Icoană cu Sfântul Ierarh Spiridon – brodată, înrămată, 21x27cm
Născut în jurul anului 270, în localitatea Askia de pe insula Cipru, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, Sfântul Ierarh Spiridon a fost păstor de oi în tinerețe.
A fost căsătorit, dar soția sa a decedat timpuriu, lăsându-l cu fiica sa, care ulterior a plecat și ea la Domnul. Această tristă întâmplare l-a condus să aleagă viața monahală, devenind mai târziu păstor al sufletelor în calitate de episcop al Trimitundei.
Conform Erminiei picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, este zugrăvit in aceasta icoana sub chipul unui bătrân, având barba lungă. Are pe cap o scufie sub forma unui coș împletit din nuiele. Asemenea Sfântului Ierarh Nicolae, Sfântul Spiridon este îmbrăcat în felon, nu în sacos, peste care are omoforul. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie și binecuvântând cu mâna dreaptă.
Prin minunile săvârșite în întreaga lume, el a fost numit și "Sfântul călător". Se spune că moaștele sale au dispărut din biserica din Corfu pentru scurte perioade de timp, reapărând acoperite de praf și încălțările lui uzate, purtând urme de pământ și iarbă.
În timpul persecuțiilor sub împăratul Maximian în anul 295 d.Hr., sfântul a fost arestat și exilat.
Apoi, în anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, uimind mulți prin simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. Fără prea multe învățături formale, el a reușit să convertească un important filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toți cei prezenți la Sinodul de la Niceea.
El a ilustrat unitatea și diversitatea Sfintei Treimi ținând în mână o cărămidă și explicând că aceasta este alcătuită din trei elemente esențiale: foc, pământ și apă. În timpul discursului său, focul s-a aprins în partea de sus a cărămizii, iar apa a început să curgă din partea de jos.
Sfântul Spiridon este onorat în fiecare an de către Biserica Ortodoxă în ziua de 12 decembrie. El este recunoscut ca "sfântul călător" care iese din racla sa periodic pentru a-i ajuta pe cei ce-l cheamă în rugăciune, aducându-le credință și iubire.
