zugrăvirea Călugărenilor, al cărei început pare a ne introduce în povestirea unei nuvele istorice. Sobieski şi Ro­ mânii a lui C. Negruzzi ne subjugă atenţia prin acelaşi stil domol, sobru, cu elemente descriptive precis redate. Mai clasică decât aceasta şi mai cunoscută este acea a Ardealului (IV, 1). presărată cu imagini de un înalt sens poetic, sobra totuşi m stilul ei, însă atât de „literară11, în toată economia alcătuim, meat ar fi mai potrivită pentru un început de roman, a cariu acţiune s ar petrece « La Francezi, Bernard de Girard, în a sa Bistoire ginirale des rois de France (1576) face pe Cli Martel să ţie un discurs oştilor, pe câmpul de lupta de la Poitiers «) Acolo ni se mai arată (îutr'o notă) că una din cărţile de strateg.e ale adver sarului lui Mihai: Maestre di CamPo generale, Veneţia, 1606, se gaşc;(te, laa Statului în Bucuroşti, împodobită cu un portret al lui Basta , ar 1 gu interes ea unele manuale (le istorie să-l reproducă.


— 132 — prin părţile transilvane, decât pentru o lucrare istorică. Adjectivel sonore, înşirate cu mult simţ muzical, erează acel ritm al prozei, atât de rar în produceri, de acest fel: „stânci prăpăstioase, munţi uriaşi, ale căror vârfuri mângâe norii, păduri întunecoase, lunci înverzite, livezi mirositoare, văi răcoroase, gârle a căror limţpede apă curge printre oâm piile înflorite, pâra-e repezi**... Acest ritm comunicativ mai este produs şi de o ingenioasă înşirare a unor numiri tehnice, desprinse din vocabularul mineralogiei, care de­ parte de a împrumuta stilului aspecte prozaice, îi dă — din potrivă _ originalitate verbală: 1

In pântecele acestor munţi zac comorile minerale cele mai bogate şi mai felurite din Europa: sarea, fierul, argintul, arama, plumbul, mercuriul, zincul, antimoniul arsenicul, cobaltul, tuteaua, teluriul şi în sfârşit metalul cel mai îmbelşugat decât toate: aurul, pe care 51 vezi strălucind până şi prin noroiul drumurilor. Astfel este ţara Ardealului. -Â j

Acest din urmă punct culminant închee o gradaţie de calificative şi colori, minunat dozate, care — cu toate uşoarele exagerări datorite unei emoţii şi viziuni puternice — fac ea această pagină să fie cel mai stră­ lucit imn închinat frumuşeţilor ţării7). 14. Felul de exprimare al lui B., în această carte, aduce elemente îndrăzneţe şi nouă faţă de cel ăl cronicarilor şi al şcoalei latiniste. Introducător al stilului retoric la noi (Ov. Densusianu), acest scriitor, când a rechemat din trecut faptele glorioase ale Voevodului atât de iubit, a ştiut să-şi redea simţirea într’un stil vibrant, înlănţuitor, care şi-a împrumutat parcă uneori procedeele din opere de imaginaţie. Astfel cutare sfârşit de capitol (IT, 16) pare o încheere a unei diviziuni de naraţie epică, scrisă după regulele aţâţătoare de curiozitate ale roman­ ticilor: „(Mihai) trimesese de dimineaţă să cheme lângă dânsul o ceată de pedestrime ce se afla departe de tabără. Sosi-va oare la vreme? De la dânsa spânzura soarta bătăliei**. Altă reţetă stilistică de roman-foileton (IV, 2.7) : „Oare ce va fi făcut nenorocitul Andrei Bathori ?“. Ca întorsături speciale de procedee expresive, întâlnim adesea în această lucrare — mai ales la încheerea unei povestiri — fraze care încep cu vorba „astfel**: „Astfel vorbi Mihai* * ..„Astfel de cumplită moarte avu acest bărbat**,.... „Astfel fu bătălia de la Sibiu „Astfel fu sfârşitul lui Andrei Bathori, prinţ, cardinal şi episcop de Vanilia m Prusia**.........,Astfel fu sfârşitul acestui bărbat**,... JAstfel fu batalia de la Mirăslău* *, etc. Asemenea construcţii de fraze găsim, mai ailes, mtr o colecţia franceză mult răspândită la noi, în cea dintâi jumătate a seco?) După cum, înainte de a ne reda epopeea vieţii lui Mihai pe plaiurile Ai dea lului, B. nera descris acest ţinut. într’un întreg capitol special, tot astfel intenţiona să ne dea şi viziunea înfăţişării Moldovei, atunci când începea să evoace intrarea Voevodului în această provincie (IV,, 41, nota edit.).

<


— 133 — lului XIX: Les Annales rornantiques8). Exemple din paginile acestei reviste: „Ailnsi s eteignit une des plus brillantes lumieres qui aient lui dans 16-e siecle . Sau — o fraza mai lungă, a cărei „atmosferă* * e asemănătoare caracterizărilor din cartea lui- B.: „Telle fu.t la fin de ce Coligny, qui avait assiste â six batailles rangees, â plus de cent combats; vainqueur ou vaincu, egalemenj craint et admire; ba'i de Charles IX, dont il effacait la splendeur; abhorre de Medicis, dont il contrariait les destins; l’effroi de l’Espagne et de PAngleterre, qui chanterent sa mort comme une victoire. Venere des siens comme un etre surnaturel; austere sous la tente du soldat, chaste ă la cour de Medicis; sans peur sur les cliamps de bataille comme parmi les courtisans du prince et que personne jamais ne se vanta d‘avoir intimide, pas meme ses assassins**. (ambele citate din bucăţi- iscălite J. M. V. Audin, cea dintâi din Les derniers moments de Ramus, 1826, p. 51, iar cea din urmă intitu­ lată Une scene de la St. Barthelemy, 1825, p. 187) 9). Construcţii de acestea vor fi mult răspândite în naraţiile fran­ ceze din secolele XIX şi chiar XVIII. Spicuesc câteva din Histoire de la Turquie (1854—55) a lui Lamartine: „Ainsi perit Soliman**... (II, 373), „Telle fut la mort de Mahomet- I-er, â peine au milieu de să carriere**.... (II, 418), „Ainsi/ mourut le heros stoîque, de la mort qu’il avait choisie**... (III, 245), etc. Din Voltair-e (Histoire de Charles XII, livrei VIII): „Ainsi perit, â l’âge de 36 ans et demi, Charles 3311, roi de Suede“. Din Aug. Thierry (Recits des temps merovmgiens, I-er recit): „Ainsi perit- cette jeune femme (Galeş Winthe)“... Din iSainte-Beuve (Port-Royal, pages choisies par M. Aliem, 'II, p. 8): „Ainsi mourut, dans un ravissernent de joie, celui qu’on se figure plein de tristesse**... Exclamaţiile şi invocaţiile retorice dau acestui stil parfum de poem avântat sau de text biblic: „Mirislău! Mirislău! blestem asupra ta, loc de pieire, loc afurisit. Ce de sânge eroic sorbişi tu în această zi pustie! Amar nouă“..., ceea ce trădează, din partea autorului, lecturi romantice („Waterloo! Waterloo!“, din V. Hugo) şi alături de ele lectura cărţilor bisericeşti, din care obişnuia să-şi transcrie fraze io). Pe alocuri putem culege din paginile operei ce analizez şi oarecare deficienţe gramaticale, forme dialectale, pleonasme sau barbarisme for­ ţate: Acilea, dar însă (IV, 17), „tâlcuitorii cei mai superiori (I, 15), „având împutăciune cu capii trupelor** (I, 16), „vestit pentru multe fapte belicoase“ (ibid.). Alte fraze sânt pitoreşti şi proaspete: „(Sigismund) era acum viitor spre hotarele Ţării Româneşti** (II, 23).

<3

8) Despre răspândirea în ţara noastră a acestei publicaţii, cf. N. I. Apostolescu, L ’influence des romantiques frmgais sur la poâsie roumaine, Paris, 1909, pp. 45—50. o) C. Negruzzi, cetitor harnic al acestei colecţii franceze, îşi termină cea mai cunoscută dintre nuvelele sale istorice cu vorbele: „Astfel fu sfârşitul lui Al. Lăpuşneanu*1, iar Kogălniceanu (Trei sile din istoria Moldovei): „Aşa muri Ghica Vodă< ‘ ... io) Cf. George Marineseu, Studii literare (f. a.) p. 55, P. P. Panaitescu, Patru opere istorice (de N. Bălcescu) şi Scrieri istorice (de acelaşi), — la care mai adaug: „Pharamond 1 Pharamond \t( ... din Chateaubriand.


— 134 — III. Voi nota acum câteva influenţe, asupra cărora ne-am putea opri în treacăt, căci ar arăta poate predilecţii de ale autorului sau ar lămuri măcar anumite lecturi. 15. Dacă descrierea luptei de la Călugăreai ar avea unele echivalente în zugrăvirea bătăliei cu Maurii, din Le Cid (IV, 3'), găsim — totuşi __ o influenţă mai accentuată, şi mai firească a istoricilor Michelet, Augustin Thierrv şi Cesare Cantu, în ceea ce priveşte concepţia istorică, metoda pe alocuri, şi stilul. ’ ’ ’ Despre ultimul (istoric italian din sec. 19, care a scris o celebră Istorie universală, foarte cetit în veacul trecut, la Românii din Principate şi din Ardeal, unde e şi tradus) u), s’a mai vorbit la noi, în legătură cu B. (De ex. G. Zâne, în Vieaţa• românească, XIX). Credinţa în misiunea naţiilor, pe care istoricul a dator să o descopere, e — în special — una din ideile pe care Cantu le-a popularizat în scrierile sale. B. se sileşte să fixeze figura lui Mihai în mijlocul împrejurărilor europene12), căci scopul său statornic e de a încadra istoria Românilor în atmosfera, în preocupările istoriei universale (Ov. Densusianu). Şi astfel această vastă frescă, în care ni se prezintă, ca într’o epopee, lupta creştinismului contra puterii musulmane, nu se putea izola din calea unor influenţe străine fireşti, care i-au lărgit şi mai fecund orizonturile. Numele istoricilor francezi Jules Miclielet şi Aug. Tliierry au fost adesea citate, când s’a vorbit de înrâuriri străine asupra operei lui B. — dar rareori s’a ajuns până la precizări. D-l I. Breazu, într’o lucrare a sa despre Michelet13), crede că ideea de libertate a popoarelor, ideea unităţii naţionale şi dreptul sfânt al neamurilor, de care vorbeşte autorul român, „mesianismul44 său. sânt ecouri din opera istoricului francez, care spusese: „Nemuritor e sufletul naţiilor — sfânt, de asemenea şi nepieritor e dreptul lor44. Tot astfel „eşirile44 anticiericale ale lui B. sânt şi ele moşteniri de la acest istoric, atât de înverşunat adversar al preoţimii. Francmason, pro­ babil, aşa cum erau nenumăraţi oameni politici şi literaţi de ai noştri din vremea aceea (Ioan Câmpineanu, Ion Voinescu II, Rosetti, I. Viăcărescu, etc.), B. este unul din iniţiatorii Societăţii secrete Frăţia, care pregătea revoluţia de la 1848 (P. P. Panaitescu). Nu va fi deci de mirare daca istoricul român va vorbi cu aversiune de catolicism, în general14), de preoţi, călugări şi de iezuiţi, în special: „cărţile care ar fi putut; iumma. lumea erau în manile popilor şi interesul lor era ca lumea să fie m mu nerec44 15). Aici nepărtinirea ce se cere istoricului care w — după vorba lui Zilot Românul — trebue să aibă , amic... pe adevărul , pare a-1 fi n") Ion Georgeseu, George Pop de Base.şti, 1935, p. 22. 12) AL D. Xenopol, Două scrieri istorice asupra lui Mihai Viteazul. Conv. 1880, p. 42. 13) I. Breazu, Michelet .şi Românii, Cluj, 1935, pp. 105, 106. u) „credinţa papistăşească* ‘ (11,24). A . 15) Scrieri alese, de Bălcescu (ed. P. P. Panaitescu, „Clasicii romani taţi", P- III).

-?•


— 135 —

v

>

<3

părăsit pe scriitorul nostru ce strecoară chiar In monografia despre Mihai Vl,tef^1 cr^mPee djn atitudinea sa statornică. Astfel ne spune că împă■ t0aîa V1-aţa Sa ’dneăria viclenelor uneltiri ale iezuiţilor" (I, 44). Totuşi e curios să constatăm că acelaşi autor numeşte Roma papală „Scaunul Sfanţului Petru" (ibid.). Tot de la Michelet pare a-i fi venit ideea de a întrebuinţa ca izvor istoric tradiţia, poezia populară, dreptul popoarelor1®). Dacă trecem acum la ^celalt mare istoric francez al sec. XIX, Aug. Thierry, trebue să constatăm că opera sa nu se aseamănă, cu acea a lui Michelet, deşi numele acestor doi istorici sânt mereu alăturate. Michelet e profund demoprat, Thierry este un produs al burgheziei şi un spriji­ nitor. un apologist al ei17). B. desigur avea rezerve faţă de o asemenea atitudine şi^ din cauza aceasta se va fi simţit mult mai aproape sufleteşte de cel dintâi. Dar dacă astfel de concepţie politică îndepărtează pe isto­ ricul român de cel francez, alte aspecte şi idei îi apropie. Thierry ne vorbeşte de un conflict măreţ între rase omeneşti, de ireductibilitatea acestor variaţii ale neamurilor. B. insistă asupra antagonismului între Români şi Turci. Thierry e cel dintâi care arată necesitatea de a se studia institu­ ţiile noporului, în geneza, desvoltarea şi influenţa lor. Istoricul român, la rându-i, va cerceta aceste instituţii (armata, aşezămintele, etc.) şi când vrea să evoce figura Voevodului muntean, el nu-şi întitulează cartea: Vieaţa lui Mihai Viteazul, ci: Istoria Românilor sul) Mihai Viteazul — şi aceasta după exemplul lui Thierry, care nu credea că istoricul trebue să se ocupe numai de cei ce guvernează popoarele, ei şi de poporul însuşi, de evoluţia lui, în cadrul instituţiilor ce-1 caracterizează. In ceea ce priveşte concepţia asupra felului de a scrie istoria, Thierry spusese: „J’avais rambition de faire de l’art, en meme temps que de la Science". Şi în alt rând: „Toute composition historique est un travail d’art autant que d’erudition". Această ambiţie desigur că a avut-o şl B., dar el n’a reuşit să ducă realizările sale ştiinţifice la perfecţiunea la care le-a. adus contemporanul său — şi acest lucru e firesc pentru un istoric mort tânăr, ce aparţinea unei culturi atât de puţin d-esvoltate — dar în acelaşi timp a îngăduit mijloacelor sale artistice libertăţi prea mari. pentru cadrele unui subiect de această natură. Thierry s’ar fi ridicat împotriva felului de a scrie istoria ai lui B.; el n’ar fi admis romanţarea prea subliniată a unor evenimente. Podoabe măsurate în stil da; însă metodă riguros ştiinţifică şi înfrânarea imaginaţiei prea zvăpăiate (Thierry, Dix ans d’etudes historiques, Prefaţa). Şi totuşi putem spune că Thierry ne-a dat cele dintâi pagini de istorie romanţată. S’au comparat, în mod concludent, pasagii din evo­ cările sale, cu altele din Salammbo, de ex. şi pe alocuri procedeele auto­ rilor, tonul expunerii sânt foarte puţin deosebite. De aceea Thierry a fost considerat de unii ca autor de romane istorice şi în privinţa acestui aspect al operei sale e posibilă, apropierea de Michelet. despre care s a spus (Taine) că a creat pagini de „epopee linca". w) I. Breazu, o. c., p. 107. i7) Cli. Simond, Aug. Thierry, Paris (f. a.), p. XIV.


— 136 — Histoire de la conquete de VAngleterre par Ies Normands e cartea lui Thierry care a avut cel mai adânc răsunet şi m ea, mai cuprinzător decât m alte opere istorice ale autorului ima ginaţia şi talentul^ său de scriitor au eşit în special în evidenţă. Un capitol din această carte — luat aproape la întâmplare: Depart de la flotte normande ne va arăta mijloace, aspecte şi stil de roman istoric Atmosfera generală e acea pe care o găsim şi in monografia scriitorului român. Parcă cetim o veritabilă naraţie epică, atunci când ne oprim asupra rândurilor finale ale capitolului: A.u matîn, le duc fit monter un matelot au sonuuet du mat, pour voir si lgg aut-rcs voisseaux venaient: „Je ne vois que le ciel et la mer‘ ‘, dit le matelot, et aussitot on jeta Panere. Le duc affecta une contenance gaie, et, de peur que le souei et la erainte ne se repandissent dans Pequipage, il fit servir un repas copieux et des vins fortenient 6pices. Le matelot remonta et dit que cette fois il apercevait quatre vaisseaux; la troisiăme fois, il speria: „Je vois une foret de mâts et de voiles".

In această carte — cea mai romanţată dintre povestirile istorice ale autorului — întâlnim chiar discursuri puse în gura eroilor, de ex. în cap. „Bataille dTIastings“, care în mişcarea redării faptelor, în înşirarea momentelor acţiunii, în intercalarea de cuvântări, ete., ne duce cu gândul către „Bătălia de 1a. Călugăreni“ din opera lui B. In acest capitol auzim pe Wilhelm Cuceritorul adresânduse trupelor, aşa cum va face şi Mihai Viteazul în monografia românească: „Mes vrais et loyaux amis, vous avez passe la mer pour Pamour de moi et vous âtes mis en aventure de mort, ce dont je me tiens grandement oblig6 envers vous... Les gens de ce pays, vous ne Pignorez pas, sont faux et doubles, parjures et traîtres. Ils ont tue... ils ont decime... Ils ont fait eneore d’autres cruautes... vous vengerez aujourd’liui ces măfaits, s *il plaît â Lieu. Pensez â bien combattre et mettez tout â, mort, car si nous pouvons les vaincre, nous serons tous riclies. Ce que je gagnerai, vous le gagnerez: si je conquiers, vous eonquerrez; si je prends la terre, vous l’aurez. Pensez aussi au grand lionneur que vous aurez aujourd'liui, si la victoire est â nous,... Pour Dieu! que cliacun fasse bien son devoir, et la journee sera bonne pour nous".

Şi mai departe autorul adaugă: „Les Normands... eriaient: Dieu aide! Dieu aide!“. Şi alte pagini din această naraţie sânt scrise în tonul în care şi B. a voit să expue faptele domniei lui Mihai Viteazul, dar mi-ar trebui un spaţiu prea întins, ca să reproduc texte mai numeroase1/b). Apropiere între Thierry şi B. se poate face chiar şi în ceea ce pri­ veşte existenţa lor chinuită de infirmităţi fizice, care le întuneca toate aspiraţiile. Thierry luptă cu paralizia, care se manifesta mai^mtai pn pierderea vederii, iar B. se mistue de ftizie. Şi unul şi altul insa ^asesc în energia sufletului lor elemente de rezistenţă şi de curaj. Lei om Convingeri literare, 17 b) Ca o completare a celor spuse aici, cf. şi lucrarea mea 1937, pp. 131, 196—197.

■>


— 137 —

■r-'

</

mchinându-şi vieaţa numai unui ideal ştiinţific, spusese: „II y a au monde quelque chose qui vaut mieux que Ies jouissances materielles, mieux qu? la fortune, mieux que la sânte elle-meme: c'est le devoument â la Ş?iefce ,. 11ar fî de al doilea “ subordonându-şi întreaga simţire unui 1^&} striga pe pragul mormântului: „Qu'importe apres tout. Sa traiasca ţara noastră! . 16. Ca scriitor, Tliierry datoreşte enorm lui Walter Scott şi lui Cliateaubriand. Vom găsi şi la scriitorul român ecouri de atmosferă, aspecte şi stil din populai a operă a celui ce-a scris At&lci. B. desigur a fost un cetitor entuziast al epopeei Les Martyrs. Pagini din monografia sa par adesea o^ parafrazare a descrierilor din naraţia franceză. Exemple: „ostaşii., răspund învârtind în mâni paloşele şi lăncile şi, prin strigări mari de o războinică veselie, cer de la Domnul lor ca să-i ducă îndată către duş­ mani" (II, 16). Sau, în aceeaşi tonalitate: „Ridicând ochii către cer, mărinimosul Domn cheamă în ajutoru-i protecţia mântuitoare a zeului armatelor'' (II, 17). Rânduri desprinse din epopeea franceză (evocarea în legătură cu „le bardit des Francs", de ex.), par aceste schiţări epice din opera lui B.: ..La miezul nopţii, ea (armata noastră) invocă de trei ori cu glas tare sfântul nume al lui lisus şi într'acelaşi minut 200.000 de glasuri din tabăra turcească răspunseră cu o trufaşe cutezare prin strigarea: „Alah! Alali! hu!". Aerul vibră d'aceste strigări, pădurile clocotiră până în fundul lor si răsunară si repetară numele lui lisus si Allah“' (H, 18). Introducerea acestei monografii este un adevărat început de epopee: „Deschid sfânta carte unde se află înscrisă gloria României, ca să pun dinaintea ochilor fiilor ei câteva pagini din vieaţa eroică a părinţilor lor. Voi arăta acele lupte uriaşe pentru libertatea şi unitatea naţională"... Şi apoi: „Timpuri de aducere aminte glorioasă, timpuri de credinţă şi de jertfire"... etc. Să alăturăm de aceste rânduri începutul epopeei Les Martyrs: „Je veux raconter les combats des chretiens et la victoire que les fideles remporterent sur les esprits de l’abîme par les efforts glorieux de deux epoux martyrs"... 17. In cele două pagini de la începutul Introducerii cărţii sale, B. vorbeşte de rolul creştinismului în progresul omenirii. Nu atât ideile sau anumite fraze, ci „climatul" general al unor părţi din monografia românească aminteşte pe Lamennais. Insă cele două pagini mai sus po­ menite par chiar un fel de rezumat al capitolelor despre creştinism, din cartea Du passe et ele l’av&nir du peuple a scriitorului francez atât de popular pe vremea aceea. Credinţa în progresul omenirii, de ex., o găsim desvoltată şi în lucrarea de care am vorbit (Paris, 1866, pp. 196—197, 239). apărută, în prima ediţie, la 1841. Lamennais era mult cetit şi imitat la noi. Boliae îi împrumută idei şi atitudini ideologice 18) .Influenţa scriitorului francez o putem constata şi la Heliade, mai ales în ceea ce priveşte stilul său19). Ca principii şi concepţii, B. a putut găsi în opei8) D. Popovici, Poezia lui Cezar Boliae. Vieaţa românească, 1929. io) G. Oprescu, Eeliaăe Bădulescu şi Franţa, Cluj, 1923, p. 57.


— 138 — rele lui Lamennais tocmai ceea ce-i convenea: un rechizitoriu îndărătnic împotriva conducerii Bisericii şi în contra regilor. 18. Autorul român a avut însă şi puternice simpatii pentru literat" conaţionali. Admiraţia sa pentru Cârlova se manifestă nereţinută 1 sfârşitul cărţii II; faţă de Gr. Alexandrescu, de asemenea (II, 31) ‘' 3 19. La rândul său, istoricul român a ştiut să insufle contemporanilor dragoste şi înţelegere. Opera sa serveşte adesea, prin unele pasaşi ale ei, motive de inspiraţie scriitorilor din acea vreme şi celor de mai târziu întâmplarea a cărei eroină este Maria Putoiana (II, 10), dârza fată c înfruntă pe Sultan, serveşte de model lui Bolintineanu, care o cântă într’o baladă, purtând ca titlu numele vitezei Românce. Acelaşi poet se inspiră în Popa Stoica, dintr’un fragment al monografiei lui B. (II, 4fl) în care ni se arată isprăvile vitejeşti ale unui preot luptător. Miliai scă­ pând, stindardul, cea mai reuşită baladă a poetului muntean, %i găseste izvorul subiectului său în capitolele 27 şi 28 din cartea V, unde ni se arată cum, după lupta de la Mirislău, învins şi fugărit, Yoevodul român înfăşoară pânza steagului la piept şi fuge, trecând călare Mureşul şi liberând, după această încercare, „calu-i alb de spume44... In Les Principautes roumaines (Paris, 1854, pp. 52—53), Bolintineanu care — în alte pagini — e destul de sever cu unii scriitori români din acea epocă, despre B, vorbeşte în modul cel mai laudativ. Probabil că se entuziasmase de asemeni de fragmentele desprinse din Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul şi publicate prin revistele vremii (Magazinul isto­ ric pentru Dacia, România literară, Revista română), căci la 1863 şi el face să apară o carte întitulată Vi-eaţa lui Miliai Viteazul, făcută pentru înţe­ legerea poporului de Un anonim. Când însă, în acelaşi an, tipăreşte şi o mo­ nografie despre Vieaţa lui Ştefan cel Mare, o iscăleşte cu întreg numele său, sub care adaugă: „autorul Vieţii lui Miliai Viteazul44. Povestirea, lui Bol. urmăreşte uneori de aproape textul cărţii contemporanului său. Astfel e descrierea Călugărenilor (p. 71 la Bol.) : Intre Bucureşti şi Giurgiu trece un lanţ de dealuri, în poalele căruia curge o apă ce se chiamă Neajlovul; lină, şi tinoasă, acea apă vara se strânge, se îngustă pe patul erbos şi mlăştinos şi pare adormită pe tezaurii săi de tină, din care răsar (e) trestie şi plante. Malurile sânt însemnate cu păduri stufoase. La depărtare de câteva ore de la Capitală, era satul Călugăreni; în acest loc, râul trece pe o vale mai lată şi apele sale ce se varsă şi se retrag în libertate în lături fac o distanţă de pământ mocirloasă. Pe acest loc se află un pod de lemn înţăpenit de câte o şosea de pământ. Nici un semn, nici un monument, nici o suvenire nu se vede în acest loc.. . Românii au uitat până şi suvenirea lui (a acelui loc) şi guvernele lor din timpii trecuţi... refuzară să ridice un monument (Capit. Pornirea Turcilor).

Să se compare aceste rânduri cu acele ale lui B., din cartea II. capi toiul XIII: Drumul care mergea de la Giurgiu spre Bucureşti trece printr’o câmpie şeasă şi această capitală, unde el deschisă, afară numai dintr’un loc, două poştii departe de

P


— 139 — se află strâns şi închis între nişte dealuri păduroase. Intre aceste dealuri este o vale larga numai de un pâtrat de milă, acoperită de crâng, pe care gârla Neajlovului o îneacă şi pâraele ce se scurg din dealuri o prefac întrfo baltă plină de nomol .şi mocirlă. Drumul acolo trece în lungul acelei văi, parte pe o şosea de pământ, parte pe un pod de lemn, care amândouă sânt aşa de strimte, încât d’abia poate coprinde un car lărgimea lor. Această strâmtoare, pe care locuitorii o numesc „Vadul Călugărenilor' ‘, fu aleasă de Mihai-Vodă spre a sluji de Termopile Românilor. Astăzi această vale se află întocmai după cum ne-o descriu analiştii acelor timpuri. Nici un monument nu ne arată că acolo fu lupta cea crâncenă pentru libertate! Atât sântem de nesimţitori la glorie naţională! Românul trece acum cu nepăsare prinlr ’aceste locuri sfinte, fără ca nimic sări aducă aminte că pământul ce calcă e frământat cu sângele părinţilor săi şi acopere oasele vitejilor!

înainte de a ne vorbi despre lupta de la Călugăreni, Bol. spune: „Ei (Mihai) strânse pe cei mai de frunte căpitani şi îi invită împreună cu toată armata sa ca să se roage pentru învingerea inamicilor. Atunci, în faţa oş­ tirii, -Mihai ridică mâinile către cer şi se rugă"... (p. 77). Fraza care la B., sună: „Sfârşindu-şi pregătirile. Mihai îşi înălţă, împreună cu ostaşii săi, rugăciunile către Dumnezeu" (II, 15), la Bol. are un caracter amplificat şi retoric prin excelenţă. Discursul lui Mihai, pe care îl întâlnim şi în tex­ tul lui Bol. (p. 77), e mai declamatoriu, mai „sforăitor" la acesta. Ceea ce e bun în el se datoreşte modelului care, şi aici, este Bălcescu — aşa cum se poate constata din alăturarea ce urmează: Bolint., Vieaţa lui Mihai Viteazul, pp. 77—78.

