Lacul Cincis este unul dintre principalele locuri de agrement din judetul Hunedoara. Privelistea de vis si linistea ce

 domina dealurile verzi te poate face sa crezi ca este cel mai pasnic loc de pe pamant. Majoritatea localnicilor insa ii cunosc istoria zbuciumata ce a nascut legende si superstitii in randul locuitorilor din zona.

Intre Istorie si Legenda
Se spune, astfel, ca numele lacului, „Cincis”,  provine de la cei cinci insi care au construit aici cinci case, intemeind astfel satul. . Se mai spune că cei cinci (bunicul, fiul şi trei nepoţi) erau luptători viteji ce l-au salvat pe împăratul lor din prinsoarea turcilor, într-o luptă dată la locul numit astăzi „Poiana Turcului.” Drept urmare, ei au primit, ca rasplată, plaiul Cinciş. Satul Cinciş , prin cnejii săi (mici suverani locali), a avut strânse legături de rudenie cu familia Corvinilor. Prima atestare documentara a acestuia dateaza din anul 1360. Biserica satului datează tot din anul 1360. Unul dintre preoţii care au slujit aici, Popa Stan, a făcut parte din armata lui Mihai Viteazul. Următorii preoti, Mihai si David Popovici, au fost sfinţiţi în Ţara Românească în 1782 de Filaret, viitorul Mitropolit al Ţării Româneşti.  Din 1943, pâna acum, biserica satului a fost slujită de o singură familie: Rudeanu, în care preoţia se transmite din tată în fiu, familie ce îşi are rădăcinile în sat. Primul a fost Anton Rudeanu şi a slujit peste 40 de ani. Longevitatea apostolatului familiei Rudeanu în Cinciş e dovedită şi de faptul că Ioan Rudeanu, tatăl lui Anton, a fost primar timp de 35 de ani. Iulia Rudeanu, mama sa, este strănepoata lui Petru Ungur, primul preot cu studii din Cinciş (1831-1837). Preotul Anton Rudeanu este strănepotul unui mare haiduc: Horea Rudeanu, care a luptat pentru drepturile iobagilor din Munţii Poiana Ruscăi.  (1)

Viziunea lui Arsenie Boca
In aprilie 1952, pus in libertate de cei care-l inteminitasera la Canal, Parintele Arsenie Boca (1910-1989) se intoarce la Manastirea Prislop, aflata la cativa kilometri de Cincis. Preotul Oprea Craciun povesteste ca, intr-una din zilele anului 1958, Parintele Arsenie Boca, intorcandu-se pe jos spre manastire, prin valea Cernei, si urcand pe langa o biserica, a pus bata pe care o avea in mana stanga la radacina unui copac si a zis celor care-l insoteau: „Pana aici va fi apa in zona asta”. Lumea s-a mirat, insa peste numai patru ani s-au adeverit cele spuse de parintele vizionar. (2)

Construirea barajului.
In 1962, din ordinul lui Ceausescu, doua sate si patru catune (Cincis, Cerna, Plosca, Balana, Moara Ungurului si Baia Craiului) au fost stramutate pe dealul Iuba pentru a face loc lacului de acumulare Cincis. Cei 800 de localnici ai satului Cincis si-au vazut atunci cele 205 godpodarii si 4 biserici inghitite de ape. Nimic nu a fost iertat, nici macar cimitirele, din care localnicii, cei care au putut, au fost nevoiti sa-si stramute mortii.

