In prezent, mai mult de jumatate din produsele farmaceutice au la baza plante medicinale. Acestea sunt utilizate la prepararea ceaiurilor, in industria alimentara, cosmetica si parfumerie. Se aproximeaza, ca la scara larga, in fitoterapia populara sunt folosite circa 20 000 de specii de plante medicnale si aromatice.
Dupa anul 1990, pe teritoriul Rpomaniei, suprafata cultivata cu plante medicinale s-a micsorat semnificativ. Daca plantatiile ar fi realizate in functie de importanta plantelor, suprafata cultivata cu plante medicinale si aromatice ar trebui sa fie dubla.
Busuiocul face parte din cele 5 specii principale importante din punct de vedere al beneficiilor multiple pe care le ofera sanatatii umane.
Originea busuiocului
Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta de milenii pentru beneficiile sale terapeutice, fiind considerat inca din vechime drept o iarba sacra, folosita in ceremoniile religioase. Despre busuioc, la indieni se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu.
Busuiocul s-a bucurat de o raspandire rapida din India in Asia si Egipt, fiind folosit si in procesul de mumificare, deoarece egiptenii i-au descoperit foarte devreme proprietatile antibacteriene si rolul sau in conservare.
Astfel, planta de busuioc a ajuns in cele din urma in Roma si in Grecia. La romani, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea acestuia fiind celebrata prin serbari si ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca si in India, fiind considerat planta sacra.
Agheasma se face cu ajutorul busuiocului si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei.
Sortimente de busuioc
Busuiocul este una dintre cele mai apreciate plante in bucataria mediteraneana si cea asiatica. Variatele soiuri de busuioc au arome diferite datorita faptului ca planta contine un numar variabil de uleiuri esentiale combinate in diferite proporţii pentru diferite soiuri.
- Busuioc mediteranean sau busuiocul dulce are o aroma puternica de cuisoare, datorita substantei chimice eugenol prezenta in frunzele sale. Acest soi de busuioc are tulina si frunzele verzi, iar florile sunt de culoare alba. Acest sortiment de busuioc este una dintre cele mai apreciate plante aromatice, alegerea ideala pentru pesto, sosuri si supe de rosii, masline, capere. Acest tip de busuioc este mai putin folosit pentru carne.
- Busuiocul dulce Thailandezare are o aroma fina, distincta de anason si cuisoare, nelipsit in bucataria din Thailanda, Vietnam si Persia. Deoarece aroma se pierde la gatit, acesta se presara peste preparatele culinare imediat inainte de servire. Busuiocul Thailandez este folosit la prepararea deserturilor si ceaiurilor. Acesta are tulpina si florile de culoare violet, iar frunzele sunt verzi.
- Busuiocul sfant Thailandez – are un gust iute si piperat, fiind folosit adesea in preparatele stir-fry, deoarece are nevoie de temperaturi ridicate ca sa isi dezvolte aroma.
- Busuiocul lamaios are un puternic miros de lamaie si o aroma foarte diferita de cea a celorlalte varietati, deoarece contine o substanta chimica numita citral. Acesta este folosit la scara larga in Indonezia, unde este numit kemangi si este servit crud, impreuna cu varza cruda, fasole verde si castraveti, ca acompaniament pentru peste prajit sau rata. Florile sale, desfacute, sunt un condiment apreciat pentru salate si deserturi. Planta are frunze mici de culoare verde inchis si flori albe.
- Copacul de busuioc este cunoscut in regiunile tropicale din Africa si Asia si are o aroma puternica de cuisoare, insa mai picante. Acesta este folosit la aproape orice fel de mancare, cu sau fara carne, dar cea mai raspandita utilizare este in mancarurile din carne gatita cu vin rosu.
- Busuiocul purpuriu (violet) are un gust mai aspru, mai amarui decat busuiocul mediteranean si este foarte bun in ceaiul rece. Acesta poate inlocui cu succes busuiocul verde in sosuri, salate, paste, pesto, uleiuri, oteturi, bauturi etc. Acesta este preferat la prepararea bucatelor festive sau atunci cand se pregatesc uleiuri si oteturi aromate, ce urmeaza a fi oferite in dar. Tulpinile, frunzele si florile sunt de culoare violet inchis.
- Busuiocul sfant indian cunoscut de secole, este o planta sacra in religia hindusa si un ingredient de prima importanta in medicina Ayurveda. Acesta este crescut in ghivece in majoritatea caselor indiene de religie hindusa. Frunzele sale sunt folosite la venerarea zeitatilor si oferite ca ofrande.