■s

<0'

Ostaşii mei! ziua aceasta este mare, căci lupta noastră este din acelea ce va trăi deapururea în aducerea aminte a urmaşilor! Sânt sigur că o să învingem... pierderea nu mă turbură... îmi aduc aminte de vitejia ce arătarăţd în 22 de bătălii şi găsesc asigurarea că nu vom rămâne ruşinaţi. Turcii, deşi sânt mai numeroşi,, dar cea mai mare parte dintr’înşii este oştire de adunătură, fără duhul de rânduială şi de supunere la căpitani... Afară de aceasta ei sânt înspăimântaţi de multele pierderi ce au avut împotriva voastră; pe lângă aceasta avem încă un ajuns împotriva Turci­ lor: locul de luptă pe care mulţimea se face nu numai nefolositoare, dar încă un mijloc de greutate pentru dânşii. Temeţi-vă de a vă preda. Turcii ucid pe cei prinşi, ei vor fi cruzi către aceia care i-au învins în atâtea lupte. De vom

Bălcescu, pp, 111—135. Turcii,... sânt uimiţi de atâtea pier­ deri; cetăţile lor din toate părţile sânt cuprinse; din câte capete au avut ar­ matele lor, numai unul a rămas, care îndrăzneşte a ţine frunte creştinilor; că cu dânsul au a se lupta şi gloria d’a-1 birui va fi foarte mare. Mulţimea vrăjmaşilor nu trebue să-i sperie, de vreme ce Sinan a lăsat cele mai bune oşti ale sale în garnizoane prin cetăţi şi a adus cu dânsul numai oameni care vor face mai mult zgomot decât vătămare. Pe lângă aceasta locul de bătae nu va putea fi mai bine ales, deoarece mulţimea lor aici le este nefolositoare. El le zice încă să-şi aducă aminte de cruzimea vrăjmaşului^ care nu iartă niciodată pe cei biruiţi, cu atât mai mult pe cei ce s’au revoltat; că nu este destul că a(u) scuturat jugul robiei, că a(u) înoit ve­ chile legături cu împăratul şi că s’a(u)


— L40 — fi învinşi astă dată, amar o să fie de ţară, femeile şi copiii noştri vor trece de partea Turcilor! Ţările se vor face paşalâcuri,. religia noastră va pieri şi numele nostru se va veşteji. Turcii prin arme niciodată n’ar fi putut să ne învingă, ei ne-au supus prin intrigi, în care au căzut boerii cei răi. Noi sântem cea dintâi guardă a creşti­ nătăţii şi cată să ne facem datoria; puterile creştine ne ajută. Dacă vom învinge, toată lumea va mări numele nostru şi ţara va fărâma lanţurile sale. De vom învinge, câştigul va fi îndoit, ţara va scăpa şi de jugul Turcilor şi de jugul vecinilor ce ar cuteza să ne mai umilească; noi ne batem astăzi fără ajutor străin şi toată lauda va fi a noastră. '

pus sub o putere ardeleană, dacă prin faptă strălucită ei nu vor căuta a întemeia această vrednică liotărîre; iară mai cu seamă pentru cinstea legei, ca să dovedească Turcilor că de le-a(u) călcat ei mai înainte patria, a fost numai din pricina neunirii lor; dar că acum, când toate puterile vecine stau în bună înţelegere împreună, trebue a dobândi prin unire ceea ce a pierdut prin za­ vistie şi împărăclieri şi a goni pe aceşti cruzi tirani dincolo de strâmtoarea lor, de Dardanele; că toţi vecinii şi-au făcut datoria lor, când bătându-i, când gonindu-i din cele mai bune cetăţi ale lor, astfel încât ei prăpădiră cea mai bună parte din acea armie ce Sinan dusese în Ungaria. In sfârşit încheia zieându-le că acum pot şi Românii dobândi o ase­ menea glorie, căci toate dovedesc că vor avea aceiaşi norocire.

Totuşi Bol. mi citează tocmai pe B. în expunerea sa. clar face paradă' de... erudiţie, înşirându-ne alte nume de istorici străini şi multe de “Români: M. Costin, Şincai, Fotino, M. Kogălniceanu. Pasajul cu Paşa-H asan (II, 17, la B.) se găseşte pe scurt şi la dânsul (p. 83), clar autorul are grijă ca, în notă. să ne arate drept izvor pe Stavrinos. Şi încă o constatare cu­ rioasă: partea din urmă a vieţii lui Mibai-Viteazul, despre care B. n’a apucat să scrie nimfic, e tratată foarte pe scurt şi superficial în cartea lui Bolintineanu, care rămâne nn numai o compilaţie, clar o lucrare cu totul slabă ea valoare literară, fără stil şi fără măcar un suflu de entuziasm, care să învie materialul brut, cu desăvârşire nerealizat. 20. Şi alţi scriitori ai noştri au fost cetitori pasionaţi, ai operei lui B. Emineseu — de ex.. asupra căruia ideile istoricului român exprimate în Question economique des Principautes danubiennes, nu rămân fără ecou20). Când cetim, în Scrisoarea III, versul „In zadar striga ’mp aratul ca şi leul în turbare** ne-amintim de ziceri apropiate, din monografia despre Mihaij Viteazul. produse de asemănătoare împrejurări: „In zadar Sinan mustră pe ostaşii ce fugeau" (II, 17). Istorisirea fugii nebune ji Paşei Hasan ..gonit de voevodul român*1 (ibid.) a inspirat o cunoscută baladă lui Gh. Coşbuc, iar capitolul în care se povesteşte aducerea capului lui Andrei Bathori, înaintea lui Mihai-Viteazul, a pus la îndemână D-lui M. Sorbul subiectul pentru o scurtă piesă de teatru: Săracul Popă. 21. Operă cu preocupări ştiinţifice, subordonate însă celor naţionale, ca realizare, Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul prezintă astazi 20) D. Murăraşu, Naţionalismul lui Emineseu, 1932, pp. 161, 164, 174.

“s» 1

e-


- 141 un pronunţat caracter literar, lăsând cu totul în umbră documentarea, care a fost, de atunci, puternic depăşită. Astfel cum se prezintă ochilor noştn, lucrarea lui B e in mare parte un frumos roman istoric. Produs al mentalităţii vremii sale, B. n’a putut avea supleţa — pe care numai o cul­ tură veche şi o^ repetată experienţă le pot oferi — de a şti să facă ceea ce Aug. Thierry îşi propusese şi în mare parte dusese la îndeplinire, anume să scrie opera sa „en savant et en artiste** şi să-şi însuşească deviza: ,etre dramatique, a 1 aide des materiaux fournis par une erudition sincere et scrupuleuse . „Devotamentul pentru ştiinţă** al istoricului francez s’a transformat la B. în devotament pentru ţară, căruia a subordonat alte preocupări. Din „şcoala de imaginaţie** a istoricilor romantici, scriitorul român a împrumutat mai ales procedeele de a face vii trecutul şi împre­ jurările de la^noi. Zbuciumul unei scurte existenţe l-a împiedecat să clă­ dească o solidă operă ştiinţifică. Astăzi toţi istoricii noştri sânt de acord în a sublinia valoarea artistică a monografiei lui B. Scriitor din „epoca eroică** a literaturiii noastre, autorul „Puterii armate** este un evocator al timpurilor războinice ale neamului nostru, al epocilor în care armata a avut un rol naţional, eliberator. Considerând (ca-şi mulţi din latiniştii acelei vremi, cu care de altfel nu avea alte puncte comune în activitatea sa, dacă exceptăm patriotismul sincer) ştiinţa, pentru care avea predi­ lecţie, ca un mijloc de atingere a unui scop de ordin naţional — la B. gă­ sim o perfectă unitate de vederi, şi tendinţele sale practice, îmbrăcate în haina unui misticism etnic clocotitor, fac din lucrarea sa una din cele mai reprezentative opere româneşti ale perioadei de frământări, de la jumătatea veacului trecut. Lucrarea aceasta ne apare azi ca o frescă a vieţii tumultoase, pe care poporul nostru a trăit-o la sfârşitul secolului XVI şi în pragul celui următor, în centrul căruia străluceşte figura viteazului Voevod. care însufleţeşte mai mult această vieaţă şi care, în mare măsură, se confundă cu ea. S’a observat cu drept cuvânt 21) că tocmai faptul de a fi mai cu seamă epopee salvează această operă. Dacă ar fi fost numai lu­ crare istorică, s’ar fi, învechit şi azi- ar fi uitată, cum sânt uitate nume­ roase încercări similare ale vremii şi cum sânt învechite părţile de docu­ mentare din cartea aceasta. Interesul pe care ea îl trezeşte şi azi e produs tocmai de partea pur epică, romanţată a scrierii şi de suflul eroie-naţional, care inspiră fiecare rând şi care azi, când scopul lui B. s’a realizat pentru noi într’o largă măsură, este de o atat de stringentă actualitate. Cuvintele pe care B. le scrie, „cu o mână slăbită**, la Hyeres, în decemvre 1851, ar putea servi de prefaţă emoţionantă cărţii sale:

5

... sufletu-mi te slăveşte încă, înzeită libertate, şi deşi oamenii sângmrilor au învelit cu maramă neagră dulce faţa ta, crede că va veni ziua fericită, ziua izbândim, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâşia acest văl şi duşmanii tăi se vor îm­ pietri la vederea soarelui său de lumină; atunci nu va mai fi nici om rob, nici naţie roabă, nici om stăpân pe altul, ci donmirea Dreptăţii şi Frăţiei! Aceste cuvinte, ce

<3

*i) G. Zn^Nicolae Bălcescu. Vieaţa românească, 1927, oct. noemvr. şi dec., pp. 238—246.


— 142 odată am dat de deviză naţiei mele, vor domni lumea; atunci aşteptarea, visarea vieţii mele se va împlini; atunci toţi Românii vor fi una, liberi şi fraţii Vad! nu voi avea noroc a vedea această zi, deşi eu asemeni am muncit şi am pătimit pentru dreptate, şi cel din urmă al meu cuvânt va fi încă un imn ţie, ţara mea mult dragă!

La acestea, să mai cităm şi cuvintele într'adevăr profetice pe care B. le scrie în cap. 12 al cărţii IV şi pe care nu le pot copia astăzi-, fără o răscolitoare emoţie: Ardealul, a cărei gloată de populaţie sânt Români* nu este el o ţară românească? Trebuia oare a mai lăsa în stăpânirea Ungurilor toată această ţară, care, de pe dreptul naturii şi dreptul oamenilor, este a Românilor? Mai ales când chiar şi populaţiile de alt sânge îl chemau (po Mihai) ? Ce? fiindcă ne tragem din acel popor, stăpâu al lumii, care întemeie cea mai minunată şi mai colosală unitate cunoscută în istoria omenirii, fi-vom noi osândiţi a trăi alături frate cu frate, în veci străin unul de altul? Sântem noi osândiţi a ispăşi mărirea strămoşilor noştri şi jugul sub care ei plecară lumea, trăind veşnic izolaţi unul de altul, sub un deosebit jug barbar? Dumnezeu nu ne-a dat şi nouă oare acelaşi drept ea celorlalte naţii şi aceiaşi datorie, o anume misie a împlini în omenire?... Ce? pentru că o datorie, o datorie naţională, o datorie de vieaţă şi de moarte e anevoioasă, sântem oare în drept a ne apăra de dânsa? Se poate oare naşte ceva în lume fără jertfe şi dureri? Eroul va cădea într,adevăr sub această grea sarcină. El va adăuga un nume glorios mai mult în şirul martirilor unităţii naţionale; dar silinţele lui, sângele său vărsat, până şi greşelile lui vor lumina calea generaţiilor viitoare şi o zi va veni cât de târziu,, când ursitele glorioase ce el a visat pentru naţie, până în sfârşit se vor îndeplini.

La aceste rânduri şi la altele asemănătoare ale cărţii, editorul: Al. Odobescu se întreabă, sfârşind de tipărit manuscrisul trunchiat al neferi­ citului scriitor: „..cine va fi acela care va îndeplini acvea visul de mărire romanească, pe care uciderea lui Mihai Viteazul îl conteni clin făptuirea lui, în acea fatală dimineaţă de 29 august 1601? Băleescu ar fi putut spune, într ’o eventuală prefaţă a cărţii sale, ceea ce Duiliu Zamfireseu a notat cn vre-o 60 de ani mai târziu, în prefaţa •celei de a patra ediţii (1914) a romanului său Vieaţa la ţară23): ..Trebuia să scriu a 6-a şi cea din urmă carte... Poporal român pare că vrea să serie el însuşi această pagina4 4. Şi pentru un caz, şi pentru altul — neamul nostru a scris-o. „O mamă văduvită de la Mihai cel mare44 nu mai „pretinde ajutor44 astăzi de la fiii săi, căci „sfânta umbră de la Turda44 se poate, în sfârşit, odihni. Ferice de generaţia care a putut să prefacă în realitate visurile sufletelor mari din trecut. C l

22 ) Ed. Mariana Rarincescu („Clasicii români comentaţi"), Craiova, f. a., p.

I


— 143 — Poate nici o opera clasici a literaturii noastre nu este mai de actua­ litate decât aceasta. Şi puţini scriitori sânt mai prezenţi, mai vii decât autorul care a alcătuit-o. Şi totuşi — pe tot întinsul României, aşa cum B. a visat-o nici o amintire concretă nu evocă chipul scriitorului care a murit în exil cu gândul la ţara sa „mult dragă". Nici măcar un bust nu-i simbolizează^ jertfa şi visul, în inima Capitalei ţării sau pe plaiurile Ar­ dealului străbătut altădată cu nădejde şi apoi cu jalea în suflet şi de eroul cuceritor, şi de cel care i-a retrăit existenţa în pagini de slavă. E o datorie sfântă a generaţiei tinere să înfăptuiască un gând — care ar cinsti-o „în veci de veci şi rânduri de vieţi".

■î

V

>

O


MlHAI EMINESCU: POEZII DE IUBIRE *) Când începem studiul poeziilor de iubire ale lui Eminescu, trebue să facem apel la unele cunoştinţe pe care le avem despre autorul „Luceafă­ rului4 4. Ne vom aminti, aşa dar, că am întâlnit în această operă lirism clocotitor, iubire de trecut, imaginaţie bogată, sensibilitate şi, în general predilecţie pentru sentimente extreme. Insă astfel de trăsături caracteri­ zează pe un veritabil romantic. Şi, în adevăr, e ceea ce a fost Em., mai întâi de toate. „Eu rămân ce-am fost: romantic44, spune el însuşi, într’o poezie. Romantic — mai mult decât oricare scriitor al nostru. Alecsandri a fost numai întâmplător şi acest aspect exterior — al unei opere ce era greu să nu oglindească tendinţele şi curentele puternice ale epocii — n’a putut eclipsa adevărata conformaţie a temperamentului literar al „bardului44, care e un clasic cu personalitatea bine conturată. Toate perspectivele vieţii şi operii lui Eminescu ne îndreaptă către caracterizarea de mai sus. Romantic în vieaţă: tinereţe aventuroasă; fuge ele la şcoală; sufleul* în trupe de teatru, ba chiar hamal în port; călătorii originale (pe jos, din Bucovina la Blaj) ; existenţă neadaptată vre-unei discipline; visător; negligenţă exterioară (trăsătură, de altfel, cam exagerată de biografi), chip impunător, pe care nu-1 mai puteai uita: Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari, negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari... un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborît dintr’o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. (I. L. Caragiale. In Nirvana)

*) Această conferenţă a fost desvoltată mai întâi, în 1920, la o şedinţă a Socie­ tăţii literare „Gr. Alexandrescu' ‘, diii Focşani. U11 rezumat schematic al ei a fost publicat în „Anuarul' ‘ Nr. 1 al acelei Societăţi, apărut în 1920 şi de mult epuizat, ceea ce m’a îndemnat să reiau aici subiectul, dându-i — de astă dată o extindere mai largă. Acel rezumat a fost reprodus aidoma, împreună cu alte multe conferenţe din toate cele 4 volume ale publicaţiilor Societăţii literare mai sus pomenite, în bro-

'

'M


- 145 -

x-

_ Acelaşi romantism în concepţia poetului. Mai întâi — înfăţişarea ete­ rica, vaporoasa a iubitei, blondă: „toate idealurile sânt blonde“, paliditate, „mani subţiri şi reci“ : Din valurile vremii iubita mea răsai Ou braţele de murmur, cu părul lung, bălai, Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri... (Din valurile vremii) Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci (Departe sânt de tine) sau: Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii (Afarâ-i toamnă) Minune cu ochi mari şi mână rece (Sânt ani la mijloc)

.ir'

iar altădată: Ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond (Venere şi madonă) Aiurea vorbeşte de „femei cu chipul pal“ (Memento mori). Şi peste tot — sentimente extreme, exagerate... Când îşi aminteşte de cântecele de dragoste, pe care le-a scris, se întreabă: „Din ce noian îndepărtat / au răsărit în mine?“ (S’a dus amorul). Iubirea poetului e pasionată, tu­ multoasă :

>

!>

*

Căci te iubeam cu ochi păgâni Şi plini de suferinţi, Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinţii din părinţi. (Pe lângă plopii...)

Cele mai multe caractere ale romantismului lui Eminescu se văd însă în opera sa, adică chiar în poeziile sale de iubire. Ele se caracterizează, mai întâi, printr’o nestăvilită imaginaţie. Această facultate a poetului îl face să fixeze în cadre fantastice cele mai multe din subiectele poemelor în care e vorba de iubire. Dragostea lui Călin pentru fata de ihrpărat, d Luceafărului pentru Cătălina, a Biancăi pentru Făt-frumos din tei, a lui Arald pentru logodnica sa vor fi concepute, în mod firesc, ca un

I

1

, /

!:

şurile intitulate: Carte nouă de culegeri de planuri, compoziţii, disertaţii şi analize literare (voi. III, IV şi VI) de G. Nica, Iaşi, 1925, 1929 şi aceasta fără nici o auto­ rizaţie din parte-mi şi fără indicarea măcar a sursei. Când faptul ini-a venit la cu­ noştinţă, era prea târziu ca să mai pot urmări pe răufăcător J :> conform legii/c. Semnalez procedeul aici, mai cu seamă că — din nefericire — el nu e unic, în actualele moravuri „„literare** de la noi. 10


— 146 — produs al lumilor de basm’ Dar fantazia intervine şi în cadrele realitâtii în poeziile pur subiective. Iubita pare mai plină de farmec, dacă e încon­ jurată de atmosferă de vis: Să mi se pară cum că creşti, De cum răsare luna, In umbra dulcilor poveşti Din nopţi o mie una. (S’a dus amorul) o

Această putere de închipuire, care e „a doua natură4 4 a poetului când îl va face să părăsească lumea imaginată, îl va conduce spre trecut care şi el e un fel de basm ... real. Şi astfel, din acest „noian îndepărtat44, poetul va desprinde imagini vii. Iubirea încadrată în acele vremuri va avea o nuanţă de patriarhali­ tate plină de mirezme, ca -acea a fiului lui Mircea, care scrie „dragei sale de la Argeş mai departe44:

•u'

De din vale de Rovine, Grăim, Doamnă, către tine. Nu din gură, ci din carte, Că ne eşti aşa departe. T’e-am ruga, mări, ruga, Să-mi trimeţi prin cineva Ce-i mai mândru ’n valea ta: Codrul cu poenele Ochii cu sprâncenele.... (,Scrisoarea III) *) i) Taehe Papahagi, conferenţiar universitar, în cursul său litografiat (1929): Foitelor român comparat, pp. 165—166. face o apropiere între ultimele rânduri ale fragmentului mai sus citat şi următoarele versuri populare: Scrie-mi, bade, şi-mi trimete Ce-o fi pe-acolo mai verde: Scrie-mi ochii şi gura Buzele şi făptura. iar Artur Gorovei (Elementul popular în literatura cultă, Bucureşti, 1935, p. 23) citează un fragment din nişte cântece culese din Ardeal de V. Alexiu şi publicate în Convorbiri literare, 1 noemvre 1888, p. 686; Trimete-mi, mândro, trimete, Ce-o fi ’n sat la voi mai verde: Cosiţa, petelele Ochii şi sprincenele;

Ca

*


— 147 — Tot din trecut, Eminescn mai desprinde o altă caldă evocare de dragoste: acea a cavalerului Ce „privea balconul'*, în care se va arăta iubita „în haină lungă de mătase", înclinându-se „peste gratii". In curând „braţ de braţ păşesc alături", pentru ca apoi să. se urce în „luntrea cu-ale ei vântrele spânzurate de catarg" ; Şi încet înaintează în lovire de lopeţi Legănând atâta farmec şi atâtea frumuseţi. (Scrisoarea 17) Deoarece prezentul îl nemulţumeşte, oricum ar fi el, poetul — când nu cântă lumea basmelor sau trecutul — găseşte mijlocul de a putea tolera şi clipele de faţă, împrumutându-le unele aspecte şi idealizându-le. Idealizarea va fi, aşa dar, un nou procedeu artistic, mulţumită căruia scriitorul găseşte un rost zbuciumului său sufletesc. Va idealiza femeea. A visat mai mult, mai frumos decât a putut întâlni. Iubirea lui dornică şi entuziastă nu i-a dat ceea ce a dorit. Deziluziile au fost crunte, de câte ori şi-a fixat privirile pe chipuri anumite. Dar setea sufletească trebuia potolită şi atunci Eminescu ne face impresia, cum s’a mai spus, că nu cânta pe cutare fiinţă, ci femeea în genere; „nu (cânta) o iubire, ci iubvrea“ (G. Ibrăileanu). însuşirile persoanei iubite sânt acelea pe care ar dori ca ea să le aibă. Ca şi Corneille, în redarea sufletului omenesc, Eminescu zugrăveşte iubirea „aşa cum ar trebui să fie", împrumutându-i farmece şi înzestrând chipul cântat cu toate însuşirile serafice. „Poezie de sentimente generale" (G. Ibrăileanu), ea nu ne va oferi, am putea spune, precizări desprinse din realitate. In această privinţă, poetul nostru n’ar fi putut afirma, ca Th. Gautier, că e „un om pentru care lumea exterioară există", căci chiar când ea exista, cântăreţul avea grijă — după cum am văzut — să o transpue în împărăţia basmului: El nu vedea în femeea iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerea• lizabil. II iubea întâmplăt'oarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea şi el cu melancolie impersonală îşi căuta refugiul într’o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării şi a poeziei. (T. Maioreseu) Că şi eu, mândră, ţi-oi trimetc Ce-o fi ’n catane mai verde: Chivără şi penele, Ochii şi sprincenele... ■>

Cf. şi M. Eminescu, Literatura 'populară, ediţie comentată de D. Murăraşu, pp. 99, 100.


— 148 Mai târziu, în momentele de luciditate sentimentală care urmau extazului, scriitorul îşi dădea seama de procesul tainic ’ ce se săvârşise într’însul, de toate fazele auto-amagirii sale tragice: Şi-am zvârlit asuprâ-ţi, erudo, valul alb de poezie Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat. Ţi-am dat palidele raze ce ’nconjoară cu magie Fruntea îngerului-geniu, îngerului ideal, Din demon făcui o sfântă, dintr’un chicot — simfonie..

•2)

(Venere şi Madonă) 2) In adevăr, puterea nestăvilită de idealism a dictat poetului exaltate comparaţii, în ceea ce priveşte iubita sa. Cred că Ov. Densusianu (Poezia rornând in secolul XIX. Noua revistă română, Nr. 2, 1901) greşeşte când susţine: ,.E1 (Em.) n’a văzut în femee îngerul pe care-1 adora Alecsandri**. Ba da; de nenumărate ori. Dovezi se pot găsi £n lucrarea mea: Eminescu şi Alecsandri, Buc. 1936, p. 57 din care voi pomeni aici doar: , Prea mult un înger mi-ai părut / Şi prea puţin femee** (S’a dus amorul). Poetul a încetat de a mai vedea iubita drept înger, numai din clipa în care deziluziile l-au covârşit. In vremea însă când sentimentul îi era treaz, idealizarea sa parcurgea gama tuturor asemănărilor entuziaste. Ferneei care îi ese „în calea vieţii** lui, „ca un înger**, îi spune:

D

'V

Şi-o să-mi răsai ca o icoană A pururi Verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană.

c (Atât de fragedă)

Cred că se exagerează, când se insistă asupra sensualismului poeziei de dragoste a lui Eminescu şi cu atât mai mult când se caută. în expresia unui sentiment normal şi pur, substraturi psihanalitico. Cu imaginaţie şi dialectică inteligentă, se poate găsi orice, la urma urmei, într’o poezie. E adevărat că o stare de suflet cum e acea redată de Em., în inspiraţiile lui de dragoste, e prea complexă, pentru a fi etichetată cu o formulă unică. Dar socotesc mult mai aproape de adevăr, în ceea ce priveşte o mare parte a acestei poezii, caracterizarea lui Al. Ciura (Eminescu şi Coşl)Uc, Blaj, 1903, pp. 10 şi 62): „Femeea la Em. este o creaţie eterică** şi: „Platonismul eroticii lui Em. se vădeşte şi prin aceea că el visează de o iubire eterică, care să dureze şi după moarte**. Poetul însuşi vine în ajutorul nostru, dictându-ne asemenea caracterizări: Azi, când a mea iubire e-atâta de curată, Ca farmecul de care tu eşti împresurată... (Nu mă înţelegi) iar în Venere şi Madonă — din care am citat, în acelaşi scop, mai multe versuri ■— „privirea scrutătoare* * a cântăreţului cLiseacă această fază, bogat reprezentata, de înălţare a calităţilor fizice şi sufleteşti ale iubitei, fază premergătoare acelei de resemnare şi desamăgiri. Poetul idealizase femeea, „prototipul îngerilor**, aşa ,,cum Eafael creat-a po Madona Dumnezee**, exaltând pe aceiaşi femee, pe care o vede „plutind regina

j?


— 149 cântăreţul nu reuşea totdeauna să transpue realitatea în alte , Totuşi ~ . A, , ca re. ricat de despreţuită, oricât de neglijată, această realitate exista permanent şi se răzbună, atrăgând mereu spre ea pe cel care caută mereu s o ocolească Idealizarea nu dăduse scriitorului decât clipe de un atare, msa nu fericirea. Trăind vieţi paralele (cea reală şi cea a visului), Eminescu a fost un veşnic nemulţumit. Viziunea vieţii de toate ^lel® ]1 ^spira antiteze elocvente, prin comparaţiile — involuntar schi­ ţate în minte — cu idealul anevoe făurit. Dorul său infinit de dureros îl mistue şi nu e nicicând satisfăcut, căci nu şi-l poate îndeplini. Aspectele realităţii rănesc sensibilitatea sa, plină de resonanţe. Deziluziile mnldple în dragoste l-au prăbuşit, ea pe Dan din lună. Pierzând iluziile, a pierdut pasiunea care i le alimenta. De aceea nu mai regretă absenţa iubitei. Legătura lor i se pare „o trecută, de demult poveste4*, „de care azi abia mi-aduc/ aminte44 (Adio). Dar are prilejul să-şi expue gândurile şi mai clar: •r-'

Te duci şi rău n’o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de eri (Te duci) De altfel lucrurile întâmplate au fost fatale, din pricină că poetul a idealizat totul prea mult. E extraordinar faptul că Em. reuşeşte să-şi analizeze starea aceasta de spirit, eu o limpezime surprinzătoare. (In printre îngerii din cer**. (.,Regina angelorum**, din Litaniile Sfintei Fecioare ale Bisericei catolice). S’a putut susţinea cu îndreptăţire că ,portretul femeei în opera lui Em. se pre­ zintă adeseori sub o notă religioasă, care ne face să ne gândim la portretul Madonei din Biserica occidentală* *. [D. Popovici, Atlieneum, I, 5, p. 681, recenzie despre lu­ crarea mea: Eminescu şi catolicismul, Buc. 1935.. Mă folosesc de acest prilej ca să notez aici că revista ungară din Arad: Vasărnap (XIX, 12 ianuar, 1936, pp. 5—6), publică, sub acelaşi titlu, un articol semnat Dr. Gâldi Lăszld, în care se găseşte materialul primei părţi a studiului citat, fără însă a se menţiona măcar existenţa lui, de care autorul putea să ia cunoştinţă, cel puţin din numeroasele recenzii care i-au fost consacrate. Tot aici ţin să mai completez. în treacăt, cu unele mici contribuţii, materialul ce am adunat în acea lucrare: a) cultul poetului pentru Sfânta Fecioară se mai poate constata din versurile mai sus citate ale poeziei Atât de fragedă, b) „Sus ini­ mile voastre**, din Rugăciunea unui Dac poate fi un ecou al formulei latine biseririceşti: ,.Sursum corda**. c) Caracterizarea Sfintei Fecioare prin vorbele: ,.mama milei** (Ms. 2259. Cf şi D. Popovici, ibid.) aminteşte expresia Bisericii apusene: „mater misericordiae**’ din rugăciunea Salve Regina, d) Poetul proectase o dramă: Steaua mării, iar în Dicţionarul său de rime întâlnim chiar vorbele „Stella maris**, un alt calificativ al Feeioarei Maria, din rugăciunea latină Ave maris stella. e) In Revista catolică, V. 15—23 fevruar, 1891, pp. 43-47, se publică un articol: Poetul Eminescu şi Biserica catolică, în care se comentează câteva păreri de ale ziaristului de la Timpul].


— 150 — poezia sa erotică, nicăeri nu mai e analist, afară poate de Vener ■ Madonă, în câteva versuri). Insă când pasiunea îl părăseşte cântărită devine „spirit critic". Se spunea, nu-mi mai aduc anunţe de cine „numai când eşti treaz poţi să-ţi povesteşti visurile". Poetul s’a tr din visul lui „misterios şi blând din cale-afară", care „prea a fost rleT! frumos / de-a trebuit să piară4 4. ’ ot Şi de aceea continuă cu motivarea stării lui sufleteşti actualePrea mult un înger mi-ai părut Şi prea puţin femee, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să stee.

0

Prea ne pierdusem tu şi eu In al ei farmec, poate ... Prea am uitat pe Dumnezeu, Precum uitarăm toate. (S’a dus amorul)

Pierderea iluziilor nu e fără un răsunet viu asupra operei ce va continua să creeze. Ea va imprima, în întâiul rând, sufletului desamăgit al poetului, o atitudine de revoltă. Femeea nu va mai apărea, înaintea ochilor săi, împodobită — ca pe vremuri de pasiune treaza — cu toate colorile idealizării fericite. Dalila e un ecou semnificativ al prăbuşirii sale sentimentale. Dar nu numai satira aceasta, ce cuprinde învinuiri, despre care scriitorul nu va mai gândi, desigur, că sânt crude şi nedrepte şi nici „fără razim, fără fond4 4. In Scrisoarea IV va exclama cu amă­ răciune: „Da, visam şi eu odată pe acea ce m’ar iubi44, iar în a doua Scrisoare se va întreba cu indignare abia reţinută: „Să cânt dragostea44? să recunosc că „de voe nram adaos / la cel cor ce’n operetă e condus de Menelaos?44 3) El va mai recunoaşte că „Un demon sufletul tău este44 şi reeapi. tulându-şi emoţiile amăgitoare, va constata, întristat:

£

■cf

■)

Şi în farmecul vierii Nu ştiam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeea (Pe aceiaşi ulicioară) .) Aluzie, cred, la opereta, atât de populara m secolul trecut, a lui MeilhacjJ Halăvy, Le lelle Eelăne, în care Menelaos, soţul Elenei răpită de Paris, con uce c celor înşelaţi de soţiile lor.

