Putine orase se pot mandri cu atat de multe capodopere arhitectonice asa cum o poate face Dresda. Orasul german, capitala a statului federal Saxonia, a ajuns faimos in lumea larga ca regat al monumentelor si centru al culturii, fiindca aici isi are sediul Opera Nationala Saxona, iar orasul este de asemenea si un important centru stiintific, de cercetare si industrial.
Intre anii 1694 si 1783, Dresda sau Dresden asa cum este cunoscut pentru germani, a fost cea mai minunata resedinta a statului, deoarece puterea saxona de atunci era foarte interesata in a construi si a impodobi orasul cu cat mai multe si mai fastuoase “bijuterii”arhitecturale.
Orasul de pe valea Elbei si situat in apropierea granitei cu Cehia, este atestat documentar pentru prima data in jurul anului 1206, si a fost cunoscut de-a lungul secolelor ca si resedinta a numerosilor printi si regi, cel mai cunoscut dintre acestia fiind cel care s-a numit “August der Starke” – August cel Puternic, din familia regala de Wettiner si care era inrudita la randul ei cu mai toate casele regale ale Europei de la
acea vreme. Datorita bogatiei familiei, multe cladiri dateaza inca de pe timpul domniilor lor, in special cele care detin, colectiile de arta, care sunt de o valoare inestimabila, adevarate “comori” ale Panteonului artistic universal.
Dintre “capodoperele” artitecturale cu care vom incepe lista monumentelor care nu trebuiesc ratate de a fi vizitate, vom incepe asa cum este si firesc cu celebrul Palat Zwinger, constructie baroca ce detine cea mai importanta colectie de arta, situat intre “Opera de Stat Dresda” (Semperoper) si “Piata Postei”, in apropierea acestuia gasindu-se si teatrul “Staatsschauspiel Dresden”, Palatul “Taschenberg” si “Piata
Teatrului” .
In mod initial, Zwinger a fost o cladire mai mult din lemn, ingradita, care era gazda turnirelor cavaleresti ale evului mediu, mai apoi un amfiteatru si un loc ce gazduia distractiile pentru curtea regala saxona, denumirea pe care o are si in prezent fiind o ironie la adresa inghesuielii cauzate de locul stramt dintre zidurile exterioare si cele interioare ale contructiei.
Intre anii 1710-1719, regele August cel Puternic, a hotarat sa reface Zwingerul din temelii si i-a incredintat lucrarile celui care era atunci arhitectul sef al statului si anume Matthaus Daniel Poppelmann, care desavarseste constructia in cunoscutul stil baroc ce este vizibil si in prezent, sculpturile ce impodobesc palatul apartinand lui Balthasar Permoser, iar intre anii 1847- 1854, constructiei initiale i se adauga Galeria de Pictura de pe partea Elbei, realizata de catre arhitectul Gottfried Semper. Palatul Zwinger sufera distrugeri foarte mari in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, insa cu ajutorul eforturilor depuse de catre locuitorii orasului intre anii 1945-1946, si sub directa conducere a arhitectului Hubert Georg Ermish, palatul se ofera in prezent celor peste 7 milioane de vizitatori anual, in starea sa initiala si in toata splendoarea sa.
Al doilea obiectiv pe lista de “must see”, este constituit din ansamblul dat de catre Piata Noua care este dominata de cupola cu peste 23 de metri a Bisericii Sfintei Fecioare Maria, (Frauenkirche), care trece drept cea mai frumoasa cladire sacrala protestanta din Germania. Construita in secolul al XVIII-lea dupa proiectul lui Gerog Bahr, avea in planul initial peste 95 de metri in inaltime, la cupola care era cunoscuta sub denumirea de “Clopotul de piatra”, intreg edificiu dand impresia ca ar fi contruit dintr-o singura piatra de jos pana sus. Insa in noaptea de 13 spre 14 februarie 1945, Dresda, care reusise pana in acel moment sa evite distrugerile razboiului, a platit un pret scump pentru conflagratia provocata de Germania hitlerista.