- Busuiocul Craciunului ofera o aroma fructala salatelor si bauturilor. Planta are frunze lucioase verzi si flori violet.
- Busuiocul albastru african – se distinge prin frunzele sale cu nervuri rosii. Acesta are un gust usor camforat, potrivit pentru preparatele asiatice sau supe de pasare
Tehnologia de cultura a busuiocului – Ocimum basilicul L
Busuiocul este planta aromatica utilizata atat in medicina traditionala, cat si in medicina stiintifica.
Carcateristici biologice
Busuiocul este o planta de cultura cunoscuta in toate regiunile tarii ca planta condimentara sau de cult si ca planta medicinala. Partile utilizate de la busuioc sunt cele aeriene.
Din punct de vedere chimic, busuiocul contine ulei esential in cantitate de 0.10-0.20%, metil clavicol si cantitati mici de linalool, cincol, campor, cugenol, limonene si citrolenol. S-au mai identificat ametol, beta-silosterol, sapo-mozide, taninuri in partile aeriene ale plantei. Semintele sunt bogate in mucilagii.
Factori ecologici limitativi pentru cultura de busuioc
Temperatura
Plantele de busuioc sunt pretentioase fata de caldura. Semintele au nevoie de temperaturi de 22 grade Celsius pentru germinare.
Lumina
La fel ca temperatura, busuiocul are pretentii mari fata de lumina. Acesta prefera mediile insorite.
Umiditatea
Planta de busuioc prefera soiurile revene, fara exces de umiditate.
Solul
Cerintele busuiocului fata de sol sunt moderate, acesta vegeteaza bine pe soluri mijlocii, bine drenate, reavene, afanate. Busuiocul creste pe soluri lutoase, aluviale, luto-nisipoase, nisipoase. Busuiocul necesita un sol cu un ph intre 6-7.
Plantare si ingrijire
Busuiocul este o specie anuala, ce poate fi inclusa in asolamentul de camp sau de sera.
Cele mai indicate plante premergatoare sunt cerealele, borceagul pentru fan, leguminoasele pentru boabe si prasitoarele, care lasa terenul curat de buruieni. Busuiocul poate reveni pe acelasi loc dupa minimum 4 ani.
Cultura de busuioc realizata in camp necesita sistem de irigare prin picurare. Aceste culturi pot fi infiintate prin semanta sau plantat de rasaduri. Semanatul poate fi realizat manual sau mecanic.
Rasadurile de busuioc se produc in februarie cu 70 de zile inainte de plantarea in camp, in rasadnite calde, in ghiveci.
Distanta de plantare in rasadnite este de 20 cm, iar distanta intre plante pe rand de 15 cm. La 7 zile de la plantare se face completarea golurilor.In cazul in care busuiocul se seamana direct in camp sau gradina, semintele se seamana la o adancime de 0.7 cm la 10-15 cm pe rand si 20 cm intre raduri la sfarsitul lunii mai.
Pentru combaterea buruienilor si afanarea solului se realizeaza prasile manuale si plivit.
Lucrari de ingrijire
In prima parte a perioadei de vegetatie, plantele de busuioc se dezvolta foarte incet si au nevoie de ingrijire atenta.
Lucrarile de ingrijire constau in prasile mecanice pe intervalele dintre randuri (de 2-3 ori) si prasile manuale intre plante pe rand. Prima prasila mecanica se executa la adancimea de 6-8 cm, iar cea de-a doua si a treia la adancimea de 10-12 cm.
Pentru mentinerea unei umiditati in sol de 70% in timpul perioadei de vegetatie, se fac 5-6 udari cu o cantitate de 400-450 m³ apa la ha.
La 40 de zile de la plantat se realizeaza taierea varfurilor pentru prevenirea aparitiei florilor. Aparitia florilor de busuioc diminueaza aroma plantei.
Insa, daca aceasta operatiune nu a fost efectuata la timp si inflorescentele au inceput sa apara se recomanda suprimarea inflorescentei impreuna cu perechea de frunze de sub aceasta, pentru stimularea dezvoltarii masei foliare si mentinerea formei frunzelor.
La culturile obtinute prin semanat direct in camp, cand plantele au 6-8 cm inaltime se face raritul, care coincide, cu prima prasila manuala. In perioada de vegetatie se fac doua fertilizari suplimentare: prima fertilizare se aplica la trei saptamani dupa plantare, iar a doua la doua saptamani dupa prima, administrandu-se 100 kg/ha super-fosfat.
Frunzele de busuioc se recolteaza in luna iunie, cand plantele sunt bine dezvoltate sau in functie de necesitati. Frunzele se pot pastra uscate sau congelate.