/


- 151 — aruncând, apoi, dureroasa sentinţă. ce trădează, totuşi, răni neînchise: Căci azi te-asemeni tuturor La umblet şi la port... (Pe lângă plopii...)

Pierderea iluziilor, de care am vorbit mai sus, îi dictează cântăre­ ţului şi o atitudine de mândrie, amestecată cu dispreţ: Co-ţi pasă ţie, chip de lut, Dacă-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece. (Luceafărul) >r

— versuri în care se ascunde o însemnată doză de subiectivitate. Uăci Em. a fost dintre acele fiinţe care — după necontenite încercări dis­ trugătoare de iluzii — au reuşit, printr’o supremă sforţare care i-a salvat, să se înalţe în regiunile „unde zgomotul nostru nu le mai atrage, unde sensualitatea încetează, unde tot ce întunecă mintea dispare şi din liniştea azurului privesc cu o linişte perfectă, la neînţelesele frămân­ tări ale existenţei4 ‘. (Anghel Demetriescu). In nişte Stances, marele Corneille — ajuns la o vârstă ce cobora panta bătrâneţei şi îndrăgostit de o tânără actriţă din trupa lui MoLiere — constata cu amărăciune vibrătoare că acea fiinţă nu părea atrasă câtuşi de puţin de notorietatea numelui său, şi nici de sentimentele calde pe care gloriosul bătrân i le arăta. Jignit, îi demonstrează ce va pierde d.acă-i va respinge dragostea. Va* trece pe pământ, fără a lăsa urme. Nimeni nu va mai vorbi de ea, în viitorul îndepărtat. Primindu-i-o, fru­ museţea ei va străluci de-a-lungul veacurilor, în măsura în care versurile sale o vor fi proclamat: Chez cette race nouvelle Oh j’aurai quelque crădit, Vous no passeriez pour belie Qu’autant que je l’aurai dit.

Aceeaşi atitudine de mândrie, de conştiinţă sigură a talentului su­ veran şi în veci recunoscut, o vom întâlni şi în rândurile lui Em., din Pe lângă plopii fără soţ, în care-şi exprimă, cu precisă convingere, impu­ tarea adresată iubitei neînţelegătoare: Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, In calea timpilor ce vin O stea s’ar fi aprins.


- 152 Ai fi trăit în veci de veci Şi rânduri de vieţi, Cu ale tale braţe reci înmărmureai măreţ.

■‘v

Un chip deapururi adorat, Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi.

Aici tonul e mai domol şi impregnat de lirism duios. In postuma fyt-acele dulci păreri de rău, el devine mânios, vindicativ: Şi toate vremile ce vin Afla-vor de la mine Ce suflet ai avut în sin, Ce inimă 5n tine. In largul negrei veşnicii Blestemu-mi se va naşte, Ce numai tu n’ai vrut să ştii O lume va cunoaşte.

Iar morala, în urma tuturor acestor constatări, se impune—reculeasă: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt Şi noaptea candelă s’aprinzi Iubirii pe pământ. (Pe lângă plopii ...)

E muzica interioară din versul lui Verlaine: „Vous n’avez pas eu toute la douceur".., umanizat de aceiaşi durere tragică, ascunsă sub cenuşa caldă a resemnării, care va fi cea de a treia atitudine a poetului, de pe urma deziluziilor sale. „N’o mai caut — ce să caut?", exclamaţia din Scrisoarea IV, re­ zumă o stare de suflet de renunţare obosită. Recapitulându-şi în minte tot cortegiul de înfrângeri, de suferinţi şi de nemiloase desamăgiri, cântăreţul e dispus (în Ce e amorul?) să dea o „definiţie" adecvată, a iubirii sale: Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi a cerut Şi tot mai multe cere4). 4) Banal, Bolintineanu spusese: , Ce e amorul? O beţie". (Amorul)

-r *


- 153 Această durere, al cărei urii*- o * i ’ e conditia ^erentă a existenţei. Fericirile mari strică armonii armoma nefericim congenitale a omenirii : Şi poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentru-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii. (S’a dus amorul)

Constatarea nu e unică în opera lui Em. Sub haina altor expresii ne _aparu.se şi altadata (Floare albastră), exprimând aceiaşi concepţie T “f1?* .^rucatva în tumultul potolit al suferinţei - despre ina derenţa fericim m condiţiile umane de trai: V P

i

Şi te-ai dus dulce lumină Şi-a pierit iubirea noastră, Floare-albastră, floare-albastră, Totuşi este trist în lumei

Stările sufleteşti, mai sus semnalate — de revoltă, de mândrie şi de resemnare — poartă sufletul poetului spre regiunile unei melancolii adânci. O cauză principală a melancoliei eminesciene este pierderea unui sen­ timent clocotitor care stăpânise sufletul şi care, prin dispariţia lui, pro­ dusese gol haotic. In Ce te legeni codrule, poetul exprimă adânca i tristeţe produsă de pierderea iluziilor; în Melancolie — pierderea credinţelor pro­ vocase acelaşi rezultat; în S’a dus amorul — dispariţia sentimentului iubirii, etc. Dar melancolia poetului mai e rezultată şi din zbuciumul pasiunii sale: Piară oelii-mi turburători din cale-mi Yino iar în sân, nepăsare tristă. Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă. (Odă)

_de gândul că vieaţa trece. Astfel în poezia Noapte, un fel de „cârpe diem“”al poetului antic se desprinde din finalul ei armonios: O, dezmiardă pân’ce fruntea-mi este netedă şi lină, O, dezmiardă pan’ eşti jună ca lumina cea din soare, Pândeşti clară ca o rouă, pân’eşti dulce ca o floare _ Pân> nu-i fruntea mea zbârcită, pân» nu-i mima bătrână. Wf , V

_ înripnQphi ca un izvor de tristeţe, ce nu amorţeşte


— 154 în care trăeşte poetul, îl obişnueşte cu reculegeri prelungi, cu elevaţii sufleteşti neîntrerupte: Ah... de câte ori voit-am Ca sâ spânzur lira’n cui Şi un capăt poeziei Şi pustiului să pui. Dar atuncea greeri, şoareci, Cu uşor-măruntul mers. Eeadue melancolia-mi, Iară ea se face vers. {Singurătate)

1

O trăsătură specific romantică este şi regretul faţă de trecutul per­ sonal fericit ori chiar nefericit. E de ajuns ca o clipă, fugind vertiginos să se cufunde iremediabil în noianul ce creşte îndărătul nostru, pentru ca să strălucească ispititor, chiar atunci când, în prezent, nu oferea pri­ virilor şi simţurilor decât imagini cenuşii, triste. Suferinţa devine, astfel, „dureros de dulce", numai pentrucă a încetat de a mai fi prezentă. Des­ pre cântecele sale, poetul va spune. în S’a dus amorul: Cum străbateau atât de greu Din jalea mea adâncă Şi cât de mult îmi pare rău Că nu mai sufăr încă.

Tot ce a încetat să mai fie realitate palpabilă, tot ce s’a refugiat în domeniul, din ce în ce mai vast, al trecutului, apare scriitorului îmbrăcat într’atâta farmec nedefinit, încât adesea sufletul lui plânge, cutremurat de păreri de rău, la gândul că aşa cum au strălucit acele clipe cândva, ele nu vor mai străluci niciodată. In trecerea lor, cântăreţul nu le-a putut sorbi vraja lor cerească, nu le-a putut „degusta". O face acum, când fixi­ tatea lor în trecut îi dă prilejul să le retrăiască artificial, dar nu să le stăpânească etern. Poate nici într’o altă inspiraţie a sa, Em. n’a pus mai multă durere, exprimată cu toate astea sobru, concentrat (cetind-o, nu auzi glasul poetului, îi surprinzi doar şoaptele), decât în poezia Când amintirile: Când amintirile^ trecut încearcă să mă cheme,, Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec din vreme’n vreme. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele Ce-au luminat atât de des înduioşării mele.

\

A'


— 155 Şi peste arbori resfiraţi Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrăţişaţi Şoptindu-ne ’mpreună.

»

A nostre inimi îşi jurau Credinţă pe toţi vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-a oare-atâta dor In noapte să se stingă, Când valurile de izvor N’au încetat să plângă, rr-''

Când luna trece prin stejari Urmând mereu în cale-şi, Când ochii tăi, tot încă mari, Se uită dulci şi galeşi?

Din aceste rânduri, impecabile şi pure, se desprinde şi mai pregnant concepţia poetului... In trecut, chiar nefericirea avea aspecte atrăgătoare; în prezent, fericirea însăşi îmbracă haină de comunicativă tristeţe. Această melancolie a fericirei, atât de elocventă, apare în mai multe inspi­ raţii, caldă şi plină de sensuri. Poezia Noaptea, din care am mai avut pri­ lejul să cităm un fragment, e semnificativă pentru acest aspect al operei analizate. Dar cu atât mai mult: ■v

Stau în cerdacul tău. Noaptea-i senină, De-asupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori, în umbră mă cuprind, Şi vântu-aduce miros din grădină, Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te uiţi cu ochii în lumină j Ai obosit, cu mâna ta cea fină In val de aur părul despletind.

t

Deasupra-mi stele tremură prin ramuri, In întunerec ochii mei rămân Şi-alături luna bate trist în geamuri.


— 156 — Aceeaşi atmosferă de satisfacţie a sufletului căutător al fericirii apare şi în* Afară-i toamnă... Frunza ’mprăştiată, Iar vântul zvârle’n geamuri grele picuri; Ci tu ceteşti scrisori din roase plicuri Şi într'un ceas gândeşti la vieaţa toată.

Interiorul e intim şi cald... Iubita e aproape: De-odata-aud foşnirea unei rochii, Un moale pas, abia atins de scânduri. Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.

Şi totuşi, impresie melancolică deprimantă se desprinde din întreagă această sumbră inspiraţie; poetul picură de somn în faţa focului. „In juru-mi' ceaţa creşte rânduri, rânduri44. Nu doreşte parcă nimic şi totuşi din acel „noian îndepărtat4 4, de care a mai pomenit, se desfac torente de ereditare melancolii, care omoară. Şi tot aşa în Seara pe deal. „Sub un salcâm, dragă, m’aştepţi tu pe mine44. O seară care ax trebui să fie feri­ cită, pentru sufletele ce iubesc şi care-şi simt împărtăşită pasiunea. Şi totuşi: Seara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-] urc, stelele scapără’n cale, Apele plâng clar izvorînd în fântâne ...

Şi toate celelalte detalii: oamenii care vin obosiţi „cu coasa’n spi­ nare44, cumpăna de la fântână, care scârţâe. „streşinile vechi44 pe care casele le ridică în lună, clopotul ce „umple cu glasul lui seara44 — toate plâng, în această desnădăjduită inspiraţie. Versul: „Ah, în curând pasul spre tine grăbeşte44 s’ar părea că deschide orizonturi de voe bună şi de veselie peste întreaga inspiraţie şi totuşi deprimanta impresie de la început persistă până în ultima strofă, în care vorbele: „Ne-om rezema capetele unul de altul44 vibrează de melancolii milenare, topite în sufletul poetului care, însă, şi-ar da „vieaţa lui toată44 pentru astfel de clipe de fericire tristă. „Cu-o bucurie tristă te ţin acum în braţe44, spune el aiurea, subli­ niind această stare de suflet ce-am semnalat. Cu atât mai mult, când nefe­ ricirile reale şi atât de dese îl apasă, tristeţea va săpa nemiloasă în sufletul răvăşit de căutări. Melancolia aceasta, distrugătoare de energie, înăbuşă, astfel, orice putinţă de a reacţiona, din partea celui stăpânit de dânsa. Eventualul rezultat tragic pentru cântăreţ se poate vedea din versuri ca următoarele. „Vieaţa-mi pare-o nebunie, / sfârşită făr-a fi ’nceput44, (Te duci), caie exprimă o atitudine dictată, parcă, de „chemări de sinucidere44...


— 157 — Din fericire, această prăbuşire în noaptea desnădejdii este temperată şi adesea împiedecată de alte cauze, care readuc pe poet în drumul unei cuminţi împăcări cu vieaţa. Una din aceste cauze este iubirea de 'natura, a celui greu încercat de suferinţe. Ea va fi pentru cântăreţ anestezicul mântuitor şi-i va morfiniza simţirea, fără să-i îndepărteze, cu totul, efectele unei vieţi de profunde amărăciuni. Natura va fi, cum s’a repetat de atâtea ori, un cadru al sen­ timentelor exprimate, care le va da o neaşteptată strălucire. Em. însuşi caracterizează propriile-i cântece de iubire prin vorbele: Aluta murmur de izvor, Atât senin de stele Şi un atât de trist amor Am îngropat în ele. (S’a dus amorul) ■

,, Amorul- său va fi deci înfrumuseţat şi intensificat nu numai de propriile emoţii, ci şi de acele pe care tablouri pitoreşti pot să le imprime sufletului. Şi aceasta nu numai în inspiraţii subiective, ci şi în balade sau poeme, în care autorul doar îşi transpune personale simţiri, împrumutându-le, totuşi, unor personagii de povestiri epice: Seara vine din arinişti... Cerul stelele-şi arată. Dar prin codri ea pătrunde Lângă teiul vechi şi sfânt, Ce cu flori până’n pământ Un izvor vrăjit ascunde. îngânat de glas de ape Oântă-un corn cu ’nduioşnre... (Povestea teiului)

- Aspectul din aceste versuri nu e singurul în poeziile lui Em. Vom constata mereu predilecţie pentru peisagii de noapte, pentru ceruri înste­ late. pentru lună, îndeosebi. („Lumină de lună- - o însemnare din manus­ crise _ s’a susţinut a fi un proect de titlu al volumului de poezii). Peisajul eminescian parcă nu e complet, fără evocarea acestui astru: Tânguiosnl bucium sună. L-ascultăm cu-atâta drag, Pe când esc dulcea lună Dintr’o rarişte de fag. (Lasă-ii lumea)


— 158 — Pe aceiaşi ulicioară Bate luna în fereşti (Pe aceiaşi ulicioară) O, cât eram de fericit Să mergem împreună, Sub acel farmec liniştit De lună. ■ (Adio)

Să plutim cuprinşi de farmec Sub lumina "blândei lune...

9

(Lacul)

Exemplele ar putea continua — nenumărate. Florile de tei sânt iarăşi o predilecţie a poetului atât de iubitor de natură: E-un miros de tei în crânguri, Dulce-i umbra de răchiţi. (Laeă-ţi lumea... )

£

Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri. (Dorinţa) Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea peste noi... (Povestea codrului) Ne-orn culca lângă izvorul Ce răsare sub un tei... (ibidem) Deasupra-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga. (Mai am un singur dor)

Intre natură şi sufletul poetului e o întreagă armonie. Când iubita e prezentă, ea nu poate apărea decât în cadre văratece: Ce frumos era în crânguri Când cu ea m’am prins tovarăş!... (Freamăt de codru)

r


- 159 — Nitrnăi gândul că ar fi împreună cu ea creează în mintea poetului pei­ sagii însorite: E-un miros de tei în crânguri, Dulce-i umbra de răeliiţi Şi sântem atât de singuri Şi atât de fericiţi! (Lăsa-ţi lumea)

sau: Vom visa un vis ferice, Ingâna-ne-vor cu-un cânt Singuratece izvoare Blânda batere de vânt (Dorinţa)

Din contra, când iubita e departe, poetul evocă numai privelişti de toamnă sau de iarnă: Târzie toamnă e acum. Se scutur ’frunzele pe drum... Şi lanurile sânt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? (De ce nu-mi vii?) O toamnă care întârzie Pe-un istovit şi trist izvor - Deasupra i frunzele pustie A mele visuri caro mor. (Te duci) Departe sânt de tine şi singur lângă foc Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti. (Departe sânt de tine) Din zarea depărtată răsare-un stol de corbi Răsar’o vijelie din margini de pământ Ci tu rămâi în floare ca luna lui April (Despărţire)

Corespondenţa directă între stările sufleteşti ale lui Em. şi peisagiile evocate se vede şi mai lămurit in Şi dacă, unde ramurile care .,bat în


i — 160 geam", plopii care „se cutremur'4, evoacă apropierea iubitei, prin acele nuanţe de sensaţii, prin acele impresii de „dejâ-vu", prin detalii abia surprinse — totuşi nespus de elocvente pentru receptivitatea setoasă a poetului. Zugrăvind natura, deprinzându-se să o cerceteze atent, să o fixeze cu ochi cântăritori ai tuturor frumuseţilor ei, poetul se obişnueşte a nota exact şi unele elemente reale. Bogata sa imaginaţie îl îndeamnă cel mult ca, uneori, să fixeze aceste aspecte realiste în cadre de basm, aşa cum a făcut şi Creangă, în poveştile lui, unde dacă larga schiţare a subiectului e fantastică, dialogurile, detaliile, procedeele sânt realiste (Un exemplu elocvent: Capra cu trei iezi). In poezia de basm a lui Em., putem nota, în această privinţă, dialogul din Luceafărul, între fata de împărat şi paj: „Dar ce vrei, mări Cătălin? / Ia dut’ de-ţi vezi de treabă / ... Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri. / Dă-mi pace, fugi departe"... Şi pe lângă celalt dialog tot atât de viu, din Călin („Cum te chiamă, măi băete? —Ca pe tată-meu: Căli'n") —descrierea, ca de nuvelă realistă, a locuinţei fetei refugiată în codru: Pe cuptorul uns cu humă şi pe coşcovii păreţi Zugrăvit-a cu-un cărbune copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe’n loc de labă, etc.

fără a mai insista şi asupra sfârşitului acestui poem, în care ni se arată de pildă, „în vestmânt de catifele, un bondar rotund în pântec", ceea ce trădează o aplecare iubitoare şi trează asupra lumii „celor care nu cu­ vântă' '. Zugrăvirea pasionată a tablourilor de natură a transformat, întru­ câtva, înfăţişarea sufletească a poetului. Admirând şi notând cu atenţie unele privelişti pitoreşti, el descopere şi reţine trăsăturile hazlii, şăgalnice ale acestor aspecte. Notarea unor astfel de atitudini nu scoate, de altfel, la iveală un substrat sufletesc opus celui cunoscut până acum. Tonul ironic, gluma ce pare firească, trădează de cele mai' adeseori exasperarea durerii, cu grijă tăinuită sub cutele simţirii. La fel cu Gr. Alexandrescu, şi cântă­ reţul Luceafărului ar fi putut afirma: „Lumea mă crede vesel, dar astă veselie / Nu spune-a mea gândire, nu arată cum sânt". Totuşi, poetul no­ tează asemenea înfăţişări glumeţe, care par a-i procura distracţie binefărc-ătoare. Contemplarea unui chip frumos de fată nu-i inspiră totdeauna versuri sentimentale şi admirative: Vre-o zgâtie de fată Cărei gura nu-i mai tace, Ca stigleţi ’ntoarce capul, Când 'ncolo — când încoace.

)


- 161 Toate, pestc-un sfert de secol, Vai. vor fi aproape babe. Şi zâmbesc aşa de dulce Ca şi când ar fi deapururi. Toate graţiile de-astăzi, Vai, or fi atunci cusururi. (Vre-o zgătie dc fată)

Astfel de note găsim cu belşug presărate în multe din poeziile clasice. E un ton de harjoană, cu expresii" uneori rustice, pitoreşti şi desale un firesc subliniat: Nu zi ba de te-oi cuprinde, Nime’n lume nu ne vede.

Sau alte versuri, din aceiaşi poezie, în care e vorba de un lac: De-al tău chip el se pătrunde, Ca oglinda il alege — Ce priveşti zâmbind în unde? Eşti frumoasă, se’nţelege. (Lasă-ţi lumea)

Nota aceasta se iveşte şi mai accentuată în idila Intre 'paseri: Cum nu sântem două paseri Sub o straşină de stuf, Cioc in cioc să stăm alături Intr’un cuib numai cu puf. Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuţitul botişor?

N

sau în Pajul Cupidon, în Povestea codrului („Unde eşti copilărie / Cu pădurea ta eu tot?“) în Kamadeva, etc., culminând în Cugetările Sărma­ nului Dionis („Ah, garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună"), în care e vorba de purici, ploşniţe, motan, sărăcie, frig — şi totul spus cu un grai volubil, cu un zâmbet amar, sub care însă vibrează o viziune gravă a vieţii şi o profundă dezolare — mascată sub tonul săltăreţ, care deve­ nise familiar poetului. 11


— 162 — Dacă se pot stabili asemănări între Em. şi Heine, desigur trebue să avem în vedere mai ales acest aspect al poeziilor pe care le-am analizat 5) *

Dar arta scriitorului nostru constă îndeosebi din acel „nu ştiu cum44 sau „nu ştiu ce44 elocvent, care poate fi mai degrabă surprins decât de­ finit: din acea armonie înlănţuitoare, vagă, cu neputinţă de transpus în alte limbi. Fondului poeziei lui Em. i se pot găsi filiaţii — armonia îi aparţine numai lui. Nu e o simplă muzicalitate, aşa cum se poate întâlni şi la alţi poeţi ai noştri. Sânt efecte de clar-obseur, de „poezie pură4* („Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri44) 6), de nuanţe şi de expresii melodioase, care atârnă, la un loc, mult mai mult, în balanţa efectului artistic şi al sublimării inspiraţiilor, decât fondul lor intrinsec. Ca orice artist mare, Em. a luat şi el — adesea — bunul lui acolo unde l-a găsit. De multe ori a desvoltat locuri comune lirice (un critic susţinea că toate capodoperele lirice desvoltă un loc comun) sau idei ce se pot întâlni în cutare pagini ale cutărui filosof sau poet, dar şi le-a asimilat, şi le-a însuşit — le-a creat din nou. Şi alţi poeţi români, cum s’a mai constatat, au putut trata teme ase­ mănătoare cu cele ale lui Eminescu. Armonia formei sale n’a avut-o însă nimeni. Ea a contribuit în cel mai înalt grad la răspândirea acestor poezii şi mai cu seamă a celor de iubire; ea le-a făcut comunicative şi obsedante. Poezia erotică, de care ne ocupam, va căpăta un farmec nedefinit şi intens, datorită (pentrucă în cadrul unei astfel de producţii mai rar se desvoltă „idei44) în primul rând acestei armonii a verbului, acestor efecte formale, pe care le vom trece rapid în revistă. Mai întâi, rimele: Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă’ngâna cântul unei dulci evlavii, Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci, plutind te voi desface? Puterea nopţii blând însenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind — ca’n vis, aşa vii. (Sonete, III) 5) „Ştii că Em. are mai mult talent în poezii comice şi caraghioase, decât m cele serioase" ? G. Panu, Amintiri de la Junimea, 1910, II, 290 (relatarea unui cunoscut al lui Panu „care nu apreţuia talentul lui Em."). Cf. şi H. Chendi, Humorul lui Em. Semănătorul, 1902, 3 noemvre. o) Cf. şi articolul (din Convorbiri literare, 1936, p. 309), Poezia pura şi Emunescu, de I. Pillat.


- 163 — Există rime eminesciene -— timp de zeci de ani repetate de imitatori: nufăr-sufărj teferi-luceferi.' Şi îmbinări de sunete mai ingenioase: cale-şi cu galeşi, în braţe cazUni, cu razimi, etc. Consultându-şi din când în când dicţionarul de rime, cu trudă alcătuit, Em. a ajuns să stoarcă limbii noastre nebănuite posibilităţi muzicale, cu atât mai de efect, cu cât cău­ tarea nu se trădează niciodată, m alcătuirea versurilor ce pare firească. Aranjările de ritm şi de măsura denotă şi ele o dexteritate precoce în istoria poeziei româneşti, în care Coşbuc nu mai apare totdeauna un inovator, Versul scurt, de la sfârşitul strofelor, nu e „coşbucian" : De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi cu bine, Mă voi feri în calea mea De tine. (Adio)

sau, mai ales: ■y

Tresărind scântee lacul Şi se leagănă sub soare; Eu, privindu-1 din pădure, Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul. (Freamăt de codru)

arată că încercările de acest fel se făcuse in mod strălucit înaintea săltă­ reţelor ritmuri ale „poetului ţărănimii", care — e drept — le-a^ cultivat mai consecvent. In postumele sale, Eminescu totuşi nu o singură dată a căutat sonorităţi nouă, ca în aceste scurţe versuri sprinţare şi intime: Ochiul tău iubit Plin de mângâeri Dulce mi-a lucit Până eri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvânt? Oare te înduri Tu ca să mă laşi, Geniu de păduri Drăgălaş? etc. (Ochiul tău iubit)


— 164 — Aceste efecte nouă ies la iveală şi din vocabularul poeziilor ce ne preocupă. Em. a căutat să toarne în tipare noua „limba veche şi’nţeleaptă“:

■"v

M’a fermecat cu vre-o scântee Din clipa ’n care ne văzum? (JDe-or trece anii)

A ţintit să dea vorbelor cu sensuri otova sau banale accepţii nuan­ ţate şi inedite: Astfel robit de-aceiaşi jale Petrec mereu acelaşi drum (ibidem)

Pentru poet, fiecare vorbă are o pondere precisă, un farmec nedefinit şi cu atât mai înlănţuitor, cu cât poate trezi în sufletul nostru cortegii de simţiri şi de imagini prelung vorbitoare. Şi în chipul acesta, expresiile neobişnuite, greşite chiar — după codul vorbirii tipice — au atâta resonanţă în noi, încât nu ne închipuim cum versurile în care ele se găsesc, ar putea fi altfel alcătuite:

T;f

c

Deasupra casei tale es Şi azi aceleaşi stele Ce-au luminat atât de des înduioşării mele. {Când amintirile)

sau: Pentr'un atât de sfânt noroc Străbătător durerii. (S’a dus amorul)

9

la care am mai putea adăugi, între multe altele: Soarta mi le-a dat pe toate Cu asupra de măsură. (Ah, cerut-am ăela zodii)

Efectele artistice se desprind conturate, îndeosebi din figuri. Despre cântecele lui de dragoste, poetul spune că: Uitarea le înehide’n scrin Cu mâna ei cea rece. (S ’a* dus amorul)

&


— 165 — Despre amintiri, eă: Ţârâesc încet, ca greeri, Printre negre, vechi zidiri... Sau cad grele, mângâioase Şi se sfarmă’n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La pieiorele lui Clirist. (Singurătate)

4T

Evocările unor privelişti, care ar trece nebăgate în seamă de majo­ ritatea muritorilor, sânt valorificate de asemeni cu ajutorul unor imagini ce aruncă asupra lor „vălul alb de poezie**. Flori pe o pajişte. Intre tulpinile şi petalele lor — fire de păianjen. La razele lunii sclipesc corolele invoalte .şi umede; Zefirul le mângâe şi atunci aplecându-se, flexibile, aţele fragile ce le leagă se rup. E parcă o clacă de destrămat fire de tort: S’adun’ flori în şezătoare De păianjen tort să rumpă Şi anină’n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. (Crăiasa din poveşti)

Neavând, aici, intenţia decât de a spicui câteva figuri din poeziile despre care s’ar putea spune, ca în fabula lui La Fontaine: „un tresor est caclie dedans**, mai amintesc doar — ca imagine ce revine atât în poezia, cât şi în proza lui Em. — acea eu lopeţile lăsate liber, pentru ca barca să plutească în neştire şi în vis: •ia­

Şi să scap din mână cârma şi lopeţile să-mi scape... (Lacul)

Procedările poetului, in vederea intensificării posibilităţilor sale de realizare şi a unei accentuări a farmecului inspiraţiilor, sânt multiple. Mă voi opri asupra câtorva. Muzicalitatea formei e unul din aceste mijloace, de care se serveşte cântăreţul, în cea mai largă măsură. Ea e produsă de repetări ale unor cuvinte sau expresii măestrit dozate... Despre corn, se spune — în Peste vârfuri — că răsună

>v

Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâet îndulcind eu dor de moarte.


— 166 — O reluare a aceluiaşi efect muzical — în Povestea teiului: îngânat de glas de ape, Cântă-nn corn cu’nduioşare Tot mai tare şi mai tare, Mai aproape, mai aproape.

Repetarea ritmică a unor fraze sau expresii desgroapă sonorităţi adormite: Femee între stele şi stea între femei (Din valurile vremii)

5

sau: Să faci din vieaţa mea un vis, Din visul meu o vieaţă. (S’a dus amorul)

TU,

sau încă: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre şi umbra unui vis ? i). (Despărţire)

Cl

Muzicalitatea versurilor mai este produsă şi din îmbinarea unor sunete ce se succed cadenţat: A dormind de armonia Codrului bătut de gânduri... (Dorinţa) 7) Vers inspirat, pare-se, din Pindar (Cf. N. I. Herescu, Clasicismul lui Etniinescu. Gândirea, dec. 1934. Aceiaşi apropiere se mai găseşte însă semnalată şi de alţii, mai înainte. Astfel o aflăm în lucrarea lui N. Petraşcu, Mihail Eminescu, 1934, p. 87; în rubrica anonimă şi colectivă: Cu măţa’n sac, reminiscenţe, potriveli, din îndreptar 1930, Nr. 10, p. 12; întrucâtva şi la Al. Pliilippide, Coincidenţe. Vieaţa românească, 1915, pp. 159—193, unde, citând imagina din Pindar, autorul o compară, însă, cu ver­ suri din Scrisoarea I a lui Em.; tot acolo şi alte apropieri între poetul român şi cel grec. De asemenea, aceiaşi înrudire de imagini mai e scoasă în evidenţă şi în lucrarea lui Al. Grama, Mihail Eminescu, Blaj, 1891, p. 34). Imagina ce se găseşte la scriitorul român (şi pe care o mai întâlnim şi în poezia O, stingă-se) poate fi mai degrabă o reminiscenţă dintr’o scenă a tragediei Eamlet (II, 2: Radu Manoliu, Izvoarele poeziei lui Em. Preocupări literare, 1936, Nr. 4, p, 234), sau din aceste versuri franceze, care desigur îşi au sursa tot la Pindar. „La gloire est le râve d’une ombre**, Lamartine (L'enthousiasme. Premiăres mâditations poâtiques, IX) şi „Ta vie... est le râve d,une ornbre*1, V. de Laprade (La source âtemelle. Bevue des deux mondes, 1848, Tome XXIV, p. 496).

