Refugiaţii din România nu vor mai restitui ajutorul pe care îl primesc de la stat
0
Ordonanţa de urgenţă care propune modificarea legii azilului astfel încât ajutorul acordat de statul român refugiaţilor să devină din ajutor rambursabil o indemnizaţie nerambursabilă a fost aprobată de Guvern şi publicată. Legea a fost aprobată de Guvern şi publicată, luni, în Monitorul Oficial.
Legea vine în urma unui audit realizat de Curtea de Conturi care a stabilit că la sfârşitul anului 2011 se înregistrau debite la Ministerul Muncii de peste un milion de lei (1.208.422 de lei), reprezentând sumele acordate ca ajutor rambursabil refugiaţilor din România. Datoriile nu au putut fi recuperate întrucât cei mai mulţi dintre beneficiari părăsesc ţara, după dobândirea statutului de refugiat.
De aceea, Ministerul Muncii a lansat în dezbatere publică, la jumătatea lunii februarie, un proiect de ordonanţă de urgenţă care vizează modificarea legii privind azilul astfel încât ajutorul acordat de statul român timp de maxim nouă luni persoanelor refugiate sau celor care beneficiază de un alt tip de protecţie să nu mai fie înapoiat de beneficiari statului. Legea prevede că nu vor mai primi indemnizaţia persoanele refugiate care nu au solicitat ajutorul în termen de trei luni de la obţinerea formei de protecţie şi nici refugiaţii care timp de trei luni nu şi-au ridicat banii cuveniţi. În acest moment, 72 de persoane care primesc ajutorul pentru refugiaţi.
O altă modificare adusă de Guvern legii azilului este calcularea sumei acordate ca ajutor în funcţie de Indicele Social de Referinţă (ISR), care are valoarea de 500 de lei. Astfel, pentru anul 2013, cuantumul ajutorului a fost stabilit la 1,08 ISR, respectiv 540 de lei.
Modificarea legii îi vizează doar persoanele care au primit deja o formă de protecţie în România, nu şi pe cei care sunt solicitanţi de azil.
Şeful Direcţiei Azil şi Integrare din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, Mircea Babău, a fost de acord să discute cu reporterii „Adevărul” despre modificarea Legii privind azilul, dar şi ce înseamnă să beneficiezi de o formă de protecţie din partea statului român şi care sunt drepturile celor care solicită azil în România.
Drepturile refugiaţilor şi ale solicitanţilor de azil
Solicitanţii de azil sunt cei care se află în procedura de acordare sau neacordare a unei forme de protecţie. Ei sunt solicitanţi de azil din momentul în care cer acordarea unei forme de protecţie, până în momentul luării unei decizii oficiale privind acordarea sau neacordarea unei forme de protecţie. Dacă solicitanţilor de azil li se acordă o formă de protecţie, atunci urmează să beneficieze de drepturile şi obligaţiile refugiaţilor. Dacă cererea lor este respinsă, solicitanţii se pot adresa instanţelor judecătoreşti şi au dreptul la două căi de atac – Judecătorie şi Tribunal. Pe toată perioada recursului, ei sunt solicitanţi de azil.
Solicitanţii de azil nu se regăsesc în aceeaşi situaţie cu persoanele care au primit o formă de protecţie din partea statului român, astfel că drepturile acestora diferă. În primul rând, solicitanţii de azil nu au dreptul la muncă şi nici la ajutorul bănesc lunar pe care îl primesc refugiaţii. Aceştia primesc în schimb cazare gratuită în centrele speciale.
„Din punct de vedere al ajutorului material, solicitanţii de azil care nu au unde să locuiască pot fi cazaţi într-unul din centrele aflate în administrarea Inspectoratului General pentru Imigrări. Noi avem şase centre la nivelul României: la Bucureşti, Timişoara, Galaţi, Şomcuta Mare, Giurgiu şi Rădăuţi. Pe perioada cât sunt solicitanţi de azil, cei care sunt cazaţi în centre au dreptul la o sumă de bani pentru hrană, care este de trei lei pe zi, beneficiază de cazare gratuită şi primesc tot ceea ce este necesar traiului de zi cu zi: de la servicii medicale, apă caldă, servicii de menaj, până la produsele pentru igiena personală”, a explicat Mircea Babău.