Fenomene stranii si marturii
Nimic din ce a mai ramas nu este azi vizibil la suprafata, dar se spune ca in zilele senine si secetoase, cand nivelul apei scade, turla vechii biserici din secolul al XIV-lea, aflata la 25 de metri adancime se poate vedea iesind deasupra apei. Oricine trecea atunci prin zonă îşi făcea cruce şi se îndepărta grăbit. „Nu puteai să vezi aşa ceva fără să te cutremuri. Sătenii veneau pe malul lacului şi îşi plângeau morţii îngropaţi în cimitirele acoperite de ape. Şi blestemau fără încetare” îşi aminteşte Costin Mărcuş, localnic.
La foarte scurt timp, sătenii au început să observe fenomene ciudate. „Oile nu se apropiau de lac, iar în miez de noapte se vedeau, uneori, spiritele celor morţi care bântuiau pe suprafaţa lacului. Nu mai vorbesc despre furtuni iscate din senin în mijlocul lacului. Era clar pentru toată lumea că lacul Cinciş era blestemat”, povesteşte Ionel Crâznic, un localnic (2) .
Au urmat apoi alte întâmplări care au generat legende. „Aproape în fiecare an cineva se îneca, iar cadavrul nu mai ieşea niciodată la suprafaţă. Îmi amintesc că prin anii 70 s-a înecat un fotbalist, iar autorităţile de atunci au făcut eforturi disperate să-i recupereze cadavrul. Scafandrii care coborau pe fundul lacului ieşeau la suprafaţă îngroziţi. Povesteau despre şerpi şi despre faptul că era întuneric beznă. Unul dintre ei, care a ajuns în zona unde se aflau cimitirele, a ieşit la suprafaţă şi nu a mai scos un cuvânt. A stat internat la Spitalul de nebuni aproape un an”, îşi aminteşte Ionel Crâznic. (2)

Nenorocirile pricinuite de inundarea satului se spune ca au aruncat un blestem asupra celor care au hotarar construirea barajului. Preotul Oprea Craciun isi aminteste ca cel care a hatarat daramarea bisericilor „era secretar de partid la combinat. Cativa ani mai tarziu, i-a murit sotia, tanara, de cancer. Si, vazandu-l indurerat, cu doi copii mici orfani, i-am zis „o sa vezi, Dumnezeu o sa te ajute!”. Mi-a raspuns: „Cum sa ma ajute, parinte, daca eu am daramat biserica?”…”(2)

Blestemul continua si azi.
Astazi, majoritatea localnicilor cred ca lacul este blestemat. Se crede ca cei care se ineaca aici nu mai ies niciodata la suprafata. „Unii ies, altii ba, spune preotul Craciun. Daca sunt prinsi in mal sau in gurile pestilor, n-au cum sa mai iasa…” In martie anul trecut, aici s-a inecat un baietel de 13 ani, Paul Cristian Barna. Era la un antrenament de rutina, pentru campionatele nationale de caiac-canoe, cand pe lac s-a iscat o furtuna din senin, care l-a rasturnat. Nu avea vesta de salvare… Trupul copilului nu a mai fost gasit. Pe mal, in dreptul locului unde se presupune ca s-a inecat, bunicul lui a pus o cruce. Altii cred ca locul pe care au fost dusi stramutatii este blestemat… In aceeasi perioada in care parintii lui Paul isi cautau copilul in adancuri, dealul Iuba a luat-o la vale, cu sat cu tot. Au fost afectate opt gospodarii. Doua din ele, a lui Ioachim Vlad (71 de ani) si a Mariei Salasan (74 de ani) au fost grav avariate. Stramutati pentru a doua oara in viata lor, oamenii s-au inghesuit in containere.(2)

Legendele, e adevarat sunt multe. Este foarte adevarat totusi, ca sunt multi cei care se aventureaza in largul apelor fara sa ia masuri de protectie. Cu toata frumusetea lui, este o zona periculoasa ce ii poate transforma rapid in victime pe cei imprudenti.

Chiar daca sunteti superstitiosi, sau nu va invit sa o vizitati si va asigur il veti considera unul dintre cele mai frumoase locuri de agrement din tara. Locul este plin de povesti, mister, dar si multa liniste si frumusete.

(1) http://www.masuramedia.ro/Special/122.html

(2) http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-06-06/sfintii-din-biserici-lasati-in-calea-apelor.html

(*) Foto 2 preluata de pe http://drhaiduc.ro/rares/index.php?option=com_content&view=article&id=54%3Alacul-cincis&catid=35%3Aobiective-turistice&Itemid=57&limitstart=1

(**) Foto 3 preluata de pe http://www.flickr.com/photos/bastylica/3759582190