)

ţ


— 167 sau din inversiunea unor forme verbale: Adormi-vom, troeni-va Teiul floarea-i peste noi (Povestea codrului) In alte prilejuri, efectul estetic subliniat se desprinde dintr’o simplă inversiune de vorbe, care are darul să spue mult mai multe lucruri decât expresia consacrată: A noastre inimi îşi jurau Credinţă pe toţi vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. (Când amintirile) Dacă am fi avut aici expresia: „se scuturau liliecii de floare' ‘ — poezia n’ar fi plutit, parcă, în această atmosferă intimă şi mai ales n’ar fi exalat sonorităţile de harfă, care ne îmbălsămează întreaga simţire: Când pe cărări se scuturau De floare liliecii... Aceleaşi efecte de nedefinit, totuşi reale şi intense, se desprind din schimbarea rândului versurilor dintr’o poezie. Făcând aceasta, poetul îţi dă impresia că încearcă diferite clape ale unui pian, îmbinându-le sunetele, pentru a le smulge melodii tot mai cuceritoare. Intr’o variantă din Mai am un singur dor, spusese: Pe vârfuri lungi de brad Alunece luna...

3

iar în alta:

* Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad.

In primul exemplu, tonul e mai cursiv, mai limpede — pe când în al doilea el pare a deveni solemn şi static. Antiteza e o altă procedare — frecventă la romantici. Ea aduce o potenţare mai precisă a elementelor fondului, prin alăturarea lor inten­ ţionată : Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut, Mă cunoşteau vecinii toţi, Tu nu m’ai cunoscut.


— 168 sau: Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură, frumos. (Te duci)

şi alta, mai reliefată:

<

Din ce în ce mai singur mă ’ntunec şi îngheţ, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi. (De câte ori iubito)

m Pentru a varia inspiraţiile şi forma lor, Em. a recurs la imitarea ver­ surilor populare, pe care le cunoştea de minune: imitaţie măestrită. în formă populară, i ca La mijloc . . de codru des sau utilizare măsurată a expresiifor on a elementelor intrinsece din producţiile poporului. începutul poemei Luceafărul e caracteristic — în această privinţă — de asemeni şi părţi din cuprins, în care găsim expresii ca: Dar ce frumoasă se făcu Şi mândră, arz ’o focul!...

Credinţe poporane, pitoreşti şi tainice, renasc în Crăiasa din poveşti, care Ca să vadă-un chip, se uită Cum aleargă apa’h cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al Sfintei Mercuri. Ca să iasă ehipu’n faţă. Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sânt trandafirii De-un cuvânt al Sfintei Vineri. t

In inspiraţiiLe populare, poefcujj a introdus gradaţia, ce lipseşte mode­ lelor. Procedarea aceasta va fi magistral condusă şi în alte producţii, do­ zând, în cadrul lor, sentimentele şi exprimându-le treptat, pe măsură ce emoţia evocată creşte în suflet, punând stăpânire pe el şi ridicându-1 pe culmi... Sonetul Sânt ani la mijloc începe domol şi inspiraţia se desfăşoară lină, ca apele unui fluviu leneş... De la vorbele din strofa a doua: ,,0. vino iar!“, glasul cântăreţului îşi intensifică vibraţiile, care devin tot mai ample, ca şi sentimentul de iubire exprimat cu triumf: Tu nici nu ştii a ta apropiere Cum inima-mi de-adânc o linişteşte, Ca răsărirea stelei în tăcere.


'

- 169 Iar când tc vad zâmbind copilăreşte, Se stinge-atunci o viea'jă de durere: Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.

M5"

Apoi se mai poate constata, la Em., o tendinţă de a nu-şi exprima sentimentele, după un tipic consacrat. Poeziile sale adesea frâng regulele de expunere, şi — ca şi în rimă sau imagini — cearcă aşezări nouă ale elementelor cuprinsului, prin sugerări vaporoase, prin apropieri de stări sufleteşti său de preocupări, prin „corespondenţe**. In Şi clacă se vede una din asemenea procedări, pe care — la alt capitol — am semna­ lat-o, în treacăt. In cunoscuta poezie Somnoroase păsărele, găsim însă o realizare — unică în literatura noastră, în ceea ce priveşte „planul“ ei. Sânt în ea două poezii, pe planuri diferite, deşi strâns unite prin întrşaga atmosferă a inspiraţiei, prin lirismul ei discret, totuşi comunicativ. Şi aceste două poezii nu le găsim în două părţi distincte ale inspiraţiei: cea de la început şi cea de la urmă, aşa cum aţâţi poeţi au ştiut să-şi redea simţirile. Acest plan se oglindeşte în cadrul fiecărei grupări de versuri. Prima parte din strofe e alcătuită dintr’un pastel; a doua — din urările şi dorinţele pe care poetul le adresează iubitei lui depărtate: Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele — Noapte tună. Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm şi florile ’n grădină — Dormi în pace. Trece lebăda pe ape Intre trestii să se culce — Fie-ţi îngerii aproape,Somnul dulce. Peste-a nopţii feerie Se ridică mândra lună. Totu-i vis şi armonie — Noapte tună.

S’ar putea ceti, pe rând şi aparte, cele două inspiraţii, contopite într’o singură complexă poezie, cu o arta înaltă, cum numai in literatura fran­ ceză mai există un caz asemănător, într’o poezie a lui 'Verlaine, din La Bonne Chanson (1870). In partea întâi a fiecărei strofe este exprimat ele-


.

— 170 —

mental erotic al inspiraţiei, iar cel descriptiv e presărat, cu sugerări nuanţaţe, în partea ultimă a catrenelor comunicative şi săltăreţe: V Avânt que tu ne t’en ailles, Pâle (Stoile du matin, — Miile cailles Chantent, chcmtcnt dans le thym. Tourne devers le poete, Dont Ies yeux sont pleins d’amour; — L’alouette Monte au ci-el avec le jour. Tourne ton regard que noie L’aurore dans son azurj — Quelle joie Parmi Ies champs de ble mur!

■o-V

Puis fais luire ma pens6e Lâ-bas, bien loin, oh, bien loin! — La rosâe Gaîment briile sur le foin.

c

Dans le doux reve ou s'ag'tc Ma mie endormie encor... — Vite, vite, Car voici le soleil ă’or.

*

Poeziile de dragoste ale lui Em. — în special — sânt foarte greu de transpus în limbi străine. Critici literari, aparţinând altor neamuri, nu au avut —deci — şi n’au prilejul de a le aprecia aşa cum s’ar cuveni. Unul din ei vorbea de „valse lente4 4, ceea ce-i rezuma impresia pe care i-o făcuse unele traduceri din inspiraţiile erotice ale poetului nostru. Muzicalitatea şi farmecul lor nu rezistă procesului de transpunere în altă limbă. Ar trebui poate să se încerce traduceri în proză, aşa cum — mai totdeauna — procedează Francezii, când e vorba de redat în limba lor texte poetice străine. N’ar fi exclus ca poeziile „de idei“ să aibă, astfel, mai mulţi sorţi de izbândă, decât acele pur lirice (câteva încercări, în acest sens, făcute de D-l N. Şerban şi publicate în revista franceză La vie, acum vre-o zece ani, ar merita să fie mult mai cunoscute şi răspândite, căci sânt supe­ rioare tuturor transpunerilor în versuri, din acelaşi autor). Criticul Ben­ jamin Cremieux spunea, într’un rând, că — atunci când vieaţa i-ar oferi un răgaz mai larg — ar încerca să înveţe româneşte, pentru a-1 ceti în

i


— 171 — original pe Era., aşa cum a procedat (având mare uşurinţă de învăţat limbi străine) cu scriitorii altor popoare, în special cu cei italieni. Numai în felul acesta credea — şi desigur avea dreptate — să-şi poată apropia fru­ museţile ascunse ale unui text poetic, inaccesibil în transpuneri oricât de dibace. Căci e un fapt sigur şi, notoriu acesta: că Em. până azi a pierdut totdeauna mult, dacă nu tot, în traduceri versificate. E adevărat că alţi poeţi, aparţinând altor popoare, au rezistat acestui procedeu. Constatând faptul, pe care nu-1 pot motiva sau explica în acest loc, închei exprimându-mi dorinţa ca dezideratul criticului Cremieux să devie şi acel al altor literaţi străini, care în felul acesta ar putea să ne dea, în mod dezinteresat, părerea lor despre o operă pe care noi o considerăm, cu drept cuvânt, în desvoltarea sufletească a neamului nostru, măreaţă — dar pe care am în­ soţit-o, prea adesea ori până acum, în transpunerile ed franceze mai ales — de comentarii elogioase absolute, şi deci prea subiective. ->


i

•*y

ECOURI FRANCEZE IN OPERA LUI EMINESCU

s

CÂTEVA DOCUMENTE Şl PRECIZĂRI

I ’**•

Rândurile care urmează sânt spicuiri, din lucrarea cu titlul de mai sus, pe care le dau la iveală, cu scopul de a completa materialul şi afirma­ ţiile din paginile fragmentare publicate de mine. asupra aceluiaşi subiect, în revista îndreptar. Cum cetitorii de azi se interesează în cel mai înalt grad de chestiunile referitoare la Eminescu şi cum, mai ales, influenţa franceză asupra poe­ tului, îndărătnic contestată vreme îndelungă, începe a fi recunoscută chiar de acei care erau mai înclinaţi a o tăgădui, voi căuta să expun succint alte documente, pe lângă acele invocate, care vor intensifica şi mai mult lumina unor afirmaţii făcute şi vor prezenta şi mai concludente dovezi. Şi cu atât mai stăruitor sânt îndemnat să încerc aceasta, câtă vreme studiul meu, redactat în străinătate, fusese alcătuit, din asemenea cauză, numai după scrierile lui Eminescu tipărite în volume şi întâmplător, doar, după alte câteva texte ce am putut avea la îndemână. Cetirea ulterioară a ziarelor la care poetul a colaborat, cât şi cercetarea manuscriselor sale. n’au făcut decât să confirme— „cu asupra de măsură'‘ —toate presupunerile ce schi­ ţam în Introducerea lucrării, pe care am reprodus-o în revista mai sus citată. Mă opresc, deocamdată, doar la redarea unui material puţin cunoscut, spaţiul şi împrejurările neîngăduindu-mi, pentru moment, să fac loc şi tu­ turor comentariilor care vor însoţi aceste precizări şi să expun din nou ar­ gumentările pe larg prezentate în Introducerea pomenită.x) Arătam în acele rânduri că o influenţă franceză asupra lud- Eminescu este perfect explicabilă şi firească; mai mult, ea este sigură. In legătură eu gradul de cunoaştere a limbei franceze de către poet şi cu putinţa lui de a utiliza cunoştinţele căpătate, afirmam că „Em. nu putea decât sa ajungă — chiar fără o aplicaţie specială în acest scop — a^şi însuşi o limbă pe care, după acea românească, o auzea mereu vorbindu-se în jurul său". A) Cf. revista îndreptar, 1930, N-rcle 2, 6, 7, 9.


*r

— 173 Atât de mult poetul îşi asimilase, cu măestrită intuiţie, din extrem de bogatele lua lecturi franceze, fiinţa acestei limbi, încât ajunsese chiar sa fie obsedat el „francofobul" — de expresiile ce le întâlnise, de cuvintele care ii cantau m auz, de frazele şi zicalele memorate. Am arătat aiurea {Convingeri literare, 193-7, pp. 135—143), cum trebue privită chestia^aşa zisei francofobii a lui Era., scriitor care în fond iubea Franţa cu toată căldura şi vibra dureros la toate suferinţele ei. In cele ce urmează voi desprinde, din articolele lui Em. publicate în ziarul Timpul, cât şi din unele manuscrise ale sale, numeroase fraze, în care poetul intercala, în fuga condeiului, cuvinte şi expresii franceze. caro de multe ori i se părea că-i redau mai precis nuanţele gândirii. Ele denotă fără îndoială — o familiarizare suficient accentuată cu limba din care împrumută acest material. In Timpul de la 25 dec. 1877, întâlnim — într’un articol al poetului — expresia: tels m... inistres, tels se... nateurs, voind, probabil, să facă o trans­ punere a zicerei „tel maître, tel valet" (serviteur). Altădată (Timpul, 77, 14 oct.) cuvântul conp de tete îi vine firesc, în cursul unei fraze. Alte exemple din aceeaşi gazetă: Trop de fleurs, trop de fleurs (1878, 3 ian.); „ar fi un ce banal, un lieu commun(< (78, 4 ian.); ă tont seigneur, tout honneur (e vorba de Alecsandri, căruia i se reproduce o poezie, 78, 9 fevr.). „Toată această mise en scene demagogică are însă mai multe incoveniente" (78, 16 fevr.). In nr. din 22 fevr. 1878, într’un articol despre chestia Ba­ sarabiei, polemizând cu oficiosul rusesc: Le Nord (Bruxelles), din care re­ produce, în franţuzeşte, două texte destul de desvoltate, Em. citează, tot în franţuzeşte, traducând apoi rândurile reproduse, un fragment din re­ laţia de călătorie: Voyages et ambassades de Messire Guillebert de Larnoy, en 1399—1450, pentru a dovedi că Cetatea Albă fusese sub stăpânirea lui Alexandru cel Bun (această carte îl mai preocupă şi în editorialul din 3 mart 1878). Articolul din 22 fevr. se închee cu următoarele vorbe ale poe­ tului. parafrază a celebrului vers din Voltaire (Charlot): „Et voilâ justement comme on ecrit l’histoire" : Et voită comment on recherche Vhistorique de ce lambeau de tcrre<<. In alt număr cetim (20 april 78): ...„publi­ carea circulării nu este... decât un boniment patriotique<c; „D-l C. A. Rosetti cu obişnuitul d-sale toupct, întreabă" (14 iulie, 78). In 4 aug. 78, pe vremea când se agită chestiunea naţionalizării Dobrogei, redactorul Timpului cere să se trimeată acolo un om de ispravă, „nu un Pache, Mache sau Sache, scos din cutia unei curtezane pariziene şi cules de pe uliţele Bucureştilor, pour civiliser en deux jours la sauvage Vobroudja“. Mai târziii: „omul de stat al Rusiei (principele Gorciacov), a uitat că, după spusa lui Na­ poleon III. nu există o greşală mai mare decât copier dans ses details, au lieu de copier dans son esprit une politique" (78, 10 sept.) Cu alt prilej: „Insă o observaţie sau două. chiar de pe acum, întrucât priveşte ceea ce pe franţuzeşte se zice Vensemble, credem că şi-ar găsi loc în această dare de seamă" (78, 6 oct.) Şi altele : „Dacă ar fi primit (guvernul) sfatul unui mare şi energic diplomat, care le-a spus: Arrangez-vous avcc la Bussie...e<


— 174 (78, 4 oct.); „I s’a mai dat guvernului, cu carte blanche, un milion şi jum." (78, 7 oct.); „o virtute par excellence** (1879, 17 ian.); „Şi cum zice Fran­ cezul: la farce est jouee“; „Discursul D-lui Costinescu... a fost... ceea ce se numeşte un ballon d’essaif*; „Repetăm dar: a insulta e lesne, a legifera e greu: Bruler n’est pas repondre** (79, 21 iunie); „D4 ministru de Interne aminteşte ţării că D-sa retează cum îi convine cheltuelile mari, malgre tout** (79, 11 sept.); „Evreii din România s’au întrunit spre a se sfătui' asupra unui mot d’orare ce au primit de la alianţa israelită..." (79, 29 sept.); „Nemulţumiţii din adunare care... puseseră la cale ăpeupres portofoliile"... (79, 26 oct.); „credem că am pus lucrul, cum am zice, â la portee de tont le monde** (79, 17 noemv.); „Vorba românească mişel, care înseamnă azi om de nimic, însemna odată sărac; tot astfel franţuzescul miserdble** (79, 19 dec.); „(Camera) a votat amendamentele şi încă avec eclat** (79, 29 dec.); „Dacă am fi înt.r’o ţară unde statistica să nu fie tratată, ca poezia, drept une noble inutiliie...* * (1880, 15 fevr.) „Onor. public cere pentru final ceva mai picant, cum s’ar zice pe franţuzeşte: pour la bonne bouche**; (1880, 20 fevr.) „S’au votat bugetele generale, într’o singură noapte, ă la vapeur, fără discuţiuni" (80, 13 mart.); „toţi magistraţii din Iaşi şi-au dat en bloc demisiile" (80, 25 april); „Prin toată Moldova ă la lettre poate n’o fi fost D-l Costinescu"... (80, 4 mai) ; „un om atât de insignifiant** (80, 28 iunie); „Lumea asta ar mai trece ea dacă toate nenorocirile ţi s’ar în­ tâmpla încai sans phrases1* (80, 8 iulie). In legătură cu discuţia despre hârtia monedă în Rusia, Em. închee: „Tont comme diez nous“ (80, 30 oct.); „conte que coute** (1881, 3 iunie); „acest cabinet e un ragout** (sic); „(Parlamentul) se va trezi în faţa unui fait accompli** (81, 11 iunie); „am atins această coardă a schimbărilor la faţă, care se vede că este şi la corde sensible a Independenţei romane** (81, 12 iulie); „Le monde, cum s’ar zice în franţuzeşte, şi le demi-monde** (81, 18 iulie) ;... „alt cochet** (81, 30 iulie); la haule finance** (81, 13 oct.) ; „Poate să râdă de acest privilegiu, car il a de Vamour pour Ies realites** (1822, 12 ian.); „dragostea nemăsu­ rată ce am avut şi avem pentru luxul costisitor şi zadarnic, pentru ceea ce Francezul numeşte le clinquant** (82, 29 mart); „bilete ă souche fără iscă­ lituri" (82, 13 iulie); „câţiva faiseuri şi întreprinzători" (82, 25 iulie); „omul mic din colegiul IV, care du reste ştie a scrie şi ceti aşa ca onor. Cariagdi..." (82, 26 oct.); „Generalul Slăniceanu şi protectorul său făceau le pied de nez Senatului întreg" (82, 11 dec.); „orice calificaţiuni se vor aplica războiului ă outrance** (82, 31 dec.); „aplaudat numai de fundul sălii, unde sta în picioare la fine fleur a căprăriilor electorali ‘ (1883, 30 april); „S’a instituit pedeapsa... la vengeance publiquement organisee** (83, 15 mai). N’am citat, în cele de mai sus, decât o parte din exemplele referitoare la chestiunea ce discutăm 2). De îndată ce poetul, după izbucnirea boalei-. 2) Argumente pentru dovedirea paternităţii lui Em. asupra articolelor principale din Timpul, a se vedea în cartea lui D. Miirăraşu, Naţionalismul lui Em., Buc. 1932, (pp. XX—XXXIII şi 316, 343), precum şi în cartea mea: Convingeri literare, Buc. 1937, pp. 141—142,

5


— 175 —

S'-

.>

încetează colaborarea la Timpul, astfel de fraze presărate cu vorbe şi ex­ presii franceze nu mai apar. Aşa dar, aceasta era una din caracteristicile stilului său de gazetar şi ea se manifestă şi în. articolele publicate în Cu­ rierul de Iaşi sau Federaţiunea şi reproduse în ediţia Scurtu: Scrieri poli­ tice şi literare, voi. I, 1870—1877, Buc., 11905, din care mai putem spicui exemple ca următoarele: „Dar să fim servitorii... cui? Celei mai decăzute populace din Europa ?“ (Federaţiunea, 1870, Scurtu, op. cit., p. 45); „Fiecare cap, qui a fait ses etudes en France, dormind pe biliardele din cafenele**... (C. de Iaşi, 1876, Se. ibid., p. 224); „aceşti tineri., . au ceea ce se numeşte l’art de causer“ (Se. ibid. 336, după C. de Iaşi, 1876), etc. In manuscrisele lui Em. exemple similare celor mai de sus se pot cu­ lege îmbelşugat. O variantă a poeziei Glossa e intitulată de poet, mai întâi, En spectateur (2262, f. 18), iar Pe un album s’a numit Sauve qui pcut, înainte de a i se fixa titlul românesc (2261, f. 141). Culeg, în treacăt, de pe aceste pagini, fel de fel de expresii: Comme il faut (2266, f. 163) ; pas mal, pas mal, U a du talent (2306, f. 20); c’est quclque chose (2-255, f. 352); ..Nu s’a putut pour causeu (2255, f. 303); coeur de marbre (2255, f. 266): avant-propos (2255, f. 206); „aşa dar pourquoi11? (2255, f. 192); „Eşec regelui** (2257, f. 26): ă tont prix (2257, f. 245) ; „Unui primeşte en gros, altul de fel** (2257, f 32); „(Inteligenţa) este într’adevăr lfavocat du didble(t (2287, f. 20’); Poetul se numeşte în glumă „redactor en clief al foaei vitelor de pripas** (Curierul de Iaşi) (2256, f. 46) sau feuilletoniste ennuyant (2255, f. 206). Pe aceiaşi foae din acelaşi ms. alte nume fictive şi titluri: Prince Coltuque Barze, ministre secretaire d’Etat aux affaires etrg(?), altul e journaliste, altul — poete et grand- homme de lettres, altul — „farsor en gros et en detailu (Em. pune rareori accente pe vocale). Apoi nişte versuri... „Căci ea nu vrea iubire, vrea numai adorare, / tâmpit să-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioare / şi ea să-mii spue rece: Monsieur, ce ai mai scris*£? (Icomd şi privaz, Tablou şi cadru, 2278, f. 29). *In sfârşit fraze: une âme qu’on a Venvie et l’impatience de voir deux fois par jour est... une amie (2267, f. 75). Altădată fraza începe cu vorbele: Cfest seulement Varistrocratie qui vaut quelque... şi continuă în nem­ ţeşte (2257, f. 249). Intr’un rând găsim şi o curioasă redare fonetică a unor vorbe franceze: Porkoâ ave vu inore ma kritik contr’mosio Io Doctor Zottii? Porkoâ ne laveuu pa reprodiit dang lo Tempiil? Ha? Es chele mowez? (2255, f. 307). Cred că exemplele spicuite sânt larg suficiente, pentru a ne arăta pe Em. într’o lumină în care nu se deprinsese mulţi a-1 privi până acum. Independent de alte informaţii şi considerente, cetind numai frazele de mai1 sus, n’ar putea cineva să afirme chiar că ele sânt ale unui veri­ tabil ... franţuzit? Dar să nu ne grăbim a trage concluzii, înainte de a cerceta şi alte aspecte similare, mai pregnante şi cu sensuri mai adânci, ale lui Em., despre care s’au găsit atâţia să susţie, timp de mai multe decenii, că... nu cetea decât nemţeşte şi că citează pe autorii francezi


176 din texte... germane. Ceea ce Coana Chiriţa era în stare să-şi însuşească, de bine-de rău, se refuza scriitorului român înzestrat cu cea mai eclectică şi mai profundă cultură.

Vi

II 1. Franţuzisme. — Dacă introducerea sistematică. în scris, de cu­ vinte sau expresii franceze poate da o indicaţie preţioasă în ceea ce priveşte familizarea cu această limbă sau măcar cunoaşterea ei relativă, românizarea acestor expresii, deci întrebuinţarea de franţuzisme, atât în proza ocazională, cât şi în inspiraţiile poetice, arată că (influenţa vădită a lecturilor, a vorbirii, a unui anumit mediu şi, trebue s’o re­ cunoaştem, şi a... „modei**, au fecundat mijloacele de expresie, împrumutându-le o caracteristică înfăţişare, destul de concludentă şi — ca valoare — mai adâncă decât cea dintâi. După aspectul scrisului eminescian, înfăţişat în Cap. I: introdu­ cerea, în fraza românească, a unor vocabule şi ziceri franceze, — vom avea prilej să constatăm de astă dată contopirea mai intensă a acestor elemente în expresia care îmbracă gândirea. Ceea ce va fi instructiv de semnalat e că această influenţă se vădeşte, în scrierile poetului, încă din epoca debutului. In Geniu pustiu se evidenţia de la primul rând al po­ vestirii; ,.Dumas zice că romanul a existat întotdeauna**. In Junii corupţi (Ms. 2259, ff. 9—11), datată 1866, găsim expresia „poporul împărat**, care desigur e un ecou din mult admiratul Hugo: „le peuple souverain**. Poemul Ondina, datat (în Ms. 2-259), 1866. oct., prezintă versurile: „Cântă cu dorul ce-1 varsă [belele ] când plâng de-amor“ (f. 23}). Din poezia Amicului F(ilimon) Jitia) (1866, noemvre), desprind rândurile: „Sufîetu-ţi arde în sufletul meu / Cu-o flamă dulce, tainică, lină**. Sau: „Şi-apare prin flori, plecată pe grile / înalt’arătare a dulcei copile** (Ms. 2262, f. 77), pentru ca să întâlnim apoi (Ms. 2254, f. 72) un barbarism şi mai subliniat: „Marea se svârcole’n veci / Prin scheletele de piatră / Ce’n natura cea maratră / Stau bătrâne, slabe, reci**. Aiurea poetul scrie: „... Când al mărei vânt rebel / Sfarmă lumile-i de valuri / De pământul eternei(Ms. 2254, f. 72). Ori: „Îmortelă-i numai moar­ tea** (Ms. 2259. f. 257); „Căci aşa e rostul ţării, bucătari devin politici“ (Ms. 2260, f. 167). „De-aeeea taci de-acum şi bine pae-ţi / că nu te regalăm, cum ştii, cu beţe**. (Ms. 2289, f. 13). In povestirea (Ms. 2255, ff. 92—95), reprodusă fragmentar în Adevărul literar, 26 iunie 1932. fără indicare de nr. al manuscrisului, sub titlul Avaiarii Faraonului Tla, găsim: „Se ridică grădinile pendente“ sau: „cu un cart de oră mai 'nainte**, ceea ce ne-ar da impresia că am putea avea a face cu o traducere sau prelucrare din franţuzeşte. Influenţa lui Bolintineanu, se va zice. Desigur, şi a lui Bolintineanu. Dar nu numai atât. Pentru a se vedea că aceasta nu e o simplă atitudine literară la Em., arăt că chiar când nu scrie versuri sau când nu „com. pune“, cuvinte franceze îi vin sub peniţă; înşirând lista unor probabile

P


- 177 -

&

-~b

datorii, cu numele creditorilor respectivi (Ms. 2377, f. 88), notează dea­ supra unei rubrici de sume, cuvântul: ■presante, ’ Şi apoi întrebuinţarea continuă, în aceiaşi vreme, a unor cuvinte şi expresii franceze, dovedeşte că cele ce am constatat aici nu se pot explica numm prin influenţa unui contemporan ilustru. De altfel, după încetarea acestei influenţe, Em îşi continuă procedeul. Iată o expresie tipică franceza, din maturitatea literară a scriitorului: „...fu trimis ministru plenipotenţiar la St. Petersburg, într’un moment în care relaţiunile noastre diplomatice cu imperiul Ţarilor nu erau nimic mai puţin decât normale (Timpul, 1881, 24 mart). După un an (T. 1882,'l4 şi 16 mai) : . Dacă e vorba ca feneanţii Bucureştilor să plece la Sinaia să se aeriseasea ... şi „un popor întreg asistă la priveliştea de a vedea răspândindu-se banul public între feneanţi“. Mai târziu (T. 1883, 28 mai) încearcă altă formă a cuvântului: ,,Sânt oameni de meserie feneantf*. Apoi: „prin demersuri superflue“ (T. 83, 24 iunie). Mai întâlnim cu­ vinte ca felonie (T. 82, 16 mai), mur (în Cezara, unde găsim, într’o variantă din Ms. 2284, f. 39 v.. expresia: „el nu putea s’o creadă, precum nu poate crede nimenea’n lume la moartea unei fiinţe iubite" : croire ă la mort...) etc. Ceea ce arată că ecouri franceze, sub bogate aspecte: formale sau de fond, găsim la Em. de la începutul şi până la sfârşitul activităţii sale de scriitor, poate eu specială predilecţie pentru partea formală în pro­ ducţiile debutului (proză şi mai ales versuri) şi, mai târziu, cu aceleaşi caracteristice în proza gazetărească, dar cu mai puţine în scrierile de imaginaţie, care însă prezintă aspecte interne ce pot explica numeroase filiaţii. 2. Compuneri franceze. Gradul de cunoaştere £ limbii. — In intro­ ducerea studiului asupra chestiunii ce ne preocupă şi în acest capitol, spuneam3), în privinţa gradului de cunoaştere a limbei franceze de către Em.: „Tmpresia noastră este că poetul, fără să o vorbească numai­ decât în mod curent şi fără să o poată scrie desăvârşit de corect, o jmtea minunat utiliza în lecturile sale". Şi adăugeam: „Credem că dacă s’ar da dc unele rânduri franceze de ale lui Em. s’ar putea, eventual, constata şi unele lipsuri". Cercetarea gazetelor la care a colaborat autorul „Lu­ ceafărului" ca şi a manuscriselor sale ne confirmă şi această presupunere. In Ms. 2258, ff. 230—233 c., se găseşte ciorna unei lungi scrisori în franţuzeşte, evident compoziţia proprie a lui Em. Din cetirea textului oi, reprodus în Adev. Ut. (17 iulie 1932), se pot constata, ce e drept, pe lângă fraze convenabile, şi altele cu grave erori. Nu trebue să uităm însă că Eminescu a învăţat singur aceasta limbă, mai ales din cărţi. Şi ceea ce mă opreşte a mă pronunţa prea sever asupra acestor defecte este că, imputând data cu siguranţa diferitele fraze sau texte franceze din manuscrisele sale, nu putem sezisa uşor progresul nehidoclmc pe care poetul l-a făcut în utilizarea acestei limbi. 3) îndreptar, 1930, Nr. 9. 12


- 178 — Căci dacă pe alocuri sânt multe imperfecţiuni, în alte rânduri <*ăsi fie reproduceri corecte de texte, fie proprii vorbe (ca multe din aeel^ pe care le am notat în cap. trecut) şi chiar fraze credincios în<*rnitA bine ortografiate. & J e şi Aşa îneât, luându-ne după un singur text (acel pomenit mai sus de ex.), n’am putea trage concluzii prea elocvente — ci toate padinile similare trebuesc comparate, căutând apoi să desprindem din ansamblu ■ impresia totală. Ceea ce ne interesează şi ceea ce se poate stabili cu siguranţă din lectura tuturor acestor texte e că scriitorul lor utiliza uşor °orice fel de cărţi, oricât de aride, în această limbă şi că toate textele franceze pe care le pomeneşte au fost cercetate în original. Voi avea nu un singur prilej să dovedesc aceasta. La început, fără îndoială, se servea şi de dicţionar. Lucrul nu trebue să ne mire, câtă vreme găsim pe paginile manuscri­ selor sale şi destule cuvinte germane desprinse din lexice şi, alăturat de ele, fie accepţia lor în româneşte, fie în franţuzeşte. (De ex'. Ms. 2 289, ff. 65, 85; 2255, f. 8). Veronica Micle intercala adesea fraze franceze în scrisorile ce adresa poetului, iar unele din ele erau în întregime redactate în această limbă, nu odată destul de aproximativă4). Fără îndoială însă că nu s’ar fi adresat astfel unei persoane căreia i-ar fi lipsit familiari­ zarea cu graiul atât de răspândit pe atunci. Şi dacă scrisul franţuzesc al V. M. arată lipsuri ca acele constatate, Emineseu e, în ceea ce-1 pri­ veşte — ca unul ce nu învăţase în şcoală „limba lui VoltaireC£ — cu mult mai scuzabil. De altfel, din parte-i, vedem sârguinţă şi încercări multiple: „Chiar dacă m’ai lăsa să te îmbrăţişez, je serais tres honore ele cet acte de confiance de votre part“. (E o altă ciornă de scrisoare, de sigur tot către Veronica, din Ms. 2277, f. 69, v.) sau: „le petit cheval des paysans litouaniens ne differe pas des ddino illustre (sic) dans Ies chants primitifs des (sic) ces peuples et dont Ies squelettes se retrouvenb dans Ies anciens torribeaux“ (Ms. 2286, f. 89). Alte dăţi —- fraze şi mai disparate: patrie... Vatheisme de la patrie... meconnaissant ses destinees, oubliant ses deuiles (sic), il dellapide dans des (sic) folles campagnes le tresor — de la guerre —“ (Ms. 22/6, f. 211). ^ . Adesea însă e certat rău eu ortografia; în astfel de împrejurări scrie: caffe-chantant (Timpul, 78, 30 sept. şi 80, 20 april). sau clnar cafee chantant (T. 79, 22 april) ; „ou s’apuit, Sire, sur ce qui resiste. a zis Talleyrand într’o zi lui Napoleon" (Ms. 2258, f. 250); „Ghaqu un a Ies defauts de ses vertus et Ies vertus de ses defauts“ (Nr. ms îmi seapa) Pourquoi ne reponds tu pas a mes lettres. C’est tres mediani de ta pait Moi je suis facKS sur toi (sic) pour / ton amie / Clarisse » m etok et mon ange / Clarisse (Ms. 2259, f. 145 v,). „II-a le meme amour <) Câteva exemple din N. Bahoianu, luUre-Vurere pp. 57, 60,'^ eharmante lettre m’a canse Un\f ^une union dterneUe" ; Je vous mourir comme cela, £a ne sera pas un sincer avoeu, (sic) de ma part , ai rSvd (sie) eette nuit“, „im răponae, comme „j ’endors (sic) en t’adreesant ma dornice pensfie .