Cultivarea busuiocului in ghiveci
Busuiocul (Ocimum basilicum) este o planta folosita adesea in bucataria mediteraneana. Gustul sau este foarte aromat si distinct, potrivindu-se de minune cu branzeturile. Iata cateva sfaturi despre cultivarea busuiocului in ghivece.
Pentru cultivarea busuiocului in ghivece, ai nevoie de cateva seminte, de un ghiveci cu diametrul de 15-30 cm, care sa aiba un orificiu in partea de jos, pentru a-i permite apei sa se scurga si de un sol potrivit, bine drenat, pe care il poti achizitiona de la o florarie.
Asadar, primul pas consta in umplerea ghiveciului cu pamant in proportie de trei patrimi. Apoi, se uda solul, dar nu in exces. In continuare, se presara cateva seminte pe suprafata solului, lasand 3-5 cm distanta intre ele si se acopera cu un strat de pamant de 6-7 mm. Pentru asigurarea umiditatii necesare se recomanda utilizarea unui dispozitiv de stropire.
Dupa o saptamana, semintele incep sa germineze, cu conditia ca solul sa fie mentinut in permanenta umed si temperatura sa fie constanta, la o valoare de aproximativ 25-26 de grade Celsius.
Pe langa udarile care se fac atunci cand solul este uscat aproape in totalitate, este indicat ca o data la doua – trei saptamani, sa se afaneze solul prin greblarea lui cu un obiect cu varf ascutit. Astfel, radacinile se vor bucura de mai multi nutrienti, iar busuiocul se va dezvolta mai rapid.
Fertilizarea
Busuiocul nu necesita o fertilizare puternica, insa daca se doreste ca acesta sa se dezvolte intr-un mod cat mai optim, ar fi bine sa se tina cont de faptul ca solul are nevoie de ingrasamant.
Pentru aplantele destinate consumului in stare proaspata este indicat sa nu se foloseasca fertilizatoarele sintetice ci cele organice, coji de ou, frunze uscate si maruntite, gunoi de grajd etc. Acestea se presara la suprafata solului, dupa care se aplica o udare usoara.
Ingrijirea busuiocului iarna
Busuiocul este o planta medicinala ce poate fi crescuta in spatii deschise sau inchise. Acesta este o planta sanatoasa, extrem de aromata, ce previne numeroase boli.
Iarna este o perioada importanta in dezvoltarea plantelor. Busuiocul este o planta ce poate fi crescuta si in spatii inchise, de exemplu, in bucatarie, langa o fereasta bine luminata. Acesta are nevoie de 5 ore de soare direct pe parcursul unei zile. Planta de busuioc trebuie udata in mod regulat odata la 3-5 zile in functie de calitatea solului.
La venirea iernii primul lucru ce trebuie facut este:
- Transportarea plantele in spatii protejate. Busuiocul se dezvolta foarte bine la temperaturi de peste 25 de grade C.
- Curatarea plantelor de ramuri uscate sau vatamate. In acest fel, se va realiza ramificarea si regenerarea plantei cat si aerisirea acesteia, bolile si daunatorii vor fi diminuati considerabil
- Se spala bine planta inainte de a o introduce in orice mediu protejat. Astfel, se elimina orice insecte existente pe planta. Ca o extra protectie se poate utiliza spray impotriva insectelor.
- Busuiocul se amplaseaza intr-un loc bine luminat, cald, asemanator cu cel din zona de origine. Langa o fereastra nu este poate alegerea potrivita, planta beneficiaza de lumina dar ferestrele nu sunt bine izolate iar noaptea temperatura se poate reduce considerabil.
- Daca este udat prea mult busuiocul, in cele din urma va muri. Nici excesul de nutrienti nu este de preferat, va produce un dezechilibru greu de restabilit.
- Planta de busuioc se pozitioneaza intr-o zona aerisita. Bineinteles aerul din casa nu se va compara cu cel de afara dar o buna circulatie a aerului in camera va tine la distanta diferite infectii fungice.
- Frunzele de busuioc se verifica in mod regulat deoarece conditiile din interior pot predispune planta la infectii fungice. Se inlatura frunzele afectate inainte ca infectia sa se raspandeasca pe intreaga planta. Oricum acest lucru nu se va intampla daca sunt respectate sfaturile de mai sus.
- Intotdeauna un plan B – aduna semintele. Desi multi gradinari aplica diferite tehnici ca planta sa nu infloreasca este o idee buna de a permite unora dintre exemplare sa infloreasca si sa produca seminte pentru utilizarea lor anul viitor.