Cum a ajuns un pictor maghiar să „trântească“ stema României Mari. Românii din Transilvania nu sunt reprezentaţi pe stema naţională
0
Transilvania este reprezentată pe stema României Mari prin elemente care perpetuează heraldic o realitate de la sfârşitul anilor 1500, când erau recunoscute în provincie doar cele trei „naţiuni“ privilegiate: maghiarii, saşii şi secuii. Românii care formau majoritatea locuitorilor Transilvaniei nu erau reprezentaţi în niciun fel, iar situaţia a rămas la fel până în prezent.
O comisie de specialitate a analizat în 1921 patru proiecte pentru stema României Mari. După mai multe dezbateri, a fost declarat câştigător proiectul lui Paul Gore, un erudit de peste Prut. Proiectul acestuia era şi pe placul Regelui Ferdinand.
În iunie 1921, Gore a primit o telegramă prin care era chemat de la Chişinău la Bucureşti pentru „compunerea stemei Ţării“. Din motive familiale serioase, Gore nu a putut onora invitaţia. În schimb, a cerut să i se trimită o descriere a eventualelor modificări aduse proiectului de stemă. Într-o scrisoare adresată directorilor de ziare, Paul Gore, nota: „Credeam că proiectul nostru e definitiv, cu atât mai vârtos, că în felul acesta ne-a lămurit şi d-l preşedinte al Comisiunii, d-l ministru de interne Constantin Argetoianu. După dorinţa exprimată de M.S. Regele, am prezentat Majestăţii sale descrierea proiectului stemei în limba franţuzească, care se socoteşte cea mai scurtă şi mai precisă în ştiinţa heraldicii“.
Misiunea lui József Sebestyén de Köpeczi
Silviu Nistor, autorul lucrării „Stema României. Istoria unui simbol“, spune că în acest moment nevralgic pe ”uşa din dos a cabinetului regal” a fost introdus pe căi oculte şi de către forţe oculte un personaj cu pretenţii de nobil, dar fără un statut ştiinţific, mai mult pictor decât heraldist. Este vorba despre József Sebestyén de Köpeczi. Neîncrezător în capacitatea comisiei de specialitate şi presat de timp, Suveranul a apelat la „serviciile unui pictor heraldic ungur din Ardeal“, după cum constata Dimitrie Onciul.
Proiectul lui Gore nu era desenat profesionist, era doar schiţat. Acest aspect a fost recunoscut chiar de el cu ocazia participării la lucrările Comisiei de specialitate, în aprilie-mai 1921: „am venit cu proiectul meu de stemă, făcut în culori de mine şi însoţit de o explicaţie specială“. În schimb, potrivit lui Nistor, proiectul lui Köpeczi era desenat profesionist, acesta fiind pictor heraldic, prin urmare era prezentat într-o formă finală şi convingătoare. Potrivit istoricului citat, Köpeczi a păstrat integral stema discriminatorie a Transilvaniei, aşezând-o exact în cartierul patru în care fusese fixată şi în stema Ungariei.
Transilvania pe blazonul Ungariei Mari
Era reprodusă practic stema din 1765, din vremea Mariei Tereza, cu simbolurile heraldice ale celor trei „naţiuni” privilegiate: secuii, prin însemnele lor soarele şi luna; maghiarii, prin vulturul negru de stepă, legendară pasăre TURU; saşii, prin cele 7 turnuri, reprezentând tot atâtea cetăţi. Românii care formau majoritatea locuitorilor Transilvaniei nu erau reprezentaţi în nici un fel.
Blazonul Marelui Principat al Transilvaniei-stânga imaginii, Transilvania pe blazonul Imperiului Austriac-dreapta
”Se prea poate ca Regelui să i se fi transmis şi următoarea interpretare îmbietoare. Transilvania era o fostă provincie imperială, având o stemă istorică consacrată de Maria Tereza, care se impune a fi menţinută. Aceasta cu atât mai mult cu cât în calitate de principe german se considera, probabil, îndreptăţit să păstreze şi să perpetueze o stemă consacrată de un împărat romano-german care fusese suveranul fostei sale patrii“, afirmă Nistor.
„Stema era consecinţa confuziilor, ambigutăţilor, inconsecvenţelor, greşelor şi manevrelor comise pe parcurs de Köpeczi şi cercurile de interese pe care le reprezenta şi care au ştiut să profite din plin. În configurarea imaginii de ansamblu a stemei, compusă din cinci cartiere, Köpeczi urmărea încă un lucru. Anume acela de a ilustra, prin fragmentarea temei, caracterul compozit al statului naţional unitar român, format prin înglobarea de provincii şi regiuni «răpite» de la statele înconjurătoare, cum susţineau Moscova şi Budapesta“, susţine istoricul. Altfel spus, provinciile şi regiunile din partea inferioară a stemei -Transilvania, Banatul, Oltenia, Dobrogea - ar avea o apartenenţă legitimă la statul român discutabilă.
Stema României Mari compusă de Köpeczi în 1921 - dreapta
După legiferare, era de aşteptat ca evenimentul să aibă răsunetul cuvenit în presa din România, să fie prezentată publicului noua stemă a României. Nu a fost însă aşa. „Dimpotrivă, a fost o conjuraţie a tăcerii“, notează Nistor. Spre exemplu, în ziarul „Patria“ din Cluj era inserat articolul „Noua stemă a ţării“, unul sec, descriptiv, fără nicio apreciere sau referire critică. Chiar şi Köpeczi a scris un articol în revista „Ilustraţia“ din 1921, intitulat „Noua stemă a României“. „Articolul este un text fad, o prezentare excesiv de sumară şi de formală, data fiind importanţa problemei, autorul ar fi trebuit să-şi asume concepţia şi responsabilitatea faţă de ceea ce a făcut. Dar autorul nu are onestitatea minima de a-şi semna articolul. Iar ca lucrurile să fie mai clare, readcţia a renunţat şi la la cuprinsul numărului de revistă“, mai spune Silviu Nistor.