”Ta

5


— 179 — Ze;77 C ZTiSrZi (Sic); • ■ Ch6fe amie’ - a est le meme eharmant (sic) f PWWwi ?m oi f.U,oale de mai sus- serie Şi Mersi (Ms. 2255, L 81, 5 1Uhe^ ba ohlar RepubUc[ue /rangois (Timpul, 29 sept. 79)'— daca nu cumva e o greşală a zeţarilor8). . Să,nu exaoe^ăm, însă, lucrurile. Fără îndoială că mai mult de un singur bacalaureat, astazi, după opt ani de învăţare a acestei limbi s’ar putea face vinovaţi de aceleaşi greşeli, dacă nu de mai mari. Şi, de altfel, mai sus nu m am ocupat decât de defecte; voi avea prilej — şi am avut chiar până acum să constat şi rezultate serioase ale aplicării poetului intru cunoaşterea acestei limbi. Căci chiar dacă fără o aplicare specială ar fi ajuns să cunoască mai mult decât i se concede, cu atât mai neîndoelnie, după cercetări sârguincioase şi continue lecturi, a putut să-şi aproprie elementele unei limbi — lucru care nu poate fi neglijat, din pricina unor deficienţe ortografice sau sintactice. Spre deosebire de „junii* pe care îi' persifla, Em. şi-a format cunoştinţele lui, mai ales pe calea unor studii şi activităţi serioase, altfel n’ar fi vorbit de funie în casa spânzuratului, spunând despre aceşti tineri, „cu monoclu ’n ochi*‘; că se caracterizează prin „niţică franţuzească învăţată de la vr’un coiffeur sau de la vre-o guvernantă rătăcită prin Bucureşti** (T. 81, o iulie). — Avem însă şi alte dovezi că, în ciuda tuturor greşelilor din texte, desigur scrise mai cu seamă în prima tinereţe, poetul ajunsese să stăpânască suficient limba care-1 pasiona, chiar pentru compuneri şi chiar eventual pentru compuneri în versuri: Tu cei o curtenire In glumă — şi doreşti Să-ţi spun a mea iubire In versuri franţuzeşti. Dar eu sânt melancolic Şi nu ştiu să răspund. Nu pot să ’mbrac în glume O taină ce afund... (Ms. 2306, f. 11)

Altădată nu se sfieşte să spue chiar lui Prederic Dame, ca, deşi Francez — „el zice“ (un fel de qu’il dit), totuşi... nu ştie franţuzeşte (T 82 5 mart.). Intr’un rând, oeupându-se de traducerea pe care L Independance roumaine o face după un articol al său din Timpul, Em e silit să constate: „traducerea prea libera a verbului romanescJac re, într’un loc prin insptrer, într’altul prin dmger, altereaza înţelesul şnurilor noastre" (T. 3 oct. 80), iar ziarului Urnele Public n da şi o discreta lecţie de gramatică franceză, spuindu-i: finele Public vorbeşte: de constituirea noului Cabinet şi cu această. ocazie nu ^P^te .pe pocituri limbistice,... a ne da lecţium şi din limba franceza, zicindu-») E locul să spun, poate, aici că Em. face să rimeze greşit (în Scrisoarea III), copil cu Bal-Mabille, care în realitate se pronunţă Molii.


= 180 — ‘1 °are Vel'bUl "** ** P^rdut forma pregătesc mai nu voi întârzia de a le prezenta în cele ee urmează

P

sa

?i ne r6’ P* care

III Citate traneeze. — Dacă intercalarea de cuvinte sau de expresii fran fze: în rândurile articolelor de ziare, pot fi semnificative, punând în lumina. caracteristică anumite familiarizări lexicale ale autorului lor întrebuinţarea deasă a citatelor din scriitori, a zicalelor celor mai frec­ vente, ne relevează şi mai mult contactul spiritual cu o literatură pe care Emmescu o cunoştea în toate aspectele ei. Varietatea surselor acestor citate, ca şi calitatea lor, ne va pune pe drumul unor explicaţii rodnice ară.tându-ne pe scriitor ca pe un cercetător neobosit al textelor franceze’ pe care nu le cunoştea numai din întâmplare, ci le pătrundea cu intuiţia purcezătoare din simpatie largă sau din analiză temeinică a conţinutului greu de sensuri. Ga şi in trecut, voi desprinde şi din această serie de exemple pe cele mai caracteristice, care vor fi totuşi suficiente, pentru a pune în lumină şi mai reliefată o parte din înfăţişarea interioară a poetului atât de parţial înţeles până azi. încă din anul 1871, de la Viena, (16 mai) într’o scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi, Em. citează rânduri franceze din Pascal (dar ele, după cât ştiu, nu se găsesc în opera filosofului francez; probabil e o confuzie de nume) : „La suite des hommes pourrait etre consideree dans tous Ies temps et dans tous Ies lieux, comme un seul liomme, qui apprendnait toujours“. (Opere complete, Iaşi, 1914, p. 649^, I.JE. Torouţiu şi Gli. Cardaş, Studii şi documente literare, I, 821). Altădată: „ori unde un monarh zicea: l’etat c’est moi, el avea concursul populaţiunilor“. (Scurtu Scrieri politice şi literare, p. 201. C. de I., oct. 1876). Em. citează si proverbe franceze: „Pauvre paysan, pauvre pays, pauvre jiays, pauvre roy“. (Sc., Ser. pol. şi lit., Infi. austriacă, p. 100, Muraraşu, Scrieri politice, p. 71). In Timpul din 4 noemvr.1877, întâlnim ^ populare expresii: „tont mauvais eas est niable, zice un aforism francez ■ „Revenons â nos moutons", (T. 10 dec. 77) iar ,n nr din 17 dec 1877 Em. citează un cuvânt parafrazat al lui Nesselrode (cunoscut diplomat o^SVtTSn Bi^auad fr’“-

^e^.^^78)I^1EdhoriafulJedtH°21,1fevnP1878^îMncepe

cu versul:C’est du Nord aujourd’hui ?ue^Xte astetursT e'ste un vers deşi autorul articolului nu ne indica nici de dataJ* «JSj1^ __ iaT din Voltaire, desprins din epistola acestuia a


— 181 la acest vers jtdaogă: „Se ştie că ziarul Le Nord, ce apare la Bruxela, este m străinătate organul oficios al guvernului rusesc44. Reproducând o scrisoare de rectificare a lui P. P. Carp, Em. întreabă: „Es-tu content, Coucy? * (T. 1 mart, 78). Aiurea citează celebrul dicton: „Tout est perdu / fors l’honneur44 — sau tot acolo: „perissent Ies colonies plutot qu’un principe, a zis un mare revoluţionar francez44. (T. 10 mart, 78); Vorbind de liberali şi adresându-se lor, Em. spune (T. 30 april, 78): „aţi făcut, cum zice zieătoarea franceză: adieu paniers, vendanges soni faites“. La 7,sept. 78, în notă: „Le royaume est un et indivisible44, citând din profesiunea de credinţă a revoluţionarilor francezi de la 1791. Cu altă ocazie cetim în rândurile unui alt articol al poetului (T. 29 iulie 78): „Aceasta ne aduce aminte o vorbă franţuzească glumeaţă: Le bonheur et le malkeur viennent du meme auteur: voilâ la ressemblanee. Le bonheur rend heureux, le mallieur malheureux: voilâ la difference44. Intr’un număr următor: J’y suis, j’y reste (10 mart, 1879). Vorbind de adversarii săi liberali, Em. proclamă: „Istoria va scrie de dânşii, ca marele poet francez: on ne sait ce que c-est, c’est quelque vieille bonte, dont le nom s’est perdu44. (T. 13 mart. 79). In T. din 15 mart, 79, Em. râde de misiunea guvernului român pe lângă regele Spaniei: „Trimisul nostru, plecat de două luni din Bucureşti, n’a sosit încă la Madrid: Pour 6pouser unc princesse, Le prince Paul s’en est all6, Mais il parait que rien ne presse, Le mariagc est retardă.

Apoi spune ca regele Spaniei, ştiind ce-1 aştepta, a fugit: Tous Ies jours, quand parait Paurore, L’ambassadeur met ees gants blancs. Est-ce aujourd-hui? Non, pas encore, L’ambassedeur ote ses gants.

In legătură cu întreprinderea lărgirii şi canalizării Dâmboviţer Em. reproduce vorba unui reprezentant de ziar francez: „C’est un voi au grand jour44 (18 sept. 79). Cu altă ocazie: „pe când Ludovic XIV zicea: l’Etat ec’est moi 44 (T. 1880, şi2 mart.). La le adresa politici: ,,Totul stşiTcă trebuşoarele apres eux delugeadversarilor !‘^(T.80 2 august). O zicală: „La parole est d’argent, mais le silence est d or . (T. 81 16 mai); Alte dovezi de cunoaşterea lui Moliere, pe care-1 admira mult (Ct. G. de I., nr. 74, 4 iulie 1876, la Scurtu, Scrieri politice şi literare, p. ddb sa.): , Privilegiu! clase privilegiate! aceasta răspunde la tot,c<t.cuvintele magice Sans dot! ale nemuritorului Moliere44. (T 82, 12 ian). Cronlefle teatrale din T., iscălite Fantasio, sânt tot ale lui Em. Fantasio iscăleşte şi articolul de fond din 17 fevr. 1882. Acest pseudonim nu putea fi al redactorului Gr. Păucescu, pentrucă tocmai de el se vorbeşte in articol Fantasio citează expresia din Moliere: vous etes orfevre, Monsieur


- 182 — Josse, (29 ian. 82), care revine şi în articolul de fond, nesemnat, din 23 mart 82: „Proectul D-lui Boerescu ne aduce aminte propunerea giuvaer­ giului dintr’o comedie a lui Moliere (comedia, pe care Em. n’o neşte, este l’Amour medecin, LI): vous etes orfevre, Monsieur Josse" sântem ispitiţi a striga onorabilului profesor4 4. Alt exemplu: „Voitai re' spune într’un loc: l’homme est răni mal mechant par excellence“ (T. 82 18 mart). Şi încă unul.: „De aci încolo, cum zicea Louis XV: avres mni le deluge“ (T. 82, 19 mart). Dar spicuirile sale sânt foarte eclectice: „Nimic nu degradează mai mult decât admirarea sau lauda răului. Helvetius zice: le degre d’esprit necessaire pour vous plaire est une mesure assez exacte du degre d’esprit que nous avons44. (T. 82, 8 iulie). Em. reproduce depeşa Marelui Duce Nicolae către Principele Carol: „Au nom de Dieu, venez vite44. (T. 82 10 sept.). Replica hugoliană (din Rmj-Blas): Bon appetit, Messieurs i se pare atât de lapidară şi de potrivită, pentru a caracteriza o situaţie politică autohtonă, încât o întrebuinţează în patru articole consecutive din T. (20—23 april 1883). In T. din 14 ian. 81, o citaţie din George Sand: „Que notre epoque est bete et triste, sans grandeur et sans prestige. Si au moins elle etait bonne et honnete, on lui pardonnerait d’etre ennuyeuse, mais elle est entre Ies mains des Juifs et si Jesus revenait, ces gens-lâ le remettront en croix44. Tot în acel nr. al gazetei, rânduri — pare-se — din Voltaire, cu prilejul unei discuţii în legătură cu proprietatea literară: „II en est des livres comme du feu de nos foyers; on va prendre ce feu chez son voisin, on l’allume chez soi, on le communique a d’autres et il apparttient a tous44 — iar în Nr. din 30 oct. 81, al aceleiaşi gazete, o cugetare de J. B. Say: „le commerce est 1'industrie qui met un produit â la portee de celui qui doit le consommer4 4. In Manuscrise întâlnim fraze ca următoarele: „L’art de l’intrigue suppose de Tesprit et exclue le talent4 (2286, f. 209). De cine e? Sub alte citaţii ni se indică autorul: „L’enseignement elementaire ne peut porter d’heureux fruits que s’il est ((indescifr.) du souffle d’un grand enseignement naţional44. L. Pasteur (2276, f. 210). Apoi versuri (2290, f. 78 v.): II y a un âge dans la vie Oă chaque râve doit finir, Un âge oâ l'âme reeueillie A besoin de se souvenir.

Si nu mai reproduc citatele mai lungi (fragmente de articole de ziar sau rânduri din Hugo, Gautier, La Bruyere, ori alte pagini, fara aratar de sursă), care se găsesc în Timpul şi în manuscrise, căci ele pot duce ia interpretări şi mai largi, de care nu am a mă ocupa, deocamdată aic . Am vrut să arăt, prin exemplele de mai sus, necontestatele cunoştinţe, n legătură cu scrisul francez, ale lui Em., eclectismul şi preciziunea lor, care pot impune chiar specialiştilor. Ar fi un amuzant şi instructiv „J

£■


— 183 — literar'* să se ceară cetitorilor a indica ei autorii rândurilor cărora le lipsesc în textul poetului asemenea relatări — sau opera din care ele au fost desprinse. IV Dovada culturii franceze a lui Em. nu o voi face numai reproducând citatele sale textuale, din diferiţi autori (Cf. cap. trecut), ci redând şi alte pasagii din scriitori francezi, în traduceri romaneasca ori menţio­ nând rândurile unde se citează nume sau se vorbeşte de cuprinsul unor opere din literatura marelui popor latin6). Materialul, în această pri­ vinţă, e atât de bogat, încât numai o simplă trecere în revistă a unei părţi din el va forma aproape întregul conţinut al capitolului de faţă. In Timpul (7 iunie 1877), Em. vorbeşte de „orgia despotismului în delir, cum l-a numit prevăzătorul geniu al lui Mirabeau". Altădată arată c’a cetit romanele lui Jules Verne(T. 6 iunie 79), pe cele ale lui Paul de Kock şi Georges (sic) Sand, autori între care găseşte — ironic — mari asemănări (Ms. 2255, f. 206). Ştie de fictiva existenţă a lui Joseph Prudkomme (T. 80, 18 noemvre). Pomeneşte de lucrările lui Renan: Questions contcmporains (sic) .şi Lettre d un ami d’Allemagne (T. 81, 14 ian.), de Louise Micbel (T. 81, 20 ian.), 6tc. Altădată notează: „jurnalismul devine ceea ce spune Figaro în faimosu-i monolog" (T. 82, 8 april). Cunoaşte bine pe Musset, căci, vorbind despre unii tineri imitatori, spune: „Pe Musset, pe alţii pradă / Şi cu versuri rău traduse tu îi vezi făcând paradă" (Ms. 2260 f. 169 v.). De altfel pseudonimul său: Fantasio (Cf. cap. trecut) e tot un ecou din opera poetului Nopţilor. Vorbind de Boerescu, arată că i-a lipsit ceea ce La Bruyere a numit caracterul. (T. 82, 20 fevr.). Tot în Timpul (82, 14 ian.) reproduce idei din Montesquieu şi traduce cugetări din La Rochefoucauld (T. 80, 5 iulie, 9 oct.), pe care încă nimeni nu le-a semnalat7). Dar cunoştinţele de lucruri franceze ale poetului nu se îngrădesc numai în literatura de imaginaţie, care îi era tot atât de familiară, cât şi cea germană. Lecturile sale, în domeniul acesta, sânt extrem de întinse şi de variate. Intr’un articol despre Basarabia (T. 3 mart, 1878), tra°) De vreme ce am văzut de atâtea ori că citează în original, e neîndoelnie dar că, atunci când traduce, transpunerea va fi făcută din limba în care textele au fost redactate. 7) Iată câteva din ele: Amorul propriu este cel mai mare linguşitor; La soare şi la moarte nu te poţi uita ţintă; Dacă n’am avea defecte, n’am simţi atâta plăcere a le remarca la alţii, etc. Argumentul că traducerea nu e sigur a lui Em., deoarece nu o semnată, n’ar fi îndreptăţit, câtă vreme nici celelalte articole ale salo nu sânt semnate şi era vorba acolo de produceri originale. De altfel traducerile şi foiletoanele care nu aparţin poetului sânt, în general, iscălite de autorii respectivi, Em. neobişnuind a semna ceea ce publica în Timpul. Cred că tot lui Em. se poate atribui şi traducerea din G6rard de Nerval: Monslml verde (T. 82, 5 iunie).


— 184 — duce fragmente din Histoire de (sic) Mongols a lui D’Ohsson. In două articole (T. 6 şi 7 sept.), sub titlul Literatura privitoare la Dobrogea, recenzează pe scurt, între altele, următoarele cărţi franceze: La Turquie d’Europe de A. Boue, Paris, 1840, 4 voi. Bazancourt. — L’expectition de Crirnee, 1856, 2 voi. A. Viquesnel. — Voyage dans la Turquie d}Europe, Paris, 1855. Ioan Ionescu. — Voyage agricole dans la Dobroudja, 1850. E. Taibout de Marigny. — Eydrographie de la Mer Noire et de la Mer d’Azov, 1856. Paleoeapa. — Memoire hydrographique sur Ies bouches du Danube. O copioasă lectură doctrinară politică se vădeşte din alte preocupări. In T. 83, 30 mart analizează un articol clin Revue des deux mondes, asupra regimului parlamentar, de Emile de Lavelaye, aplicându-i părţi din cuprins la starea de lucruri din România. Tot pe părerea acestui scriitor (despre care cf. şi ziarul Calendarul din 20 iulie 1932) se bazează, când atacă votul universal (T. 83, 5 ian.). Tot din Revue des deux mondes mai reproduce un larg fragment (T. 80, 14 aug. şi urm.) înti­ tulat: Politica de Stat şi politica de partid, dintr’un studiu al lui E. Vaeherot, membru al Institutului. Em. găseşte că expedientele demago­ giei franceze au asemănări „cu aceea a D-lui Brătianu, mutatis mutanclis, se înţelege, adică minus cultura franceză'In Nr. de la 24 fevr. (acelaşi an) redactorul gazetei traduce după ziarul Le Franqais articolul lui Edouard Marbeau: Amicii adevăraţi ai României, în care autorul francez ne ia apărarea, în chestia Dunărei. Din cartea aceluiaşi scriitor: Un nouveau royaume, Em. traduce un capitol: „Evreii în România" (T. 81, 13 iulie). Când se ocupă de bugetele franceze în comparaţie cu cele româ­ neşti, citează pe Leroy Beaulieu (T. 82, 25 sept.), după cum se mai ocupase de un articol publicat în Journal des Debats tot de al „ilustrului publicist şi profesor de economie politică", articol pe care îl traduce cursiv şi în al cărui conţinut găseşte chestiuni ce se potrivesc eu răscum­ părarea căilor ferate de la noi. Vorbind despre vocaţia profesorilor, discută idei dintr’o conferenţă a lui Jules Ferry, ministru de instrucţie în Franţa (T. 80, 9 aug.). Intr’o împrejurare se ridică în contra pretenţiei „Românului" de a-1 epata cu „erudiţia" lui — decretând că e ,,o pură naivitate... a-şi închipui că nouă ne sânt necunoscute definiţiunile ce le copiază dumnealor din Dunoyer sau J. B. Say". Din acest din urmă economist citează rânduri în original (cf. cap. trecut), când discută cu o foaie: Cumpăna unele idei relativ la chestia evreească. După toate propabîlităţile, tot lui Em. se datoreşte şi articolul polemic îndreptat împotriva profesorului universitar I. Crăeiunescu, acuzat că a plagiat un discurs al său rostit la inaugurarea şeoalei normale superioare, după Jj’education dans Vecole libre de J. M. Guardin (T. 81, 4 ian.). In urma răspunsului celui acuzat, se revine, pomenindu-se cărţi ca L’art d}ecrire de Gh. Gide şi apoi se discută chestiunea proprietăţii literare, cu trimeteri la două lucrări: Etudos sur la propriete litteraire de Ferd Worms şi Propriete litteraire de Robert le Barrois şi cu menţionări de autori ca Baudrillart, Bastrat, Renan, George Sand. Dar cultura lui Em. prezenta încă şi mai multe ramificaţii. Găsim, în hârtiile sale, şi un citat tradus din Exposition du systeme du monde

' ✓-

!

k


— 185 — a lui Laplace, „în privirea legii atraeţiunii" (Ms. 2275 B, f. 41 v.8). In Ms. 2267, f. 13, se rezumă cărţi sau cursuri de fiziografie, vorbindu-se de Bernoulli, „vestitul Voltaire“ şi d’Alembert, iar la f. 79 de du BoisReymont. Despre Pouillet şi măsurătorile lui în legătură cu radiarea so­ lară — în Ms. 2267, f. 92; despre acelaşi savant — în Ms. 2267, f. 54, iar la ff. 67 sq despre Dulong. Câteva scurte completări. — a) Arătam, în introducerea studiului, publicată în îndreptar, că Em. era familiarizat cu multe piese franţuzeşti ale repertoriului trupelor de teatru din care făcea parte şi dam şi o listă a acestor piese. In calitate de sufleur, poetul transcrie textul acestor producţii dramatice. De ex. în Ms. 2254, f. 300 şi v. găsim titlul şi distribuţia piesei lui Scribe şi Delavigne: Diplomatul, iar în Ms. 2283 (ff- 1—-1) comedia lui Rotrou: Les Menechmes, desigur copiată după vre-un vechi manuscris, ceea ce se vede din limba textului şi din unele cuvinte cu semnul ? între paranteze, deci nedescifrate bine la transcriere. b) „Cetitor neobosit al gazetelor franceze, din care desigur se găseau şi colecţii mai vechi prin redacţii şi prin sediile Societăţilor frecventate de poet...“ Aceste spuse îmi erau sugerate de lectura atentă a operei poe­ tului. O însemnare din Ms. 2258, f. 163 mi le confirmă. După o relatare curioasă, Em. adaogă: „Asta o spune Charivari, un jurnal din 1847“. c) Tot acolo afirmam că ,.epistola“ din Th. Gautier, citată de poet la sfârşitul nuvelei „Sărmanul Dionis“, e tradusă din franţuzeşte. In Ms. 2258, f. 261, se află copiat de mâna lui Em. textul francez al acestei celebre epistole, despre care am arătat pe larg, aiurea, că e un fragment dintr’o cronică teatrală, în formă de scrisoare, adresată lui Gerard de Nerval °). d) Revista L’Orient pittoresque} despre care Slavici spune, în Amin­ tirile sale, că Em. o cetea, la Viena, cu interes, este, cred, de fapt :La Revue de VOrient (unde se găsesc studii despre India) sau la Revue pittoresque. Nu am dat de existenţa unei reviste VOrient pittoresque. Atâta deocamdată, din această serie de precizări şi documente. T

In aceste rapide spicuiri n’am urmărit decât a dovedi, cu alte probe şi mai liotărîtoare decât acele ce am adus până azi, că lui Em. scritorii francezi — din toate genurile literare şi discipliniie — îi erau familiari în text şi îmi place a crede că chestiunea rămâne astfel definitiv rezolvita, iar tăgăduirea ei timp de zeci de ani apare ca un simbol al grabei cu care se tratează la noi atâtea lucruri şi mai ales al dificultăţilor ce întâl­ neşti, când e vorba de a desrădăcina din mentalitatea generală o idee ce şi-a clădit în ea un loc comod. S’a vorbit mereu de influenţa germană exercitată asupra poetului* (influenţă pe care eu n’o tăgăluesc de loc şi care, de altfel, nu exclude nici într’un caz pe cea franceză)dar afară de o interesantă expunere, apărută în broşură, a D-lui I. Sân Giorgiu, despre Emineseu şi Goethe, nu există, după câte ştiu, nici o altă lucrare de 8) Despro acelaşi savant mai pomeneşte şi în Timpul, 83, 21 mai. o) Cf. acest articol reprodus, mai departe, la Anexă.

4


- 186 — preocupări continue şi sistematice asupra unui asemenea subiect. Atunci pe ce se bazează acei care afirmă mereu această influenţă, fără s’o do­ vedească şi — ceea ce e mai grav — poate fără s’o cunoască, şi mai ales pe ce se bazează acei care tăgăduesc, fără necesitate, aportul francez — mai real şi mai semnificativ decât s’ar fi putut crede — când nu şi-au dat silinţa nu numai de a-1 aprofunda, ci măcar de a-1 controla după datele sigure ce li se pun la îndemână? Capitolele de mai sus n’au avut ca scop decât să jaloneze mai mult chestiunile şi punctele de sprijin ale analizelor, ce reclamă spaţiul amplu al unui studiu — din care am desprins observaţiile acestea călăuzitoare într’un labirint de revelaţii similare. Ele vor arăta şi mai mult cât de nedreptăţit a fost şi după moarte poetul, căruia în general i se acordă o admiraţie stereotipă şi necritică, deoarece, în fond, mulţi i-au îngrădit preocupările, i-au redus resursele, fără să-şi dea seama că prin aceasta tributul lor de admiraţie era micşorat pe nedrept. Studiile izvoarelor de inspiraţie ale marilor scriitori sânt, contrar părerii comune a neiniţiaţilor, tocmai acelea care valorifică toate aspectele unei opere şi-i dau semnificaţie largă şi plină de sensuri10).

