– Iubita, sper să nu te transformi într-o tocilară!
Așa i-am spus zilele trecute Marei, mijlocia mea. Care în urmă cu vreo trei luni a schimbat liceul. Mă rog, așa am crezut eu, că schimbă doar liceul. Dar a schimbat mult mai mult: s-a schimbat pe sine însăși. În asemenea măsură încât i-am dat avertismentul de mai sus. Mai în glumă. Dar am vorbit cumva și serios.
Diferența între modul în care Mara aborda înainte educația și cum procedează acum este uluitoare. De la enervări și frustrări față de tot ce însemna actul educațional la stat peste program la școală ca să își termine proiectele. De la o permanentă stare de stres distructiv la o stare de energie constructivă. Și, mai ales, de la a nu se gândi niciun pic la cum o să arate viața ei la întrebări fundamentale pe care și le pune acum (și care mă lasă stingher și buimăcit de maturitatea de care dă dovadă în astfel de momente).
Moment în care vin și îți zic:
A plecat de la un liceu de stat la unul privat.
Da, știu, poate că ar fi trebuit să îți zic din prima asta. Dar sper că mă vei ierta dacă am vrut mai întâi să pun accent pe uluitoarea schimbare a Marei. Și abia apoi să îți dau și această informație contextuală. Una extrem de importantă desigur.
Doar că, vezi tu, nu cred că DOAR schimbarea liceului a adus transformarea ei. Adică nu schimbarea în sine a contat fundamental. Ci – cred… – întregul sistem educațional în care a intrat. Zic ”cred” pentru că asta aș vrea să mă ajuți să aflu în chestionarul pe care te rog din suflet să îl completezi: ce înseamnă o școală ideală?
Și am lansat această cercetare în cadrul inițiativei mele #RomaniaDeschisa pentru că întâmplarea cu Mara m-a pus pe gânduri. Care este explicația fundamentală pentru schimbarea atitudinii ei? Sau sunt mai multe explicații? La fel de fundamentale (scuzată-mi fie forțarea gradului de comparație). Cât din ceea ce reprezintă contextul educațional pentru fiecare copil în parte poate afecta această atitudine față de actul educațional? Cât la sută din fiecare variabilă a acestui act influențează cât la sută din decizia copilului de a-și schima atitudinea față de școală?
Foarte multe întrebări. Toate cu mai multe răspunsuri. Cred că este așa, cel puțin. La care eu nu am răspuns. Așa că am decis să aplic ceea ce de ceva vreme a devenit pentru mine un principiu de viață: mai multe minți gândesc mai bine (chiar dacă nu întotdeauna…).
De unde și provocarea aceasta. În care încerc să aflu cam cum ar arăta pentru tine școala ideală. La noi, aici, în România. Cât mai aplicat cu putință.
Te rog mult, deci, să completezi acest chestionar. În care încerc să aflu care este părerea cât mai multor români despre școala ideală. Așa că m-ar ajuta mult să completezi chestionarul și să aflu și de la tine cum crezi ar trebui să fie școala românească. Și să aflăm, împreună (căci, dacă vrei, la final o să primești rezultatele studiului), ce zic mai mulți români despre acest subiect.
Și m-ar ajuta la fel de mult dacă ai da mai departe. La cât mai mulți dintre cei pe care îi știi interesați de subiectul educației la care îi expunem, practic, pe copiii noștri. Și îți mulțumesc pentru că faci asta.
Cum ziceam, este încă un pas pe care îl fac în cadrul inițiativei mele #RomaniaDeschisa. De data aceasta, partenerul care a reacționat cu aproape aș zice entuziasm la ideea mea este AMschool. De fapt, este vorba despre Ovidiu Atanasiu. Cu care am povestit mult pe această temă. Și care este, desigur (având în vedere ce face) mult mai interesat decât mine de rezultatele chestionarului. Și am povestit cu el pe tema asta pentru că aceasta este școala la care s-a mutat Mara.
Îți mulțumesc mult pentru implicare. Foarte mult, chiar. Și îți mulțumesc și în numele celor care, din diverse motive, o să beneficieze de rezultatele acestui studiu.
Aia zic :)