Tăcerea s-a aşezat şi în tabăra personalităţilor implicate în elaborarea stemei: Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Constantin Argetoianu, unii nemulţumiţi, ceilalţi da, din calcul politic. Primul care a reacţionat a fost chiar marele „perdant“ Paul Gore, care a elaborat un studiu critic în care a analizat fiecare emblemă în parte, dar care nu a fost publicat niciodată. Manuscrisul s-a păstrat doar parţial. Potrivit istoricului citat, au dispărut tocmai pasajele referitoare la stema Transilvaniei, încă o dovadă în plus că au existat interese serioase ca respectivul înscris să dispară, iar întreaga problemă să fie trecută sub tăcere. O mostră de cum poate fi disimulată o chetiune atât de importantă ne-a lăsat-o heraldistul Constantin Moisil. El spune că ideea şi proiectul îi aparţinuseră lui Paul Gore şi nu lui Köpeczi. Culmea este că el considera stema Transilvaniei cu simbolurile ungurilor, saşilor şi secuilor, din care lipseau simbolurilec românilor, drept o „expresie a unităţii naţionale a poporului român“. Moisil era atunci şef la Arhivele Statului şi membru în Comisia Consultativă de Heraldică.
Înfăţişarea simbolică a celor trei „naţiuni“ privilegiate
Trebuie subliniat că împrejurările istorice specifice au făcut ca Transilvania – spre deosebire de Ţara Românească şi Moldova – să nu aibă stemă proprie definitiv fixată, până după dezintegrarea statului feudal maghiar. De un sigiliu pe care să fie reprezentate „naţiunile“ privilegiate din Transilvania, ungurii, saşii şi secuii, putem vorbi din 1595, în vremea principelui Sigismund Báthory. „Odată cu realizarea acestui sigiliu de stat se constituie stema integrală a principiului Transilvaniei care conţine înfăţişarea simbolică a celor trei «naţiuni» privilegiate. Românii nefiind recunoscuţi ca având dreptul de participare la conducerea treburilor de stat, prin urmare nefiind recunoscuţi ca «naţiune» politică, nu figurează în reprezentările heraldice ce transpuneau în imagini realităţile politice existente în acel timp. Această stema va constitui, de aici înainte, însemnul consacrat al Transilvaniei, care devine prin forţa uzului stema oficială, deşi nu era încă definitiv fixată, şi deşi nu se cunoaşte vreo dispoziţie legală pentru întrebuinţarea ei“, susţine Silviu Nistor.
Transilvania este reprezentată şi pe stema actuală a României (configurată în conformitate cu prevederile Legii 102, publicată în Monitorul Oficial numărul 236, din 24 septembrie 1992) cu aceleaşi elemente care se regăsesc pe „Stema Transilvaniei“ de acum 400 de ani, fără să se ţină cont de transformările societăţii româneşti, de după 1918.
Reprezentarea Transilvaniei pe stema Ungariei Mari (stânga) şi pe cea a României (dreapta) sunt aproape identice
Soluţie de „îndreptare“ a erorilor
Silviu Nistor a propusun proiect heraldic de „îndreptare“ a erorilor. Stema propusă s-ar configura astfel: acvila romană cruciată de aur, pe scutul mare albastru, ţinând în gheara dreaptă sabia, iar în stângă buzduganul voievodal; scutul mic de pe pieptul acvilei să aibă o formă modificată, să fie mai alungit, împărţit în trei cartiere.Cartierul din stânga sus cu acvila cruciată a Ţării Româneşti, împreună cu un soare şi cu o lună nouă de aur; cartierul din dreapta sus cu stema Moldovei: capul de bour cu steaua de aur cu cinci colţuri între coame, o
roză cu cinci foi la dreapta şi de o luna conturată la stânga. Cartierul de jos cu stema Transilvaniei: doi lei afrontaţi de aur, flancând şi sprijinind un arbore-care are la baza tulpinii şapte piscuri muntoase, şi din a cărui trunchi pornesc două ramuri care merg spre cartierele superioare ale Ţării Româneşti şi Moldovei, iar trunchiul principal realizează inserţia în axa de despărţire a celor două cartiere superioare.
Scutul mare albastru să fie susţinut ca tenanţi, în stânga de o femeie dacă, având în mâna dreaptă o seceră, iar în stânga sa ridice stindardul de lupta dacic; în dreapta un centurion (ofiţer) roman, având în mâna stângă sabia, iar în dreapta să ridice stindardul unei legiuni romane (a V-a Macedonica).
Conform proiectului întocmit de istoricul Silviu Nistor, la baza scutului şi a figurilor heraldice o cunună semirotundă de lauri, în jurul căreia să se înfăşoare o panglică de matase tricoloră, având ca înscris deviza: „HONOR ET PATRIA". Potrivit iniţiatorului, blazonul propus reprezintă „fidel şi adecvat elementele de relief ale procesului istoric real, începând din perioada etnogenezei românilor şi până în zilele noastre“. (Articol scris de NICU NEAG)
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