ANEXĂ LA mECOURI FRANCEZE IN OPERA LUI EMINESCU ~ *)

Vreau să completez şi să rectific totodată, în cele ce urmează, o afir­ maţie ce am făcut, în cursul reproducerii unei conferenţe despre Th. Gautier, cu privire la faimoasa „epistolă44 a poetului francez, pe care Em. o citează în traducere, la sfârşitul nuvelei Sărmanul Dionis. Cunoaşteţi acele rânduri: „Nu totdeauna sântem din ţara ce ne-a văzut născând şi de aceea căutăm adevărata noastră patrie. Acei care sânt făcuţi în felul acesta se simt ca exilaţi în oraşul lor, străini lângă căminul lor şi munciţi de o nos­ talgie inversă... Ar fi uşor a însemna nu numai ţara, dar chiar şi secolul în care ar fi trebuit să se petreacă existenţa lor cea adevărată. îmi pare c’am trăit odată în Orient şi când, în vremea carnavalului, mă deghizez cu vre-un caftan, cred a relua adevăratele mele vestminte. Am fost întotdea­ una surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebue s’o fi uitat44. In publicaţia în care relevam această epistolă (Anuarul Societăţii literare „Gr. AlexandrescuCi. Număr jubilar. Focşani, 1928), mai adăuio) Acest studiu — un fragment din Introducerea lucrării cu acelaşi titlu — a apărut în revista literară Secolul (Craiova, 1932). L-am reprodus aici, pentru că redă un aspect important al operei lui Eminescu şi pentru că mi să cerut aceasta de mai mulţi cetitori, care doreau, pentru cercetările lor, să-l aibă la îndemână, el nefiina reprodus, ca alte fragmente din aceiaşi carte, în volumul meu Convingeri literare. Din revista îndreptar, Nr 10 (1930)

§

\


— 187 —

1

geam: „cu toate Investigaţiile ee fac de multă vreme, n’am reuşit să aflu din ce scrisoare a poetului saut rândurile citate», pe care le numeam rânduri „puţin populare de 'ale scriitorului francez. Originalul acelor pasagii din proza lui Th. Gautier l-am aflat nu târziu, după acea data. Am constatat, în acelaşi timp că, departe de a fi pu­ ţin popular, pasajul cu pricina e des citat şi reprodus în scrieri franceze contemporane. II redau în întregime, fără comentariile ce-1 însoţesc în stu­ diul meu încă nepublicat: „On n’est pas toujours du pays qui vous a vu naître et alors on cherche a travers tout sa vraie patrie; ceux qui sont faits de la sorte se sentent exiles dans leur "viile, etrangers dans leur foyer et tourmentes de nostalgies inverses. C’est une bizarre maladie: on est comme des oiseaux de passage encages. Quand arrive le temps du depart, de grands desirs vous agitent et vous etes pris d’inquiâtude en voyant Ies nuages qui vont du cote de la 'lumiere. Si l’on voulait, ii serait facile d’assigner â chaque călebrite d’aujourd’kui non seulement le pays, mais le siecle ou aurait du se passer son existence veritable: Lamartine et de Yigny sont Anglais modernes; Hugo est Espagnol-Flamand, du temps de . Cbarles-Quint; Alfred de Musset, Napolitain du temps de la domination espagnole; Decamps, Ture-asiatique; Marilliat, Arabe; Delacroix, Marocain. On pourrait pousser fort loin ces remarques justifiables jusque dans Ies moindres details et que viennent confirmer meme Ies types de figure. Toi, tu es Alternând: moi, je suis Turc, non de Constantinople, mais d’Egypte. II me semble que j’ai vecu en Orient; et, lorsque, pendant le Carnaval, je me deguise avec quelque cafetan et quelque tarbouch authentique. je crois reprendre mes vrais habits. J’ai toujours ete surpris de ne pas entendre l’arabe couramment; il faut que je l’aie oublie. En Espagne, tout ce qui rappelait Ies Mores m’interessait aussi vivement que si j’eusse ete un enfant de lTslam, et je prenais parti pour eux contre Ies Chretiens“. Acest fragment e desprins din Histoire de Part dramatique en France (6 volume), Paris, Hetzel, 1859. Yol. III, pp. 76—77 şi e dintr’un foileton teatral, datat 25 iulie 1843, despre un balet: La Peri, de Th. Gautier şi Coralii, reprezentat la Opera din Paris. Cronica e în ţormă^de „ejpistolă" adresată: „â mon a-mi Gerard de Nerval, au Caire“ şi a apărut mai întâi în ziarul La Presse (data de mai sus: 1843). Gerard de Nerval răspunde prin Le journal de Constantinople şi în volumul Il^in „Op ere ^complete ale sale, se reproduce acel răspuns, împreună cu rândurile de înalţă ^poe­ zie ce l-au provocat. La Presse era un ziar foarte răspândit în stramatate şi numai o parte din foiletoanele dramatice ale lui G. au aparut m cele b volume pomenite. Pe la 1860—70, scriitorul e mult mai popular ca ziarist decât ca poet şi de aceea spunea despre dânsul: „ce poete, qui doit a ses travaux de journaliste la petite notoriete de son nom ... ( \s > tisme, p. 321). Foiletonul dc mar sus a mai fost reprodus m Theair J de Th. Gautier, iar fragmentul ee a atras pe Emmescu e dat de către PMibert Audebrand, în revista Le Mousquetaire, 12 fevner 1854. Acela?1 reproduce acelaşi fragment în L’IUustration im, 2 M«mvre, „un eh d’oeuvre de grâce d’esprit... C’est dans cette lettre si belle qu H (Gautier) ™ S ’ P observation originale et d’un sens des plus proavance, le premier, une


- 188 fonds“. E vorba de cunoscut-a stare de suflet, le „dejâ-vu“, pe care, de­ sigur, nu e locul să o discut şi să o analizez cu acest sporadic prilej. Tot ceea ce mai pot adăugi, pentru moment, e că poetul e obsedat de această impresie, ce revine nu odată în scrisul său. Un exemplu: „Nous ne sommes pas Frangais, nous autres; nous tenons â d’autres races. Nous sommes pleins de nostalgiei * (Entretiens, Souvenirs, Correspondance, Paris, 1880, III-e ed., pag. III). Emineseu, după cum se poate constata, a tradus fragmentar rândurile din Gautier, subliniind în textul român cuvinte care în original nu sânt subliniate. Poetul şi-a copiat, în manuscrisele sale (Ms. 2258, f. 261) pagina această franceză, care i-a plăcut atât de mult. P. S. In revista unde am reprodus pentru întâia oară acest fragment a fost omis la zaţ rândul în care se pomeneşte numele lui Musset. Dau aici textul completat, după Theophile Gautier, Theâtre (nouvelle edition), Paris, Fasquelle, 1905, pp. 293—-294.

*

v


ION CREANGA: AMINTIRI DIN COPILĂRIE

*r-'

Răposatul critic Ibrăileanu — in una din neuitatele conversaţii lite­ rare ce am avut cu dânsul, atunci când vieaţa îi mai lumina doar pri­ virile — îşi exprima dorinţa de a vedea scrisă o monografie de pură estetică literară, asupra operei lui Creangă, care ar analiza personalitatea artistică a scriitorului, procedeele, talentul său, fără imixtiuni de teme şi discuţii folkloriee, filologice sau sociale: un Creangă prezentat literar, cu exclu­ siva preocupare de a reliefa elementul frumos din opera atât de cetită. Exprim aici dezideratul bunului critic, fără să am cutezanţa de a-1 încerca măcar, în acest rezumat de conferenţă, cu observaţii truchiate, în care m’am silit doar să explic o parte din opera înzestratului povestitor, dorind ca, după puterile melc, să-i asigur şi mai mult... „prietenia iubi­ toare" a celor ce vor vrea să-i retrăiască principala producţie. 1). Amintirile din copilărie se compun din patru capitole. Cele trei dintâi au apărut pe rând în Convorbiri literare de la 1 ianuar 1881, 1 april 1881 şi 1 mart 1882. Cel din urmă s’a tipărit după moartea autorului. Două capitole ale lucrării sânt-datate din Bucureşti. In această, inutilă de altfel, datare, vedem din partea lui Cr. un uşor element de „poză". Humuleşteanul patriarhal şi locuitorul tihnit al unei mahalale din Iaşi trimete ma­ nuscrisul, din Capitală, unde îl adusese interesele Consiliului perma­ nent al Corpului didactic primar, din care scriitorul făcea parte, şi ţine să comunice acest lucru tuturor, „pentru ca să se ştie*4. Acel care se de­ plasa atât de greu, aşezatul locuitor al „bujdeaucei" cu cerdacul ce privea eătre Ciric — putea avea impresia că a pornit la capătul lumii, atunci când se îndrepta spre Cetatea lui Bucur. Ammtinle nu sânt o operă ce ar fi având afinităţi cu genul istoric, aşa cum unele manuale didactice mai vechi ţineau să o arate, înregimentându-le în genul literar plin de scrupuloase informaţii, alături de. cronică, de biografii sau de memorii propriu zise. Caracterul lor pur epic e scos i) O încercare de studiu estetic asupra Amintirilor — onorabilă, dar care urmează prea convins şi din fir în păr metoda D-lui M. Dragoinirescu — a dat de curând Stelian N. Cucu, I. Creangă, Kâmnicul-Sărat, 1935, pp. 87—103. O menţiune aparte morită studiile excelente ale lui Şerban Cioculescu (Bev. Fund. Eegale, 1937, 1 mart) şi Emilian I. Constantincscu (1938).


— 190 — destul în evidentă de însuşirile prin excelenţă literare ale expunerii, care redă adevărul, însă „romanţat*1 la fiece pagină şi care transfigurează totul, învese'lindu-ne sau înduioşindu-ne simţirea. Dar cu toată idealizarea vieţii zugrăvite, cu toată transpunerea ei tăinuită în lumi care par produse ale ficţiunii, realitatea este totuşi urmărită credincios şi repetată artistic în paginile povestirii. Criticul, al cărui nume l-am citat în introducerea acestei analize, constata că din clipa în cave Cr. a început să scrie Amin­ tirile, a încetat de a mai compune poveşti. 2). Toată atenţia îi e îndreptată acum asupra vieţii sale, pe care, de altfel, n’a pierdut-o din vedere nici când evoca figurile lui Harap • Alb, Stan Păţitul, Dăndlă Prepelac sau Ivan Turbincă, ori chiar acea a nefericitei Capre cu trei iezi. Realismul lui Cr. mai ales în acest basm poate fi controlat în procedeele, efectele sau mijloacele lui de exteriorizare. 3). *. Fără îndoială că, în ceea ce priveşte Amintirile, aceste procedee şi mijloace vor putea fi mai uşor controlate şi analizate, când e vorba de lumea satelor. Cr. e cel dintâi la noi, cum s’a spus 4), care a redat sufletul şi vieaţa autentică ale ţăranului. E drept că până la el am avut în litera­ tura noastră, eu extrem de rare excepţii, doar ţărani de carnaval. Alecsandri, Negruzzi (Cârlanii) şi alţii îi redau mai ales în înfăţişarea lor decorativă, de serbătoare. Ţăranii lor vorbesc „ca din carte* * şi par mai degrabă desprinşi din scene de pastorale — care pot avea orice însuşiri, în afară de structura naturală şi credincioasă a redării personagiilor. Sim­ patia autorilor pentru asemenea modele poate fi sinceră, dar rareori va fi profundă şi mai ales nu va avea consistenţa care porneşte din adâncă şi serioasă cunoaştere, din comuniunea de sentimente, de tendinţe de clasă sau de conformaţie a mentalităţii. In Amintiri, sufletul ţăranului — dejghiocat din scopurile şi-atitudinile „ad-hoc“ ale scriitorului — apare firesc şi obiectiv redat, în sensul că e valorificat prin înţelegere şi zugrăvit in primordialele-i trăsături verosimile. Şi această metodă instinctivă a artistului îşi exercită analiza din cea mai tânără vârstă a. modelului: din copilărie. In special copilul este înfăţişarea cea mai frecventă a tipului rustic, din

V*

9

v:

&

ţ. 2) Scriitori români şi străini, 1926, p, 151. 3) Notez aici în treacăt — fără nici o intenţie de a stabili problematice filiaţii, ci doar cu titlu de curiozitate — unele asemănări ce s’ar putea stabili între această po­ veste şi începutul fabulei lui La Fontaine: Le Loup, la ch&vre et le clievreau. Ar fi in­ teresant, desigur, de urmărit, la diferite popoare, circulaţia acestei teme, care o fi ali­ mentat şi alte produceri artistice sau de natură folclorică. De asemeni am putut constata unele apropieri între câteva situaţii din Harap Alb şi povestirile intitulate Les deux freres şi Le vaillant petit tailleur, din cartea lui Al. Duraas-p6re: Contes pour Ies granăs et pour les petits enfants, voi. I. (Apropierea cu La Fontaine şi la Jean Boutifcre, o. c. p. 80, Nr. 2. Despre răspândirea temei din Capra cu trei iezi şi din Harap alb, în folklorul european — ibid, pp. 80—81 şi 132—136. Cf. şi L. Şăineanu, Basmele române, 1895, pp. 482—493). 4) Ov. Densus:anu, Evoluţia estetică a limbei române, Incheere, 1931 p. 227 (curs litografiat).

1932,

I


— 191 -

SS î'SS' ”L““ %T •"v*n* 11 *™“ ■— «* Nu ştiu alţii cum sânţ, dar eu, când mâ gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Hnmuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capat, de crapau mâţele jucându-sc cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam, când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi bieţii de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucuriei Şi, Doamne, frumos era pe atunci___(II). S’a vorbit adesea de interesul biografic al acestei opere. El e covâr­ şitor. Despre petrecerea lui Cr. la Iaşi, cunoaştem atâtea amănunte din pioasele pagini ale lui1 Grigore I. Alexandrescu. Despre vieaţa scriitorului, anterioară stabilirii sale în capitala Moldovei, n’am fi ştiut nimic, dacă n’ar fi venit într’o bună zi povestitorului fericitul gând de a-şi lămuri in chip hazliu ori duios întâmplările unei copilării sănătoase şi libere. Interes biografic, dublat de nn viu interes documentar 6): vieaţa „cea de toate zilele“ a unui sat moldovenesc, pe la 1850. Câte lucruri ar fi rămas altfel pe vecie risipite, sau ar fi fost aflate doar în urma unor cercetări grijulive, ori chiar întâmplător — şi pe care Amintirile ni le hărăzesc darnic, în colori ce le fac şi mai de neuitat. Şi ca să spicuim doar câteva din aceste înfăţişări, apucături şi mora* vuri de pe acea vreme... Cura se vindeca holera, care atinsese „peste noapte“ pe zburdalnicul copil de la stâna din dumbrava Agapiei „şi (l-a) frământat şi (l-a) sgârcit câreel“ ? Iată cum (dar holeră o fi fost?):

A

Şi când colo doftorii satului: moş Vasile Ţandurâ şi altul, nu-mi aduc aminte, erau la noi acasă şi prăjeau pe foc într'un ceaon mare nişte hoştine cu său; şi, după ce mi-au tras o frecătură bună cu oţet de leuştean, mi-aduc aminte ca acum, au întins Loştinele fierbineioare pe o pânzătură şi m’au înfăşat cu ele peste tot ca pe nn copil; şi nu pot şti cât a trecut la mijloc, până ce am adormit mort şi de-abia a dona zi pe la toacă m’am trezit sănătos, ca toţi sănătoşii. (I). Pentru râe (luată de Cr. copil şi de vărul său, de la „caprele Irinucăi“, altă reţetă, ce pare că nu dă greş: Şi după ce ne-a căinat şi ne-a plâns bunica, după obiceiul ei, şi după ce ne-a dat de mâncare tot ce avea mai bun şi ne-a îndopat bine, degrabă s’a dus în cămară, a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn,, ne-a uns peste tot trupul din creştet până în tălpi şi apoi ne-a culcat pe cuptor, la căldură. Şi to* aşa ne-a uns de câte două-trei ori pe zi cu noapte, până ce în Vinerea-Seacă, ne-am trezit vindecaţi tafta, (I). 5) St. N. Cucu, cf. şi pag. 69, 86 din o. c. o) Cf. şi Jean Boutidre, La vie et Voeuvre de Ion Creangă. Paris, 1930.


- 192 Dar prinderea flăcăilor la oaste, „cu arcanul* * ! Tablou fioros şi bar bar, de hinglierism ingenios, întovărăşit de planşete de mame, cu inima îndurerată, şi de jalea satelor. Astfel a plecat, pe cinci ani, Bădiţa Vasile mângâindu-se că „oştean a fost şi Sfântul Gkeorgke şi Sfântul Dimitrie" şi lăsându-şi şcolarii de izbelişte, pentru o bucată de vreme. Şi în legătură cu bruma de învăţătură ce se preda pe atunci, cât de semnificativ este elogiul cărţii, pe care-1 face graiul simplu şi aşezat al bunicului David Creanga din Pipirig: De douăzeci şi mai bine de ani, de când port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoe numai cu răbuşul. Ce folos că cetesc orice carte bisericească, dacă nu ştii a în­ semna măcar câtuşi de cât, e greu. Insă de când mi-au venit băeţii de la învăţătură, îmi ţin socoteala ban cu ban şi huzuresc de bine; acum zic şi eu că poţi duce vornicia pe vieaţă, fără să te simţi. (I).

V «•

9

Şi graiul cu tâlc al bătrânului a rodit şi în sufletul lui Ştefan al Pe­ trei, care la început nu voia să audă de învăţătură „mai înaltă** pentru feciorul său şi i-a încuviinţat plecarea, după ce a ascultat în tăcere înţe­ leaptă vorbire a gospodarului muntean: Nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi băiatul tău o leacă de carte, nu numaidecât pentru popie, cum chiteşte Smaranda; că şi popia axe multe năcăfale, e greu de purtat. Şi de cât n’a fi cum se cade, mai bine să nu fie. Dar cartea îţi aduce şi oareeare mângâiere. Eu să nu fi ştiut a ceti, de mult aşi fi înnebunit, câte am avut pe capul meu. Insă deschid Vieţile Sfinţilor şi vâd atâtea şi atâtea şi zic: — Doamne! multă răbdare ai dat aleşilor tăi. Ale noastre sânt flori la ureche pe lângă cele ce spune în cărţi. Ş’apoi să fie cineva de tot bou„ încă nu este bine. Din cărţi culegi multă înţe­ lepciune: şi la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa o vacă de muls pentru fiecare. (I)

Rostul simplu şi cald al bunicului din Pipirig, aducând laudă învă­ ţăturii, ne aminteşte celalt glas bătrânesc, al lui Miron Costin, care aproape în acelaşi chip ridica osanale cetitului cărţilor, de cât care „nu este alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată vieaţa omului zăbavă**. Dar din paginile Amintirilor putem cunoaşte şi unele cute ale simţirii şi ale gândului celui care le-a alcătuit. >Se pare că Ion Creangă nu prea „călca a popă**, eu toată dorinţa mamei sale de a-1 vedea în slujba Dom­ nului. S’a făcut preot, ca să fie pe placul mamei sale, care nu vrea altceva pentru fiul ei şi care îl trimete cu sila la Iaşi, dar niciodată n’a surâs po­ vestitorului perspectiva acestei înalte misiuni şi cu atât mai puţin tiebuinţa studiilor — oricât de modeste erau ele pe atunci — pe care^era ţinut să le urmeze, în acest scop: „..să înşiri atâtea şcoli... pentru a capata voe să mă fac ia acolo un popă prost, cu preoteasă şi copii...**.. Altadata (cap. III) pune în gura Ini Moş Vasile, tatăl lui Mogorogea, cuvinte aspre, crude despre slujitorii altarului, iar atitudinea lui €r„ nici în tinereţe nu era a unui om prea des „dus la biserică** şi de aceea îşi mgădue şi g urne i


— 193 —

r*

ti/

'1

legătură cu unele înfăţişări ale vieţei clericale. Astfel spune într’un rând (cap. IV) : ,,... fără să vreau, aflasem şi eu păcătosul câte ceva din tainele călugăreşti, umblând vara cu băeţii după ... bureţi, prin părţile acelea, de unde prinsesem şi gust de călugărie... Ştii, ca omul cuprins de evlavie**. Vorbe cinice, am putea spune, şi care nu par nici pe departe scrise de un ■viitor... diacon. J. J. Rousseau susţinea că toate personagiile cărţilor sale sânt suflete bune şi alese. Un lucru asemănător s’a afirmat despre Amintirile lui Cr. 7): anume că în aceste povestiri „nu există personagii antipatice**. Poate e o exagerare. Părintele Oşlobanu, cel care svârlea „cu o scurtătură** după urători, nu prea e simpatic; după cum nu e nici vornicul Nie’a Petricăi, care „cu paznicul vătamanul şi câţiva nespălaţi de mazili se purtau prin­ tre oameni de colo până colo**, pentru a prinde — cu arcanul! — flăcăii la oaste. Dar ceea ce e adevărat este că — în general — lumea Amintirilor ne e aproape de suflet, e vie şi — afară de cazurile de mai sus — nu e câtuşi de puţin respingătoare. Din contră. Iată pe Bădiţa Vasile: „un holtei sdravăn, frumos şi voinic**..., „cuminte, harnic şi ruşinos ca o fată mare** ; iată pe Smărandiţa Popei: „o zgâtie de copilă, ageră la minte şi aşa de silitoare, de întrecea mai pe toţi băeţii şi din carte, dar şi din nebunii**, mai ales că „era sprinţară şi plină de incuri**. Moş Bodrângă ne e zugrăvit nu direct, cum sânt cei de mai sus, ci prin atitudini sau vorbe: „Aşa e tineretul ista, bată-1 să-l bată, zice moş Bodrângă, şezând cucuet pe nişte buci şi molfăind la pere uscate — aveţi dreptate, băeţi, acu vi-i vremea**. Tot prin vorbe (şi cât de mucalite şi poznaşe!) e zugrăvit şi sfă­ tosul Moş Vasile, tatăl lui Mogorogea. care-i îndreaptă graiul, ruşinat: „Nn -se zice Mecet, ci Catihet, tată**...—Na, na. na, Măria ta! parcă astă grija am eu acum? Vorba ceea: nu-i Tanda, ci-i Manda; nu-i tei-belei, ci-i beleitei... de curmei. Şi ce mai atâta încunjur? Mecet, Berechet, Pleşcan, cum s’a fi chemând, Ioane, ştiu că ne jupeşte bine**. La rândul lui, Popa Buligă trăeşte mai viu decât l-am fi întâlnit în vieaţă, în paginile aceleiaşi cărţi, fiindu-ne redat numai prin acţiune: Apoi zvârle potcapul deoparte şi la joc de-a valma cu noi, de-i pălălăiau pletele. Şi tragem un ropot şi două şi trei, de era cât pe ce să scoatem sufletul din popă. Şi aşa l-am vlăguit, de-i era acum lehamite de noi. Dar vorba ceea: dacă te-ai băgat în joc, trebue să joci! De la o vreme, văzând bietul popă că s’a pus în cârd gu nebunii. în­ cepe s’o întoarcă la şurub: _Mă aşteaptă nişte fii de duhovnicie. dragii mei., şi trebue să mă duc mort-copt, •căci asta ni-i plugul. Pavai, gazda noastră, şi pune atunci un talger de uscături ş’o garafă cu vin dinaintea părintelui Buligă, zicând: — Ia poftind cinstite părinte, de-ţi lua din masa noastră o leacă de gustare ş’un pahar două de vin,, ş’apoi vă-ţi duce, dacă spuneţi c’aveţi aşa de mare grabă. 7) N. Ţimiraş, Ion Creangă, 1932, p. 321. 13


— 194 — Sfinţia-sa, ne mai puindu-s© de pricină, încrucişează manile după obicei, îşi drege glasul şi spune cu smerenie: Binecuvintează, Doamne, mâncarea şi băuturica robilor tăi, amin! După aceea ridică un pahar, zicând: Mă închin, băeţi, la faţa voastră cu sănătate, ca la un codru verde! Când ne-a fi mai rău, tot aşa să ne fie! Şi dă paharul de duşcă; apoi încă vreo două-trei şi peste acele alte câteva! după aceea ne binecu­ vintează iar cu amândouă manile, zicând: Ei, băieţi, (le-acum liniştiţi-vă! Ş’apoi ne lasă 'n pace şi-şi caută de drum. (III).

I

Această scenă plină de voe bună face mai mult decât zece portrete teoretice. Dragostea de vieaţă ce se desprinde din ea o întâlnim şi în alte împrejurări evocate, în legătură şi cu alte tipuri. Cine poate uita pe Crâşmăriţa de la Rădăşeni (cap. III), dar mai ales pe Davidică, pe care 1-ai putea parcă zugrăvi în trăsături şi colori, după extraordinar de lapidarul portret : ...flăcău de munte: cu barba în furculiţă şi favoriţe frumoase; cu pletele creţe şi negre ca pana corbului; eu fruntea lată şi senină; eu sprâncenele stufoase; cu ochii mari, negri ca murele-şi scânteetori ca fulgerul; cu obrajii rumeni ca doi bujori a); nalt la stat, lat în spete, subţire la mijloc, mlădios ea un mesteacăn, uşor ca o căprioară şi ruşinos ca o fată mare. (III).

Din aceiaşi galerie, se desprinde posac, şi cu multă cumpănire în vorbe şi treburi. Moş Luca Harabagîul—acest al doilea Moş .Nichifor Coţeariul— cunoscător aşezat al şoselelor Moldovei şi care ştie şi el eă ,.la drumul mare nu se porneşte eu pasul pripit“. Să nu uităm nici pe mama povestitorului, femeea harnica, pricepută şi roabă superstiţiilor; Când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vânt şi vreme rea, sau când ţiuia tăciunele, despre care se zicea că te vorbeşte cineva de rău: mama îl mustra acolo, în vatra focului, şi-l bucliisa cu cleştele, să se mai potolească duşmanul; şi mai mult decât atâta: oleacă de nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pre­ gătea, cu degetul îmbăiat, puţină tină din colbul adunat pe opsasul încălţării; ori mai în grabă lua funingene de la gura sobei, zicând: „Cum nu se dioachc călcâiul sau gura sobei, aşa să nu mi se dioaehe copilaşul!“ Şi-mi făcea apoi câte un benghiu (boghet) în frunte, ca să nu-şi prăpădească odorul!.. . Şi altele multe încă făcea. (II).

Pe de altă parte — bisericoasă şi cu grijă pentru soarta sufletului ei. E, în general, o serie de figuri care ne ţin tovărăşie în vieaţă, care ni-s aproape de inimă &i înfrumuseţează oricând rostul existenţei ce, desprinsă din paginile marilor creatori, nu poate fi adesea decât monotonă ori prozaică. Dar nu numai portretele ne colorează luminos vieaţa, după cetirea Amintirilor din copilărie, cât mai cu seamă locurile, priveliştile. Acestea 8) „Cu obrăjei ea doi bujori / De rumeni, bată-i vina“ va spune peste puţin, Eiiiinescu, în Luceafărul m

- ‘V:


— 195 -

■ r

â.

>

devin, sub pana scriitorului, şi mai comunicative. Explicaţia psieologică a entuziasmului lui Cr. pentru meleagurile copilăriei e fără îndoială depăr­ tarea în timp, care idealizează totul, dar mai cu seamă faptul că cel ce evoca satul său de naştere se găsea la câteva zeci de kilometri distanţă de el şi, mai mult decât asta, se afla în tumultul unui oraş mare, dintre zi­ durile căruia plaiurile Humuleştilor apăreau şi mai zâmbitoare, şi mai fermecate. S a observat cu. drept cuvânt că cel ce e în veşnic contact cu natura 11 O cântă^ liric şi mişcat. Ţăranul, de pildă, ne pare nouă orăşenilor cu totul nepăsător în această privinţă. Sentimentul literar al naturii s’a năs­ cut, desigur, la oraş, în sufletul citadinilor sau al oamenilor desrădăcinaţi din cadre rustice. Rousseau a evocat minunat priveliştile elveţiene, mai ales când se găsea departe de locurile lui predilecte. Şi tot astfel Creangă. De-ar fi trăit mereu la Humuleşti, poate glasul său n’ar fi căpătat de atâtea ori sonorităţi de o captivantă subiectivitate şi n’ar fi vibrat atât de per­ sonal, atunci când rechema „din noaptea amintirii, o vecie întreagă" de imagini şi colori. S’a vorbit de atitudinea de desrădăcinat a lui Cr. In adevăr, pornirea sa către Iaşi e ca un salt eroic în gol. Ce era să urmeze pentru el? Ce vieaţă îşi va ţese pânza în jurul său? Zorile felului de trai, ce-i vor încinge peste puţin fiinţa, apăreau triste, penibile. Resemnarea a venit. însă, curând: aşa a fost să fie, pare a-şi fi zis povestitorul, care — în groasa-i haină de şiac şi cu bastonul noduros în mână — a continuat să păşească apăsat pe drumul necăjit al vieţii ce-1 îmbrăţişa. S’a. susţinut 9) că cei simpli, ţăranii, nu pot descrie natura pe larg. La fel şi Cr.. care nu găseşte note variate în gama impresiilor sale provo­ cate de natură: „Dragu-mi era satul nostru"... şi apoi recurge la amintiri.. Dar nu totdeauna. E adevărat că descrierile sale nu sânt prolixe ^(şi aceasta e o mare calitate), totuşi nu-s nici abia înseilate.Acea a Cetăţii Neamţului e clasică prin justeţea ei şi mai ales prin echilibrul termenilor şi prin plasticitatea zugrăvirii: Tar deasupra Condrenilor. po vârful unui deal nalt şi plin de tihărâi, se află vestita Cetate a Neamţului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulgere, locuită vara de vitele fugărite de strechie şi strejuită de ceueele şi vindereii, care au găsit-o bună de făcut cuiburi într’îusa. (ITT). Clasică prin aceleaşi însuşiri ne apare şi descrierea Humuleştilor. caracterizată îndeosebi prin poezia numelor proprii, de o evocatoare so­ noritate. care dau frazei energie bărbătească şi avânt: satul Humuleşti, îdl care m’am trezit, nu-i un sat lăturalnic, mocnit şi lipsit de priveliştea lumii, ca alte sate; şi locurile care înconjură satul nostru încă-s vrednice de amintire. Din sus de Humuleşti vin Vânătorii Neamţului, cu sămânţă de oameni de aceia care s’au hărţuit odinioară cu Sobieski, craiul Polonilor. Şi mai din sus mănăstirile Secul şi Neamţul, altădată fala bisericii române, şi a doua vis9) Ov. Densusianu o. c.. pp. 239—240.


- 196 tierie a Moldovei. Din jos vin satele Boiştea şi Ghindăo anii, care înjugă numai boi ungureşti la carele lor; unde plugurile rămân singurele pe brazdă în ţarină eu săptămânile, prisăcile fără prisăcar, holdele fără jitar şi nime nu se atinge de eleiar oamenii din aceste sate nu ştiu ce-i judecata; aproape de Boiştea vine satul Blebea, care mai mult de jumătate, după ce-şi scapă căciula pe baltă, zice: să fie de sufletul tatiilt{. (III).

