Am ajuns să vizitez și salina de la Praid (Harghita), de unde redau câteva impresii și fotografii. Totul a fost surprins acum la început de lună mai 2015.
Ruta din Brașov: aveți la dispozitie vreo 3 alternative. Vă recomand să alegeți ruta mai lungă Brașov – Rupea – Sighișoara – Sovata – Praid unde drumul e ca-n palmă și nu e necesar să treceți apoi cu mașina pe la mecanic. În spiritul de explorator am ales ruta mai scurta (ruta cu albastru închis în imaginea de mai jos) Ruprea Odorheiul Secuiesc – Praid unde drumul e cam denivelat. La întoarcere am decis să schimbăm un pic drumul și am dat însă peste un drum bombardat (ruta cu galben (acceptabilă) și apoi cu roșu (cratere/horor) în imaginea de mai jos).
Link din harta Google Maps -e aici
Accesul în mină se face cu un autobuz, drumul parcurs de autobuz în subteran are 1500 m și durează vreo 5-10 minute, însă autobuzul are ore fixe de pleacare ! Tarifele valabile în mai 2015 erau 22 lei/adult sau 12 lei/copil sau student. (link oficial prețuri). Partea asta cu autobuzul mie nu mi-a plăcut deoarece a funcționat atât la intrare cât și la ieșire principiul românesc – au înghesuit în autobuz numărul maxim de persoane, fără să țină cont că lumea merge la relaxare. După autobuz, urmează câteva trepte (estimez 200-250) ce trebuie coborâte – e extrem de ușor, partea interesantă vine la plecare, unde evident trebuie efectuat lucru mecanic pentru a le urca.
Mina în sine: e spațioasă dar nu la fel de mare sau impunătoare ca cea de la Slănic Prahova. Am observat direct că exploatarea s-a realizat într-un alt fel decât mai observasem eu în alte locații, pereții și tavanul nu sunt netezi. Ulterior am găsit explicat exact procedeul în zona de muzeu din salină. În 2009 salina Praid ar fi fost cea mai vizitată salină din România, peste 200.000 de turiști.
Activități în salină: ai la dispoziție mese pentru tenis de masă (Ping Pong) – mie mi s-au părut că sunt gratis, dar îți aduci de acasă ustensilele. Pentru copilași sunt ceva tobogane, balansoare și leagăne. Pentru religioși există o biserică. Atracția o reprezintă un mini parc aventura (pentru copiii și adulți până la 115 kg) cu tiroliene. Pentru adulți costul era de 30 lei pentru o tură, îți ofereau ei elementele de siguranță necesare (cască, ham, carabine). Pentru ceilalți vizitatori – gură cască sau simpli habarniști erau o sumedenie de bănci și mese unde puteai servi nestingherit prânzul adus la pachet.
Prețurile din salină: decente, am reținuat doar 1 ceai = 1,5 lei, 1 PET 0,5l apă minerală/plată = 2,5 lei, 1 baton Snickers = 3,5 lei.
Temperatura: zic eu optimă, relativ stabilă anual în intervalul 14-16 grade Celsius. În alte saline vizitate mi s-a părut mult mai frig, aici nu a fost cazul.
Mi-a plăcut: curățenia și faptul că erau multe pubele de gunoi. Un plus a fost că aveam semnal Vodafone și existau câteva puncte unde aveai acces gratuit la o rețea WiFi.
Nu mi-a plăcut: iluminatul (erau prea multe surse diferite de lumină cu spectru luminos care pe mine nu mă relaxează ci mă bagă într-o stare de alertă – tuburi fosforescente cu lumină rece, LED-uri cu lumină rece și caldă și câteva becuri tradiționale cu Wolfram/Tungsten), urmat de explicațiile din zona de muzeu și programul: salina se închidea la ora 16.00 la momentul vizitei mele.
Leave A Comment