Cei care au primit statutul de refugiat au dreptul la muncă
România acordă două forme de protecţie solicitanţilor de azil potrivit Legii 122/2006 – statutul de refugiat şi protecţie subsidiară. Singura diferenţă dintre cele două forme de protecţie este regimul călătoriei în străinătate. Refugiaţii pot călători în statele membre UE fără viză şi pot rămâne trei luni pe teritoriul acestora, în timp ce persoanele care beneficiază de protecţie subsidiară trebuie să obţină o viză de la statul pe care urmează să-l viziteze.
„Cei care dobândesc o formă de protecţie,fie că este forma de protecţie acordată de noi sau de către instanţele de judecată au, în primul rând, dreptul la muncă în aceleaşi condiţii ca orice cetăţean român. De aceea se acorda acel ajutor rambursabil, pentru ca cei care urmează să intre în programele de integrare, să primească o sumă de bani după acordarea formei de protecţie, sumă care urma să fie returnată statului român în cazul în care se angajează şi au deci un venit lunar, astfel încât să îşi permită să îi rambureze statului. De acum nu va mai fi cazul”, a precizat Babău.
Integrarea refugiaţilor în societatea românească
După ce solicitantul de azil primeşte o formă de protecţie din partea statului român, acesta intră într-un program de integrare care durează şase luni, cu posibilitatea de prelungire cu încă şase luni. Pentru acest demers, există un program de finanţare al Guvernului României, dar şi fonduri alocate de Comisia Europeană. Printre cele mai importante înlesniri pe care le primesc cei care solicită azil în România sunt serviciile de interpretariat şi învăţare a limbii române, puse la dispoziţia acestora de organizaţii non-guvernamentale.
„Oamenii noştri îi sprijină pe refugiaţi să înveţe limba română cu profesori specializaţi din cadrul Ministerului Educaţiei. Există un parteneriat prin care profesorii specializaţi au participat la training-uri, pentru că e foarte greu să înveţi un străin limba română, mai ales că nu există manuale”, a explicat şeful Direcţiei Integrare.
Cei mai mulţi solicitanţi nu primesc azil în România
Anul trecut în România s-a înregistrat cel mai mare număr de cereri de azil (2.511 cereri). Mai puţin de 10% dintre solicitanţi primesc, însă, o formă de protecţie. Solicitanţii provin din zone de conflict, precum Afganistan, Somalia, Irak, Pakistan, dar şi Siria sau Nordul Africii. Procentul de acordare a unei forme de protecţie celor din Nordul Africii – Tunisia, Algeria, Maroc – este destul de mic, întrucât, aşa cum a explicat şeful Direcţiei Azil şi Integrare, mişcările sociale din acele zone au fost generate în special de probleme economice, iar solicitanţii de azil pot fi suspectaţi că sunt migranţi economici. În orice caz, fiecare cerere se analizează individual, iar solicitanţii sunt intervievaţi de ofiţeri specializaţi.
„În general, zonele în care apar conflicte, tulburări sau încălcări grave ale drepturilor omului sunt zonele care generează solicitanţi de azil. Anul trecut ponderea cea mai mare de solicitări de azil au avut-o cei din Nordul Africii – Maroc, Algeria, Tunisia – din cauza Primăverii Arabe şi a mişcărilor sociale din ţările respective. Acordarea protecţiei depinde şi de ţara de unde provine solicitantul. De exemplu, avem un procent foarte mare de acordare de azil cetăţenilor sirieni. În ţările din Nordul Africii, unde au fost nişte mişcări sociale care au fost generate în mod special de problemele economice, procentul este mai scăzut, întrucât solicitanţii de azil par a fi migranţi economici – adică migraţia economică a stat la baza părăsitii ţării de origine. Oricum, toată lumea are dreptul să ceară azil, şi fiecare caz este analizat individual”, a explicat Babău.