1 ;c

Şi numele proprii continuă să ne cânte şi mai departe în auz: Agapia. Filioara, 'Bălţăteşţii, Ceahlăieştii, Topoliţa, Ocea, Pometea, Co­ ciorva, Ţuţuenii, Condrenii, .Nemţişor... Şi fiecare din aceste nume e atât de potrivit aruncat în frază şi fiecare e atât de solid sprijinit pe calificative sau vorbe, încât lectura se transformă în adevărata încântare, iar pagina este dintre cele mai armonioase ale Amintirilor. Cr. ştie prin câteva cuvinte să creeze atmosfera care-ţi îmbălsămează simţirea. Sensaţii de primăvară şi de „verde crud“ te pătrund cetind astfel de rânduri: „Era o zi frumoasă în Dumineca aceea... şi plăeşii spuneau că n’au mai apucat aşa primăvară de vreme de când îs ei. Eu cu Dumitru... o duceam într’un cântec, strângând viorele şi toporaşi do pe lângă plai şi mergeam tot zburdând şi hârjonindu-ne“. E o fraza cu miros de pământ reavăn şi în care cântă gâlgâit de izvoare. In altele, respiri răcoarea bolţilor de codru şi a piscurilor de munte:

W

....pornim înainte spre Moţca şi suim încet-încet codrul Paşcanilor. Apoi, din vârful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, câte-o căutătură jalnică spre munţii Neamţului: urieşii munţi cu vârfurile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele şi se revarsă păraiele cu răpejune, şoptind tainic în mersul lor neîncetat, şi ducând poate cu sine multe, multe patimi şi ahturi omeneşti să le înnece în Du­ nărea măreaţă! (IV).

Şi după ce călătorii dorm chinuiţi, pe o prispă de casă de la şes, Moş Luca „cioşmolindu-se şi învârtindu-se ca pe jaratee de răul ţânţărimii“, constată înţelepţeşte: Cum treci Şiretul, apa-i rea şi lemnele pe sponci; iar vara te înăduşi de căldură şi ţânţarii te chinuesc amarnic. N’aşi trăi la câmp, Doamne fereşte! Halal pe la noi! Apele-s dulci, limpezi ca cristalul şi reci ca gliiaţa; lemne deajuns; vara umbră şi răcoare 5n toate părţile; oamenii mai sănătoşi, mai puternici, mai voinici şi mai voioşi, iar nu ca iştia de pe la câmp: sarbezi la faţă şi zbârciţi, de parcă se hrănesc numai cu ciuperci fripte în toată vieaţa lor. (IV).

f 6

Rânduri care ne aduc aminte de acele ale lui Alecsandri, din O primblare prin munţi, cu acelaşi conţinut admirativ, în ceea ce pliveşte vieaţa de la munte: . Acolo pământul, codrii, stâncile, păraele sânt încă în starea primitivă a naturii şi nicăeri nu se vădeşte mâna omului, cu prefacerile ei uricioase şi prozaice. Ba munte omul este mai simplu, vieaţa lui este mai în linişte, năravurile sânt mai nevi-

* | 1


- 197 novate. Munteanu-i curat la

care r***

ti

P™ E“sS“,““ă a*’,”,;,0 “ ““ “•»»

L-*

pro,nu-s un sat ca oricare altul** şi ca.prinţi-’însul au trecut atâtea „mărimi”'.' Acest aristrocratism al povestitorului merită să.fie semnalat, căci L” |a admiraţia ruralului faţă de orice e strălucire, faţă de elită. „Câţi Domnitori şi Mitropoliţi s’au rânduit la scaunul Moldovei, de când e jara asta, au trebuit sa treacă măcar odată prin Humuleşti, spre mă­ năstiri. Apoi unde pui cealaltă lume care s’a purtat prin satul nostru si tot lume mai mult logaiă şi aleasă“. Ba, în încântarea Iu; hiperbolică, scriitorul mai vedea trecând prin Humuleştii săi „străini din toată lumea". Cum putea deci fi „ca alte sate* * aşezarea prin care s’au perindat roţi măreţe de carete sau de trăsuri simandicoase? Naivitate tânără de sătean, care bazeaza pe principiul „mai frumos decât la voi** o întreagă estetică şi etică rurală. Inima-i bate atât de... subiectiv, când e vorba de satul său, încât pasagiilo Lirice, duioase, au o tonalitate zmulsă din străfunduri de suflet, mai ales în preajma pribegiei sale printre străini: Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cris­ talul, în care sc oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului, de-atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei din copilărie, cu care în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe ghiaţă şi la săniuş; iar vara. în zile frumoaso de serbători, cântând şi chiuind, cutreeram dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea dragi-mi erau şezătorile, clăcile, horele şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire! .. .Apoi lasă-ţi, băiete, satul, cu tot farmecul frumuseţilor lui, şi pasă de te du în loc străin şi aşa depărtat, dacă te lasă pârdalnica de inimă! (IV).

E o „pagină de antologie**, cum se spune, în care enumerarea este nespus de elocventă, căci clădeşte o lume de frumuseţi evocate discret, ca la atingeri de tainice clape. Totuşi, n’arn putea spune că rândurile de mai sus sânt retorice. Lirismul lor e potolit şi mai eu seamă firese. Retoric este ceea ce depăşeşte marginea firescului, în exprimai e, ceea ce caută şi subliniază efectele: avântul nestrunit, entuziasmul netemperat de hăţurile dreptei măsuri. La Gr. aria nu se simte (şi poate aceasta e culmea artei), procedeele se contopesc în armonie, iar sonoritatea fra­ zelor pare a se naşte spontan. Pirese redate sânt şi întâmplările şi îndeo­ sebi aici, cum s’a observat, autorul se găseşte la largul sau. Căci întâm­ plările, în special, îi ascut spiritul de observaţie mascut: o mişcare, o


r

V. — 198 — vorbă spusă în treacăt, un amănunt, îi reţin luarea, aminte şi în redarea lor o lume mai conturată decât realitatea ne mângâe cu farmecele ei;

h

1 >î

Crâşmăriţa iute a lăsat obloanele în jos, a aprins lumânarea şi, cât ai bate în palme, ni s’a şi înfăţişat cu o cană mare de lut, plină cu vin de Odobcşti şi turnând prin pahare, săreau stropii ăe vin de-o şchioapă în sus, de tare ce era '(III).

Ceea ce dă vieaţă acestor pagini de amintiri este în rândul întâi dinamismul lor. Chiar în evocările lirice, mişcarea însufleţeşte totul. Un fluid parcă străbate printre rânduri. 0 atitudine zugrăvită, deşi în sine neînsemnată, ia proporţii în economia întregului şi devine tipică. Scrii­ torul. cu gândul mereu treaz, îşi scrutează mijloacele, le cântăreşte pentru a le „doza", după măsura cerută. Spirit autocritic, el exclamă odată: ,;0 bucată de humă însufleţită din sat de la noi şi nu te lasă inima să taci: asurzeşti lumea cu ţărăniile tale". Acelaşi scrupul îl va împiedeca mai târziu să alcătuiască o urmare Amintirilor, povestindu-şi şi vieaţa de seminar. Firul expunerii s’a oprit, odată cu telegarii lui Moş Luca. Atmosfera, cadrul se schimbase. Cr. n’ar mai fi fost Cr., dacă ar fi continuat. Bunul său simţ a salvat o operă, care — altfel — ar fi fost cu totul inegală. In schimb, câtă mişcare normală şi nesilită, în largul lumii evocate în cele patru capitole ale lucrării! Totul este firesc în ele, dar mai eu seamă umorul. Acest procedeu e înăscut în sufletul celui ce-a creat pe Harap Alb. Cr. nu poate vedea mediul în care trăeşte decât rareori sub colori mai grave. Chiar când meditează — sporadic — asupra rostului său pe pământ („ia un boţ de humă"). chiar când se înduioşează, sub unda aducerii aminte şi recheamă pe hârtie vechi înfăţişări • ce răscolesc inima, — „totul se sfârşeşte prin cântece'*, după spusa dramaturgului francez. Umorul la Cr. e firul de aur care străbate ţesătura faptelor, e isonul melodiei ce intonează. Cu aerul mucalit al celui ce vrea să lase a se crede că n’a băgat de seamă nuanţa specială a lucrurilor şi nu vrea să atragă atenţia asupra ei, autorul constată că Nic'a lui Costache, de pildă, ,,e înaintat la învăţă­ tură, până la genunchiul broaştei". Altădată fraza pipăe terenul o bucată de vreme, târându-se prin tină, pentru ca deodată să-şi ia zborul colorat de râsul celui ce o mânueşte: In sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată ? Ia am fost şi eu în lumea asta un boţ cu ochi, o bucată de humă neînsufleţită din Iiumuleşti, care nici frumos până la 20 de ani, nici cuminte până la 30 şi nici bogat pănă la 40 nu m’ain făcut. Dar de sărac aşa ca în anul acesta, ea în anul .trecut şi ca de când sânt, niciodată n ’am fost! (II) io). io) Despre astfel de treceri de la duioşie la haz, cf. de ex. şi Dr. Em. Precup, Vieaţa şi opera lui I. Creangă, Gherla, 1921, p. 64.

V

ti

>7

r

<


- 199 —

■«

Şi să nu credeţi că nu mi am ţinut cuvântul de Joi până mai de apoi, pentrucâ aşa am fost eu. răbdător şi statornic la vorbă în felul meu; şi nu că mă laud, căci lauda-i faţa: prin somn, nu cercam de mâncare; dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi dec alţii: şi când era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. Ş’apoi mai aveam şi alte bunuri: când mă lua cineva cu răul, puţină treabă făcea cu mine; când mă lua cu binişorul. nici atâta; iar când mă lăsa dc capul meu, făceam câte-o drăguţă de trebuşoară, ca aceea, de nici Sfânta Nastasia, Izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface, cu tot meşteşugul el. (II)

9

}

!

A 5 ,

>

Când, copil, făgădueşte mamei sale, cu lacrimi în ochi, după înde­ lungate şi numeroase pozne, să se cuminţească, se grăbeşte să adauge, in povestirea sa:

In povestirea sa. autorul se teme. uneori să n’o ia razna, atras mereu de vraja trecutului şi de pârdalnieele ..asociaţii de idei". Şi atunci îşi struneşte fantasia cu auto-mustrări repetate: „Insă ce mă priveşte? Mai bine să ne căutăm de-ale noastre". Autorul nu prea ştia teoretic ce-i asta compoziţie, dar îi surprindea toate tainele, în mod intuitiv. Şi cum tocul aleargă şi prinde din zbor crâmpee de amintiri ce nu-s tocmai „în subiect4', scritorul conchide: „In sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată ?“ (II). Iar altă­ dată: „Şi să nu-mi uit cuvântul". (III). Şi încă: „Dar asta nu mă priveşte pe mine, băiat din Humuleşti. Eu am altă treabă de făcut: vreau să-mi dau seama despre satul nostru, despre copilăria petrecută în el şi atâta tot" (ibid.). Instinctul artistic îl mai face să spue: „Dar cerni bat eu capul cu craii şi cu împăraţii (vorbea de Sobieski} etc.), şi nu-mi caut de copilăria petrecută în Humuleşti şi de nevoile mele?" (ibid.). Digresia sa nu fusese totuşi vorbărie fără nici un rost. Cr. cântă să o motiveze, deşi nu vrea s’o mai cultive: „Aşa. era cu cale să fac de la început, dar am ţinut să arăt că Humuleştenii nu-s trăiţi ca în bârlogul ursului, ci au fericirea de a vedea lume de toată mâna". In modul acesta Amintirile din copilărie prezintă o solidă unitate de interes. Revenirile la dreapta linie a povestirii se fac, după cum s’a putut băga de seamă, în chipul cel mai firesc, autorul ţinându-se de rău când îşi uită firul ce trebue să-l urmeze. Acest- procedeu face să se vădească şi mai mult naturaleţea atitudinii şi tonul de povestire orală ce caracteri­ zează scrisul lui Cr. Exemple se pot culege numeroase din paginile cărţii: „aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice". (II). Aiurea, expresia devine pronunţat familiară: „Insă degeaba mai clămpănesc eu din gură. Cine ce are cu munca omului?" (ibid.). Sau: „Mai pasă dc ţine minţe de toate cele şi acum aşa, dacă te slujeşte capul, bade Ioane" (ib.). Ori: „In sfârşit, să nu-mi uit’vorba" (IV)'.’ Cetindu-1, ai uneori impresia că autorul ţi se adre­ sează direct, că ţie personal îţi povesteşte păţaniile sale: „ mai pune la socoteală că şi Trăsnea era înaintat în vârstă" (III). Alteori tonul vor­ birii parcă e acela depănat într’un cerc de ascultători, cărora un glas sfătos le-ar spune: „Insă vai de omul care se ia de gânduri! Uite cum


lîtj

— 200 — te trage pe furiş apa la adânc şi din veselia cea mai mare, cazi deodată, la uricioasa întristare. Hai, mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi drept vorbind acesta e adevărul4* (II). In tonalitatea unor astfel de întorsături de vorbă, familiare, expre­ siile tipice, «idiotismele sau frazele cu mireazmă rustică abundă. Sintaxa lui O. e specific românească şi e mult mai proaspătă, mai personală decât chiar vocabularul lui. „Şi unde s’au adunat o mulţime de băeţi şi fete la şcoală44 (I) — nuanţă de exprimare, care cu greu poate fi redată într’o traducere. Mai mult chiar decât Eminescu, Cr. îşi pierde în tălmăciri toată „armonia44 şd« frăgezimea stilului. Ce să mai zicem de altă expresie atât de vădit autohtonă? „Şi nişte preoţi şi dascăli şi poporeni, ca aceia** „unde nu dă o căldură ca aceea*4, „mi-a tras o chelfăneală*ca aceea** —^ expresie cu înţeles admirativ sau care vrea să precizeze eşirea din comun, raritatea cazurilor ce se semnalează. Proverbele se înşiră des de-a-lungul paginilor . (proverbe cântărite în balanţa unui simţ al sonorităţii şâ°al ritimicei foarte variat) «introduse de obicei prin expresia consacrată: „Vorba ceea: milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă cerni este44 (TI); sau: „Vorba ceea: Lasă-1 măi. — L-aşi lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum44, sau încă: „Vorba ceea: Ursul nu joacă de bunăvoe44 (IV). Alte expresii conţin un pitoresc verbal cât se poate de comunicativ şi de şăgalnic: „Luându-mi rămas bun de la călcăe, fuga la scăldat44 (II) sau: „Şi mama, creştină bună, crezându-le toate lăptoase, după răbuş, cum i le spusesem eu cu măgulele...44 (ibid.). Şi încă: „Mă lasă mare şi devreme cu lacrimile pe obraz44 (II), ori: „Şi nu puteau scăpa bietele mâţe din mânile noastre, până ce nu ne zgâriau şi ne stupeau, ca pe noi** (ib.). Alte expresii- (căci scrisul lui Gr. e izvor nesecat de limbaj pitoresc) sânt adevărate... „găselniţe44 ingenioase, cum e acea din scrisoarea lui Zaharia către Oşlobanu: „Mă închin cu sănătate de la golătate, despueţii din urmă. De n’aveţi ce mânca acolo, poftim la noi să postim cu toţii** {HI). Iar Popa Buligă, grăbindu se să plece de la gazda din uliţa Rădăşenilor, adaugă: „trebue să mă duc mort-copt, căci asta ni-i plugul** (ibid). Pitorescul proaspăt şi hazliu al spuselor neaoşe îl găsim mai ales în formulările mucalite ale lui Mirăuţă din Grumăzeşti, care cerea „pe la tărăbile jidoveşti... ba teacă de cosor, ba căpestre de purici, ba cue de la corabia lui Noe, ba fragi şi căpşuni pentru cineva care pornise într9adaos44 (III). Sau tot în acest capitol: „Oşlobanu prost-prost, dar să nul atingă cineva cu cât e negru sub unghie, că-şi azvârle ţărna după. cap ca buhaiul**. Originalitatea rustică a limbii ne e dată şi de inversiuni: „cumpăra-ni el (Popa Duhu) vara, din banii săi, cofe de zmeură...44 (III) sau de anumiţi termeni locali atât de evocatori: (mama povestitorului se adresează copi­ lului ei): „...ţi-oi lua de la Folticeni o pălăriuţă cu tasmă ş’o cureluşă de cele cu chimeriu**. Şi în legătură cu vocabularul lui Cr. s’a susţinut (Jean Boutiere) că în toată opera celui ce-a scris Amintiri din copilăne, numai 12 cuvinte sânt străine, restul — moldoveneşti. Adică — sânt cuvinte adânc înrădăcinate în vorbirea locală, deşi ca origină unele din ele au sonoritate slavă.

'V


Biblioteca J*'^°tean5 V p A M - C ^

-■ 201 —

„Dulllu Zamfirescu*4 ^— ~ _ .

. Vorbeam mai sus de poezia numelor proprii, de localităţi, înşirate ritmic, am putea, spune, în proza Amintirilor. Iată o frază în care numele comune (termeni de cizmărie), alăturate cu deosebită intuiţie a valorei lor fonetice produc un efect de armonie bărbătească şi aspră: „Gazda, ro­ botind zi şi .noapte, se proslăvea pe cuptior, între şanuri, calupuri, astrăgâci, bedreag, dicbiciu şi alte custuri tăioase, muşchea. piedecă, hască şi clin, ace, sule, cleşte, pilă, ciocan, ghinţ, piele, aţă, hârbul cu călaican, clei şi tot ce trebue unui ciobotar44. (III). Dar ca armonie de stil, ca echilibru verbal —- descrierea Humuleştilor (HI), din care am dat mai sus o parte, rămâne unică: înspre apus-miazăzi mănăstirile: Agapia, cea tăinuită de lume; Vărateeul^ unde şi-a petrecut vieaţa Brâncoveanca cea bogată şi milostivă, şi satele Filioara, hăţaşul căprioarelor cu sprâncene, scăpate din mănăstire; Bălţăteştii, cei plini de salamură şi Ceahlăeştii, Topoliţa şi Occa, care alungă cioara cu perja’n gură, tocmai dincolo peste liotar; iar spre crivăţ, peste Ozană, vine Târgul Neamţului, cu mahalalele Pometea, do sub dealul Cociorva, unde la toată casa este livadă marc; Ţuţucnii, veniţi din Ar­ deal, care mănâncă slănina râncedă, se ţin de coada oilor, lucrează lână şi sânt vestiţi pentru teascurile de făcut oloiu, şi Condrenii cu morile de pe Nemţişor şi piuăle de făcut sumani. Cu toată înşirarea de nume proprii şi de amănunte locale, interesul nu tânjeşte câtuşi de puţin, din cauza efectului estetic de o aleasă intensitate. Altă zugrăvire plină de mişcare şi de vieaţa — şi pe care am reprodus-o, cu alt prilej, în paginile precedente — e acea în care ni se arată cum Popa Buligă, venind să vadă pe tinerii catiheţi, în dimineaţa zilei de „lăsata secului4, cucerit de voia bună a celor de gazdă, se asvârle voiniceşte în joc — „de-i pălălăiau pletele44 şi apoi cinsteşte din băutura cu care îl îmbie cei ce îl primiră cu atâta voe bună. Cursivitatea povestirii se poate surprinde, în toată spontaneitatea ei prietenoasă, în spusele sfătoase ale lui David Creangă din Pipirig, care înşiră părinţilor scriitorului crâmpee de amintiri. (I). Dar mai întâi le laudă şcoala lui Alecu Baloş din Broşteni. unde i-au învăţat băeţii Vasile şi Gheorghe şi acum va duce şi pe nepotul său. Si din una în alta, bunicul David Creangă vorbeşte de Ciubuc Clopotarul, „omul lui Vodă44, care şi el a venit, cu familia povestitorului, din Ardeal, pe la sfârşitul veacului al optsprezecelea, „din pricina papistăşiei mai mult, pe cât ştiu eu44. Un deal îi aminteşte porecla: „dealul Omului44. Acolo fugise David în timpul zaverei, cu nevasta şi cu unii din copii, căci pe Ioana o uitaseră în albie, pe prispă. Dar s’a reîntors, călare, şi a scăpat-o din mâna Turcilor.. Ciubuc Clopotarul s’a călugărit, mai apoi, la Mănăstirea Neamţului, „mai cu toţi haidăii lui44. Şi după lungi povestiri atât de mişcătoare şi variate, bătrâ­ nul din Pipirig încliee: „Aşa-i că voi habar n’aveţi de toate aceste, de nu v’aşi fi spus eu, zise bunicul oftând?44 Redare cu mijloace mai simple şi totuşi mai caracteristice şi mai reale, rareori întâlnim în toată literatura noastră epică.

16*1


- 202 Cr. totuşi nu scrie spontan., deşi efectul este totdeauna firesc. Manus­ crisele sale ne arată ochilor ştersături numeroase şi chin, pentru a nimeri fraza care „să exprime adevărul". Stilul său e deci lucrat. întâi, fraza se aşterne direct, nedată la rândea. Apoi autorul — care, din instinct artis­ tic, urmărea preceptul lui Boileau, de care fără îndoială nici n-auzise: „dacă scriu patru cuvinte, şterg trei" — introducea expresii moldoveneşti pline de pitoresc, fonetisme provinciale şi mai ales presăra în scrisul său proverbe, pe care nu le găsea uşor pe plac, ci le încerca unul câte. unul, până ce sunetul lor i se părea limpede, ca al unei monede alcătuită din cel mai curat metal. Proverbele în proza lui Cr. sânt ca rimele în versuri; poţi avea multe la îndemână, dar întrebuinţezi numai pe cele mai capa­ bile de a servi şi ideea şi eufonia. S’a vorbit şi de unele „pete" ale Amintirilor**: mahalagismul unor expresii, de ex. (Jean Boutiere) : cearta dintre Părintele Oşlobanu şi Pă­ rintele Duhu. Dar nu trebue să uităm că acolo personagiile vorbesc ..cum ti-e vorba" şi Cr., ca şi Caragiale, nu face decât să înregistreze. Altă „pată" e critica gramaticii lui Măcărescu (Ibrăileanu). Termenii ştiinţi­ fici. „livreşti", contrastează neplăcut cu alţii populari. Aici glăsuia, cum s’a spus, mai mult institutorul. Şi în adevăr, un fragment ca acesta sună foarte curios, din pricina tonului foarte puţin adecvat întregului popular al povestirii: „unele (gramatici) raţionate, altele desvoltate şi tixite de complimente, care — trebue spus fără compliment — îţi explică.... până oe nu mai înţelegi nimică". (III). Dar ceea ce e şi mai neplăcut e când au­ torul, lunecând pe nesimţite pe panta vorbirii glumeţe, nu găseşte tot­ deauna numai cuvinte de efect, ci poposeşte şi în preajma unor expresii cam eftine şi trase de păr. „Să nu vă pară şagă, .spune el într’un rând: de la Neamţ până la Iaşi e cât de la Iaşi până la Neamţ: nici mai mult, nici mai puţin". (IV). Altădată expresiile sau vorbele sânt în adevăr vulgare: pedepsie, am şparlit-o la baltă, mai fiecare tovarăş al meu fur-luase câte ceva, Dumnezeu să-l iepure, atc. Ca şi în graiul poporului, găsim şi în Cr. destule devieri de la corecti­ tudinea acordului, a gramaticii: „slănină şi făină în pod este deavalma", (II), „câte drăcănii le vine la cap... toate le fac" (ibid), „puneţi-vă de făcut... parascovenii câte vă place<( (ibid.), „Pavel cu pieptul ars şi ton cu călcâiul fript şedea la o parte gâfâind", (III), „mJa răzbit foamea şi setea" (ibid.), „mai numai barba şi punga te făcea să calei a popă" (ib.). Cr. strecurase câteodată şi neologisme. In Convorbiri literare pusese cuvântul curaj, care în ediţia, a cărei corectură a. făcut-o în mare parte autorul, fusese înlocuit cu inimă. De asemenea nu întrebuinţează totdeauna moldovenisme. Adeseori se sileşte să scrie literar; alternând vorba moldo­ venească şi acea literară. De ex. Vorbeşte mama povestitorului: ,,Bine-ţi şede... să umbli lela pe drumuri în halul acesta şi să mă laşi tocmai ia vremea asta fără leac de ajutor". (II). Tot mama lui 'Cr. spune altădată, (IV) : „La mine nu se trec de acestea(i. E şi aici, din partea lui Cr., un înalt simţ artistic al economiei verbale. Scriitorul îşi dă seama că un singur

VV

\

zS


'

— 203 cuvânt caracteristic în frază îi .dă întreaga coloratură dorită, m Cum spuneam. Ci. n a reuat graiul personagiilor sale numaidecât si totdeauna pur moldoveneşte, ci a ţinut, în general, să-i împ^nte o toratoă speşarea^liSra^’^a frazee^Sme Ş1 Ca voeabu’lar) păstrând- pe alocuri înfăţiDialogul „Amintirilor* ‘ este extrem de vioi, săltăreţ şi firesc — totuşi de aici şi pana la dialogul unei comedii dramatice, cum au susţinut câţiva ca ar fi putut scrie €r„ e cale lungă. (De altfel, un fragment dintr’o „piesă de teatiu a sa, ramasă în manuscris şi publicată postum, e desigur la­ mentabila ca valoare). Hotarît, autorul lui Harap Alb nu se găsea la largul său decât în. epică şi acolo dialogul presărat şi strâns între fraze descrip­ tive şi narative estimai personal şi mai reliefat decât într’o înscenare cn orice preţ dramatică. O replică scurtă, de pildă, caracterizează un om: v ” oiu Doamne, Davide, cum nu te mai astâmperi; de ce ai scos băiatul din casă pe vremea asta? — Ca. să te miri tu, Nastasie, zicea bunicul44. (I). In şase vorbe a zugrăvit^ parte din sufletul omului aşezat, care ştie ce face şi care, mai cu seamă, nu lua prea în serios spusele cicălitoare ale unei femei — de altfel bună şi miloasă, atât de miloasă încât „bocea toţi morţii din ţintirim, fie rudă, fie străin, fără deosebire44. Caracteristica următoare întăreşte şi mai mult fizionomia schiţată mai apoi, într’o frază:,, Bunicul însă era aşezat la mintea lui; îşi căuta de trebi cum ştia el şi lăsa pe bunica într’ale sale, ca un cap de femee ce se găsea44 (ibid).

/A

încheind, ţin să arăt că din toate episoadele Amintirilor, nici unul nu mi se pare mai măreţ, mai înfiorător de emoţionant, prin taina simplă pe care o ascunde, decât acela în care ni se povesteşte plecarea lui Ci. la Iaşi, în căruţa lui Moş Luca. Pleca umil, arnărît, fără de voe — însă pleca spre glorie. Parcă avea o presimţire de ceea ce-1 aştepta, acolo, în prăfuita ca­ pitală a Moldovei. Nu se îndura să se despartă de meleagurile dragi ale tinereţii fără de griji: „Cum nu se dă scos ursul din bârlog... aşa nu mă dam eu dus din Ilumuleşti, în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Soeola, după stăruinţa mamei44. (IV). Iar tot acolo: ,Nu mă duc, mamă, nu mă due la Soeola, măcar să mă omori. — Degeaba te mai sclifoseşti, Ioane44... îi răspunde mama sa Aşa dar biata mama a Im Cr., care ţinea atât de mult ca feciorul ei sa se faca popa, l-a împins cu au­ toritate clârză şi sigură, către slava literară, pe care nu i-o banuia. Şi n a ii) \stfel dc ex, când cineva ar vrea să reproducă vorbirea stricată a unui per­ sonaj n’ar avea nevoe să imite toate cuvintele aceluia, transcriindu-le pocit ci va strecura doar din când în când câte un cuvânt mai conturat şi scopul astfel, va fi atins Eminescu critică pc Mecsandri, din acest punct de vedere, aratand ca în piesele lui „Ovreiul vorbeşte ovreeşte, Grecul greceşte, astfei mcât te nun de ce .arbul nu vorbeşte sârbeşti \ (Repertoriul nostru teatral. Familia, 1870, Nr. 3).