In urma atacurilor aeriene, pe langa imensul pret al vietilor omenenesti, se estimeaza ca intre 35 000 si 130 000 de persoane, dintre care si multi refugiati din est au murit atunci, o mare parte a unuia dintre cele mai frumoase orase din Europa a fost transformata in moluz. Biserica Sfintei Fecioare, distrusa, a ramas cateva decenii o ruina abandonata, abia dupa reunificarea Gemaniei, luandu-se decizia de a o reconstrui. Lucrarile de restaurare, incepute in anul 1993 si finantate din donatii benevole din intreaga lume, au fost incheiate in anul 2005, Biserica refacuta reprezentand pentru locuitorii Dresdei simbolul renasterii orasului.
Urmatorul popas din periplul turistic trebuie facut la Muzeul Municipal din Dresda, (Stadtmuseum Dresden im Landhaus), cladire reprezentativa ca o sinteza perfecta dintre stilurile clasicismului, barocului tarziu si rococolui, si proiectata de catre Friedrich August Krubsccius intre anii 1770- 1775, prezinta urcusurile si coborasurile trecutului turbulent al orasului, de la intunecatul Ev Mediu la bombardarea Dresdei in februarie 1945. Expozitia permanenta are peste 1000 de exponate, iar biblioteca muzeului ofera o bogatie de informatie din numeroase domenii cum ar fi arta, cultura si economia saxona. Cel mai vechi exemplar dateaza din secolul al XVII-lea, iar in integralitatea sa, biblioteca ofera accesul la peste 2000 de volume si 150 de periodice, ce se intand ca si aparitie pe mai multe secole.
Si pentru ca vorbim de “comori arhitecturale” nu poate fi ratat Palatul Pillnitz, care a fost construit intre anii 1720 si 1722, ca si refugiu estival in cel mai autentic stil baroc, pentru August cel Puternic. Palatul este inconjurat de o gradina amenajata in stil peisagist francez si este compus din doua palate mai mici: Wasserpalais si Bergpalais, ambele cladiri construite in stilul barocului tarziu, gen pagoda chinezeasca, in prezent ele gazduind Kunstgewerbemuseum, cu mobilier si opera de arta specific barocului dar si apartinand epocii moderne. Palatul Pilnitz a fost pana in 1918 resedinta de vara a familiei regale de Wettiner, iar din ordinul lui Frederick August I, in 1780, in nord-estul castelului a fost amenajat un loc de plimbare care dispune de mici poduri decorative si alte cladiri ornamentale de dimensiuni reduse, situate pe drumul ce duc la fosta moara de apa, ea insasi creata intr-un stil artitectonic flamboiant.
Si pentru ca am vorbit de Zwinger nu se poate rata si Palatul Regal (Residenzscholss), parte intregranta a complexului mai sus numit si a carui restaurare s-a terminat in anul 2006, restaurare care a adus la viata acest palat de factura renascentista, construit in cea mai mare parte a sa, intre anii 1709- 1722. Palatul regal adaposteste numeroase colectii de arta sau istorice intre care una are la baza chiar reconstructia palatului, insa cea mai importanta parte este rezervata asa-numitei Criptei Verzi, denumire care provine de la o sala decorata in verde, din timpul lui August cel Puternic.