Mai mulţi interpreţi pentru solicitanţii de azil
În viziunea lui Nicolae Cârcu Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi, organizaţie non-guvernamentală de utilitate publică, una dintre principalele priorităţi pentru solicitanţii de azil o reprezintă asigurarea unui număr mai mare de interpreţi care să faciliteze comunicarea cu organele de decizie. O altă prioritate, consideră Cârcu, ar trebui să fie reducerea perioadei necesare pentru acordarea dreptului la muncă de la un an, cât este acum, la o perioada de şase luni.
Refugiaţii de integrează sau nu în România?
Atât şeful Direcţiei Azil şi Integrare din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, Mircea Babău, cât şi preşedintele Consiliului Naţional Român pentru Refugiaţi (CNRR), Nicolae Cârcu, consideră că integrarea în societate a celor care obţin forme de protecţie în România depinde într-o măsură covârşitoare şi de individ.
Mircea Babău a explicat că fiecare caz e diferit şi are particularităţile sale.
„Avem şi cazuri de succes, avem şi cazuri de insucces, pentru că cei mai mulţi dintre ei vin cu o pregătire foarte precară. De exemplu, este foarte greu să lucrezi cu un afgan care îţi vine în România şi i se recunoaşte statutul de refugiat sau o formă de protecţie subsidiară. Îţi trebuie un translator, să stai cu el, să îl înveţi limba română, să îl înveţi toate obieiurile pe care le avem noi aici, este foarte greu de integrat o astfel de persoană în societatea românească. Vorbim aici de afgani, dar spre exemplu, irakienii se integrează mult mai uşor în societatea românească. Ei au şi o comunitate foarte strânsă în România. Cei care solicită azil sunt ajutaţi foarte mult de comunitatea de aici. Sirienii se integrează foarte bine în societatea noastră. Sunt destui refugiaţi care au poveşti de succes în România: cum e Mbela Nzuzi, cum e Victor Yila, depinde de fiecare persoană în parte, cum este construită şi ce îşi doreşte. Dacă îşi doreşte să se integreze, atunci procesul va fi un succes. Suntem o ţară permisivă, nu există probleme de rasism în România şi în general se pot integra şi să îşi găsească un loc de muncă”, a explicat Babău.
Echivalarea diplomelor, o problemă reală pentru refugiaţii din România
O provocare importantă pentru refugiaţii din România este echivalarea diplomelor de studii sau cele care le atestă calificarea, întrucât cei mai mulţi dintre ei nu au acte care să le justifice competenţele şi studiile şi deci îşi găsesc mai greu un loc de muncă în România în funcţie de pregătire. Inspectoratul General pentru Imigrări lucrează în parteneriat cu Ministerul Educaţiei la găsirea unei soluţii de echivalare a studiilor sau a calificării profesionale pe baza unor examene.
„Din păcate, merge foarte greu recunoaşterea profesiilor pe care ei le desfăşurau în ţara de origine şi recunoaşterea diplomelor de studii. Este o procedură mai greoaie, dar lucrăm Ministerul Educaţiei în acest sens, pentru a reuşi să găsim o soluţie de echivalare. E vorba de documentele pe care ei trebuie să le aducă, dar având în vedere statutul de refugiaţi ei nu se pot adresa autorităţile ca să le pună la dispoziţie documentele şi atunci nu pot dovedi ca orice străin cu diploma de bacalaureat sau diplomele de absolvire ce ştiu se facă sau ce studii au. Dacă apuci să fugi cu ce ai pe tine din ţara de origine, nu îi poţi contacta pe cei de acasă să îţi trimită documentele şi de aceea se lucrează la Ministerul Educaţiei la un sistem de echivalare după trecerea unui examen – în urma acestei testări fiind stabilit la ce nivel se situează respectiva persoană”, a spus Mircea Babău.
Se încarcă comentariile...