204 cruţat mijloace ca să-şi- îndeplinească voinţa: îl sileşte, îi ameninţă cu bătaia, face apel şi la autoritatea paternă a bărbatului ei, care rosteşte po­ somorit: „Mai rămâne vorbă despre asta?... Are să urmeze cum ştim noi nu cum vrea el, că doar nu e de capul său**. Amândoi părinţii, deci, îl pun pe drumuri, — botărît şi pentru totdeauna. In sărăcăcioasa căruţă a lui Moş Luca, trasă de „doi cai, ca nişte zmei**, pornea un viitor mare pro­ zator, un strălucit artist „în devenire**, ce se îndrepta spre locul pe care i-1 hărăzise Dumnezeu, ca să-şi răscolească şi să-şi cultive toate însuşirile ce dormeau în el şi aşteptau minunea care să le trezească. Puţin de tot lipsea să nu rămâe acasă. Un pas şovăelnic din partea părinţilor, o boală — şi nimeni n’ar mai şti astăzi de Creangă. Câţi n’or mai fi fost, până mai dăunăzi, în munţi, la fel sau aproape la fel cu dânsul! Coşbuc spunea că era cât pe ce să rămâe rapsodul satului său, dacă împrejurările nu l-ar fi îndreptat spre Cluj, apoi spre Bucureşti şi spre glorie. In clipa plecării, bietul Creangă n’a mai putut spune nimic mamei sale de planurile ce avea... de a se călugări (lucru pentru care desigur că ar fi fost şi mai puţin chemat, decât a fost pentru preoţie), căci cea care veghea ca destinul să se împlinească îl ,.şi ia repede, repede la pornit**. Şi pe când Mogorogea, Oşlobanu, Trăsnea, rămân în dulcea lor mediocritate rurală, Ci*, cu Zaharia Gâtlan. se duc... „dracului de pomană**. Cât de zglobiu se vor fi perindat pe dinaintea ochilor plânşi ai lui Nică a lui Ştefan al Petrei, pe drumul surghiunului său, icoanele acelei dimineţi, când „fetele şi flăcăii (din Humuleşti) gătiţi frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat în toate păr­ ţile, cu bucuria zugrăvită pe feţe**. (IV). Şi în curând ajung la I'aşi şi trag lângă Seminarul, în â cărui curte stăteau şi preoţi şi mireni... „mărturisindu-şi unul altuia păcatele** (ibid.). Ce-a devenit Zaharia Gâtlan. tova­ răşul de drum al lui Cr.? S’a cufundat, chiar de atunci, în neantul uitării, din care l-a trezit o clipă, totuşi pâîrtru eternitate, talentul povestitorului înzestrat. Acesta răniâhe'Şă.-şfrţârj.e gJ#Âi.p.e pământ, până în ceasul cânds’a încumetat să-şi' ia zborul. Un sfert de veac, aproape, i-a trebuit Humuleşteanului, până să ke ^oâta' affirntâ: un sfert de veac de trudă, de mizerii, de amare necazuri,1.-.^,umilin«ţi. de vegetare. Şi apoi Soacra cu trei nurori deschide, pentru povestitorul ce nivre-uşe'â'a se recunoaşte, un drum luminos şi larg, care nu mai semăna cu cel străbătut de mult, în căruţa lui Luca Moşneagul. E foarte drept ceea ce s’a susţinut că I. Cr. e o apariţie unică la noi, şi că un Eminescu mai poate să se nască, pe când un scriitor ea acel al „Amintirilor** — nu, deoarece împrejurările, condiţiile de trai ale satului actual sânt mult transformate. Legătura tot mai directă cu oraşul, intro­ ducerea în cadrul rustic a invenţiilor, a „civilizaţiei**, fac cu neputinţă aproape păstrarea atmosferei de patriarhalitate naivă... Sânt atâţia săteni astăzi care vorbesc „pe radical**, chiar în sate de munte. Şi dacă înzestratul Jlumuleştean, acum 50 de ani, mai strecura câte un uşor neologism în proza sa (curios, conta, etc.), ce să mai spunem de un Cr. azi? Şi chiar dacă ar scrie într’o limbă extrem de curată şi încă firescul, frăgezimea atitudinii

r

s

s)

x-

JL.

yf-


— 205 n’ar mai putea fi aceleaşi. S’a mai susţinut că I. Or. este Homer al nostru... Un Homer mai e astăzi, însă, posibil? Cu atât mai preţioasă deci trebue să ne fie o operă, care nu are sorţi de a mai fi cândva reluată într’un chip oarecare. „Aimez ce que jamais vous ne verrez deux fois“. In Amintiri din copilărie e un farmec insinuant şi blând, care te re­ cheamă să revii în lumea lor de colori însorite. E o bucurie a sufletului să retrăeşti clipele umile în sine ale unei existenţe predestinate. E ceva tainic, nedefinit, în rândurile proaspete ca un răsărit de soare senin, văzut prin prisma aducerii aminte. E ceva din vraja ce ne-au lăsat în inimă pozele policrome, din cărţile foiletate în anii primelor dibuiri în vieaţă. „Un suflet palpită acolo“ — cum a spus un critic englez, despre opera ce am încercat să evoc în rândurile de faţă.

■-7

■7Y

piU’.kcâ i> vra ^re „Dutflu Zamfirescu41^


i

.

' •

.

- :•

-

v: 7

: '

r

v.<

i

O

*

A. <

■i /-

\


^o2

INDICE (NUME DE PERSOANE) *)

Agârbiceanu (I.) —114. Alembert (d’) — 185. Alexandrescu (Gr. I.) — 191. ‘Alexandrescu (Gr.) — 6, 17, 18. 37, 38,45, 48, 53, 58, 61, 62, 63, 64,65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72,73, 75, 76, 77, 78, 79. ' 80, 81, 82, 83, 84, 85. 86, 87. 89, 90, 91, 92, 100, 121, 127, 160. Alecsantiri (V.) — 7, 16, 21. 22, 29, 30, 31, 34, 55, 56, 57, 58, 59, 72, 73, 75, 76, 79, 90, 91. 95. 100, 101, 105. 109, 110, 111, 112, 113, 116, 117, 120, 148, 173, 196, 203. Alexandru cel Bun. — 101, 103, 173. Alexiu (V.) — 146. Aliem (M.) — 133. Aman. — 114. Ampere (J. J.) — 56. Anacreon. — 20. Andronescu (Gr.) — S. A(nglesv Baron d’) — 99, 100. Apostolescu. (N. I.) — 40, 49, 62. 97, 98, 101, 110,111, 121, 133. Arald. — 145. Arbore. — 105. Aron-Vodă. — 110, 124.

Asaclii (A.) — 114. Asachi (Gh.) — 88, 101, 113, 114, 118. Asse (Eug.) — 26. Aubigne (Agrippa d’) — 22, 102. Audebrand (Philibert) — 187. Andin (J. M. V.) — 112, 133. August. — 68. îBaba Novac. — 130. Baboianu (N.) — 178. Baidaff (L.) 99. Băleescu (N.) — 6, 40, 46. 55, 57. 58, 120. 121, 122, 123, 124, 125, 127. 130, 132, 133, 134, 135, 136. 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143. Baloş (Alecu) — 201. Balş (Vasilică) — 13, 18. Baour Lormian. — 22. Baritz (Gh.) — 96. Barrois (Robert le) — 184. Basta (George) — 122, 131. Bastrat. — 1S4. Bathori (Andrei) — 122,124.128, 129, 132, 140. Bathori (Sigismund) — 124, 125, 131, 133. Bathori (Ştefan) — 129. Baudrillart. — 184.

*) S’au trecut în această listă nume âc familie şi câteodată (când era vorba de personagii ale unor opere literare) şi poreclele sau vocabulele ce pot ţinea loc de nume de familie. Nume de botez sau corespunzătoarele lor au fost menţionate numai atunci când ele aparţineau unui cap încoronat sau şef de popor.


- 208 —

i

i

Pazancourt. — 184. Beauharnais (Mme) — 25. Beldiman (Al.) — 20. Beldiman (Dim.) — 7. Beranger. — 66. Bemoulli. — 184. Berze (Iiugues de) — 24. Bianu (I.) — 11. Bob Fabian (V.) — 31. Bodnărescu (S.) — 116. Budrângă (Moş) — 193. Boerescu. — 182, 183. Bogdan-Duică (Gk.) — 5, 6, 7, 12, 20, 24, 28, 31, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 42, 45, 48, 49, 50, 51, 54, 55, 75, 91,110. Boileau. — 61, 62, 63, 66, 67, 68, 70, 72, 73, 78, 83, 84, 88, 90, 91, 92, 101, 202. Bois-Reymont (du) — 185. Boliac (C.) — 137. Bolintineanu (D.) — 31, 36, 37. 38, 41, 42, 55, 60, 75, 90, 115*. 116, 117, 121, 138, 139, 140. 152, 176. Bordeliers (Albert des) — 40. Bornemisa. — 124. Botez (C.) — 20, 22. Boutiere (Jean) — 190, 191, 200, 202. Boue (A.) — 184. Brâncoveanca. — 201. Brătianu. — 184. Braunschwig (Marcel) — 37. Breazu (I.) — 134. Bruyere (La) — 182, 183. Buligă (Popa) — 193, 200, 201. Byron (Lord) — 85, 91, 121. Călinescu (G.) — 116. Câmpineanu (I.) — 69, 74, 75, 76, 78, 134. Cantacuzino (Gr.) — 73, 75. Cantemir (Const.) — 94, 97, 99 Cantemir (D.) — 97, 98, 100. * Cantu (Cesare) — 134 Caragiale. — 41, 51, 144, 202. Caraiman. — 130.

Cardaş (Gli.) — 180. Gârlova (Costacke) — 37. Cârlova (George C.) — 36. Carlova (V.) — 5, 35, 36, 37, 38 39, 40, 41, 42,43, 44, 46, 4?! 49, 50, 52, 53,54, 55, 56, 57 58, 59, 60, 68,90, 127, 138. ’ Carol XII._ 96, 133. Carol (Principele) — 182 Carp (P. P.) — 181. Chateaubriand. — 37, 133, 137. Charles IX — 133. Cliendi (II.) — 49, 162. Clienedolle. — 43. Chirileanu (G. I.) — 15. Christopol (Ath.) — 20, 27. Cioculescu (Ş.) — 189. Ciorănescu (Al.) — 36. Ciubuc (Clopotarul) — 201. Ciura (Al.) — 148. Clement. — 83. Colardeau. — 20, 21, 22. Coligny. — 133. Golle. — 93. Conachi (C.) — 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19. 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 36, 61. Constantin eseu (Emilian I.) — 189. Corbaz. — 11S. Corneille. — 31, 147, 151. Coşbuc. — 50, 55, 114, 140, 163, 204. Costache (Veniamin) — 7. Costin (Miron) — 94, 102, 110, 140, 192. Costin (Nic.) — 96, 110. Costinescu. — 174. Cottin (M-me) — 7, 93. Crăciun eseu (I.) — 184. Creangă (David) — 192, 201. Creangă (I.) — 6, 28, 160, 189;490r-494T-492r495r197, l-98r_. m^0r-^V2Q'3-? -20^ 205. Cremieux (Benjamin) —170, 171.

.

!

f


— 209 — (’reţeanu (Gh.) — 31. (-ucu (Stelian N.) — 189 19^ Cugler-Poui (Matilda) -1 26. Cuza. — 109. Dabija Vodă. — 13. Daffis (Paul). — 100. Dame (Fred.) — 179. Damianovici (C.) — 109, 118. Dau? (L.) — 101. Decamp. — 187. Delacroix. — 187. Delavigne. — 185. Delavrancea. — 61 Delille. — 20, 24. Demetrescu (Al.) — 118. Demetriescu (Angliei) — 151. Densusianu (Aron) — 8, 67. Densusianu (Ovid) — 37, 45, 59, 90, 91, 100, 106, 108, 119. 130, 132, 134, 148, 190, 195. Despot Vodă. — 110, 113, 117. Diderot. — 66. Dimaclii (N.) — 7. Donici (Al.) — 78, 79, 80 Dorat. — 20, 22, 43. Dragomirescu (M.) — 62, 189. Drouhet (Cb.) — 10, 15, 19, 20, 21, 62, 78, 83, 84, 85, 88, 91, 112. Dubroca. — 100. Dufresnel. — 20. Duhamel. — 21. Duhu (Părintele). — 202. Dulong. — 185. Dumas-fiul (Al.) — 93. Dumas-pere (Al.) — 112, 190. Dunoyer. — 184. Dupuîs. — 99 Ecaterina II. — 180. Eliade (Pompiliu) — 19, 20, 22, 28, 49, 62, 69, 73, 86, 90. Emineseu (M.) — 6, 12, 18, » 30, 31, 32, 33, 48, 50, 53, 59, 61 63 76 115, 116, 124, 140, 144 145 147, 148 149, 15 h 153, 154,’ 157, 159, 160, 162,

163, 164, 166, 168, 169, 170,

î™ m' 175> 176- 177

118, 179, 180, 181, 182, 183 184, 185, 186, 187, 188, 194. 200, 203, 204. Fantasio. — 181, 183. Fenelon. — 63. Ferry (Jules) — 184. Filitti (I. C.) _ 37. Fontaine (La) — 63, 73, 91, 165, 190. Fontanes. — 20. Fontaney (A.) — 26. Fotino (Dionisie) — 100, 140. Gâldi (Lâszlo) — 149. Galeş (Winthe) — 133. Gârleanu (Em.) — 73. Gâtlan (Zabaria) — 204. Gautier (Th.) — 147, 182, 185, 186, 187, 188. Găzdaru (D.) — 23. Ceorgescu (I.) — 134. Gheorghe din Moldova. — 17.. Ghiaeioiu (V.) — 6, 94, 97, 110. 112, 114. Ghibănescu (Gb.) — 82, 91. Ghica (I.) — 61, 62, 66, 68, 120 Gibbon. — 120. Gide (Ch.) — 184. Gilbert. — 19. Girard (Bernard de) — 131. Goetbe. — 185. Gorciaeov (Principele) — 173. Gorjan (Gberasim) — 36. Gorovei (Artur) — 146. Grama (Al.) — 166. Grandea (Gr. H.) — 27. Guardin (J. M.) 184. Halevv. — 1^0. Haneş (P. V.) -108,114, 118. Uarap Alb. — 190, 198. Harpe (La) — 83. I-Iasan (Paşa) — 140. Hasdeu. — 124•l Heine. — 24, 162. 14


— 210— Heliade-Rădulescu. — 24, 25, 35, 36, 37, 38, 49, 50, 54, 57, 59, 72, 77, 78, 80, 88, 91, 137. Helvetius. — 182. Herescu (N. I.) — 166. Hetzel. — 187. Horaţiu. — 19, 83, 84, 87, 88, 90 Hrisoverghi (Al.) — 38. Hugo (V.) — 25, 38, 44, 45, 93, 1107, 112, 133, 182, 187. Hyqrzs. Iablonowski. — 98, 99. îbrăileanu (G.) — 9, 10, 15, 19, 28, 28, 33, 34,. 38, 42, 48, 72, 75, 91, 147, 189, 202. Ionescu (Ioan) — 184. Iorda (Marin) — 117. Iorga (N.) — 7, 9, 11, 14, 20, 37, 69, 83, 90, 99, 100, 101, 104, 106, 111, 114, 115, 116, 117 losif (St. O.) — 58. Joncquieres. -r- 97. Josse (Monsieur) — 182. Kamutki (Wolfgang) — 131. Kara-Ciauş. — 122. Ivendi. — 124. Kiraly (Albert) — 122.' Koek (Paul de) — 183. Kogălniceanu (M.) — 93, 100. 101, 118, 120, 140. Lăcusteanu (Gr.) — 37. Laforgue (Jules) — 12. Lamartine. — 25, 31, 35, 38, 43, 44, 49, 50, 54, 73, 86, 91, 133, 166, 187. Lamennais. — 137, 138. Laplace. — 185. Laporte du. Theuil. — 20. Laprade (V. de) — 166. I.ăpusneanu (Alexandru) — 101, 102, 103, 104, 106, 107, 109, 110. 111. 113, 115, 116, 117, 131, 133. Laski (Albert) — 117. Lavelaye (Emile de) — 184.

Lazar (Gh.)—52. Lebrun. — 20. Lecca (Haralamb Gh.) — 48. Leclercq. — 118. Leonard. — 19. Leroy Beaulieu. — 184. Lesage. — 118. Lescinski (Stanislas) — 96. Letourneur. — 20. Levrault (Leon) — 47. Longos. — 47. Lope de Vega. — 112. Louis XY. — 182. Lovinescu (E.) — 38, 90r 96, 97, 98, 100, 101, 111,. 112, 111, 116. Luca (Vlădica) — 37. Ludovic XIV. — 181. Macărescu. — 202. Maliomet I. — 133. Mahomet III. — 124. Maior (P.) — 24, 93. Maioreseu (T.) — 147. Mako (George) — 130. Malassis. — 99. Manoliu (Radu) -— 166. . Manuel (Eug.) — 27. Marbeau (Edouard) — 184! Marilhat. — 187. Marinescu (G.) — 101, 133. Marmontel. — 20. Maro (Ion) — 124. Marot (Clement) — 20, 75. Martel (Ch.) — 131. Martin (N.) — 26. Mavrocordat (N.) — 96. Medicis. — 133. Meilhac. — 150. Menelaos. — 150. Merimee (Pr.) — 93, 102, 110, 111, 112, 118. Meteş (St.) — 96. Michel (Louise) — 183. Mielielet. — 134, 135. Miele (Veronica) — 178. Mieo (Nieolăe) — 128.


— 211 — Mihai Viteazul. — 46, 120 121 122, 123, 125, 126, 127, 13oi 131, 134, 135, 136, 138, 139. 140, 142. M'inea (I.) — 104. Mirabeau. — 56, 183. Mirăuţă clin Grumăzeşti. — 200. Mogorogea. — 192, 193, 204. Moli&re. _ 31, 62, 66, 78,181,182. Mollevant. — 20. Momuleanu (Barbu Paris) — 78, 89. Montegut (Em.) — 24. Montesquieu. — 183. M'oruzi (Alex.) — 13. Moţoe. — 101. 102, 103, 105, 112, 115, 116, 117. Movilă. — 115, 116. Mu rara şu (D.) — 31, 32, 36, 140, 147, 174, 180.' Mureşeanu. — 56. Musaeus. — 20, 36. Musset (A. de) — 25. 34. 84, 91, 183.

<£■

Napoleon. — 178. Naum (T. A.) — 19. Neculce (Ion) — 110. Nedioglu (Gh.) — 5. Negri (C.) — 19, 22. Negri (Zulnia) 8, 10, 11, 13, 26, 34. Negruzzi (C.) —6. 22; 38. 79, 93, 94, 95, 96, 97, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 114. 115, 116, 117, 118, 119, 131, 133, 190. Negruzzi (Iacob) — 63, 116, 180. Nerval (Gerard de) — 183, 185, 187. Nesselrode. — 180. Nica (G.) — 145. Nică a lui Costacbe. — 198. Nică a Petricăi. — 193. Nică a lui Ştefan a Petrei. — 204. Nicolae (Marele Duce) — 182.

Oclobescu. — 36, 37, 57, 72, 99, 102, 106, 107, 108, 118, 119. 120, 121, 127, 142. Ohsson (DJ) — 184. Oprescu (G.) — 91, 137. Ordog (Blasie) — 125, 128, 129. Orleanu (G. G.) — 118. Oşlobanu (Părintele) — 193, 200, 204. Ossian. — 91. Ovidiu. — 20. Paleoeapa. — 184. Paleologul (Ioan II) — 101. Panaitescu (P. P.) — 120, 123, 124, 133, 134. Pann (A.) — 24. 28, 88. Panu (G.) — 162. Papadopol-Calimah (Al.) — 7. 8, 20. Papahagi (Tache) — 146. Paris. — 150. Pasteur (L.) — 182. Păucescu (Gr.) — 181. Paul (Radu I.) — 31. Păun (V. D.) — 58. 93, 110. Petraşcu (N.) — 166. Petrino (A.) — 113. Petrino (D.) — 12. Philippide (Al.) — 166. Fillat (I.) — 162. Pindar. — 166. Piron. — 19. Pompiliu (Miron) — 7. Pope. — 20. Popescu-Telega (Al.) — 112. Popovici (D.) — 137, 149. Potez (H.) — 43. Potoski. — 98. Ponillet. — 185. Precup (Dr. Emil) — 198. Prepeleac (Dănilă) — 190. Prudhomme (Josepb) — 183. Pumnul (Aron) — 19, 22, 32, 36. 101. Putoiana (Maria) — 138.


— 212 — Querard. — 100, 121. Racine. — 27, 78, 85. Racoviţă (N. Gr.) — 93, 110. Rafael. — 148. Rambouilleţ (Marchiza de) —72. Rarincescu (Mariana). — 142. Raşcu (I. M.) — 5, 6. Raţiu (Dr. I.) — 36, 37. Răzvan-Yodă. — 120, 123, 124. Renan. — 183, 184. Resnel (du)- — 20. Rimbaud. — 59. Rochefoucauld (La) — 183. Roman (I. N.) — 19. Ronsard. — 35, 61. Roset (Iordache) — 94. Rosetti. — 134, 173. Rotrou. — 185. Rousseau (J. B.) — ■ 85. Rousseau (J. J.) — 23, 24, 25, 77, 85, 193, 195*. Rudolf. — 135. Russo (Al.) — 13, 31, 72, 121. Ruxanda (Doamna) — 103,-105, 107, 115, 116, 117, 131. Şăineanu (L.) — 190. Saint-Ange. —r 20. Sainte-Beuve. — 133. Sân-Georgiu (I.) — 185. Sand (George) — 182, 183, 184. Săndulescu (I.) — 112. Sapbo. — 24. Săulescu (Gh.) — 108. Say (J. B.) — 182, 184. Scott (Walter) — 112, 137. Scribe. — 185. Scurtu. — 175, 180, 181. Scurtescu (N.) —117. Şerban (N.) — 170. Shakespeare. — 91. Sechele (Anton) — 103. Simond (Ch.) — 185. Sinan. — 139, 140. Şincai (Gh.) — 140. Sion (Gh.) — 8.

Slăniceanu (Generalul) 174 Slavici. — 185. Sobieski. — 98, 99, 100, 199. Souvestre (Emile) — 94. Sorbul (M.) — 140. Spancioc. — 102, 105, 116, 117. Stavrinos. — 140. Ştefan a Petrei. — 192. Stroici. — 102, 105, 117. Sturdza (Ioniţă Sandu) — 7. Suţu. — 82. Tacit. — 120. Taibout (de Marigny E.) — 184. Taine. — 135. Talleyrand. — 178. Ţandură Vasile. .— 191. Tasso. — 80. Teocrit. — 47. Teofan (Mitropolitul) 104, 105. Thierry (A.) — 125, 133, 134, 135, 136, 137, 141. Thomas. — 31. Ţimiraş (N.) — 193. Tocilescu (Gr.) 98. Tomşa. — 102, 103, 117. Ţincu (N.) — 36, 37. Tipeiu (M.) — 27, 35, 48, 55. Toroipan. — 117. Torouţiu (I. E.) — 180. Trahard (Pierre) — 119. Trăsnea. — 204. Trausner (Luca) — 131. Trivale (I.) — 71. Tucidide. — 120. Turbincă (Ivan) — 190. Ureche (Gr.) — 110, 112. Tjrechia (Y. A.) — 110. Vacărescu (Alecu) — 27, 28. Yăcărescu (Iancu) — 12, 25, 27, 28, 38, 45, 48, 55, 56, 57, 59, 61, 62, 63,'64, 65, 68, 69, 78, 79, 82, 91, 118, 134. Yăcărescu (Ienache) — 23.

-v.


— 213 — Văcărescu (Nicolae) — 24. Vaillant. — 36, 63, 83. Verlaine. — 152, 169. Veme (Jules) — 183. Veveriţă. — 102, 117. Viau (Th. de) — 67. Vigny (A. de) — 187. Viquesnel (A.) — 184. Virgil. — 47. Vlahuţă (Al.) — 12, 54, 61. Volney. —< 38, 40. Voinescu II (I.) — 27, 47, 75, 76. 78, 79, 89', 90, 101, 134. Voltaire. — 18, 20, 36, 61, 62, 68. 73, 78, 83, 84, 85, 86, 87, 88!

a

90, 91, 92, 96, 97, 133, 173, 180, 182, 185. Wilhelm Cuceritorul. — 136. Worms (Ferd.) — 184. Xenopol (A. D.) — 123, 134. Young. — 21. Zamfirescu (Duiliu) — 142. Zarafirescu (G. M.) — 117. Zâne (G.). — 134, 141. Zilot Românul. — 134.



î

CUPRINSUL Pag.

•>

C. Conachi: Alcătuiri şi tălmăciri.................................... 1. Ediţii şi scrieri. — 2. C. în cadrul vremii sale. — 3. Literat sau diletant? — 4. Poezia iubirii la C.: a) iubirea uşuratecă; b) iubirea adâncă.—5. C. poet analist. — 6. Subiecte diverse. — 7. Atitu­ dinea faţă de vieaţă. — 8. Atitudinea faţă de natură. — 9. Chestiunea socială. — 10. Arta: ima­ gini. — 11. Versuri lapidare, ritmul, rimele, solecisme, barbarisme. — 12. Influenţe străine asu­ pra lui O.; influenţa franceză (clasică, mo­ dernă). — 13. „Soarta'4 poeziilor lui C. — 14. Răsunetul poeziei acestuia asupra contemporanilor şi a urmaşilor. — 15. încheiere.

7—34

Poeziile lui Vasile Cârlova ........................................................... Ce a scris; ce i se atribue. — 1. Ruinurile Târgo-. viştei. — 2. Păstorul întristat. — 3. Inserarea. — 4. Rugăciune. — 5. Marşul. Cea mai reprezentativă poezie a lui Cârlova. — Cel dintâi poet modern ? — însemnătatea lui Cârlova în literatura noastră.

35—60

Epistolele lui Gr. Alexandrescu .................................................... Epistola în literatura noastră. — Epistolă marelui logofăt I. Y acareseu. — Epistolă familiară D-lui Colonel I. Cămpineanu. — Epistolă D-lui Maior Yoinescu II. — Epistolă D-lui Alexandru Donici.— Epistolă către Yoltaire. — Versificaţia la Gr. Alexandrescu..— Alexandrescu emul al clasicilor francezi. — Personalitatea complexă a scriito­ rului: influenţe clasice şi romantice. Tempera­ mentul său. — Substraturi sufleteşti.

61—92

C.

93—119 Ne'gruzzi: .Nuvele istorice..................... • •................. Geneza inspiraţiilor. — Repertoriul nuvelelor isto­ rice — Cântec vechi. — Regele Poloniei şi Domnul


— 216 Pag.

*

Moldaviei. — Sobieski şi Românii. — Alexandru Lăpuşfieanu: însemnătatea nuvelei. — 1. interesul trezit de ea: reproduceri şi tălmăciri. — 2. Con­ ţinutul nuvelei. — 3. Caracterul ei dramatic. — 4. Interesul ei estetic. — 5. Documentarea auto­ rului. — 6. Coloarea locală. — 7. Antiteza; Ele­ mente imaginate şi altele reale; o trăsătură preg­ nantă a eroului. — 8. Alte personagii. — 9. Zu­ grăvirea colectivităţii. — 10. Descrierile în nuvela lui Negruzzi. — 11. Dialogul. — 12. Stilul. — 13. Limba. — 14. Ideologia scriitorului. — 15. Iz­ voarele de inspiraţie: a) din literatura noastră: Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce; b) din litera­ tura străină: Merimee, V. Hugo, Al. Dumas-pere, J. M. Y. Audin, Lope de Vega. — 16. Influenţa nuvelei lui Negruzzi asupra contemporanilor şi a urmaşilor: a) Alecsandri; b) Gh. Asachi; c) I. Agârbiceanu. — 17. In genul dramatic: a) D. Bolintineanu (Al. Lăpuşneanu) ; b) Eminescu; c) Samson Bodnărescu; d) D. Bolintineanu (DespotVodă); e) N. Seurtescu; f) Alecsandri; g) (A. M. Zamfirescu; li) Marin Iorda. — 18. Odobescu şi Negruzzi. — 19. Originalitatea nuvelei Alexan­ dru Lăpuşneanu. Temperamentul scriitorului. N. Bălcescu: Istoria Românilor sub Mihai-Vodă Viteazul.. 120—143 I. 1. Chestiuni preliminare. — 2. Concepţia, de bază a lucrării1. — 3. Tonul admirativ şi avântat al mono­ grafiei. — 4. Atitudinea autorului faţă de eroul său. — 5. Democratismul lui Bălcescu. — 6. Ati­ tudini ideologice ale lui Bălcescu: unirea neamu­ lui; relaţiile eu străinii. — 7. încrederea într’o justiţie imanentă, în misiunea naţiei; popoarele plătesc greşelile lor. Fapte crunte din trecut. — 8. Elemente curioase spicuite din lucrarea lui Băl­ cescu. Idei profetice. II. Arta autorului. — 9. Varietatea speciilor de corn. ' poziţie. Lirism abundent. Retorism. Elemente per­ sonale în naraţie. — 10. ,.Pagini de antologie*'; aspecte de epopee. — 11. Discursuri. — 12. Por­ trete. — 13. Descrieri. — 14. Stilul. III. Influente literare în opera lui Bălcescu. 15. Cantu, Mi chel et, Thierry. — 16. Chateaubriand. — 17. Lamennais. — 18. Atitudine simpatică faţă de unii scriitori români. — 19. Influenţa unor părţi din monografia lui Bălcescu asupra scriitorilor noştri: Bolintineanu. — 20. Eminescu, Coşbuc, M. Sor— 2.1 _ fsl)✓t/v

t/

y "-A. ■'J-

J y£. __

.•

S:

1


! ~ 217-

"LlLi—frăţie, *u, **M'vq -

444- f?f

I

i

v-<v W>**

CMA-rw^to* aO

tw, -

~-

'f''lC‘stgHrsG'. - <2.-

^«r^-tCOr

oAtUA+S a, <L+vjt+J

•rnzc*t\ -

/****£'■'•<.■ **b,

CU£+£*^

'Jt-SL-

s/ ■i-'Cu^lc*.

0*a~&£u *i ii.V

'-- < «•’.- <Cvi\*

|) #vca-A.<^. - 04nv

% .«i<M».'t -?i-

• r • ' ’

'

v

V ,j>y

y^y^V-rv 7

.

;

•’ r>

...... ‘ <

Z

■ •

' i: i!

^

£nm* rr\j,4r<i**J, —

ţi

v7c-. »v v_® r.y .’*.*.

•. .. ..

c> .'

«VfTOt

C-l-Vl-vA,» «ijfc'w,'

r?Jr,-L<ţL\-'. >y ^ ^Ayiv^fy gt'.. /^r- Vjp T

’Ct < /. •■' f-i (,: >»

^

«twv oo^^aaO,**

^

^

<

1$ & - 2o r £*7-2>\3

5/^ - *2^

| !:



;


i



r

«&-

ti...... .

:-•

-

Iii

'

v '• :>£.

:>;

' 'X ilSi S«*irWSeî:MiS

I ;

m

,Ă-

.. m

m m \. '../.:'

'■-

iy

m msm MW

piifgp vm

■Vj

i& r'

<-

w&m ;- :

. kk~

%

lllgg ;<X;

>•

:ft-

ir'

m m


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.