Cripta Verde este compusa la randul ei din doua sectiuni: Noua Cripta Verde contine o inestimabila colectie de obiecte unice de arta din aur, fildes, argint, ambra si alte materiale pretioase si semi-pretioase, printre bijuteriile coroanei gasindu-se si cel mare diamant verde din lume de 41 de karate si un grup de statuete batute cu nestemate. Vechea Cripta Verde, s-a redeschis, dupa restaurare, pentru public, in anul 2006, si este principala atractie din Dresda. Este cel mai ilustrativ exemplu pentru pasiunea artistica a vechilor conducatori ai Saxoniei, aici gasindu-se cele mai multe exponate din acest fel, reunite in Muzeul Litografiilor si Desenelor, precum si in Galeria Vechilor Maestri, ce reunesc peste 500 000 de obicte de arta ce se intand pe mai multe secole. Tot aici intalnim opere semnate de catre maestri celebri cum ar fi : Albrecht Durer, Peter Paul Rubens sau Jan van Eyck, dar si opere din secolul al XX-lea semnate de catre : Otto Dix, Edvard Munch sau Emst Ludwig Kirchner.
Tot aici se gaseste si Colectia de Portelanuri din Zwinger, considerata una dintre cele mai reprezentative si mai frumoase din lume, axata in mod evident asupra exponatelor de Meissen si Dresda, dar continand si numeroase exponate de origine chinezeasca, japoneza sau coreeana, iar Armuraria, cu care se continua muzeul contine diverse arme si armuri din cele mai vechi timpuri, pana in perioada renascentista si urmand mai apoi tehnica militara pana in prezent.
Cultura este si ea la randul ei, acasa in Dresda, mai ales ca este reprezentata cu un real succes de catre una dintre cle mai celebre edificii de acest gen din Germania si anume Opera de Stat (Semperoper). Aceasta magnifica cladire in stil neorenascentist italian, a fost construita intre anii 1838-1841, si desi a fost serios afectata de bombardamente, cu ajutorul localnicilor, in urma unei sustinute activitati de reconstructie, in anul 1985 – la chiar a 40-a aniversare de la bombardament, s-a redeschis pentru publicul larg cu o reprezentatie din Der Freiscutz de Carl Maria von Weber, unul dintre marii compozitori care a pus Dresda pe harta mondiala a muzicii.
Pe langa toate aceste monumente clasice ale orasului de pe Elba, mai pot fi gasite si numeroase alte puncte de interes cum ar fi: Muzeul Erich Kastner, muzeu care de fapt adaposteste casa in care a locuit si creat celebrul poet, prozator, scenarist si autor de literatura pentru copii, Muzeul de Istorie Militara sau Arsenalul cum mai este numit, in prezent in el regasinude-se Muzeul oficial central al Fortelor armate
germane; Muzeul Leonhardi ; Muzeul Igienei – cu peste 300 000 de vizitatori anual, in zilele noastre, in el avand loc o suita intreaga de expozitii de profil sau evenimente si de alta factura cum ar fi concerte sau manifestari ce vizeaza activitatea medicala: simpozitoane, targuri si lansari de carte.
In incheiere nu putem parasi Dresda, din turul nostru turistic imaginar, fara sa nu amintim si de alta atractii pe care le poseda acest minunat oras cum ar fi: Gradina Botanica si cea Zoologica, – cea mai veche din Germania de acest fel, Tereasa Bruhl (Bruhlsche) – initial parte a fortificatiilor de aparare ale orasului, insa din 1814 transformata intr-un popular loc de promenada a locuitorilor orasului, si care ofera o splendida vedere asupra Elbei si a unei parti a arhitecturii citadine, precum si Gradina Mare (Grosser Garten), parc public inca din 1814, si care are in centrul ei o alta capodopera arhitectonica reprezentata de catre – Sommerpalais.
Dincolo de toate aceste minunatii arhitecturale, atat de numeroase si mai ales fascinante in toata complexiatea lor, Dresda este un oras care isi asteapta turistii oferind fiecaruia dintre ei, toate tipurile de activitati reecreative ca orice alta metropola europeana, de la shopping la cluburi de noapte, de la concerte de muzica moderna si nu numai pana la o bogata oferta a bucatariei tipic saxone, cu o multitudine de retete traditionale delicioase, asa ca nu putem spune decat “Kommen im Dresden!“.
Nusha Davilla