O rană a muntelui care sângerează sau un hău roşu. Cam aşa arată Groapa Ruginoasă din Munţii Apuseni, care an de an înghite copacii de pe margine. Prăpastia cu pereţii abrupţi s-a format în urma unui proces eroziv foarte activ, cu şiroaie de apă care se scurg în văile adânci şi strâmte ce au ajuns să semene cu un canion adânc de 100 de metri.
După ce ne-am opintit în uşa Gheţarului de la Scărişoara – care nu se mai vizitează din 2019 până nu se ştie când, după cum zice chiar primarul comunei Gîrda de Sus! -, am purces repejor la Groapa Ruginoasă, cu gândul să fim cât mai primii. 🙂
Am mers de la Arieşeni spre Ştei pe DN75 şi, imediat după Vârtop, cam la 500 de metri, în prima curbă strânsă la stânga (GPS: 46°31’07.6″N 22°39’41.9″E), am oprit maşina, am schimbat pantofii cu bocancii şi ne-am avântat pe potecă. Am calculat bine să ajungem devreme, altfel am fi avut o reală problemă cu parcarea.
Drumul începe uşor, de-a lungul unui firicel de apă. Pare o plimbare lejeră la umbra pinilor. Dar nu vă lăsaţi înşelaţi! E doar încălzirea! Urmează câteva pante abrupte care fac din cele 40 de minute anunţate iniţial un cincinal! Mă rog, exagerez puţin, pentru că noi am făcut în jur de 35 de minute, dar ideea ar fi că nu e o plimbare în şlapi printr-un părculeţ. E bine să fiţi pregătiţi pentru o urcare pe alocuri abruptă, cu bolovani mari, cu momente de echilibristică şi căţărare – în locurile cele mai dificile au fost puse trepte şi balustrade! Oricum, efortul intens e scurt, iar la capătul lui e o luuuungă desfătare vizuală!
După ce am trecut de ultimii bolovani, am dat de o poiană cu iarbă şi flori, care s-a terminat brutal în hăul ruginiu. Impactul a fost senzaţional: o râpă adâncă şi roşie ca focurile iadului – cel puţin aşa am perceput-o din cauza contrastului cu verdele pădurii de conifere. Mi s-au cam tăiat picioarele pe buza râpei, că nu-mi imaginam peretele chiar atât de abrupt. În plus, marginile gropii nu sunt consolidate.
Suprafaţa pe care o ocupă Groapa ruginoasă este de aproximativ 20 de hectare, iar volumul de material erodat de-a lungul vremii a fost estimat la 7 milioane de metri cubi! Pe unul dintre veresanţi pare că eroziunea a fost oprită şi copacii cresc din nou, însă groapa se lărgeşte mereu, iar acest „proces de distrugere” naturală a format un spectacol care nouă ne-a plăcut foarte tare şi, na, îl recomandăm şi altora!
A, şi să nu uit: în dreapta gropii e un super afiniş! Aşa că am mâncat cât pentru un an! Păcat că n-am fost pregătiţi să şi culegem pentru o tartă sau o afinată. 🙂
Info utile:
Acces din DN75 în apropiere de staţiunea Vârtop (46°31’07.5″N 22°39’41.5″E)
Traseu de 40 de minute prin pădure.
Traseul poate fi continuat până pe Vârful Ţapul.
